Logistica de distributie are de depasit diferenta de spatiu si de timp dintre productia si consumul de bunuri. De fapt, logistica de distributie este orientata spre a pune de acord spatiul si timpul ce separa productia de consum, prin transport si depozitare. Pe langa aceste doua functii, se mai adauga realizarea comenzilor si livrarea acestora.
Logistica de distributie cuprinde toate activitatile care sunt necesare pentru a aduce produsele din punctul lor de finalizare, din intreprinderea producatoare, pana la ultimul punct din canalul de distributie. Activitatile logistice cuprind:
proiectarea si organizarea depozitelor;
depozitarea;
transportul;
ambalarea;
onorarea comenzilor;
Intr-o abordare sistemica, intre structurile functionale ale procesului logistic are loc o reactie de feedback, pusa in valoare de schema prezentata mai jos:
Factorii interni si externi cu influenta asupra logisticii de distributie
PROIECTAREA sistemului de distributie, regasita generic in unele lucrari de specialitate si sub denumirea de design-ul de distributie, constituie una din obiectivele principale ale managementului de distributie.
1. Mijloace de organizare a planificarii logisticii comerciale
CONCEPEREA activitatii logistice necesita utilizarea a doua tipuri de mijloace de organizare, si anume: mijloace umane si mijloace de tratare a informatiei comerciale.
a) Mijloacele umane:
Cea mai mare parte din forta de munca ocupata in sistemul logisticii comerciale - mijloacele umane - este concentrata in subsistemul logisticii operationale, deoarece subsistemul logisticii de sprijin si subsistemul logisticii de pilotaj necesita mai putina administrare si deci un necesar de forta de munca mai redus.
De aceea problema esentiala a logisticii operationale este organizarea fortei de munca ocupata in acest subsistem logistic.
Mijloacele umane folosite in subsistemul logisticii operationale se caracterizeaza prin cel putin doua exigente prioritare, calitatea si supletea fortei de munca ce lucreaza in acest domeniu. Astfel, toate incidentele aparute in acest sector, ca de exemplu: interpretarea gresita a unei comenzi, erori cantitative, nerespectarea termenelor de livrare etc. se repercuteaza negativ asupra imaginii firmei in fata clientelei si determina aparitia unor costuri suplimentare.
De asemenea, activitatea comerciala este dinamica, se modifica de la o perioada la alta si apar noi necesitati ale clientelei ce trebuie satisfacute, fapt ce solicita logisticii operationale luarea unor masuri de adaptare la noile conditii.
Tocmai de aceea exigenta manifestata pentru calitatea si supletea activitatii desfasurata de angajatii din acest sector devine o garantie a reusitei logisticii operationale.
b) Mijloace de tratare a informatiei comerciale:
Logistica comerciala presupune interconditionarea mijloacelor umane cu cele folosite in tratarea informatiei, iar tendinta de cibernetizare a activitatii comerciale actuale necesita examinarea mai atenta a sistemului de culegere, transmitere si prelucrare a informatiilor.
Orice sistem de prelucrare a informatiei este definit prin mijloacele tehnice utilizate in acest scop si prin arhitectura retelei informative folosite.
Mijloacele tehnice folosite in tratarea informatiei comerciale sunt un ansamblu de trei elemente de baza, adica, tehnica de lucru efectiva, programele si reteaua.
Mijloacele tehnice de lucru efectiv sunt actualmente diversificate si constau din:
ordinatoare traditionale incepand de la gama mini si pana la sisteme de lucru foarte mari ;
micro - ordinatoare;
masini de prelucrarea textelor, care pot constitui solutii interesante in contextul conceperii unor sisteme de sprijinire a activitatii de gestionare a propunerilor comerciale;
videotextul, care combina functia de prelucrare a textelor cu cea de comunicare, transmitere si receptionare a mesajului;
telexul, care are multiple aplicatii posibile in transmiterea unor mesaje promotionale;
faxul, realizare de ultima ora, caracterizat prin transmiterea aproape instantanee a mesajelor generate de activitatea comerciala si nu numai.
Programele utilizate in prelucrarea informatiei de catre mijloacele tehnice de lucru, se concretizeaza:
fie in pachete de programe standard;
fie in pachete de programe speciale, care se concep pe masura ce se aplica in activitatea informatica.
