Comertul cu amanuntul

COMERTUL CU AMANUNTUL

1 Continutul si functiile comertului cu amanuntul

2 Tipologia activitatii comerciale cu amanuntul

3 Tendinte in evolutia comertului cu amanuntul

Comertul cu amanuntul este reprezentat de ansamblul de activitati implicate in vanzarea bunurilor si serviciilor direct catre consumatorii finali spre a fi folosite in scopuri personale, necomerciale.

Orice organizatie care practica nu anumit gen de comert - producator, comerciant, cu ridicata sau comerciant cu amanuntul - efectueaza o vanzare cu amanuntul. Nu conteaza cum sunt vandute bunurile sau serviciile de catre vanzator - prin posta, telefon, televiziune, videotext, internet, automate - si nici unde sunt vandute respectivele produse - magazin, strada, domiciliul cumparatorului. Este considerat comerciant cu amanuntul orice agent sau operator pe piata al carui volum de incasari provine, in principal, din comertul cu amanuntul[1].

1 Continutul si functiile comertului cu amanuntul

Comertul cu amanuntul reprezinta o forma a circulatiei marfurilor a carei functie consta in a cumpara marfuri pentru a le revinde consumatorilor finali, in cantitati mici si in stare de a fi intrebuintate[2]. Alaturi de vanzarea cu amanuntul acest tip de comert se preocupa si de realizarea unor servicii care sa duca la imbunatatirea satisfacerii nevoilor consumatorilor precum ar fi:

S  Consulting-ul;

S  Ajustajul unor produse;

S  Asigurarea transportului marfurilor la domiciliul consumatorilor;

S  Instalarea produselor cumparate;

S  Garantiile postcumparare;

S  Asistenta sociala;

S  Diverse servicii personale (frizerie, coafura);

S  Vanzarea diferitelor bunuri de folosinta indelungata si asigurarea unor abonamente privind intretinerea acestora atat in perioadele de garantie cat si in perioadele postgarantie;

S  Organizarea sarbatoririi unor evenimente familiale;

S  Servitul mesei la domiciliu.

Intr-o asemenea acceptiune comertul cu amanuntul reprezinta un ansamblu de activitati si relatii organizate si desfasurate de unitati specializate pe circulatia marfurilor, in scopul aprovizionarii consumatorilor sau utilizatorilor finali[3].

Alaturi de relatiile de schimb comertul cu amanuntul presupune si relatii juridice, bancare, prestarii servicii si relatii de munca. Aceasta activitate este infaptuita de societati comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unitati proprii ale producatorilor, diverse organizatii obstesti, asociatii, firme etc.[4].

Pentru a asigura oferta de marfuri in cadrul pietei, intreprinderile comerciale cu amanuntul, indiferent de forma de proprietate, apartenenta, tipul, structura si marimea acestora, se aprovizioneaza cu marfuri de la comertul cu ridicata sau de la producatori, constituie in unitatile lor stocuri de marfuri si apoi le revand catre consumatori. Sub aspect logistic acest tip de comert se constituie ca o unitate a trei procese: aprovizionare - stocare - vanzare, care determina urmatoarele caracteristici:

S  Marfurile care se vand prin comertul cu amanuntul sunt destinate in cea mai mare parte consumului individual;

S  Vanzarea-cumpararea are loc prin intermediul relatiilor banesti;

S  Marfurile se desfac in partizi mici, corespunzator consumului unei persoane sau familii, intr-o anumita perioada de timp;

S  Marfurile, prin vanzarea lor, parasesc sfera circulatiei si intra in sfera consumului.

