Urmarirea si judecarea persoanelor juridice si a infractorilor minori

URMARIREA SI JUDECAREA PERSOANELOR JURIDICE SI A INFRACTORILOR MINORI

Procedura privind urmarirea si judecarea persoanelor juridice trase la raspundere penala

Prevederi speciale pentru urmarirea si judecarea persoanelor juridice.

Persoanele juridice, cu exceptia statului si autoritatilor publice, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizara obiectului de activitate sau in interesul ori in numele lor; aceasta dispozitie a fost introdusa in COdul penal (art. 19¹) prin Legea nr. 278/2006 privind modificarea si completarea acestui cod.

Prevederile Codului de procedura penala se aplica si in cazul infractiunilor savarsite de persoanele juridice, cu completarile si derogarile prevazute de pricedura speciala.

Reprezentarea persoanei juridice in fata autoritatilor judiciare se face in doua modalitati: cand este trasa la raspundere penala numai persoana juridica, va fi reprezentata in indeplinirea actelor procesuale si procedurale de reprezentantul sau lega; daca pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe s-a inceput urmarirea penala si impotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta va numi un mandatar pentru a o reprezenta. In cazul in care persoana juridica nu-si numeste un mandatar, acesta este numit, dupa caz, de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata din randul practicienilor in insolventa, autorizati potrivit legii. Persoana juridica este citata la sediul acesteia. Cand sediul este fictiv ori persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat, iar noul sediu nu se cunoaste, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Daca persoana juridica este reprezentata prin mandatar, numit in conditiile speciale prevazute in art. 479² alin. (3) si (4), citarea se face la locuinta mandatarului ori la sediul practicianului in insolventa desemnat ca mandatar.

Pentru efectuarea urmaririi penale este competent organul de cercetare penala sau procurorul, dupa competenta materiala si dupa calitatea persoanei privind infractiunea savarsita si persoana faptuitorului, in sensul ca pentru undele infractiuni urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procurorul din parchetul de pe langa instanta competenta sa judece cauza in prima instanta, iar pentru infractiunile si persoanele la care se refera Legea nr. 134/2005, de catre procurorul din Directia Nationala Anticoruptie. Judecata are loc la instanta competenta potrivit normelor obisnuite de competenta materiala si personala.

In ce priveste competenta teritoriala, se determina prin art. 479³ reguli speciale de competenta: locul unde a fost savarsita infractiunea, locul unde se afla sediul persoanei juridice, locul unde locuieste persoana vatamata sau unde aceasta isi are sediul. Criterile de competenta teritoriala sunt asemanatoare cu cele prevazute pentru inculpatii persoane fizice si, fiind o competenta plurala, poate fi ales oricare din aceste criterii, afara de cazul cand sunt sesizari simultane, cand trebuie respectata ordinea indicata (art. 45 alin. 3).

Competenta de judecata revine instantei judecatoresti competente sa judece cauza in prima instanta in a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala sau care a fost stabilita de procuror in conditiile art. 30 alin. (3). Desfasurarea judecatii are loc potrivit procedurii obisnuite.

Masurile preventive si masurile asiguratorii.

Legea stabileste masuri preventive speciale pentru persoanele juridice trase la raspundere penala, distincte de masurile preventive ce pot fi luate in cazul invinuitilor si inculpatilor persoane fizice. Aceste masuri sunt prevazute in art. 479⁵:

- suspendarea fuziunii, a divizarii sau reducerii capitalului social al persoanei juridice;

- suspendarea fuziunii, a divizarii sau reducerii capitalului social al persoanei juridice;

- interzicerea unor operatiuni patrimoniale specifice susceptibile de a antrena diminuarea semnificativa a activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice;

- interzicerea de a incheia anumite acte juridice stabilite de organul judiciar;

- interzicerea de a desfasura anumite activitati de natura celor in exercitiul sau cu ocazia carora a fost comisa infractiunea.

Masurile preventive indicate pot fi luate, in cursul urmaririi penale, de catre judecator, la propunerea procurorului, sau in cursul judecatii, de catre instanta de judecata. Pentru a se lua o masura preventiva impotriva persoanei juridice trase la raspundere penala trebuie sa se constate ca 'exista motive temeinice care justifica presupunerea rezonabila ca persoana juridica a savarsit o fapta prevazuta de legea penala'. Masurile preventive se pot lua in vederea asigurarii bunei desfasurari a procesului pena;, pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii pe perioade tot de 60 de zile.