Desi primele au o serie de avantaje (costuri de obicei mai reduse, rapiditate in implementarea lor in practica, obtinerea rapida a rezultatelor dorite etc.), totusi o serie de firme sunt obligate sa recurga la categoria a doua de programe indeosebi ca urmare a dezvoltarii lor in conditii specifice de mediu.
2. Arhitectura retelei informative
APLICAREA unor programe, concretizata in dezvoltarea unor logici specifice de calcul necesita un interval de timp mai mare, doi sau chiar trei ani, fapt ce face ca nu toate aceste programe sa fie de generatie recenta, existand deci riscul aplicarii unor programe nu de ultima ora.
Ca urmare a existentei unor astfel de restrictii, este necesar ca cererile in domeniul elaborarii unor programe utilizate de activitatea comerciala sa faca obiectul planificarii logisticii comerciale.
Reteaua este ultima componenta elementara a intregului sistem de prelucrare a informatiei comerciale si se concretizeaza in legaturile care se stabilesc intre tehnica efectiva de prelucrare a informatiei si pachetele de programe folosite in acest scop.
Ansamblul de mijloace efective de prelucrare, programe informative si retea definesc ceea ce se cheama arhitectura retelei informative .
Aceasta "arhitectura informatica " poate fi conceputa in trei modalitati, si anume:
- concentrare "versus " deconcentrare;
- integrare "versus " neintegrare;
- centralizare "versus " descentralizare;
Situatia concentrare - deconcentrare se bazeaza pe relatia mijloace informatice - vanzator.
Astfel, la o extrema este cazul comerciantilor care nu au acces la mijloacele informatice, iar la cealalta extrema cazul in care fiecare comerciant este dotat cu un macroordinator, masina de prelucrat etc.
Simultan, deconcentrare poate sa nu fie insotita de stabilirea unor relatii centru - puncte in teritoriu.
Evolutia sistemelor de logistica comerciala in aceasta situatie se realizeaza parcurgand urmatoarele faze:
- Faza I: utilizarea informaticii centrale exclusiv numai prin "service " informatic;
- Faza II: punerea mijloacelor informatice la dispozitia directiei comerciale;
- Faza III: dotarea regiunilor, agentiilor, firmelor si inspectiilor cu echipamente informatice;
- Faza IV: afectarea de echipamente informatice vanzatorilor prin efort propriu.
Situatia integrare - neintegrare reflecta in masura mai mare sau mai mica, interdependenta intre cele doua tipuri de programe de prelucrare a informatiilor comerciale.
In acest domeniu, tendinta predominanta este cea de integrare, deoarece se reduce considerabil volumul de munca manuala si creste gradul de fiabilitate a prelucrarii informatiilor cu ajutorul tehnicii de calcul prin utilizarea programelor informatice.
Situatia centralizare - descentralizare trebuie analizata prin prisma gradului de initiativa alocata diferitelor trepte din ierarhia serviciului vanzari.
Astfel descentralizarea activitatii comerciale, nu este insotita obligatoriu si de cea administrativa.
Aceasta din urma poate coexista foarte bine cu un sistem administrativ centralizat in care autonomia vanzatorilor este mai mica, caz des intalnit in comercializarea bunurilor de larg consum, cand comerciantii sunt dotati cu terminale portabile pe care le folosesc in colectarea informatiilor de la punctele de vanzare si transmiterea datelor cantitative si calitative ale unei comenzi.
Avand in vedere situatia concreta existenta astazi in Uniunea Europeana se contureaza trei tipuri de arhitectura a retelei informative utilizate in logistica comerciala, si anume:
- arhitectura a retelei informatice, care permite accesul usor al vanzatorului la informatii despre situatia conturilor clientilor si a adreselor acestora;
- arhitectura retelei informative care permite accesul vanzatorului la informatie, dar nu singur, ci prin intermediul unui organ de control;
- arhitectura a retelei informativa, care permite ca vanzatorul sa aiba la dispozitia sa o adevarata "inteligenta artificiala ", care ii permite inclusiv participarea sa la redactarea unor oferte comerciale.