Desfacerile de marfuri cu amanuntul cuprind urmatoarele categorii de operatiuni comerciale:

S  Vanzarile de marfuri alimentare, nealimentare, alimentatie publica, realizate prin reteaua comerciala, cu plata in numerar sau pe credit;

S  Vanzarile de tiparituri,(ziare, reviste) pe baza de abonament;

S  Vanzarile de bunuri prin magazinele de consignatie, din depunerile de obiecte facute de populatie;

S  Vanzarea unor produse specifice aprovizionarii unor categorii de mestesugari sau cu regim special de aprovizionare;

S  Livrarile de energie electrica si termica prin intermediul unitatilor specializate in distributia unor asemenea servicii;

S  Unele vanzari ocazionale, efectuate de catre diferite tipuri de intreprinderi publice sau private, care au in vedere o serie de produse alimentare destinate consumurilor sociale (gradinite, crese, cantine, spitale etc.);

S  Vanzari de produse nealimentare ce formeaza asa-zisul consum gospodaresc al firmelor (furnituri de birou, materiale de intretinere, piese de mobilier).

Comertul cu amanuntul genereaza o serie de functii specifice in sistemul activitatii comerciale intre care cele mai importante sunt:

S  Functia de cumparare a marfurilor pe care apoi le revinde in cantitati mici;

S  Functia de asigurare a prezentei unitatilor sale in toate zonele, localitatile si punctele populate;

S  Functia de asigurare a unui sortiment foarte larg si extrem de complex de marfuri.

Analiza activitatii de comert cu amanuntul trebuie sa ia in considerare si universul cotidian, nivelul de dezvoltare tehnica a societatii, punctele de referinta, capacitatea de cumparare a populatiei, natura cerintelor din fiecare punct de consum, dimensiunile sferei de confruntare a cererii si ofertei, universalitatea trebuintelor[5].

2 Tipologia activitatii comerciale cu amanuntul

Diversitatea marfurilor ce formeaza oferta comertului cu amanuntul, conditiile specifice de comercializare a fiecarei grupe de marfuri, mijloacele de realizare a relatiilor de schimb genereaza variate forme de exercitare a comertului cu amanuntul. Acestea prezinta particularitati legate de tipurile de unitati de desfacere, utilajul comercial folosit, formele de organizare a muncii, viteza de circulatie a marfurilor, productivitatea muncii si nivelul cheltuielilor de circulatie.

Literatura de specialitate grupeaza activitatea comertului cu amanuntul astfel[6]:

Comertul alimentar are ca obiect vanzarea marfurilor a caror cerere este curenta si a caror cumparare se realizeaza de catre consumatori cu o frecventa relativ constanta, pe tot parcursul anului. Se caracterizeaza prin:

existenta unei retele de mari unitati care sa comercializeze intregul univers de marfuri alimentare in imediata apropiere a punctelor de consum;

combinarea rationala a diferitelor tipuri de mari suprafete comerciale cu mici unitati specializate si de completare cu scopul de a asigura prezenta produselor alimentare in punctele mici de consum si prezenta permanenta a produselor proaspete (painea, laptele, carnea, pestele, legumele, fructele);

desfacerea unor marfuri complementare produselor alimentare sau a unor produse prelucrate industrial.

Exista o mare varietate de forme de distributie a marfurilor alimentare. Printre acestea enumeram: comertul alimentar general, comertul alimentar specializat. Comertul alimentar trebuie sa fie cat mai descentralizat si mai segmentat pentru a se integra mai rapid in noile tehnologii comerciale si a da o mai mare importanta informarii consumatorilor, publicitatii si promovarii vanzarilor[7].

Alimentatia publica reprezinta o forma de activitate mai complexa in cadrul comertului cu amanuntul, ea imbinand procesul de productie cu cel de vanzare catre consumatorii finali. Cele mai importante caracteristici ale alimentatiei publice sunt:

desfasurarea unor activitati de productie care constau in transformarea unor materii prime alimentare in preparate culinare sau de cofetarie;

desfasurarea unei intense activitati clasice de vanzarea produselor catre consumatorii finali;

desfasurarea unor activitati de prestari servicii legate de vanzarea preparatelor, a semipreparatelor, a nepreparatelor si bauturilor, in vederea consumului pe loc al acestora. Prestatiile de servicii din alimentatia publica au in vedere asigurarea unor conditii corespunzatoare si civilizate de consum cum ar fi: pregatirea mesei, servirea mancarilor si a produselor complementare. Pentru asigurarea unei ambiante placute aceste servicii se completeaza cu asigurarea confortului, a muzicii, divertismentului. Evolutia alimentatiei publice s-a caracterizat printr-un puternic proces de industrializare a activitatii de productie, prin cresterea si diversificarea serviciilor oferite consumatorilor, precum si prin promovarea unor noi metode de vanzare.

