Contabilitatea bancara: organizare, principii, evaluare, plan de conturi

CONTABILITATEA BANCARA: ORGANIZARE, PRINCIPII, EVALUARE, PLAN DE CONTURI

Bancile sunt definite ca persoane juridice autorizate sa efectueze in mod curent operatiuni bancare. Ele sunt obligate, in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991 sa organizeze si sa tina contabilitate. Prin aceasta se urmareste redarea sub o forma unica, generalizata si normalizata a evenimentelor economice, financiare, juridice si fiscale. In cazul bancilor contabilitatea trebuie sa reflecte in expresie baneasca disponibilitatile banesti si depozitele banesti, bunurile mobile si imobile, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute.

Legea contabilitatii si planul de conturi pentru banci sunt obligatorii pentru toate bancile cu sediul in Romania si pentru subunitatile cu sediul in Romania ale bancilor cu sediul in strainatate.

1.1. PRINCIPII CONTABILE IN BANCA

In organizarea si conducerea contabilitatii in banca sunt aplicate aceleasi principii contabile generale. Totusi, specificul activitatii bancare face sa existe numeroase derogari si exceptii de la acestea.

1. Principiul prudentei - urmareste sa evite un transfer in viitor al incertitudinilor din prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor certe si probabile, a veniturilor certe dar nu si a veniturilor potentiale. In contabilitatea bancara se omite acest principiu in cazul operatiunilor de piata, atunci cand sunt evaluate la pretul pietei (titluri de tranzactie, devize, instrumente financiare la termen).

2. Principiul permanentei metodelor - care asigura comparabilitatea in timp a informatiilor contabile prin mentinerea acelorasi norme si reguli de inregistrare in contabilitate. Schimbarea acestora se face numai extraordinar si in mod justificat.

3. Principiul independentei exercitiilor - decupeaza activitatea bancii in perioade de timp de 12 luni, numite exercitii. Un exercitiu cuprinde toate veniturile si cheltuielile angajate de catre banca in perioada respectiva, indiferent de momentul in care acestea sunt incasate sau platite. De exemplu, dobanzile sunt inregistrate pe baza dobanzilor scurse in fiecare perioada si nu in functie de momentul incasarii sau platii lor.

4. Principiul continuarii activitatii - pleaca de la premisa ca banca isi continua in mod normal activitatea fara sa si-o reduca in mod sensibil sau sa intre in stare de lichidare.

5. Principiul intangibilitatii bilantului - cere ca bilantul de deschidere sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

6. Principiul necompensarii - in coformitate cu acest principiu nu se poate face nici-o compensare intre posturi de activ si posturi de pasiv din bilant sau intre venituri si cheltuieli in contul de rezultate. Prin operatiuni specifice, banca face o serie de exceptii de la acest principiu. Este cazul operatiunilor cu titluri de tranzactie, cu instrumente financiare la termen sau cazul swap-urilor de dobanzi.

7. Principiul costului istoric - cere mentinerea activelor si pasivelor bilantiere la valoarea istorica de intrare. Totusi, contabilitatea bancara reevalueaza periodic o serie de operatiuni in functie de pretul pietei.

8. Principiul importantei semnificative - in conformitate cu acest principiu, toate informatiile de importanta semnificativa trebuie prezentate in situatiile financiare elaborate. Sunt semnificative acele informatii a caror importanta poate- afecta deciziile si rationamentele utilizatorilor externi.

9. Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei - pune pe primul plan aspectul economic si financiar in raport cu cel juridic.

10. Principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele - urmareste furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.

11. Principiul cuantificarii monetare - cere exprimarea intr-o forma monetare a operatiunilor contabile inregistrate. Moneda de baza este cea nationala, leul, dar in functie de specificul operatiunii desfasurate,apar si alte monede straine.

1.2. EVALUAREA PATRIMONIULUI

Pentru a putea inscrie in contabilitate elementele de patrimoniu este important sa existe niste reguli generale, stabilite in baza principiilor contabile de baza. Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii stabileste astfel de reguli valabile pentru toate societatile, inclusiv pentru cele bancare. Tinand cont de particularitatile activitatii bancare, in contabilitatea pentru societatile bancare exista mici abateri de la aceste principiile generale de evaluare si chiar cateva reguli specifice.

Reguli generale

1. Evaluarea la data intrarii in patrimoniu

Bunurile sunt evaluate, in momentul intrarii in patrimoniu, la valoarea de intrare sau valoarea contabila. Aceasta se stabileste astfel:

- bunurile procurate cu titlu oneraos, la valoarea de achizitie denumita cost de achizitie;

- bunurile reprezentand aport la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit, la valoarea de

utilitate, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

- bunurile produse de banca, la cost de productie.

Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport si aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau pentru intrarea in gestiune a bunului respectiv.

Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricatia acestuia. Creantele si datoriile sunt evaluate in contabilitate la valoarea lor nominala.

2. Evaluarea la inventariere.

Bunurile sunt evaluate cu ocazia inventarierii la valoarea actuala sau valoarea de utilitate a fiecarui element, denumita si valoare de inventar. Aceasta se stabileste in functie de utilitatea bunului si de pretul pietei. Creantele si datoriile sunt evaluate la valoarea lor probabila de incasat sau de plata.

3. Evaluarea la inchiderea exercitiului.

Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta se compara valoarea contabila cu valoarea de inventar. Daca exista diferente se procedeaza astfel:

- pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, ele ramanand evidentiate la valoarea de intrare. Diferentele constatate in minus, in cazul imobilizarilor, se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii (cand deprecierea este ireversibila) sau se constituie provizioane (cand deprecierea este reversibila). Pentru celelalte elemente de activ se constituie provizioane. Valoarea elementelor de activ se mentine, de asemenea, la valoarea lor de intrare;

- pentru elemenetele de pasiv, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in plus intre valoarea stabilita la inventar si valoarea de intrare a elementelor de pasiv se inregistreaza in contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

4. Evaluarea la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum.

In acest caz , al iesirii din patrimoniu, bunurile sunt evaluate si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Reguli specifice

a) la fiecare inchidere anuala contabila, operatiunile calificate de acoperire sunt evaluate la cursul utilizat pentru evaluarea elementelor acoperite. Cursul utilizat este cursul la vedere sau cursul la termen, in functie de natura operatiunilor acoperite;

b) operatiunile in devize se inregistreaza in conturi deschise pe fiecare deviza in parte, iar soldul acestora se evalueaza la valoarea lor de piata;

c) cesiunile temporare de active sunt considerate operatiuni de trezorerie cu mentionarea in activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitate de rascumparare se inregistreaza in conturile din afara bilantului;

d) titlurile de tranzactie se evalueaza la valoarea lor de piata;

e) primele sau decotarile aferente titlurilor de investitii se repartizeaza asupra conturilor de venituri sau cheltuieli, dupa caz, pe durata de viata reziduala a titlurilor. In cazul scaderii valorii titlurilor de investitii, ca urmare a deprecierii valorii acestora, nu se constituie provizioane;

f) in cadrul operatiunilor consortiale de finantare, fiecare banca asociata intr-un consortiu sau sindicat inregistreaza numai cota-parte fixata prealabil, aplicandu-se, in general, urmatoarele reguli:

- se inregistreaza numai cota parte a bancii de finantare sau prin angajamentul prin semnatura, in conturile de credite, respectiv in conturile in afara bilantului, indiferent de pozitia bancii in cadrul consortiului sau sindicatului;

- in cazul in care cota-parte din riscul unei banci este mai mare decat finantarea, excedentul se inregistreaza in conturile in afara bilantului, la angajamentul de garantie dat. In situatia inversa, diferenta se inregistreaza in conturile in afara bilantului, la angajamente de garantie primite;

g) activele gajate sau date in garantie, cu exceptia numerarului, sunt mentionate, in toate cazurile, in bilantul bancii, iar activele primite in gaj sau in garantie, cu exceptia numerarului, nu figureaza in bilantul bancii, chiar daca se refera la angajamente proprii sau in contul tertilor;

h) angajamentele date in contul tertilor se inregistreaza in conturile in afara bilantului, in cadrul angajamentelor de garantie, iar cele date in cont propriu se evidentiaza numai in conturile de evidenta in afara bilantului.

1.3. DOCUMENTELE BANCARE

Pentru a-si putea derula activitatea in scopul obtinerii de profit, bancile efectueaza zilnic o serie de operatiuni interbancare, operatiuni cu clientela, operatiuni cu titluri, operatiuni cu devize, ca si operatiuni care nu tin de specificul societatilor bancare. Toate aceste operatuni trebuie inregistrate in contabilitate prin intermediul unor documente justificative. Documentele folosite in banci pot fi documente caracteristice bancilor sau documente generale, valabile pentru toate societate comerciala. In ambele cazuri, ele angajeaza raspunderea celor care le-au intocmit, vizat, aprobat ori inregistrat in contabilitate.

La completarea documentele justificative se au in vedere, in general, urmatoarele elemente:

- denumirea documentului;

- denumirea si sediul unitatii patrimoniale care intocmeste documentul;

- numarul si data intocmirii documentului;

- mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii patrimoniale;

- continutul operatiunii patrimoniale;

- datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;

- numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat;

- alte elemete menite sa asigure consemnarea completa a operatiunii inregistrata.

In general, documentele folosite de contabilitatea bancara se incadreaza in una din urmatoarele categorii:

documente primare - acestea se completeaza, de regula, pentru o singura operatiune, in momentul desfasurarii procesului sau fenomenului economic. In aceasta categorie se incadreaza cecurile, ordinele de incasare sau de plata;

documente de sinteza - acestea cumuleaza mai multe informatii, intr-o forma coerenta din punct de vedere contabil, reflectand un fenomen mai complex sau o activitate economica. Sunt realizate pe baza celorlalte documente justificative. In aceasta categorie se incadreaza jurnalele contabile, balanta de verificare, bilantul;

documente centralizatoare - cumuleaza, de regula, mai multe informatii privind acelasi fenomen sau proces economic. Se intocmesc pe baza unei serii de documente de acelasi tip. Aici se intalnesc, de exemplu, borderourile de cecuri de decontare;

documente statistice - sunt folosite in evidentele statistice si apar sub forma unor liste sau situatii. De exemplu, situatia creditelor acordate de banca. Dintre documentele sintetice, Legea contabilitatii obliga societatile bancare la intocmirea urmatoarelor registre:

- registrul jurnal;

- registrul inventar;

- registrul "cartea mare".

Registrul jurnal este un document obligatoriu, ce trebuie tinut la centrala bancii si la fiecare subunitate cu contabilitate proprie. El inregistreaza in ordine cronologica operatiunile patrimoniale, tinand cont de data de intrare sau intocmire a documentelor. Registrul jurnal este tinut sub forma unui registru jurnal general si a unor registre jurnal auxiliare ( "Jurnalul

operatiunilor zilei", "Recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei"). Datele mentionate in aceste jurnale fac referire la felul, numarul si data documentului justificativ, explicatiile si conturile debitoare si creditoare corespunzatoare operatiunilor efectuate.

Registrul inventar inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si de pasiv, grupate in functie de natura lor, conform posturilor din bilant. Inregistrarea acestor elemente se face pe baza unor liste de inventariere, intocmite in conformitate cu normele in legale. Registrul inventar se tine centralizat si la nivelul fiecarei subunitati bancare.

Registrul "cartea mare" este un document contabil obligatoriu, intocmit de centrala bancii si de toate subunitatile cu contabilitate proprie, in care se inscriu lunar, pentru fiecare cont, inregistrarile efectuate in registrul jurnal auxiliar "Recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei", stabilindu-se situatia fiecarui cont: sold initial, rulaje debitoare, rulaje

creditoare si sold final. Datele inscrise in registrul "cartea mare" sunt preluate la intocmirea balantei de verificare. Legea contabilitatii cere si societatilor bancare sa intocmeasca lunar balanta de verificare. Aceasta permite verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor patrimoniale si sta la baza intocmirii bilantului contabil.

Balanta de verificare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: simbolul si denumirea conturilor, in ordinea din planul de conturi, soldurile initiale debitoare si creditoare, rulajele debitoare si creditoare, totalul sumelor debitoare si creditoare, soldurile finale debitoare si creditoare. Cu ajtorul balantei se poate constata concordantele dintre urmatoarele informatii generate de dubla inregistrare: concordanta dintre totalul inregistrarilor din registrul jurnal si totalul rulajelor debitoare si totalul rulajelor creditoare din balanta, precum si concordanta dintre totalul soldurilor finale debitoare si creditoare din "cartea mare" si totalul soldurilor finale debitoare si creditoare din balanta. Balanta de verificare se intocmeste atat pentru conturile sintetice cat si pentru cele analitice, permitand verificarea concordantei dintre ele. De asemenea, ea cuprinde conturile

bilantiere, iar separat, pe cele in afara bilantului.

Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este un document de sinteza ce realizeaza o analiza in dinamica a veniturilor si cheltuielilor si evidentiaza rezultatul contabil al activitatii desfasurate. El permite, de asemenea, sa se calculeze o serie de indicatori care sa prezinte performantele acestei activitati. Elemenetele componente ale acestui document sunt grupate in functie de natura lor astfel:

I. Venituri:

1. Venituri din activitatea de exploatare bancara;

2. Venituri diverse din exploatare;

3. Venituri din provizioane si recuperari de creante amortizate;

4. Venituri exceptionale;

5. Venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit.

II. Cheltuieli:

1. Cheltuieli de exploatare bancara;

2. Cheltuieli de personal;

3. Impozite si taxe;

4. Cheltuieli cu materialele, lucrarile si serviciile executate de terti;

5. Cheltuieli diverse de exploatare;

6. Cheltuieli cu amortizarile privind imobilizarile necorporale si corporale;

7. Cheltuieli exceptionale.

III. Rezultatul curent: I (1+2+3+5) - II (1+2+3+4+5+6)

IV. Rezultatul exceptional: I.4 - II.7

V. Rezultatul exercitiului: III + IV

VI. Rezerve si fonduri de risc

VII. Profit impozabil: V - VI

VIII. Impozit pe profit

IX. Profit net: VII - VIII

1.4. PLANUL DE CONTURI AL SOCIETATILOR BANCARE

Planul de conturi al societatilor bancare este prezentat in intregime, in ultimul capitol. El tine cont de cadrul general al planului de conturi pe economie si de specificul activitatii bancare. Conturile sunt simbolozate in baza sistemului zecimal si sunt grupate astfel:

pe clase - corespund primei cifre din simbolul contului;

pe grupe - coespund primelor doua cifre din simbolul contului;

pe conturi sintetice de gradul intai - corespund primelor trei cifre din simbolul contului;

pe conturi sintetice de gradul doi - corespund primelor patru cifre din simbolul contului;

pe conturi sintetice de gradul trei - corespund primelor cinci cifre din simbolul contului.

O astfel de structura permite identificarea apartenentei unui cont la o anumita clasa, grupa sau categorie de conturi si, in acelasi timp, in baza apartenentei stabilite, contului respectiv i se atribuie o serie de caracteristici (de exemplu, contul 6025 este un cont de cheltuieli, de activ, ce incepe a functiona prin debitare, iar la sfarsitul perioadei nu prezinta sold). Planul de conturi al societatilor bancare prezinta urmatoarea structura pe clase:

Clasa 1 Operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare - cuprinde conturile din evidenta centralei bancii, conturile ce reflecta lichiditatile la alte banci si conturile folosite pe relatia cu banca centrala.

Clasa 2 Operatiuni cu clientela - cuprinde conturi utilizate pentru evidentierea relatiei dintre banca si clientii sai.

Clasa 3 Operatiuni cu titluri si operatiuni diverse - cuprinde conturi folosite pentru reflectarea contabila a operatiunilor cu titluri si o serie de conturi utilizate in gestiunea interna a bancii.

Clasa 4 Valori imobilizate - contine conturi ce inregistreaza bunurile si valorile caracterizate ca imobilizari corporale si necorporale, amortizarile acestora si operatiuni de leasing si de locatie simpla.

Clasa 5 Capitaluri proprii, asimilate si provizioane - inregistreaza fondurile investite in banca pentru o perioada lunga de timp (fonduri proprii si datorii subordonate), la care se adauga o serie de provizioane si fonduri de risc.

Clasa 6 Cheltuieli - cuprinde conturi ce reflecta cheltuielile bancii.

Clasa 7 Venituri - cuprinde conturi necesare inregistrarii veniturilor bancare. Atat veniturile cat si cheltuielile prezinta o structura ce reflecta specificul activitatii bancare. Elementul cel mai des intalnit este reprezentat de dobanda platita sau incasata.

Clasa 9 Operatiuni in afara bilantului - contine conturi ce reflecta contabil angajamentele bancii in relatiile cu alte banci sau cu clientii.

La constituirea planului de conturi s-au urmarit anumite aspecte care sa-i dea coerenta si sa-l faca usor de inteles si utilizat. In continuare sunt prezentate cateva dintre aceste aspecte, fara a garanta o aplicare stricta si generala:

- grupele tin cont de natura economica a continutului conturilor;

- elementele de pasiv tin cont si de natura juridica a continutului conturilor;

- conturile de venituri si cheltuieli sunt grupate in mod asemanator, dupa natura veniturilor si a cheltuielilor;

- provizioanelor le sunt asociate grupe de conturi ale caror simboluri se termina cu cifra noua;

- creantelor restante si indoielnice le sunt asociate grupe de conturi ale caror simboluri se termina cu cifra opt;

- dobanzilor de incasat sau de platit le sunt asociate conturi de creante sau de datorii, ale caror simboluri se termina cu cifra sapte;

Acest plan de conturi general poate fi completat de catre banci fie prin aprofundarea lui, prin deschiderea de conturi analitice, fie prin constituirea de alte clase, care sa reflecte operatiuni din contabilitatea de gestiune. Intre planul de conturi si bilantul bancar exista o corelatie ce are la baza o regrupare a posturilor bilantiere. Astfel, un model al bilantului bancar simplificat si regrupat dupa structura planului de conturi se prezinta astfel:

Activ Pasiv

Operatiuni de trezorerie

Operatiuni cu clientela

Operatiuni cu titluri si operatiuni diverse

Imobilizari

Operatiuni de trezorerie

Operatiuni cu clientela

Operatiuni cu titluri si diverse

Capitaluri permanente

Angajamente in afara bilantului Angajamente in afara bilantului