Armonizare, normalizare si internationalizare: concepte si notiuni

Armonizare, normalizare si internationalizare: concepte si notiuni

Evolutia contemporana a contabilitatii poate fi caracterizata, fara indoiala, de trei mari fenomene: armonizare, normalizare, internationalizare.

Armonizarea contabila internationala este un proces care vizeaza, pe cat posibil, ameliorarea si reducerea diferentelor dintre practicile si reglementarile contabile nationale. Procesul de armonizare are in vedere elaborarea de principii si norme, cu un caracter general, care sa conduca la comparabilitatea informatiilor ce se desprind din situatiile financiare. Cu alte cuvinte, armonizarea urmareste reducerea diferentelor dintre reglementarile contabile ale diferitelor state.

Pornind de la realitatea, de necontestat, ca intr-o economie de piata armonizarea si normalizarea contabila au ca principal scop determinarea regulilor de functionare a pietei informatiei contabile, in vederea optimizarii comunicarii financiare, ajungem la concluzia ca existenta acestei piete presupune si existenta unui produs. Produsul schimbat pe piata informatiei contabile este reprezentat de informatia contabila, insasi. Acest produs nu exista decat in functie de regulile si normele care il definesc, ceea ce duce la necesitatea normalizarii contabilitatii.

Nevoia de armonizare si uniformitate in contabilitate impune normalizarea acesteia. Procesul de normalizare duce la armonizare prin formalizarea si materializarea obiectivelor, conceptelor, metodelor, regulilor si procedurilor privind producerea si utilizarea informatiei contabile. Normalizarea presupune determinarea unui cadru de referinta caruia i se pot atasa scopuri fundamentale cum sunt:

obtinerea unei informari si a unei imagini omogene asupra entitatilor de catre puterea publica;

obtinerea unor informatii contabile comparabile in timp si spatiu intre entitati ;

asigurarea unei mai bune alocari a resurselor financiare la nivelul unei economii nationale.

Normalizarea contabila este modalitatea prin care se armonizeaza prezentarea documentelor de sinteza, metodele contabile si terminologia. Efortul de normalizare, cat si produsul acesteia au ca finalitate

definirea de concepte, principii si norme contabile bazate pe o terminologie precisa si identica pentru toti producatorii si utilizatorii de informatii contabile;

aplicarea lor practica in vederea asigurarii comparabilitatii in timp si spatiu, relevantei si credibilitatii informatiilor contabile.

Procesul de normalizare are ca nucleu elaborarea de norme contabile. Norma contabila reprezinta o regula sau un set de reguli ce se constituie ca sistem de referinta pentru elaborarea situatiilor financiare. Raportate la traseul productiei si utilizarii informatiilor contabile, normele contabile sunt prezente atat in amontele procesului contabil, cat si in aval de acesta. In amontele procesului contabil acestea sunt prezente sub forma referentialului pentru producerea de informatii contabile, referential ce cuprinde principii si reguli generale si uniforme. In avalul procesului apar ca sistem de ratificare a situatiilor financiare de catre profesionistii contabili recunoscuti si acreditati.

Ca orice proces, si cel al normalizarii este unul dificil, cu suisuri si coborasuri, iar acceptarea normelor de catre partile afectate poate fi voluntara sau poate fi impusa sau, de ce nu, si una si alta. Avand in vedere cele mentionate anterior distingem doua forme ale normalizarii:

normalizarea legala sau reglementata, este cea care se impune tuturor protagonistilor sociali in baza legilor si a altor reglementari legale;

normalizarea profesionala, este cea care se impune profesionistilor contabili acreditati ce sunt implicati in productia de informatii contabile si validarea sociala a acestora.

La nivel international, normalizarea contabila presupune elaborarea de principii si norme contabile aplicabile, in totalitate sau partial, la un ansamblu de tari, de entitati sau de catre un ansamblu de specialisti ai profesiei contabile. Acest lucru presupune existenta unei autoritati care sa elaboreze norme, pe care sa le impuna si care sa aiba autoritatea si puterea coercitiva de a sanctiona nerespectarea lor.

In prezent, institutia prin intermediul careia se realizeaza normalizarea contabila internationala este "Consiliul stndardelor de contabilitate internationala" (IASB), care este un organism specializat in elaborarea de norme contabile. Desi institutia exista, aceasta nu are nici o atributie in ceea ce priveste aplicarea normelor elaborate de ea si nici nu dispune de mijloace coercitive pentru  a impune aceste norme.