Comertul cu marfuri nealimentare are in vedere domenii foarte variate, care presupun sisteme de aprovizionare, de formare a sortimentelor, tehnologii comerciale complexe, o vasta si eterogena retea de desfacere cu amanuntul. Acest tip de comert se confrunta cu segmente de populatie a carei cerere se caracterizeaza printr-o mare mobilitate, cu sisteme distincte de organizare a marfurilor pe grupe de marfuri care au impus structurarea lui pe subramuri, astfel:

comertul cu textile-incaltaminte;

comertul cu produse metalo-chimice;

comertul cu articole electronice si electrotehnice;

comertul cu mobila.

Comertul specializat de marfuri nealimentare foloseste forme si strategii foarte variate de comercializare, intre care amintim:

specializarea monoprodus - asigura sortimentul unui singur produs pe care il declina in mai multe directii sau puncte de referinta (magazine de desfacere a costumelor de baie);

specializarea monosector - forma elastica ce ofera o categorie larga de produse si intr-un sortiment extensiv pe majoritatea pietelor;

specializarea monoclientela - segmenteaza piata pe grupe de varsta si retine pentru aprovizionarea numai o parte din aceste segmente. Este dezvoltat numai in acele sectoare sau grupe de populatie care exprima nevoi suficient de marcante pentru a se contura, realiza si propune oferte specifice. Ofera ca avantaje: utilizarea functiei de vanzator-consilier puternic personalizata, orare de functionare corelate cu posibilitatile de vizitare ale clientelei vizate, telefoanele in cabinele de incercare, livrarea produselor la domiciliu, preluari de comenzi prin telefon etc.;

specializare monotema - se axeaza pe anumite teme sau obiective (comercializarea produselor puternic tehnologizate, comercializarea produselor dietetice);

specializarea multisectoriala - aplica strategii multisectoriale avand in vedere lanturi de magazine specializate ce au ca obiect satisfacerea consumatorului prin traversarea mai multor ramuri de comert specializat. Prezinta urmatoarele avantaje:

a)   autonomia divizionara si repartizarea riscului comercial;

b)  posibilitatea ca fiecare diviziune sa profite de tendintele favorabile ale specializarii prin reactionarea rapida si alocarea resurselor in functie de prioritati;

c)   aparitia si dezvoltarea unui proces de stimulare intersectoriala, care favorizeaza dezvoltarea de ansamblu.

Structura formelor de vanzare cu amanuntul reprezinta elementul de profil al activitatii comerciale, orientand intregul proces managerial.

In functie de tipul retelei de unitati prin care se realizeaza vanzarea marfurilor, intalnim:

comertul stabil poate fi desfasurat prin doua sisteme:

S  comertul stabil desfasurat prin intermediul unitatilor clasice se realizeaza prin intermediul unei largi retele de unitati comerciale de diferite profiluri si marimi care asigura conditiile necesare pentru o larga expunere a sortimentului, pentru o alegere neingadita a marfurilor de catre consumatori, precum si pentru prestarea unor servicii comerciale care contribuie la ridicarea confortului procesului de cumparare . Pornind de la complexitatea tehnologiilor comerciale si marea varietate a formelor de vanzare sau conturat cateva tipuri metodologice intre care enumeram:

vanzare clasica realizata prin intermediul magazinelor ce detine inca o importanta pondere in ciuda formelor moderne de comert cu amanuntul. Se caracterizeaza prin utilizarea in procesul de comercializare a oricarui tip de produs, printr-o mare varietate de posibilitatile de materializare (la vanzator in magazinele sale, la cumparator, prin intermediul vizitelor efectuate de reprezentantii comertului cu amanuntul, in locuri diverse cum ar fi pietele, punctele comerciale, foaierele, expozitiile), prin faptul ca vanzatorul este elementul esential in cadrul actului de comert chiar mai important decat insusi produsul;

vanzarea prin sistemul liber-service-ului are urmatoarele caracteristici: absenta vanzatorilor si libertatea clientului de a circula dupa bunul sau plac; accentul pus pe importanta vanzarii produselor printr-o ambalare si prezentare bine individualizata; promovarea unui management al magazinului, axat pe o buna organizare a fluxului de marfuri si cumparatori. Comerciantii cu amanuntul practica liber-service - ului in magazinele de toate marimile si tipurile posibile cum ar fi: superete - unitati specializate in comercializarea produselor alimentare cu o suprafata ce nu depaseste400mp si cini raioane de marfuri; supermagazine - unitati comerciale cu o suprafata de pana la 2500 mp care asigura un sortiment mai larg; hipermagazine - unitati comerciale cu o suprafata de pana la 10000 mp ce ofera multiple servicii comerciale; magazine discount - unitati comerciale care propun o larga varietate de produse nealimentare, ce sunt oferite la preturi inferioare celor practicate pe piata pe o suprafata de circa 6500mp; drugstore - magazine create initial pentru a vinde produse farmaceutice, dar care astazi vand toate tipurile de produse. Se disting de alte tipuri de produse prin cadrul ambianta si orarul de functionare si sunt de tipul bazar, boutique; cargouri - unitati comerciale cu mari suprafete de vanzare, in cadrul carora cea mai mare parte din sortimentele oferite este constituita din marfuri nealimentare;

S  comertul stabil realizat prin intermediul retelei de automate - forma de vanzare cu rol de completare a comertului cu amanuntul cu urmatoarele caracteristici:

punctele de vanzare ofera un sortiment de marfuri foarte restrans din categoria articolelor de stricta necesitate de uz curent;

sunt utilizate tehnologii automatizate;

are avantajul desfasurarii continue, fara orare de functionare si al amplasarii, fara restrictii, in locurile de trafic maxim;

rezolva nevoi de baza (apa, bauturi racoritoare, sandvisuri) sau de completare (ciorapi, batiste, lame si aparate de ras, drogherie etc.);

ofera avantajul pentru cumparatori materializat in comoditate si rapiditatea procurarii produselor dorite;

pentru comerciant ofera avantajul usurintei exploatarii si eficienta ridicata a activitatii comerciale.

Comertul mobil reprezinta o varianta a activitatii comerciale cu amanuntul cu raspandire larga dar cu o pondere extrem de mica (2% din volumul vanzarilor). Punctele de vanzare utilizeaza tonetele fixe sau mobile, chioscurile mobile, furgonetele si autofurgonetele, autobuzele magazin, autobarurile etc. Ca sistem de organizare si desfasurare utilizeaza urmatoarele variante:

S  deplasarea itineranta, pe distante mici, a unor vanzatori ambulanti, care ofera un sortiment foarte restrans de produse si care satisface cerinte intamplatoare ale unor persoane sau ale unor mici colectivitati (targuri, balciuri etc.);

S  gruparea unor unitati mobile de diferite specializari in cadrul pietelor obisnuite de marfuri si prezentarea lor la vedere, in calea trecatorilor;

S  concentrarea unitatilor mobile in anumite zone in zilele de targ din localitatile servite;