In vederea asigurarii respectarii masurilor preventive ce au fost luate, judecatorul sau instanta de judecata poate obliga la depunerea unei cautiuni, constand intr-o suma de bani sau alte valori fixate de organul judiciar.

Cautiunea nu se restituie in cazul nerespectarii masurilor preventive dispuse, facandu-se venit statului. Procedura este asemanatoare cu cea pentru persoanele fizice, in sensul ca se dispune in camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice si participarea procurorului.

Incheierea prin care au fost luate astfel de masuri preventive poate fi atacata cu recurs in termen de 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Pentru a se asigura confiscarea speciala, repararea pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua masuri asiguratorii prevazute de lege, dupa procedura obisnuita.

Despre inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a persoanei juridice organul judiciar comunica aceste date organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organul care a iregistrat-o, pentru a se efectua mentiunile corespunzatoare. De asemenea, aceste organe au obligatia de a comunica organului judiciar orice mentiune inregistrata de acestea cu privire la persoane juridica.

Persoana juridica este obligata, sub sanctiunea unei amenzi judiciare, sa comunice organelor judiciare, in termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social. Dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare a persoanei juridice si pana la executarea pedepselor aplicate acesteia nu se poate initia fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea.

Punerea in executare a pedepselor aplicate persoanelor juridice.

Potrivit art. 53¹ Cod penal, persoanelor juridice care au savarsit infractiuni li se pot aplica pedepse principale si pedepse complementare. Pedeapsa principala eset amenda, dupa cay, de la 2500 lei la 2.000.000 lei. Pedepsele complementare sunt: dizolvarea persoanei juridice; suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia din activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savarsit infractiunea pe o durata de la 3 luni la 3 ani; inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani; afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare.

Punerea in executare a pedepselor principale se efectueaza potrivit regulilor aplicabile pedepsei amenzii prevazute pentru persoanele fizice. Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotararii organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organul care a inregistrat infiintarea acesteia, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.

In ce priveste pedepsele complementare, acestea se pun de regula in executare prin trimiterea unei copii dupa dispozitivul hotararii definitive de condamnare si organelor de care depinde aplicarea acestor pedepse, cum ar fi instantei civile care deschide procedura de lichidare, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice, Oficiul registrului comertului, Ministerului Justitiei, Bancii Nationale a Romaniei, Comisiei Nationale a Valorilor mobiliare, persoanei juridice condamnate. Aceste autoritati si organe sunt obligate sa incunostinteze instanta de executare de modul cum isi indeplineste persoana juridica obligatiile stabilite.

In caz de neexecutare cu rea-credinta a pedepselor complementare aplicate persoanei juridice, instanta de executare aplica dispozitiile Codului penal (art. 71² alin. (2) sau art. 71³ alin. (2) ori (3), in cadrul unei proceduri de judecata initiata de judecatorul delegat cu executarea, organele care au fost informate de tragerea la raspundere penala a persoanei juridice ori din oficiu. Potrivit dispozitiilor indicate, sanctiunea consta in dizolvarea persoanei juridice sau suspendarea unora din activitatile acesteia.

Procedura in cauzele cu infractori minori

Caracterizare. Legislatiile moderne au adoptat, in legatura cu infractorii minori, un regim special, format nu numai din masuri educative, ci si din pedepse; totodata, pedeapsa nu poate fi aplicata decat atunci cand se considera ca masura educativa nu este suficienta in cazul judecat. Odata cu regimul special penal, legislatiile au instituit si un regim procesual special, prin incredintarea urmaririi si judecarii unor organe si instante speciale, cu o procedura de natura sa ocroteasca drepturile si interesele acestei categorii de infractori, care nu au ajuns la maturitatea unui adult.

In Codul de procedura penala din 1936 se prevedea ca instructia prealabila si judecata minorilor sub 15 ani se desfasoara in fata instantei pentru minori, potrivit unei proceduri speciale, iar pentru minorii intre 15 -18 ani se desfasoara in fata instantei de drept comun, pe baza unor dispozitii de ocrotire.

Intre anii 1977 -1992, in cazul in care urma sa se aplice unui infractor minor cea mai usoara masura educativa, judecata se desfasura potrivit Decretului nr. 218/1977, in fata comisiei de judecata de la locul de munca sau de invatatura al minorului, compusa din educatori, profesori, muncitori. In Franta, judecatorul pentru minori efectueaya instructia prealabila, dupa care il poate judeca, pronuntand masuri educative sau pedepse, ori poate sa sesiyeye tribunalul pentru minori, compus dintr-un judecator si doi asesori nemagistrati; in caz de crima, judecata se desfasoara in fata unei curti cu jurati pentru minori.