Normele contabile impuse in mod obligatoriu printr-o norma juridica sunt denumite reglementari contabile. Dispozitivul de normalizare si reglementari contabile cuprinde, in general, urmatoarele componente:

cadrul contabil general: cuprinde conceptele si principiile teoretice care alcatuiesc impreuna sistemul de referinta pentru intocmirea si prezentarea rapoartelor financiare, modul de contabilizare si de evaluare a elementelor, precum si modalitatile de comunicare a informatiilor. Altfel spus, Cadrul contabil are calitatea de referential pentru elaborarea normelor contabile si instrument de coerenta a normelor, reglementarilor si procedurilor contabile. Functiile Cadrului IASB, asa cum reies din document sunt:

a) sprijinirea IASB in elaborarea viitoarelor IAS-uri, revizuirea celor existente, precum si in promovarea armonizarii reglementarilor, standardelor si procedurilor de contabilitate referitoare la prezentarea situatiilor financiare prin aplicarea unor concepte de baza care sa reduca numarul tratamentelor contabile internationale;

b) sprijinirea organismelor nationale de elaborare a standardelor, in procesul de dezvoltare a standardelor nationale;

c) sprijinirea celor ce intocmesc situatii financiare conform IAS de a face fata problemelor care nu se regasesc in acestea;

d) sprijinirea auditorilor la formarea unei opinii referitoare la conformitatea situatiilor financiare elaborate in conformitate cu IAS;

e) sprijinirea utilizatorilor la interpretarea informatiilor prezentate in situatiile financiare elaborate in conformitate cu IAS;

f) furnizarea de informatii celor interesati de activitatea IASB privind modul de elaborare a standardelor.

Cadrul contabil general IASB se refera la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare cu scop general, intocmite si prezentate cel putin anual. El abordeaza obiectivele situatiilor financiare; definirea, recunoasterea si evaluarea elementelor reprezentate in situatiile financiare; caracteristicile calitative ale informatiilor din situatiile financiare; caracteristicile calitative ale informatiilor din situatiile financiare care determina utilitatea lor; conceptele de capital si de mentinere a capitalului.

reteaua de norme sau standarde contabile: standardul contabil reprezinta o regula sau un ansamblu de reguli care reglementeaza inregistrarea si evaluarea in contabilitate, elaborarea si prezentarea informatiei contabile in situatiile financiare. In raport de sfera de aplicare, standardele pot fi internationale, europene si nationale (locale). Standardele internationale de contabilitate sunt elaborate de IASB, cele europene de Comisia Europeana, iar cele nationale (locale) de institutiile de normalizare si reglementare contabila din fiecare tara.

sistemul de reglementare normativa contabila (dreptul contabil): dreptul contabil cuprinde totalitatea legilor, normelor, ordinelor, instructiunilor si a altor acte normative referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii si la intocmirea situatiilor financaire sau documentelor de sinteza si raportare.

planul de conturi si schema de contabilizare a operatiunilor economice si financiare: formalismul propriu tinerii contabilitatii se realizeaza prin planul de conturi care defineste toate conturile operationale utilizate pentru inregistrarea situatiei si miscarii elementelor bilantiere si extrabilantiere.

ghiduri contabile profesionale: acestea reprezinta lucrari monografice si instrumentari privind normele si reglementarile contabile aplicabile la nivelul diferitelor tipuri de entitati care organizeaza si conduc contabilitatea.

dictionarele de conversie contabila: operatia de convertire a situatiilor financiare ale firmei dintr-un sistem contabil in altul se inscrie in perimetrul expertizei contabile, auditului contabil sau analizei financiare.

politica de contabilitate: reprezinta optiuni privind principiile, fazele de evaluare, regulile si procedurile specifice adoptate pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

institutia normalizarii contabile: pentru infaptuirea obiectivelor privind normalizarea, dezvoltarea si perfectionarea contabilitatii este necesara o institutie credibila  a normalizarii, care, in Romania, se identifica cu Ministerul Finantelor, iar in cadrul acestuia cu Directia generala de reglementari contabile.

Daca pana acum un sfert de secol contabilii traiau intr-o lume a lor, in care nu numai ca vorbeau limbi diferite sau utilizau limbaje diferite, dar dadeau si interpretari diferite acelorasi evenimente si tranzactii, astazi, cuvantul de ordine pentru majoritatea specialistilor contabili din toate tarile lumii este internationalizarea.