S  organizarea unui comert mobil itinerant, realizat cu ajutorul unor mijloace de transport speciale, bine adaptate si amenajate, cu programe de deplasare si orare de oprire si functionare pentru fiecare localitate de pe itinerariul convenit. Tinand seama de baza materiala si de posibilitatile de organizare comertul poate fi caracterizat prin:

poate fi folosit atat ca activitate de baza cat si ca activitate de completare;

poate asigura aprovizionarea cu un numar mare de produse a populatiei dintr-o serie de mici localitati, centre turistice;

asigura gruparea flexibila si rapida a unor unitati foarte mici cu diferite profiluri, prin intermediul carora poate pune la dispozitie o oferta de marfuri variata pentru masele de populatie concentrate (manifestari culturale, politice, targuri, expozitii);

are o mare capacitate de acoperire a zonelor cu sortimente de marfuri variate;

dispunand de tehnici moderne de informare transport, conditionare si prezentare a marfurilor utilizeaza tehnologii elevate de vanzare precum ar fi: vanzare pe baza de catalog, vanzarea pe baza de comanda, televanzarea, internetul.

Comertul fara magazine utilizeaza tehnologii comerciale moderne ceea ce determina un ritm anual de crestere superior comertului cu amanuntul[9]. Comerciantul apeleaza la un larg evantai de practici comerciale, pentru a pune la dispozitia cumparatorilor marfurilor de care au nevoie, fara a necesita prezenta acestora in magazine sau in alte puncte de vanzare. Piata vanzarilor fara magazine poate fi segmentata utilizandu-se urmatoarele criterii:

S  In functie de mijloacele utilizate in procesul de comercializare a marfurilor, pot aparea variante ale comertului fara magazine: vanzari prin curieri, vanzari prin telefon, vanzari electrocasnice, vanzari clasice;

S  In functie de tipul intreprinderii: intreprinderi a caror activitate principala o constituie comertul fara magazine si intreprinderi comerciale in cadrul carora comertul fara magazine reprezinta o activitate secundara. Comertul fara magazine cuprinde:

vanzarea la domiciliu are in vedere o tranzactie comerciala de bunuri sau servicii realizata prin intermediul unui vanzator care viziteaza la resedinta lor particulara, cumparatori potentiali preselectati. Acest tip de comert se deosebeste de vanzarile realizate de comertul ambulant sub forma unei asa-zise glisari, pe anumite trasee, prin aceea ca are in vedere o vizitare sistematica a tuturor locatarilor unui imobil de locuinte, a unei strazi, u unui cartier sau a unei localitati . Produsele ce formeaza obiectul vanzarilor la domiciliu sunt: articole vestimentare si accesorii, produse de infrumusetare, , produse de intretinere casnica, produse alimentare, aparate de bucatarie etc. Avantajele unui astfel de comert sunt:

vanzatorii care se ocupa de vizitele la domiciliu sunt mult mai motivati si mai persuasivi;

forta de vanzare, platita, esentialmente din comisioane nu reprezinta impovarari financiare fixe importante;

sistemul intalnirilor cu consumatorii favorizeaza vanzarile piramidale;

Limitele acestui tip de comert sunt:

dezvoltarea la populatie a sentimentului de nesiguranta;

dificultati in recrutarea, formarea si supervizarea vanzatorilor;

existenta unei legislatii mai rigide cu privire la aceasta forma de comert;

se considera ca vanzarile la domiciliu nu respecta legea concurentei comerciale[11].

Vanzarile prin corespondenta si pe baza de dialog reprezinta un proces de comercializare fara contactul vizual dintre cumparator si vanzator, toate operatiunile efectuandu-se in scris prin utilizarea publicitatii directe: prezentarea si oferta marfurilor, anunturi, cataloage, scrisori. Expedierea marfurilor se face de catre vanzator la cumparator. Vanzarea prin corespondenta poate fi realizata prin: intreprinderi specializate in comert prin corespondenta, intreprinderi comerciale care gestioneaza mari magazine sau lanturi specializate ce dispun in structurile lor de sectii specializate in comert prin corespondenta, intreprinderi producatoare. Factorii care au generat succesul vanzarilor prin corespondenta pot fi grupati in trei categorii:

factori sociali-economici reprezentati de: timpul de ocupare al indivizilor este din ce in ce mai mare, imbatranirea populatiei, cresterea populatiei active feminine, sporirea nivelului de trai, cresterea numarului de resedinte ale unei persoane sau familii;

factori externi: cresterea costurilor carburantilor, larga raspandire a cartilor de credit, descresterea costurilor informatiei, fisarea adreselor disponibile;

factori concurentiali: orarele limitate de functionare a magazinelor, calitatea redusa a serviciilor acordate de personalul comercial din magazine, dificultatile de acces si de stationare in centru oraselor;

Avantaje:

cresterea fara prea mari costuri a numarului de cumparatori pe baza de catalog;

posibilitatea de adaptare a programelor de marketing;

nivelul mai scazut al costurilor logistice si de stocaj fata de reteaua clasica de magazine.

