1.Perzentarea firmei
SC BUSTER SRL a fost a luat nastere in 25.12.1998, ca urmare a asocierii a doua persoane Badea Mircea si Stefanescu Mihai. Fiecare actionar varsandu-si aportul subscris atat in numerar cat si in natura.
Unitatea are ca principale activitati prelucrarea materiilor prime in vederea comercializarii acestora pe piata, cresterea de animale si pasari in scopul valorificari lor, precum si comercializarea diferitelor marfuri achizitionate la un pret mai mic de la diferiti furnizori. Adaosul comercial practicat fiind de 20%.
In anul 1999, societatea si-a marit capitalul social cu inca 5.000.000 lei prin aportul in natura si numerar al celor doi asociati. Prin urmare, gama de servicii oferite clientilor s-au diversificat, urmata fiind de cresterea cifrei de afaceri si ocuparea unor noi segmente ale pietei, care au dus la cresterea profitului si a importantei firmei.
Unitatea promoveaza produsele de calitate superioara deservind o masa mai pretentioasa de clienti.
Principalele date referitoare la societate
SC BUSTER SRL, Strada Galaxy Nr.88
Numarul de inregistrare la registrul comertului J40/286596/1998
Numarul de inregistrare fiscala R 1234567
Telefon / Fax : 056/ 20 63 15
Atentie datele referitoare la firma din monografia contabila aferenta lucrari sunt ireale si au fost inventate de catre autorul acestei lucrari.
Aceasta lucrare a fost creata tehnoredactata de catre Mirci Ciprian.
2.Obiectul si metoda contabilitatii
Obiectul si metoda contabilitatii. Contabilitatea face parte din evidenta economica. Evidenta economica reprezinta un sistem de inregistrare, de urmarire cantitativa, calitativa si valorica a activitatii si fenomenelor social economice ce se produc intr-un anumit timp si loc. Ea ocupa un loc central in sistemul informational si constituie o parghie deosebit de importanta in conducerea activitatii economice. Pentru a-si indeplini rolul, ea trebuie sa fie clara, precisa, simpla si tinuta la zi.
Evidenta economica cuprinde trei forme:
. Evidenta operativa
. Evidenta statistica
. Evidenta contabila
a) Evidenta operativa se inregistreaza la locul si in momentul in care se produc procesele ce se desfasoara in cadrul unitatilor patrimoniale si furnizeaza informatiile necesare contabilitatii si statisticii.
b) Statistica realizeaza o informare postoperativa a rezultatelor activitatii de ansamblu a unitatilor patrimoniale, pe baza datelor furnizate de evidenta operativa, contabila sau culese direct.
c) Contabilitatea furnizeaza cele mai multe si importante informatii ale activitatii manageriale si constituie principalul instrument de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului unitatii si activitatii desfasurate, ocupand locul central in cadrul evidentei economice.
Contabilitatea are doua functii importante:
- Functia de reflectare, oglindire fidela a patrimoniului si proceselor economice care au loc, de gestiune si control al patrimoniului unitatilor si al rezultatelor obtinute de catre acestea.
- Functia de informare cu date certe, a conducerii unitatii patrimoniale, cat si a asociatilor, actionarilor, bancilor, organelor fiscale, clientilor , furnizorilor, altor persoane juridice sau fizice.
In conditiile economiei de piata, o parte din informatiile contabile devin transparente. Ele privesc situatia patrimoniala, rezultatele si situatia financiara, relatiile unitati cu terti si sunt produsul contabilitatii financiare. Cealalta parte a informatiilor contabile sunt confidentiale , privesc numai conducerea unitatii si sunt produsul contabilitatii de gestiune. Separarea celor doua categorii de informatii contabile genereaza dualismul in contabilitate.
Pentru a-si indeplini functiile contabilitatea trebuie sa satisfaca anumite cerinte: sa fie organizata si condusa in mod corespunzator normelor legale, sa fie tinuta la zi, sa fie clara si precisa sa cuprinda date complete care sa fie furnizate la timp conducerii unitatii si celor interesati in cunoasterea rezultatelor obtinute si gestionarea patrimoniului.
Dat fiind importanta contabilitatii, atat pentru conducerea activitatii unitatilor patrimoniale cat si pentru indeplinirea datoriilor fata catre bugetul de stat si a altor obligatii, ea trebuind sa fie condusa si organizata dupa principii unitare pe intreaga economie nationala. La noi in tara, prin Legea contabilitatii nr. 82 din 24 Decembrie din anul 1991, prin regulamentul de aplicare al acestei legi si alte acte normative elaborate de Ministerul Finantelor, sunt stabilite normele generale si unitare de organizare si conducere a contabilitatii generale, obligatorii pentru toti agentii economici, persoane fizice sau juridice care au calitatea de comerciant.
2.1.Obiectul de studiu al contabilitatii
Obiectul de studiu al contabilitatii il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, a disponibilitatilor banesti, a titlurilor de valoare, a drepturilor si obligatiilor unitatilor patrimoniale, precum si miscarile si modificarile intervenite, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute, in urma operatiunilor patrimoniale efectuate.
