QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente drept

Uzucapiunea



Uzucapiunea

Uzucapiunea constituie unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei utile, daca nu cumva cel mai important efect. Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva reprezinta nasterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea acestuia de catre o persoana in conditiile si termenul prevazut de lege. Din examinarea acestei definitii putem retine ca prescriptia achizitiva (uzucapiunea) reprezinta un mod de dobandire a proprietatii, un mod originar, care opereaza doar in sfera bunurilor imobile si se intemeiaza pe faptul ce trebuie exercitata in conditiile si termenul prevazut de lege. Uzucapiunea este un mod originar de dobandire a proprietatii sau a altui drept real deoarece se intemeiazape faptul posesieie (pe o stare de fapt) ce exclude ideea de act juridic. Domeniul de aplicare al uzucapiunii se circumscrie doar la categoria bunurilor imobile, deoarece bunurile mobile se dobandesc in proprietate prin insasi faptul posesiei lor cu buna credinta, fara a fi necesara trecerea unui interval de timp. In aceasta ultima categorie de bunuri (mobile), literature juridica si practica judiciara vorbesc fie de o prescriptie instantanee, (chiar daca este o contradictie in termeni), fie de faptulca posesia valoreaza titlu. Uzucapiunea, ca mod de dobandire a proprietatii, opereaza doar in privinta bunurilor imobile care se afla in proprietate privata, indiferent de titularul acestui drept (statul, regii autonome, societati comerciale, unitati administrative sau persoane fizice). Nu pot fi dobandite pe aceasta cale bunurile imobile care fac parte din domeniul public national sau local, intrucat acestea sunt scoase din circuitul civil general. Cu alte cuvinte, pot fi uzucapate numai imobilele aflate in circuitul civil general. Aceasta situatie este reglementata in mod expres atat in art. 135 pct. 5 din Constitutie cat si in art. 1844 Cod civil, art. 5 alin. 2 din Legea 18/1991 si in art. 74 alin. 1 din Legea nr. 69/1991. Potrivit acestor texte legale "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile si, in masura in care sunt legalmente - inalienabile, ele sunt imprescriptibile (extinctiv sau achizitiv). Uzucapiunea este reglementata in codul civil (Cartea a III-a titlul XX, in Decretul 167/1958 si in Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificare dispozitiunilor privitoare la cartile funciare. Uzucapiunea se justifica pe urmatoarele considerente: dovada dreptului de proprietate este de multe ori destul de dificila. Aceasta dovada este mult mai facila cand dreptul real se dobandeste printr-un mod originar cum este uzucapiunea, deoarece o stare de fapt este mai usor de probat. Drept urmare, uzucapiunea are rolul de-a inlatura dificultatile si inconvenientele probei dreptului de proprietate; uzucapiunea clarifica raporturile juridice cu privire la un bun imobil. Avand ca efect nasterea dreptului de proprietate in persoana posesorului, uzucapiunea transforma aparenta indelungata intr-un raport juridic de proprietate cert si indiscutabil; uzucapiunea constituie o sanctiune indreptata impotriva fostului proprietar, impotriva neglijentei acestuia care a permis altei persoane sa foloseasca vreme indelungata imobilul proprietatea sa. In privinta uzucapiunii, legislatia noastra cuprinde doua mari sisteme de reglementare: sistemul Codului civil si sistemul cartilor funciare, in functie de modul de realizare al publicitatii imobiliare in diferitele regiuni ale tarii. Reglementarile Codului civil cu privire la felurile si conditiile uzucapiunii se aplica numai in acele teritorii in care publicitatea imobiliara se realizeaza prin registrele de transcriptii si inscriptii.In aceste regiuni importanta uzucapiunii este cu totul deosebita deoarece ea reprezinta dovada suprema a dreptului de proprietate. In sistemul Codului civil nasterea, stingerea sau transmiterea dreptului de proprietate se realizeaza prin acordul de vointa, contractul avand un caracter constitutiv de drept real. Registrele de transcriptii si inscriptii realizeaza doar opozabilitatea fata de terti, ele reprezentand deci un sistem de publicitate imobiliara. Drept urmare, proba dreptului de proprietate (sau a altui drept real) se face prin contract, iar in ipoteza unor transferuri succesive, este necesaraexhibarea tuturor acestor acte translative, ceea ce, in unele situatii este aproape imposibil. De aceea, in doctrina aceasta probatiune a fost denumita diabolica! Datorita acestei situatii, uzucapiunea reprezinta dovada absoluta a dreptului real deoarece, in loc sa dovedesti sirul neintrerupt al actelor translative, este suficient (si mult mai facil) sa dovedesti