Limite :

costurile mari ridicate de elaborarea si operationalizarea fisierelor;

mica suplete in sortimentele propuse si in preturile practicate intre cele doua publicatii de cataloage;

serviciile furnizate cumparatorilor depind de calitatea activitatii altor prestari;

gradul de returnare a marfurilor este mai ridicat decat in comertul cu amanuntul traditional.

S  Vanzarea electronica se realizeaza sub forma vanzarilor directe generate de publicitatea televizata, a vanzarilor prin videotext, a vanzarilor prin televiziunea cablata, a vanzarilor prin internet. Mutatiile intervenite in evolutia tehnologica si sociala a omenirii au favorizat si vor favoriza dezvoltarea vanzarilor prin videotext, a vanzarilor prin televiziunea cablata si prin INTERNET.

vanzarea directa generata de publicitatea televizata are in vedere folosirea spotului publicitar ca suport al tranzactiilor imediate, realizate cu consumatorii. Mesajul publicitar este alcatuit din doua parti: prima informeaza asupra caracteristicilor produsului si a avantajelor sale iar a doua are in vedere convingerea telespectatorului de a trece la achizitia produselor, apeland imediat la un telefon pus la dispozitie. Ele au o durata intre 15 si 45 de secunde si sunt difuzate la ore de maxima audienta. Firmele comerciale remunereaza posturile de televiziune atat sub forma unor comisioane asupra vanzarilor, cat si sub forma unor taxe fixe. Acest tip de vanzari a fost impulsionat de dezvoltarea gradului de echipare tehnologica a firmelor comerciale, de perfectionarea tehnologiilor in televiziune cablata si INTERNET, de extinderea procesului de difuzare a cartilor de credit, imbunatatirea legislatiei comerciale. Intre avantajele pe care le ofera un astfel de tip de vanzare sunt: comanda poate fi facuta la orice ora din zi sau din noapte, cumpararea nu implica deplasarea solicitatorului, disponibilitatea imediata a produselor. Drept inconveniente putem aminti: termenele de livrare sunt in unele cazuri mai lungi, lipsa de incredere in cazul unor operatiuni, aparitia frecventa a unor probleme legate de service-ul dupa vanzare;

vanzarea prin videotext este realizata printr-un sistem interactiv de comunicatii care permite vanzatorului si cumparatorului sa schimbe informatii in timp real sau in linie. Sistemul respectiv are in vedere: o colaborare lucrativa cu televiziunea in scopul asigurarii unui canal disponibil pentru comunicatia vanzator-client, instalarea pe baza de abonament a unui terminal la domiciliul consumatorului potential care accepta sa colaboreze cu diferite firme specializate pe astfel de vanzari, existenta unor cataloage cu informatii detaliate la produsele comercializate, posibilitatea proiectarii pe ecrane a produselor in cauza, colaborarea cu o retea larga de institutii financiare pentru a se asigura utilizarea operativa a cartilor de credit.

Vanzarea prin televiziune cablata denumita si home video shopping ofera posibilitatea clientilor de a alege si cumpara dintr-un sortiment foarte larg de marfuri produsele prin intermediul unui telefon si a cartii sale de credit. Are ca avantaje: nu necesita nici un fel de investitii in echipament, consumatorul nu plateste abonament pentru a avea acces la serviciul respectiv, sortimentul propus poate fi foarte larg, accesul la serviciile comerciale este permanent si nu doar dupa unele spoturi publicitare, sistemul este simplu si prezinta o mare suplete in procesul de utilizare, sistemul nu reclama nici o pregatire sau competenta deosebita, calitatea imaginilor este foarte buna, sistemul este interactiv.