Unitatea patrimoniala este o colectivitate care dispune de un patrimoniu si desfasoara o activitate specifica ei. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor materiale si banesti exprimate valoric precum si relatiile determinate de formarea si micsorarea permanenta a acestora; care da nastere la drepturi si obligatii.
Din punct de vedere al componentei elementele patrimoniale se impart in:
- Elemente patrimoniale de tipul activelor imobilizate: imobilizarile ne corporale ( cheltuieli de constituire si de cercetare, concesiuni, brevete si alte drepturi si valori asimilate), de tipul imobilizarilor corporale (terenuri, cladiri si constructii speciale, masini si utilaje, alte bunuri imobiliare), imobilizari financiare (titluri de participatie, creante imobilizate).
- Elemente patrimoniale de tipul activelor circulante formate din: stocuri (materii si materiale, obiecte de inventar, marfuri etc.); mijloace banesti; creante (clienti, debitori..) si alte elemente de tipul bunurilor si relatiilor care se gasesc in activul posedat la unitati;
- Elementele patrimoniale de tipul relatiilor de pasiv: ale capitalurilor proprii (capital social si individual, prime legate de capital, fond de rezerva, fond de dezvoltare, rezultatul exercitiului, alte fonduri) si ale datoriilor ( imprumuturi si credite, furnizori, creditori, obligati de plata catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, catre salariati, actionari sau asociati si alte persoane fizice sau juridice) care formeaza pasivul unitatii exceptand sursele de provenienta ale elementelor de activ.
2.2.Metoda contabilitati
Metoda contabilitati cuprinde ansamblul de procedee si tehnici de lucru, folosite pentru reflectarea si urmarirea in mod sistematic , exact si neantrerupt a patrimoniului unitati, a proceselor economice care au loc si a rezultatelor activitati desfasurate.
Unele procedee sunt specifice contabilitati: bilantul contabil, contul, dubla inregistrare, inventarul, balanta de verificare, tehnicile de inregistrare, iar altele sunt comune altor stiinte: documentele, evaluarea, calculatia, autocontrolul. Ele prezinta unele trasaturi caracteristice si servesc la realizarea obiectivelor contabilitatii, astfel:
. Documentele sunt actele scrise , intocmite in momentul efectuari operatiunilor economice cu scopul de a servi ca dovada a infaptuiri lor. Dupa ce documentele au fost intocmite, potrivit anumitor reguli, dupa ce au fost verificate si prelucrate, ele servesc ca baza de inregistrare in contabilitate a operatiunilor patrimoniale si poarta numele de documente justificative.
. Dubla inregistrare consta in inregistrarea concomitenta a fiecarei operatiuni economice patrimoniale, in doua sau mai multe conturi diferite, intre care se stabileste o legatura reciproca. Ea deriva din faptul ca orice operatiune economica produce o dubla modificare in situatia patrimoniului unitati. De aici provine si numele de contabilitate in partida dubla sau dubla inregistrare.
. Contul tine evidenta scrisa a fiecarui element patrimonial reflectand existenta si miscarea lui in mod continuu. Contul are o anumita forma care permite inregistrarea in expresie baneasca, in coloane distincte a existentei si miscari elementelor patrimoniale.
. Evaluarea constituie un element de baza a metodei contabilitati, deoarece nici o operatiune economica patrimoniala nu poate fi introdusa in circuitul informational contabil, decat dupa ce s-a facut exprimarea ei in unitati valorice.
. Calculatia reprezinta procedeul folosit in contabilitate pentru stabilirea costului produselor, lucrarilor executate si serviciilor prestate, costului de achizitie, cheltuielilor pe activitati, veniturilor si rezultatelor financiare.
. Inventarierea patrimoniului este procedeul folosit in contabilitate pentru constatarea existentei, cantitatii, calitatii si a valori elementelor patrimoniale aflate in gestiunea unitati, atat cele proprii cat si cele apartinand tertilor personale, detinute cu orice titlu la un moment dat. Prin inventariere, contabilitatea isi pune mereu in acord datele din conturi cu realitatea din teren. Inventarierea are ca scop stabilirea situatiei reale a patrimoniului unitati, care se refera si la evaluarea lor la nivelul valori curente.
. Balanta de verificare serveste pentru verificarea corectitudini inregistrarilor in contabilitate, se intocmeste la sfarsitul unei perioade, de regula lunar si precede obligatoriu intocmirea bilantului contabil si rapoartele financiar-contabile.
. Bilantul contabil este documentul contabil de sinteza oficial, in care sunt oglindite, la un moment dat in expresie baneasca elementele patrimoniale ale unitati, sub un dublu aspect, al componentei si al surselor de provenienta.
2.3.Documente contabile si justificative
Datele si informatiile proprii circuitului economic al patrimoniului sunt consemnate in documentele contabile. Dupa modul de intocmire si rolul lor in cadrul sistemului informational, decizional, documentele contabile se clasifica in:
- Documente justificative
- Documente de evidenta contabila
- Documente de sinteza si raportari
3.Introducere in contabilitatea Clientilor
Relatiile unitatilor patrimoniale cu alte persoane juridice si fizice, conduc la creante si datori. Cea mai mare parte a creantelor agentilor economici sunt legate direct de exploatare, adica din acel domeniu care face obiectul principal al functionarii lor. Creantele fata de clienti rezulta ca urmare a vanzarii productiei, respectiv realizari lucrarilor si a serviciilor si au in contrapartida venituri din exploatare.