o stare de fapt: o posesie utila exercitata in termenul prevazut de lege. Cu alte cuvinte, sa dovedesti uzucapiunea.In sistemul Codului civil, uzucapiunea este de doua feluri: uzucapiunea de 30 de ani; uzucapiunea de 10 sau de 20 de ani, ori de 10 pana la 20 de ani. In privinta uzucapiunii de 30 de ani, lucrurile sunt simple. Dreptul de proprietate sau alt drept real se dobandeste de cel ce poseda un bun imobil timp de 30 de ani daca sunt intrunite doua conditii: posesia sa fie utila - asa cum acesta posesie a fost examinata mai sus , cand am discutat despre calitatile si viciile posesiunii; posesia sa fie exercitata neintrerupt timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna-credinta sau de rea-credinta. Cu alte cuvinte, cel ce poseda in mod continuu, public, pasnic si netulburat, timp de 30 de ani, un bun imobil dobandeste dreptul de proprietate prin uzucapiune. Spre deosebire de uzucapiunea de 30 de ani, cea de-a doua forma de uzucapiune reglementata de Codul civil are o reglementare si conditii mult diferite prevazute in art. 1895 - 1899 Cod civil. Potrivit prevederilor art. 1895 Cod civil, posesorul unui bun imobil determinat dobandeste proprietatea prin prescriptia de 10 ani daca adevaratul proprietar locuieste in raza teritoriala a tribunalului unde se afla imobilul si prin prescriptia de 20 de ani daca locuieste in afara razei teritoriale a tribunalului unde se gaseste imobilul. Altfel spus, daca adevaratul proprietar locuieste in raza teritoriala a tribunalului unde se afla imobilul, posesorul dobandeste dreptul de proprietate daca poseda timp de 10 ani, iar daca proprietarul locuieste in afara razei teritoriale - posesorul prescrie in 20 de ani. In fapt, lucrurile pot fi diferite. Este posibil ca adevaratul proprietar sa locuiasca determinate perioade de timp atat in raza teritoriala a tribunalului unde se afla situat imobilul, cat si in afara ei. Intr-o astfel de situatie, termenul de prescriptie se calculeaza astfel: la numarul de ani cat proprietarul a locuit in raza teritoriala a tribunalului unde se afla situat imobilul se adauga dublul anilor in care proprietarul a locuit in afara razei tribunalului. Din examinarea textului art. 1895 Cod civil rezulta ca acest fel de uzucapiune se aplica numai bunurilor imobile individual determinate iar pentru a o putea invoca cu succes trebuiesc indeplinite doua conditii: Posesia sa se intemeieze pe un just titlu sau justa cauza; Posesia sa fie de buna-credinta. Aceste doua conditii legale demonstreaza diferenta considerabila fata de uzucapiunea de 30 de ani care opereazaindiferent de existenta sau inexistenta titlului sau bunei-credinte. Prin just titlu se intelege orice act juridic translativ de proprietate (vanzare, donatie, schimb, etc) care, contrar credintei dobanditrului, nu are puterea sau capacitatea de a-i stramuta proprietatea, nu este transfer de proprietate. Acest lucru este cat se poate de firesc deoarece, daca actul (justul titlu) este translativ de proprietate, dobanditorul devine proprietar ca urmare al efectului translativ de proprietate al actului incheiat. Intr-o asemenea situatie el nu are nici interesulde-a invoca uzucapiunea si nici posibilitatea de-a o face deoarece transferul proprietatii s-a facut ca urmare a incheierii actului translativ de proprietate, fiind de neconceput invocarea unui mod original de dobandire a dreptului de proprietate (uzucapiune). Existenta titlului translativ de proprietate exclude ideea dobandirii dreptului prin uzucapiune. Dreptul s-a nascut ca efect al posesiei indelungate. Literatura juridica si practica judiciara considera ca pentru a fi in prezenta unui just titlu este esential ca actul sa provina de la o alta persoana decat adevaratul proprietar (de la un nou "dominus"). Acest lucru este firesc deoarece daca actul ar proveni de la adevaratul proprietar, acest act ar fi suficient pentru a opera transferul dreptului de proprietate si nu ar mai fi necesara existenta unei posesii indelungate (uzucapiunea). Justul titlu trebuie sa existe in realitate. De aceea, titlul putativ nu este suficient deoarece el exista numai in imaginatia posesorului. De asemenea titlul nul nu poate servi ca baza pentru uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani. In schimb, un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu impotriva oricarei persoane cu exceptia celui care are dreptul sa ceara nulitatea relativa (de protectie). In practica judiciara sunt considerate just titlu: Tranzactia; Hotararea judecatoreasca de adjudecare in cadrul executiei silite; Hotararea judecatoreasca prin care se constata existenta unei conventii translative de proprietate; Hotararea judecatoreasca care tine loc de act autentic de instrainare. In