Vanzarea prin INTERNET va fi prezentata pe larg la capitolul al 25 - lea

3 Tendinte in evolutia comertului cu amanuntul

Comertul cu amanuntul a devenit, in mod progresiv, un sector economic foarte dinamic, aparatul comercial cunoscand profunde mutatii pe toate planurile: metode de vanzare, forme de distribuire, repartitie geografica, managementul intreprinderilor, capacitate de adaptare la conditiile pietei etc.[12].

Evolutia comertului cu amanuntul este influentata de[13]:

S  Recunoasterea rolului comertului ca determinant in evolutia economica a diferitelor tari;

S  Dinamizarea puternica a comertului de catre tehnica electronica si cea informatica;

S  Penetrarea informaticii modifica functiile vanzarii;

S  Cartile de credit modifica sistemul de raporturi atat cu clientii, cat si cu bancile;

S  Preocupare de inlocuire a magazinelor de proximitate cu supermagazinele, de dezvoltare a comertului specializat de extindere a comertului prin corespondenta, de reorientare si extindere a comertului prin automate precum si de crestere a comertului mobil.

Comertul cu amanuntul a fost si va fi influentat de:

S  mutatiile intervenite in structura pe varste a populatiei care genereaza, prin gusturile si motivatiile fiecarei categorii de cumparatori, noi exigente de modernizare a sa;

S  sporirea puterii de cumparare favorizeaza redimensionarea si restructurarea nevoilor de consum ale populatiei ceea ce determina marirea capacitatii de desfacere a comertului, sporirea acoperirii diferitelor zone geografice, noi sisteme de aprovizionare, forme de vanzare si de plata ale cumparatorilor;

S  schimbarea modului de viata determinat de urbanizarea crescanda, aparitia oraselelor satelit in preajma marilor aglomeratii urbane, implantarea unor cartiere anexe la periferia marilor orase au facut sa apara noi orientari ale retelelor comerciale, noi sisteme de relatii intre unitati;

S  motorizarea crescanda a populatiei genereaza noi exigente cu privire la amplasamentul unitatilor comerciale si chiar cu privire la diversitatea serviciilor comerciale;

S  cresterea volumului de timp acordat recreerii determina o adaptare a comertului la aceasta realitate prin liber-service-ul, concentrarea sortimentului, crearea unor unitati care sa atraga cumparatorii prin ambianta si serviciile asigurate, perfectionarea comertului fara magazine.

Comertul cu amanuntul este influentat si de sistemele de distributie a marfurilor prin:

S  extinderea continua a unor noi sisteme de gestiune a stocurilor si de aprovizionare care afecteaza relatiile cu furnizorii si cumparatorii, localizarea stocurilor, amplasarea retelei si utilizarea formelor de vanzare;

S  imbunatatirea sistemelor si mijloacelor de transport prin mecanizarea si automatizarea manipularii de marfuri, rationalizarea muncilor fizice si a sistemelor de utilizare a personalului comercial permit promovarea unor tehnologii moderne de conditionare prezentare, etalare a marfurilor si vanzare a marfurilor;

S  aplicarea pe scara larga a tehnicilor de marketing prin realizarea studiilor de piata si de motivatie in vederea cunoasterii si atragerii clientilor, prin perfectionarea sistemului de promovare a marfurilor, prin utilizarea design-ului si merchandising-ului au determinat atragerea clientelei si sporirea continua a volumului de marfuri vandute.

Evolutia de ansamblu a activitatii comertului cu amanuntul va fi marcata de preocuparile firmelor comerciale de a se adapta mediului mereu schimbator, materializate in dezvoltarea si perfectionarea conceptelor manageriale, precum si la promovarea unor noi practici si tehnologii manageriale.