Creantele inteprinderi fata de clienti ei isi au izvorul in schimbul de consimtamant concretizat intr-o comanda ferma din partea clientului si acceptata de catre producator sau avand ca baza contractele incheiate. Creantele devin certe, sigure, in momentul transferului de proprietate pentru vanzari si in momentul realizarii lor pentru lucrari si servicii. Transferul de proprietate se produce, deci, in momentul livrari bunurilor, respectiv in momentul realizari lucrarilor sau prestatiilor de servicii, moment care corespunde cu facturarea.
Pe baza facturii, creantele se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare in patrimoniu care corespunde cu valoarea lor nominala, adica cu totalul de plata adica valoarea sau pretul negociat plus TVA care se va aplica doar operatiilor supuse impozitari. In cazul in care se acorda reduceri comerciale, valoarea nominala este data de netul comercial, la care se va adauga si TVA. In situatia in care se acorda clientilor si reduceri financiare, valoarea nominala a creantei este data tot de netul comercial, scontul acordat inregistrandu-se separat ca si o cheltuiala financiara. Scontul va reduce valoarea creantei initiale printr-o inregistrare ulterioara, cel mai adesea sconturile de decontare se acorda a posterior printr-o factura de reducere.
Creantele in devize se inregistreaza in contabilitate in lei, la cursul de schimb in vigoare la data efectuari operatiunilor. Diferentele de curs valutar, intre data inregistrari creantelor in devize si data incasari lor, se inregistreaza ca si venituri sau cheltuieli financiare, dupa cum diferentele sunt favorabile sau nefavorabile.
Dupa perioada de timp la care se refera, creantele si datoriile se impart in:
. creante si datori pe termen scurt , cu perioada de decontare mai mica de un an;
. creante si datori pe termen mijlociu, cu o perioada de decontare intre 1-5 Ani;
. creante si datori pe termen lung, cu o perioada de decontare mai mare de 5 ani.
Creantele si datoriile pe termen lung si mijlociu se incadreaza in categoria imobilizarilor financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, creante legate de participatii, imprumuturi acordate pe termen lung).
Creantele pe termen scurt sunt generate de desfasurarea activitati de exploatare si creantele asimilate, care au in contrapartida veniturile din exploatare si conturile fara incidenta asupra contului de rezultate si cuprind: creante comercial; creante din gestiunea titlurilor de plasament si alte titluri de valori reprezentand componente ale trezoreriei; creante din decontari in cadrul grupului si cu asociatii, care mai sunt denumite si creante in afara grupului de exploatare.
Pentru inregistrarea creantelor se folosesc conturi din clasa 4 " Conturi de terti" din care face parte si grupa de conturi: 41 "Clienti si conturi asimilate".
Pentru evaluarea creantelor si a datoriilor se folosesc trei metode sau reguli in functie de factorul timp la care se refera.: valoarea de inscriere cu ocazia intrari in patrimoniu a creantei sau a datoriei la valoarea curenta sau contabila; valoarea de inventar sau valoarea bilantiera.
Evaluarea curenta, prin aplicarea principiului nominalismului, dupa care creantele sunt inscrise in contabilitate la valoarea lor nominala de rambursare, iar datoria la intrarea in patrimoniu la valoarea ei normala de rambursare. Eventualele diferente ce apar in timpul incasari creantelor respectiv platilor datoriilor , vor fi evidentiate in contabilitate in conturile de cheltuieli pentru diferentele nefavorabile, respectiv in conturile de venituri pentru diferentele favorabile.
Evaluarea de inventar presupune evaluarea creantelor si a datoriilor la valoarea care se stabileste dupa valoarea de utilitate, in functie de loc si de preturile actualizate. Valoarea de inventar a creantelor tine seama de posibilitatile concrete de incasare si pot exista clienti in litigiu, debitori incerti, ale caror posibilitati de incasare sunt incerte.
Daca comparam valoarea de inventar cu valoarea contabila, putem avea trei situati:
- Egalitate
- Valoarea de inventar depaseste valoarea contabila, dar potrivit principiului prudentei desi putem incasa mai mult aceasta diferenta nu o vom inregistra
- Valoarea de inventar este sub valoarea contabila Suntem nevoiti sa crem un provizion pentru depreciere.
Evaluarea bilantiera se face cu respectarea principiului fidelitati. Creantele sunt inregistrate in contabilitate la valoarea lor nominala si din prudenta se constituie un provizion pentru depreciere, atunci cand apare o pierdere probabila. Daca sa constituit provizionul la valoarea curenta atunci se va deduce provizionul.
La creantele si datoriile exprimate in valuta, evaluarea de bilant se face la cursul valutar existent. Diferentele de curs valutar se vor inregistra folosind conturile de diferente de conversie de activ si de pasiv. Aceste diferente la inceputului exercitiului urmator se vor relua.