Asadar, protectia procesuala care se acorda minorilor infractori se manifesta pe doua planuri: pe de o parte, se instituie o jurisdictie speciala pentru minori, formata din judecatori si asesori nemagistrati, care au capacitatea sa inteleaga mai bine pe minori si comportarea lor, posibilitatile de indreptare, iar, pe de alta parte, sunt adoptate dispozitii de procedura penala care sa apere interesele legitime ale minorilor in cursul urmaririi si al judecatii.

Codul de procedura penala actual prevede o procedura speciala in cauzele cu infractori minori (art. 480 - 493). Pe langa dispozitiile aplicabile urmaririi si judecatii, Codul a inscris si dispozitiile speciale in legatura cu masurile preventive si cele privitoare la executarea masurilor educative ce se pot aplica minorilor, care nu sunt deci aplicabile in procedura obisnuita. Prin Legea nr. 304/2004, modificata in anul 2005, s-au infiintat tribunale specializate pentru cauzele cu minori si de familie, precum si complete sau sectii specializate pentru cauze cu minori si familie pe langa judecatorii, tribunale si curtile de apel, avand competenta de a judeca infractiunile savarsite de minori sau asupra minorilor. Datele de la care vor incepe sa functioneze tribunalele specializate pentru minori si familie si localitatile in care isi vor desfasura activitatea se stabilesc, in mod esalonat, prin ordin al ministrului justitiei, cu avizul conform Consiliului Superior al Magistraturii (art. 142 din L.O.J.).

Sectiile si completele specializate ale curtilor de apel si ale instantelor din circumscriptia acestora se infiinteaza la propunerea colegiilor de conducere ale fiecarei instante, prin hotararea Consilului Superior al Magistraturii. Componenta sectiilor si completelor specializate se stabileste de colegiul de conducere al instantei, in raport cu volumul de activitate, tinandu-se seama de specializarea judecatorului; pentru completele si sectiile privind cauzele cu monori si de familie are importanta si starea de familie a judecatorului, atitudinea sa fata de proprii sai copii sau, in general, fata de copii si tineret.

Pe langa tribunalele specializate pentru cauze cu monori si de familie functioneaza un parchet specializate, care nu are personalitate juridica. Parchetele de pe langa curtile de apel au in structura si o sectie pentru minori si familie (art. 89, art. 90 din L.O.J.). Asadar, potrivit noii organizari judiciare, s-au infiintat parchete si instante judecatoresti (complete, sectii) specializate in urmarirea cauzelor cu monori si in judecarea acestor cauze, ceea ce asigura un cadru institutional specializat, corespunzator cadrului judiciar european. Acesta implica pentru procurori si judecatori o perfectionare continua a pregatirii in domeniul lor de specializare, la nivelul progreselor realizate pe plat national si international.

Procedura speciala in cauzele cu infractori minori se aplica tuturor minorilor care raspund din punct de vedere penal, fiind intre 14 - 18 ani. Cu toate acestea, intrucat exista o prezumtie legala relativa de lipsa de discernamant pentru minorii intre 14 - 16 ani, unele dispozitii speciale de protectie sunt prevazute pentru aceasta categorie de minori.

In mod firesc, procedura speciala ocroteste pe infractor cat este minor, considerandu-se ca trecerea la procedura obisnuita in momentul in care a depasit varsta de 18 ani. Ca o prelungire a protectiei procesuale, in art. 483 se prevede ca procedura speciala se aplica in cursul judecatii atunci cand, la data sesizarii instantei, inculpatul era minor, chiar daca intre timp a implinit varsta de 18 ani.

Procedura speciala in cauzele cu infractori minori este obligatorie, in sensul ca un minor nu poate fi urmarit si judecat potrivit procedurii obisnuite, intrucat aceasta nu ofera protectia deosebita pe care o acorda procedura speciala. Plenul fostului Tribunal Suprem a statuat, prin decizia de indrumare nr. 6/1973, ca sunt lovite de nulitate hotararile care au fost pronuntate cu incalcarea grava a normelor speciale prevazute pentru urmarirea si judecarea infractorilor minori.

Procedura de urmarire a infractorilor minori.