schimb nu sunt considerate just titlu: Conventiile pe baza carora bunul se afla in stapanirea unui detentor precar (contractul de depozit, comodat, etc.); Hotararea judecatoreasca declarativa de drepturi; Conventia de partaj; Certificatul de mostenitor;; Antecontractul de vanzare-cumparare. Justul titlu nu se prezuma; el trebuie sa fie dovedit de catre cel ce invoca uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani. Justul titlu trebuie sa aiba data certa deoarece, in caz contrar, el nu este opozabil tertilor. Termenul de 10 - 20 de ani incepe sa curga de la data certa a justului titlu. Cea de-a doua conditie necesara pentru dobandirea dreptului real prin uzucapiunea de 10 - 20 de ani este ca posesia uzucapantului sa fie de buna-credinta. Posesia este de buna-credinta atunci cand cel ce stapaneste bunul imobil are convingerea ca o face in calitate de titular al dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte, el ignora viciile actului in baza caruia a intrat in posesia bunului si are credinta ca acest act este unul perfect valid si ca provine de la adevaratul proprietar, dar convingerea lui este gresita. Buna-credinta trebuie sa existe in momentul dobandirii posesiei imobilului (art. 1898 Cod civil), nefiind necesara existenta ei pe parcursul posesiei. Buna-credinta este prezumata de lege (art.1899 al. 2 Cod civil) dar prezumtia este una relativa, ceea ce inseamna ca poate fi inlaturata de catre cel interesat care poate face dovada contrara prin orice mijloc de proba. In sistemul de publicitate al cartilor funciare importanta uzucapiunii ca mod de dobandire al dreptului de proprietate este, in opinia noastra, mai redusa. Explicatia trebuie cautata in caracterul constitutiv de drept real al inscrierii in cartea funciara. Daca in sistemul registrelor de inscriptiuni si transcriptiuni dreptul real se naste, se transmite sau se stinge ca efect al actului (contractului) iar inscrierea in registru are doar rolul de a asigura opozabilitatea fata de terti, in sistemul de carte funciara dreptul real se naste numai prin inscrierea in cartea funciara. Asa fiind, dobanditorul are tot interesul sa-si inscrie dreptul in cartea funciara deoarece contractul imediat nu-i confera un asemenea drept. Odata inscris in cartea funciara, dreptul real se naste, exista si, ca atare, problema uzucapiunii nu se mai pune, importanta ei devenind nesemnificativa. Uzucapiunea tabulara este reglementata in art. 27 din Legea 115/1938 care prevede ca in cazul in care s-a inscris fara cauza legitima, adica pe baza unui titlu nevalabil, drepturi reale care pot fi dobandite prin uzucapiune, ele vor ramane valabil dobandite daca titularul dreptului le-a posedat cu buna-credinta timp de 10 ani. Acest caz de uzucapiune (tabulara) se mai numeste "prin convalescenta titlului". Specific acestei uzucapiuni este faptul ca dreptul de proprietate este inscris in cartea funciara pe numele dobanditorului in baza unui titlu nevalabil - imprejurare ce pune sub semnul intrebarii existenta dreptului real. Daca, insa, timp de 10 ani de la data inscrierii in cartea funciara, dobanditorul poseda bunul respectiv in conditiile legii, dreptul sau se consolideaza pe deplin. Prin trecerea termenului de 10 ani, titlul sau nevalabil se curata de viciile sale, se vindeca, devenind pe deplin valabil. De aici expresia de convalescenta titlului. Ca urmare, prin trecerea acestui termen, starea de aparenta tabulara creata prin inscrierea titlului nevalid se consolideaza punandu-se de acord cu realitatea. Si in acest caz uzucapiunea produce efecte retroactive, de la data intabularii acestui drept in cartea funciara (iar nu de la data implinirii termenului). Uzucapiunea extratabulara este reglementata in art. 28 al Legii 115/1938 care prevede ca posesorul unui imobil care l-a posedat, in conditiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului de carte funciara, poate cere intabularea dreptului in favoarea sa cu titlu de uzucapiune. Pentru ca uzucapiunea sa poata opera in aceasta situatie, se cer intrunite in mod cumulativ urmatoarele conditii: titularul dreptului de proprietate inscris in cartea funciara sa fie decedat; uzucapantul sa posede imobilul timp de cel putin 20 de anide la moartea proprietarului tabular. posesia sa fie utila, indiferent de buna sau reaua-credinta a posesorului Posesorul care indeplineste aceste conditii se poate adresa cu cerere judecatoriei in a carei raza este situat imobilul. Cererea este publicata prin afisare pentru ca cei interesati sa poata face opozitii. Daca in termen de o luna de la afisare nu s-au facut opozitii, judecatorul de carte funciara va dispune, prin incheiere, intabularea dreptului de proprietate dobandit prin uzucapiune. Daca s-au