Perfectionarea procesului managerial se va contura ca una dintre cele mai importante tendinte ale viitoarelor evolutii ale comertului cu amanuntul si va cuprinde:

S  concentrarea activitatii comerciale prin disparitia a numeroase firme mici si consolidarea unor firme comerciale care dispun de mari suprafete de vanzare sau folosesc diversele variante ale comertului fara magazine;

S  scaderea numarului de unitati si cresterea sensibila a suprafetei medii a acestora;

S  promovarea unor noi practici si tehnologii comerciale intre care amintim:

imbunatatirea conceptelor de distributie existente prin integrarea de noi tehnologii precum ar fi: scanner, profit direct prin produs, platforme de expunere deschise, prin redefinirea si pozitionarea sistemelor de informare a clientelei, prin renovarea magazinelor;

crearea de noi concepte de comercializare a marfurilor prin aparitia a noi tipuri de magazine specializate pe expozitii de vanzare a articolelor casnice, magazine de uzina, magazine antrepozit, agentii comerciale straine, drugstore care sa practice sistemele de discount;

integrarea marketingului in practica comerciala prin conturarea si afirmarea unei competente distinctive, prin promovarea unor sisteme gestionare inspirate si conduse de manageri vizionari si indrazneti care sa-si asume riscul implementarii noutatilor, prin stapanirea si controlul conditiilor de aprovizionare;

diversificarea activitatii comerciale - comertul stabil va inregistra cele mai semnificative transformari intre care amintim:

actiuni comerciale de tipul "cumparare-spectacol" prin asigurarea unei ambiante specifice sortimentelor de marfuri comercializate prin procese de climatizare artificiale, jocuri de ape si lumini;

organizarea de vanzari denumite "tehnico-informatizate" care vor permite consumatorilor sa-si efectueze cumparaturile de acasa prin reteaua televiziunii de specialitate, prin reteaua INTERNET;

promovarea unor metode de vanzare practice si rapide prin care se vor transforma magazinele in sali de expozitie. Pentru a achizitiona un produs, clientul va introduce o cartela intr-un cititor de cartele instalat in dreptul produsului dorit, iar la iesirea din fluxul de cumparare se va face plata prin intermediul cartii de credit. Cumparaturile vor fi pregatite si isi vor astepta proprietarii in zona de predare fiind ambalate comod si placut;

utilizarea de noi metode in comertul bazat pe automate comerciale: aparitia unor automate ce vor asigura vanzarea diferitelor articole vestimentare, care vor dispune de un sistem de inregistrare a masurilor proprii fiecarui cumparator, structurarea sortimentului pe marimi si plata pe baza de carti sau taloane de credit; implementarea unor automate pentru vanzarea a diverse sortimente de marfuri destinate satisfacerii anumitor hobby; integrarea in reteaua de automate a unor aparate pentru servirea rapida a gustarilor si bauturilor; aparitia automatelor pentru vanzarea diferitelor programe informatice;

comertul mobil va fi caracterizat prin introducerea a noi metode de vanzare precum ar fi: realizarea marfurilor pe baza unor programe bine stabilite atat sub aspectul itinerariului, cat si sub aspectul orelor de oprire si timpul de stationare in fiecare din punctele stabilite pentru zonele aprovizionate; proiectarea si realizarea unor linii automatizate care urmeaza un parcurs calculat cu grija; automagazinele vor practica metoda autoservirii si vor avea stabilit un flux unic;

comertul fara magazine va cunoaste o evolutie rapida prin sporirea vanzarilor prin corespondenta si a celor electronice.

Din punct de vedere managerial, tendinta de internationalizare a comertului cu amanuntul specializat se concretizeaza prin integrarea unor functii caracteristice si centralizarea puternica a unor functii de conducere precum ar fi:

S  gestiunea si realizarea conceptiei de produse (stilul si designul);

S  integrarea si controlul productiei (flexibilitatea si calitatea productiei);

S  integrarea distributiei pentru a se putea organiza si controla circuitul economic si logistica produsului.