Dizpozitiile speciale prevazute pentru urmarirea infractorilor minori sunt de doua feluri: unele se aplica numai minorilor care nu au implinit 16 ani, iar altele se aplica tuturor minorilor. Daca minorul a implinit varsta de 18 ani la data sesizarii organului de urmarire penala sau in cursul urmaririi penale, procedura speciala inceteaza a se mai aplica, cu exceptia intocmirii referatului de evaluare, necesar pentru aplicarea regimului penal special.

Normele care se aplica numai minorilor intre 14 - 16 ani.

a) La orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire considera necesar, citeaza delegatul autoritatii tutelare, precum si pe parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator, persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. Aceasta masura este de natura a crea intimitatea necesara pentru ca minorul de varsta frageda sa nu se simta izolat, sa capete curajul si increderea de a face declaratii corespunzatoare adevarului. Citarea acestor persoane este facultativa, deoarece legea se refera la situatia cand organul de urmarire ar aprecia ca este necesar; de aceea, necitarea acestor persoane nu poate atrage nulitatea actelor de ascultare sau confruntare.

b) La prezentarea materialului de urmarire penala, deci atunci cand trebuie formulate apararile in legatura cu probele in invinuire, organul de urmarire penala are obligatia  de a cita persoanele indicate in lit. a); fiind o obligatie, nerespectarea acestei dispozitii atrage nulitatea actului, daca s-a produs vreo vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului de prezentare a materialului de urmarire penala. Nulitatea este relativa, deoarece nu este prevazuta in art. 197 alin. (2).

In amandoua cazurile de mai sus, neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica efectuarea ascultarii, confruntarii sau a prezentarii materialului de urmarire penala.

c) Pentru aceasta categorie de minori se prevad dispozitii speciale privind masurile preventive (art. 160^g - 160^h), pe care le amintim; in mod cu totul exceptional, minorul intre 14 - 16 ani care raspunde penal poate fi retinutla dispozitia procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintarea si sub controlul procurorului, pentru o durata ce nu poate depasi 10 ore, daca exista date certe ca a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani sau mai mare, ceea ce restrange cazurile in care poate avea loc retinerea numai la infractiunile grave. Durata de 10 ore poate fi insa prelungita, daca aceasta se impune, de catre procuror, pentru o durata de cel mult 10 ore.

In ce priveste arestarea preventiva a minorului intre 14 - 16 ani care raspunde penal, se cere aceeasi categorie de infractiuni grave, dar, totodata, conditia ca sa nu fie suficienta o alta masura preventiva. Durata arestarii preventive este de cel mult 15 zile, asadar, jumatate din durata pentru major, iar verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive de catre instanta trebuie efectuata periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, fata de 60 de zile prevazute pentru majori. Este limitata durata arestarii preventive a minorului intre 14 - 16 ani in cursul urmaririi penale la un termen rezonabil si nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depasi 15 zile. Cu totul exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, durata arestarii preventive in cursul urmaririi penale poate fi prelungita la 180 de zile.

Norme speciale care se aplica oricarui infractor minor intre 14 -18 ani.

a) Pentru invinuitul sau inculpatul minor, asistenta juridica din partea unui avocat este obligatorie in tot cursul urmaririi penale, in conditiile legii. Astfel, avocatul poate participa la orice act de urmarire penala care implica prezenta sau audierea acestuia, dar prezenta este obligatorie la prezentarea invinuirii, la ascultarea minorului si la prezentarea materialului de urmarire penala. Neasistarea invinuitului sau inculpatului minor de catre avocat atrage nulitatea absoluta a actului de urmarire penala efectuat in lipsa avocatului (art. 197 alin. (2) si (3) ).

b) In cauzele cu infractori minori este obligatorie efectuarea de referate de evaluare de catre Serviciile de probatiune. aceste referate de evaluare, intocmite la cererea organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata, de catre consilierii care functioneaza in cadrul serviciilor indicate, cu sprijinul organelor de politie, contin date in ceea ce priveste persoana minorului, nivelul instructiei scolare, comportamentul, factorii care ii influenteaza sau ii pot influenta conduita generala, precum si perspectivele integrarii in societate. Pana acum se efectua in mod obligatoriu o ancheta sociala de catre persoane desemnate de catre autoritatea tutelara a consiliului local. Infiintarea pe langa fiecare tribunal, prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2000 de servicii de integrare sociala a infractorilor, in care functioneaza consilieri de reintegrare sociala si supraveghere, licentiati in asistenta sociala, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept si specializati in domeniul reintegrarii sociale a infractorilor, ridica la nivel superior aceasta ancheta sociala, incheiata cu un referat de evaluare, necesar pentru determinarea sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata minorului infractor - masura educativa sau pedeapsa si in ce cuantum.

Prin art. II al Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2006, dispozitiile privind efectuarea referatului de evaluare se suspenda pana la 31 martie 2007; pana atunci se va continua efectuarea anchetei sociale de catre persoanele desemnate de autoritatea tutelara.

c) Invinuitul minor intre 14-16 ani poate fi arestat cel mult 15 zile; inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv in cursul urmaririi penale pe o durata de cel mult 20 dezile. Durata arestarii preventive a inculpatului intre 16 - 18 ani poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile, fara sa se depaseasca in total un termen rezonabil, si nu mai mult de 90 de zile; in mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentia pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor poate fi prelungita la 180 de zile. In cursul judecatii, verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mai mare de 16 ani se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.

In afara de dispozitiile speciale, mentionate, urmarirea penala in cauzele cu infractori minori se desfasoara potrivit procedurii obisnuite.

Procedura de judecata a infratorilor minori (art. 483 - 486)

a) In ce priveste competenta de judecata, se aplica reguli speciale.

Potrivit art. 40 din L.O.J., infractiunile savarsite de minori, precum si cele savarsite asupra minorilor se judeca de completele si sectiile specializate pentru minori si familie si, pe masura infiintarii lor, de tribunalele specializate pentru minori si familie. Asadar, in functie de competenta materiala si teritoriala, determinata de infractiunea savarsita, devine competenta sa judece cauza completul sau sectia specializata a judecatoriei, tribunalului sau curtii de apel; daca s-a infiintat un tribunal specializat pentru minori si familie, competenta revina acestuia, daca infractiunea este de competenta materiala a tribunalului.

Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, unii minori si altii mahori, si nu este posibila disjungerea, competenta revine tribunalului specializat pentru minori si familie.

Instanta compusa din judecatori specializati ramane competenta sa judece chiar daca intre timp minorul a implinit varsta de 18 ani, daca la data sesizarii instantei era minor.

Nerespectarea dispozitiilor privind compunerea instantei de judecata este prevazuta sub sanctiunea nulitarii absolute, ceea ce atrage, in cazul in care un minor inculpat a fost judecat de judecatori care nu au fost desemnati in completele sau sectiile specializate pentru minori, desfiintarea hotararii pronuntate.

b) Participarea procurorului este obligatorie. De regula, participarea procurorului la judecata in prima instanta este obligatorie, dar la judecatorie, unde participarea procurorului nu este obligatorie in toate cauzele, prezenta sa este necesara la judecata cauzelor cu infractori minori.

c) Masurile pregatitoare cu caracter special ale sedintei de judecata se refera la persoanele chemate la judecata. In afara de parti, se citeaza autoritatea tutelara si parintii, iar daca este cazul, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea careia se afla minorul; de asemenea, se citeaza si alte persoane a caror prezenta este apreciata ca necesara de catre instanta de judecata, cum ar fi dirigintele clasei, medicul familiei. Prezenta acestor persoane nu este formala, caci ele, potrivit art. 484, au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate. Cu toate acestea, neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei.

d) Judecata inculpatului minor trebuie sa se desfasoarea in prezenta  acestuia, afara de cazul in care se sustrage de la judecata (art. 484 alin. (1) ).

Prezenta inculpatului minor la judecata este necesara pentru a se produce un contact direct intre judecatori si minor, contact prin care judecatorii ar putea cunoaste mai bine pe minor prin comportarea sa in instanta, prin raspunsurile pe care le-ar da intrebarilor puse. Fiind un caz de prezenta obligatorie a inculpatului la judecata, desfasurarea judecatii in lipsa minorului atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntate. Prezenta inculpatului minor trebuie asigurata la fiecare termen si in toate etapele judecatii in care s-au luat masuri de care depinde solutia cauzei. Intrucat legea face exceptie pentru cazul cand inculpatul se sustrage de la judecata, instanta va putea proceda la judecarea cauzei in lipsa inculpatului minor numai atunci cand sunt date concrete ca intr-adevar se sustrage de la judecata; nu sunt astfel de date simpla imprejurare ca inculpatul minor nnu s+a preyentat la judecata, desi fusese legal citat sau avusese termenul in cunostinta, fara o cercetare temeinica din care sa reyulte ca inculpatul minor a fugit de acasa, ca se ascunde, ca a declarat ca nu se va prezenta la judecata.

e) In cursul judecatii, asistenta juridica pentru inculpatul minor este obligatorie, prin avocat ales sau numit din oficiu. Lipsa aparatorului la judecata inculpatului minor, chiar la un singur termen cand s-au luat masuri care prefigureaza fondul cauzei, atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntate impotriva sa. Asistenta juridica este obligatorie numai daca la data sesizarii instantei inculpatului nu devenise major.

f) Sedinta in care are loc judecarea inculpatului minor se desfasoara separat de celelalte sedinte si nu este publica. Lipsa de publicitate, ca derogare de la principiul publicitatii sedintei de judecata, se explica prin necesitatea ca minorul sa nu fie expus unei traume psihice, aflandu-se judecat in fata publicului din sala. Totusi, la sedinta de judecata sunt admise persoanele care sunt citate spre a ocroti pe minor, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu incuviintarea instantei. S-a statuat ca judecarea minorului in sedinta publica nu atrage nulitatea decat daca acestuia i s-a adus vreo vatamare a intereselor sale sau daca, din acesta cauza, nu s-a putut afla adevarul si obtine solutionarea justa a cauzei. Cand inculpatul este minor sub 16 ani, instanta, dupa ce-l asculta, poate dispune indepartarea sa din sedinta de judecata, daca apreziaza ca cercetarea judecatoreasca si dezbaterile judiciare ar putea avea o influenta negativa asupra minorului.

g) Obligativitatea efectuarii referatului de evaluare subzista si la judecata.

Daca nu s-a efectuat referatul de evaluare in cursul urmaririi penale, potrivit indrumarilor plenului Tribunalului Suprem, prim instanta trebuie sa resituie dosarul procurorului pentru a se dispune efectuarea ei. Daca referatul de evaluare efectuat la urmarirea penala nu este complet, intregirea acestuia se poate dispune de catre instanta. Intrucat referatul de evaluare este un mijloc de probatiune cu privire la persoana inculpatului minor, contrar acestei indrumari, credem ca instanta poate dispune ea insasi efectuarea acestuia, in cursul judecatii in prima instanta; asa cum se poate admite administrarea de probe noi in cursul judecatii, se poate admite si obtinerea datelor necesare despre inculpatul minor printr-un referat de evaluare dispus si efectuat in cursul judecatii.

h) Cand in aceeasi cauze sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, cauzele se disjung si intr-o cauza se desfasoara procedura speciala pentru minori, iar in cealalta procedura obisnuita. Daca disjungerea nu este posibila, se poate desfasura judecata intregii cauze, cu indeplinirea urmatoarelor cerinte:

- instanta se va compune cu judecatorii din completele si sectiile specializate pentru toti inculpatii;

- pentru inculpatii minori se respecta dispozitiile speciale (persoane citate, prezenta obligatorie a inculpatului minor, asistenta juridica obligatorie, referat de evaluare), iar pentru inculpatii majori se aplica procedura obisnuita.

In acest caz, sedinta de judecata este publica, deoarece aceasta este o garantie pentru inculpatul major.

i) Judecata in apel si in recurs in cauzele cu infractori minori se desfasoara dupa procedura speciala, aplicandu-se dispozitiile derogatorii de ocrotire pentru minori, examinate anterior. Aceste dispozitii sunt aplicabile daca, la data sesizarii instantei de apel sau de recurs, inculpatul era minor, chiar daca in cursul judecatii in apel sau in recurs a devenit major. Celelalte dispozitii privind judecata in apel sau in recurs se aplica potrivit procedurii obisnuite.

Executarea hotararilor privind infractorii minori.

In capitolul privitor punerea in executare a hotararilor penale definitive nu s-a examinat modul de punere in executare a masurilor educative aplicabile inculpatilor minori, pe de o parte, pentru ca unele din aceste masuri se pun in executare chiar daca hotararea nu este inca definitiva, iar, pe de alta parte, fiindca sunt proprii numai cauzelor cu infractori minori. De aceea, aceste reguli sunt examinate in cadrul procedurii speciale privind infractorii minori.

a) Executarea mustrarii (art. 487).

In cazul in care s-a luat fata de minor masura educativa a mustrarii, aceasta se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea. Asadar, mustrarea se executa de catre prima instanta imediat, la pronuntare, chiar daca hotararea prin care s-a luat masura mustrarii nu este inca definitiva; numai astfel isi poate produce efectele masura mustrarii, ca masura educativa cea mai usoara. Masura mustrarii se poate lua si fata de inculpatul care a devenit major la data pronuntarii hotararii.

Cand din orice imprejurare masura mustrarii nu poate fi executata de indata dupa pronuntare, nefiind prezent inculpatul, se fixeaza un termen de pronuntare, pentru care este adus inculpatul, citandu-se parintii ori, daca este zaul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul. S-a considerat ca atunci cand masura mustrarii s-a pronuntat in lipsa inculpatului minor, in calea de atac exercitata se va dispune executarea mustrarii potrivit legii, in prezenta sa.

b) Punerea in executare a libertatii supravegheate (art. 488)

Si aceasta masura educativa se pune in executare de indata dupa pronuntare, in prezenta inculpatului minor si a persoanei sau reprezentantului institutiei sau unitatii careia i s-a incredintat supravegherea. Se obtine astfel incunostintarea in acelasi timp a minorului si a celui ce supravegheaza libertatea sa, asigurandu-se astfel asumarea obligatiilor corespunzatoare.

Cand punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor carora li s-a incredintat supravegherea libertatii lui. Aceasta masura educativa nu se poate luat fata de inculpatul care a depasit varsta de 17 ani.

Libertatea supravegheata se revoca de instanta care a pronuntat aceasta masura, inlocuind-o cu masura internarii intr-un centru de reeducare, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra sa ori savarseste o fapta prevezuta de legea penala. Daca fapta savarsita in timpul libertatii supravegheate constituie infractiune, revocarea acestei masuri si inlocuirea ei cu internarea intr-un centru de reeducare sau cu o pedeapsa se dispune de instanta care judeca aceasta infractiune.

c) Internarea minorului intr-un centru de reeducare (art. 490) se poate dispune cu executare de indata, in care caz se trimite o copie de pe dispozitivul hotararii organului de politie, care ia masuri pentru internarea minorului. Centrul de reeducare executa internarea pe baza copiei de pe dispozitivul hotararii si comunica instantei care a pronuntat hotararea efectuarea internarii.

Potrivit legii penale, se poate dispune liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, precum si revocarea acestei liberari, daca minorul are o purtare necorespunzatoare; aceste masuri se dispun din oficiu sau la sesizare de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor. Aceeasi instanta judeca si cererile de ridicare a internarii sau de prelungire a acestei masuri.

d) Internarea intr-un institut medical-educativ se poate dispune de catre instanta care-l judeca pe inculpatul minor, pe baza expertizei medico-legale care recomanda tratament medical si un regim de educatie. Masura se pune in executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotararii si a unei copii de pe raportul medico-legal directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fara de care s-a laut masura.

e) Revocarea masurilor luate fata de minor (art. 492).

Cand minorul a savarsit din nou o infractiune, revocarea sau mentinerea masurii educative, precum si a masurii liberarii dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major sau dintr-un institut medical - educativ se dispune, in conditiile prevazute de Codul penal, de instanta competenta sa judece acea infractiune. Instanta poate mentine masura educativa, daca aceeasi masura educativa pentru noua infractiune savarsita de minor, sau o poate revoca si inlocui cu o masura educativa mai grava sau cu o pedeapsa.

f) Amanarea sau intreruperea executarii masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare se poate dispune in cazurile si contiile prevazute in art. 453 si art/ 455. Aceasta posibilitate a fost acordata prin Legea nr. 45/1993 si aplicate minorilor sa poata fi amanata si intrerupta, dar privirea de libertate in cadrul internarii intr-un centru de reeducare sa nu poate fi amanata sau intrerupta. Astfel, in cazul unei minore condamnate la internare intr-un centru de reeducare, anterior Legii nr. 45/1993, nu era prevazuta de lege amanarea executarii internarii, daca era gravida ori avea un copil mai mic de un an, in timp ce o majora condamnata la inchisoare putea beneficia de amanarea sau intreruperea executarii pedepsei inchisorii. Amanarea executarii internarii intr-un centru de reeducare se acorda de ctre instanta de executare, iar intreruperea executarii acestei masuri de instanta corespunzatoare in grad in a carei raza teritoriala se afla centrul de reeducare.