facut opozitii, acestea se noteaza in cartea funciara, iar cererea se va inainta instantei de judecata pentru solutionare. Cand cererea este admisa (prin incheiere sau hotarare), dreptul de proprietate se intabuleaza cu data notarii cererii in cartea funciara. In schimb efectele uzucapiunii se produc retroactiv de la data inceperii posesiunii, dreptul de proprietate fiind dobandit inaintea inscrierii lui in cartea funciara. Acesta este motivul pentru care aceasta uzucapiune se numeste extratabulara. Precizarea de mai sus are importanta practica in situatia in care, dupa implinirea termenului de uzucapiune si pana la notarea cererii de intabulare, bunul respectiv este scos din circuitul civil. In aceasta situatie, desi la data cererii de intabulare imobilul era scos din circuitul civil, cererea va fi admisa si se va dispune intabularea daca la data scoaterii bunului din circuitul civil termenul de 20 de ani era implinit. Explicatia consta in efectul retroactiv al uzucapiunii care se produce pe data inceperii posesiei ( deci inaintea scoaterii imobilului din circuitul civil). In aceasta situatie, inscrierea in cartea funciara nu are efect constitutiv de drept real, ci doar un rol de publicitate (exceptie de la regula efectului constitutiv de drept real al inscrierii in cartea funciara). Dupa circa o jumatate de secol de proiecte si incercari nereusite de implementare a unui sistem de publicitate imobiliara pe intreg teritoriul national, in anul 1996 a fost adoptata Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare. Acesta este sistemul cartilor funciare. Noua reglementare a preluat multe din dispozitiunile Decretului-Lege 115/1938, dar noua lege nu mai cuprinde dispozitiile speciale, derogatorii de la dreptul comun in materie de uzucapiune (prevederile cuprinse in art. 27 si 28 din legea 115/1938). Drept urmare, de la data intrarii in vigoare a legii nr. 7/1996 uzucapiunea este si ramane reglementata de Codul Civil Roman. Intrucat noua reglementare nu contine dispozitii tranzitorii, rezolvarea conflictelor de legi privitoare la uzucapiune urmeaza a se face potrivit principiilor care guverneaza aplicarea legilor civile in timp. Asa fiind, uzucapiunile implinite inaintea intrari in vigoare a Legii 7/1996 pe teritoriile de carte funciara isi produc efectele conform Legii 115/1938. Uzucapiunile incepute dar neimplinite isi vor putea produce efectele in conditiile si termenele prevazute de Codul Civil Roman, la fel ca si cele incepute dupa data intrarii in vigoare a legii. Pentru a dobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune, posesorul are uneori interesul sa uneasca posesiunea sa cu a autorului (antecesorului) sau pentru a realiza termenul legal al prescriptiei achizitive. Aceasta unire a posesiunilor se numeste, in literatura si practica judiciara, jonctiunea posesiunilor. Jonctiunea posesiunilor nu este o obligatie ci o facultate - asa cum rezulta din textul art. 1860 Cod civil care prevede ca "Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesia sa cu posesia autorului sau". Cu alte cuvinte, posesorul actual are posibilitatea sa aleaga intre a invoca sau nu unirea celor doua posesii. Pentru a putea invoca jonctiunea, autorul (la fel ca si posesorul actual) nu poate fi titular al dreptului de proprietate deoarece, in caz contrar, jonctiunea nu este posibila. Cei doi posesori unesc posesiunile lor pentru a putea prescrie impotriva proprietarului. Pentru a putea realiza jonctiunea este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii: sa fie vorba de o posesie propriu-zisa (utila); posesorul actual sa fi dobandit posesia imobilului de la autorul sau pe baza unui raport juridic (deoarece cel ce a uzurpat posesia altuia nu poate invoca jonctiunea). Posesorul actual trebuie sa continue posesia autorului sau cu toate calitatile si viciile acesteia, termenul prescriptiei fiind cel necesar autorului sau. In acest fel pot sa apara trei situatii diferite: Posesia actuala este de aceeasi natura cu cea a autorului, fiind de buna-credinta sau de rea-credinta. In aceasta situatie posesorul actual va invoca intotdeauna jonctiunea, iar termenul va fi de 10 - 20 de ani (in caz de buna-credinta) sau de 30 de ani (in cazul relei-credinte); Daca posesorul actual este de rea-credinta iar autorul sau a fost de buna-credinta si cu just titlu, el va uzucapa in 30 de ani si va avea interesul sa invoce jonctiunea; Daca posesorul actual este de buna-credinta si are just titlu, iar autorul sau a fost de rea-credinta, el va putea opta pentru solutia cea mai avantajoasa: fie va incepe o posesie noua de 10 - 20 de ani, fie va invoca jonctiunea posesiunilor si va prescrie in 30 de ani.




Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }