Protectia drepturilor omului si Romania

Protectia drepturilor omului si Romania

1. Surse internationale in materia drepturilor omului la care Romania este parte

2. Reprezentarea in fata Curtii europene a drepturilor omului

3. Desemnarea candidatilor la mandatul de judecator al Curtii europene a drepturilor omului

OBIECTIVE

1. Surse internationale in materia drepturilor omului la care Romania este parte

Romania este parte la numeroase tratate internationale specializate in materia drepturilor omului, dintre acestea enumeram[1]:

a) Tratate internationale universale cu valoare generala - Romania este parte la toate tratatele din aceasta categorie, dupa cum urmeaza:

- Pactul international relativ la drepturile civile si politice, incluzand aici si cele doua Protocoale facultative la Pact;

- Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale;

b) Tratate internationale universale specializate - Principalele tratate internationale cu caracter specializat sunt:

- Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid ratificata in 1950;

- Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostitutiei semenilor, ratificata in 1954;

- Conventia privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamantului, ratificata in 1964;

- Conventia relativa la drepturile copilului, ratificata in 1990;

- Conventia privind statutul refugiatilor, ratificata in 1991.

c) Tratate internationale regionale cu valoare generala:

- Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia europeana a drepturilor omului), inclusiv Protocoalele de amendare si aditionale ale acesteia;

- Carta sociala europeana revizuita, ratificata in 1999

d) Tratate internationale regionale specializate:

- Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, ratificata in 1994;

- Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata in 1995 (Romania este primul stat care a ratificat aceasta Conventie).

Dintre toate tratatele prezentate cel care a avut si continua sa aiba un impact semnificativ in ordinea juridica nationala este Conventia europeana a drepturilor omului[2], in principal datorita principiilor aplicabile :

a) principiul preeminentei regimului juridic optim

b) principiul alicabilitatii directe in ordinea juridica interna si a efectului direct

c) principiul prioritatii.

Referitor la sursele de soft-law precizam ca art. 20 alin. 1 din Constitutia Romaniei face referire la Declaratia universala  drepturilor omului: "dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelate tratate la care Romania este parte."

Analizand acest text facem urmatoarea precizare: desi, ca regula generala documentele de soft-law (declaratorii) nu au forta juridica in dreptul intern, exceptia o reprezinta acest document cu valoare universala, care capata prin consacrarea in Constitutia Romaniei si o valoare constitutionala. Mai mult ea se va regasi in "blocul de constitutionalitate alaturi de constitutie, tratate internationale, jurisprudenta Curtii europene, dispozitiile privind drepturile omului din tratatele comunitare.

Dispozitiile art. 20 din Constitutie, in perspectiva aplicarii lor implica o consecinta juridica majora care il priveste chiar pe legiuitor, care va trebui intotdeauna si obligatoriu sa verifice daca proiectele de legi pe care Romania le discuta si le adopta se coreleaza cu tratatele internationale la care Romania este parte (dar si cu Declaratia universala a drepturilor omului).

In ceea ce priveste cadrul normativ si jurisprudential pentru judecatorul national[4] in prezent, acesta aplica dreptul national, fiind oarecum presat de jurisdictia de la Starsbourg, careia Romania i s-a supus, neconditionat, la 20 iunie 1994, cand a Ratificat Conventia europeana a drepturilor omului, fara nici o rezerva (la numai 8 luni de la aderarea la Consiliul Europei.

Aplicarea prioritara a Conventiei si obligativitatea jurisprudentei Curtii europene sunt principiile directoare in dreptul si jurisdictia interna a tarii noastre, fixate clar prin art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, astfel ca judecatorul roman este marcat de incarcatura celor doua mari sisteme judiciare: cel national si cel european al drepturilor omului.

Dar judecatorul roman se afla si in "umbra dreptului comunitar, datorita asimilarii acquis-ului comunitar, intr-o buna masura, in plan legislativ intern, ca o conditie a inchiderii provizorii a dosarelor de negociere a aderarii la UE si a impactului direct al jurisprudentei Curtii de Justitie de la Luxemburg. aceasta, in conditiile in care procesul de formare si "specializare" a judecatorului national, ca primul judecator comunitar, se realizeaza conform marelui principiu al subsidiaritatii.

2. Reprezentarea in fata Curtii europene a drepturilor omului

Reprezentarea in fata Curtii europene a drepturilor omului presupune analizare acelor doua dimensiuni ale sale: reprezentarea juridica a statului roman in fata Curtii europene si reprezentarea juridica a reclamantului individual in fata Curtii.

A. Chestiunea reprezentarii statului roman in procedurile in fata Curtii europene este reglementata de Hotararea Guvernului nr. 868/2003 privind organizarea si functionarea agentului guvernamental pentru Curtea europeana a drepturilor omului[5] si de Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind participarea Romaniei la procedurile in fata Curtii europene a drepturilor omului si a Comitetului Ministrilor a Consiliului Europei si exercitarea dreptului de regres al statului in urma hotararilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila juridica a reclamantului individual in procedura in fata Curtii europene a drepturilor omului si Hotararea Guvernului Romaniei nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe

Institutia Agentului guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului functioneaza la Ministerul Afacerilor Externe din luna iulie 2003, fiind transferata de la Ministerul Justitiei prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 64/2003 privind stabilirea unor masuri privind infiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice[8]. Agentul guvernamental are, rangul de Subsecretar de stat, subordonat ministrului afacerilor externe.

Transferul institutiei Agentului guvernamental s-a realizat avand in vedere importanta dimensiune externa a activitatii acesteia, aspect ilustrat si prin faptul ca, la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei, exista numeroase situatii in care institutia Agentului guvernamental functioneaza in cadrul Ministerului Afacerilor Externe (de exemplu Austria, Franta, Marea Britanie, Olanda). De asemenea, s-a luat in considerare faptul ca Agentul guvernamental constituie o veriga deosebit de importanta in mecanismul asigurarii protectiei internationale a drepturilor omului si libertatilor fundamentale in cadrul relatiei complexe cu Consiliul Europei, precum si in procesul integrarii europene.

Pentru functionarea optima a acestei institutii in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, s-a avut in vedere adoptarea unor noi masuri care sa porneasca de la valorificarea experientei deja existente, acumulate in cadrul Ministerului Justitiei, si sa acorde atentia necesara prevenirii condamnarii statului roman, prin identificarea si semnalarea acelor aspecte care fac necesara modificarea legislatiei romane si orientarea practicii judecatoresti, cu respectarea principiului echilibrului si separatiei puterilor in stat, precum si prin folosirea riguroasa a mecanismului reglementarii pe cale amiabila a litigiilor.

Pentru a asigura personalul necesar, in cadrul Ministerului Afacerilor Externe functioneaza o directie pentru activitatea Agentului guvernamental cu 15 posturi de executie, care este incadrata cu personal de specialitate juridica, urmand sa se acorde prioritate detasarii de magistrati, avand in vedere natura activitatii - bazata pe cunoasterea aprofundata a dreptului intern, a practicii judecatoresti, a modului de functionare a instantelor, necesitatea unei bune relationari cu instantele si cu alte structuri de administrare a justitiei.

Pentru a asigura un dialog eficient cu structurile din cadrul Consiliului Europei, s-a reglementat functionarea, in cadrul Misiunii Permanente a Romaniei pe langa Consiliul Europei, a unui oficiu cu doua posturi diplomatice, format dintr-un co-agent guvernamental si un diplomat cu pregatire juridica. In vederea unei bune relationari cu institutiile din Romania care detin competente in domeniile de interes pentru Agentul guvernamental, s-a prevazut ca directorul Directiei Agentului guvernamental indeplineste, de asemenea, functia de co-agent guvernamental. Pentru celeritate, reprezentativitate si eficienta se are in vedere pentru co-agentii guvernamentali sa indeplineasca aceasta functie pentru toate cazurile si procedurile in care statul roman este parte sau tert intervenient in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei.

In ceea ce priveste demersurile concrete ale institutiei Agentului guvernamental, aceasta va urmari, in acele cazuri in care acest lucru este posibil, impulsionarea demersurilor administrative care ar putea conduce la solutionarea pe plan intern, anterior pronuntarii Curtii, a unor cazuri in care, fie este posibil un nou recurs intern, ca urmare a adoptarii noii legislatie in materie, fie incalcarea dreptului se datoreaza neexecutarii unei hotarari interne. In aceste cazuri, in eventualitatea reusitei demersurilor administrative in vederea restituirii, respectiv a punerii in posesie, se va putea evita condamnarea statului roman prin solicitarea radierii cauzelor de pe rolul Curtii sau prin incheierea unor conventii de solutionare amiabila.

Urmarirea, alaturi de institutiile competente, a armonizarii legislatiei si practicii administrative si judecatoresti cu standardele impuse de Curtea europeana a drepturilor omului prin hotararile pronuntate impotriva Romaniei (care, conform art. 46 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, sunt obligatorii pentru tara noastra), pe de o parte, precum si, cu titlu preventiv, prin hotararile pronuntate in alte spete relevante, va constitui un obiectiv prioritar al Agentului guvernamental.

Aceasta componenta legislativa constituie un aspect esential al executarii hotararilor CEDO de catre statele parti la Conventia europeana a drepturilor omului, care este urmarita de catre Comitetul Ministrilor (forul politic al Consiliului Europei) si, are totodata, o deosebita relevanta la nivelul Uniunii Europene, in aprecierea de catre aceasta a indeplinirii criteriilor politice de aderare.

Atributiile institutiei Agentului guvernamental sunt 

intocmeste actele si apararile necesare, infaptuieste orice alte acte procesuale, ia masurile ce se impun pe plan intern si realizeaza orice alte acte sau activitati legate de reprezentarea intereselor statului la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si la Comitetul Ministrilor ;

sesizeaza Curtea in numele Romaniei cu o cauza interstatala, pe baza deciziei Guvernului ;

formuleaza interventia voluntara intr-o cauza aflata pe rolul Curtii, in care reclamantul este un cetatean roman, iar paratul un alt stat decat Romania, parte la Conventie ;

formularea de propuneri cu privire la desemnarea judecatorului ad-hoc, in cazurile prevazute de Conventie ;

colaboreaza cu autoritatile publice, institutiile publice, regiile autonome, societatile comerciale cu capital majoritar public, precum si cu persoanele si structurile investite cu o misiune de serviciu public, care sunt obligate sa trimita Agentului guvernamental, la cererea si in termenul stabilit de acesta, toate actele, datele si informatiile necesare reprezentarii intereselor statului roman la Curte si la Comitetul Ministrilor ;

colaboreaza cu instantele judecatoresti, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, celelalte jurisdictii, Ministerul Public, organele de cercetare penala, notarii publici, executorii judecatoresti si celelalte persoane sau structuri cu misiune de serviciu public, legate de infaptuirea sau administrarea justitiei ori a celorlalte activitati jurisdictionale sau de executarea hotararilor judecatoresti ori a celorlalte acte jurisdictionale, care au obligatia sa trimita Agentului guvernamental, la cererea si in termenul stabilit de acesta, pe langa actele, datele si informatiile necesare reprezentarii intereselor statului roman la Curte si la Comitetul Ministrilor si actele privind procedurile aflate in curs de desfasurare in fata acestora, indiferent de stadiul in care se afla, cu respectarea celeritatii procedurilor interne in curs ;

poate solicita tribunalului competent teritorial, in cazul in care considera necesar, efectuarea unei expertize judiciare, care sa constituie mijloc de proba in cauza aflata pe rolul Curtii ;

incheie, in numele Guvernului Romaniei, conventiile de rezolvare pe cale amiabila a unei cauze intemeiate pe o cerere individuala impotriva statului roman, dupa ce Curtea declara cererea admisibila ;

informeaza ministrul afacerilor externe cu privire la modificarile legislative care se impun in urma evolutiei jurisprudentei Curtii, in vederea promovarii, impreuna cu institutiile competente, a actelor normative corespunzatoare.

 Referitor la colaborarea Agentului guvernamental cu alte institutii la data de 11 noiembrie 2003 a fost semnat Protocolul de cooperare intre Ministerul Afacerilor Externe si Institutul National al Magistraturii referitor la educatia juridica si formarea profesionala privind sistemul de protectie a drepturilor omului prevazut de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Documentul vizeaza stabilirea unei baze permanente de colaborare intre cele doua institutii, cu privire la aspecte legate in principal de activitatea institutiei Agentului Guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, precum si de promovarea pregatirii aprofundate a magistratilor in materia drepturilor omului.

Protocolul semnat intre Ministerul Afacerilor Externe si Institutul National al Magistraturii vizeaza atat activitatea de instruire a auditorilor de justitie (cursantii Institutului National al Magistraturii, care vor deveni magistrati), cat si cea de pregatire continua a magistratilor, urmarindu-se in primul rand promovarea cunoasterii si aplicarii directe a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Referitor la rezolvarea pe cale amiabila a litigiilor aduse in fata Curtii europene conventia de rezolvare pe cale amiabila se incheie intre Guvernul Romaniei, reprezentat de Agentul guvernamental, si reclamant sau reprezentantul acestuia.

Conventia se incheie in forma scrisa, intocmindu-se cate un exemplar pentru fiecare reclamant, unul pentru Agentul guvernamental si unul pentru Curte. Conventia de rezolvare pe cale amiabila poate fi semnata doar dupa declararea admisibilitatii cererii de catre Curte ; negocieri prealabile cu reclamantul pot avea loc si inaintea declararii admisibilitatii cererii.
Conventia de rezolvare pe cale amiabila a cauzei, semnata de parti, constituie titlu executoriu.
Sumele stabilite prin conventia de rezolvare pe cale amiabila se platesc in termenul prevazut de conventia de rezolvare pe cale amiabila sau, daca un asemenea termen nu este prevazut, in 3 luni de la data semnarii conventiei de rezolvare pe cale amiabila.

B. Reprezentarea juridica a reclamantului individual se realizeaza potrivit prevederilor Conventiei europene de « consilieri » care exercita profesia in Romania, ceea ce inseamna ca poate sa fie vorba fie de un avocat, fie de un consilier juridic.

Exercitarea profesiei de avocat este reglementata de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat[10] si de Statutul profesiei de avocat , iar aceea de consilier juridic prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic si Statutul profesiei de consilier juridic .

In concret se poate ajunge la urmatoarele situatii particulare.

a) Astfel, un reclamant care are cetatenia ori nationalitatea romana si/sau are domiciliul, resedinta sau sediul in Romania poate fi reprezentat intr-un proces in fata Curtii europene, indiferent daca paratul este statul roman sau/si un alt stat-parte la Conventie de : un avocat inscris intr-un barou din Romania, in conditiile legii ; de un consilier juridic din Romania, in conditiile legii ; de orice « consilier » care profeseaza in Romania si care satisface conditiile art. 36 din Regulamentul Curtii, adica: sa fie un consilier abilitat sa practice in oricare din statele parti si rezidand pe teritoriul uneia din ele sau o alta persoana agreata de presedintele camerei[14].

b) In egala masura, in cauzele in care Romania are calitatea procesuala de parat, pentru reprezentarea reclamantului individual, indiferent ca are sau nu cetatenia sau nationalitatea romana si/sau domiciliul, resedinta ori sediul in Romania, poate avea drept « consilier » : un avocat inscris intr-un barou din Romania, un consilier juridic sau orice « consilier » care profeseaza in Romania si satisface conditiile art. 36 din Regulamentul Curtii.

c) In sfarsit, un avocat care este inscris intr-un barou in Romania poate fi angajat drept « consilier » de orice reclamant individual (indiferent de cetatenia sau nationalitatea, respectiv de domiciliul, resedinta sau sediul sau), intr-o cauza impotriva oricarui stat-parte la Conventie (indiferent ca este sau nu statul roman).

In concluzie, cu respectarea cerintelor puse pentru « consilieri » de art. 36 din Regulament :

un reclamant avand cetatenia sau nationalitatea romana si/sau domiciliul, resedinta sau sediul in Romania poate angaja un « consilier » care profeseaza legal in Romania sau in orice alt stat-parte la Conventie ;

orice reclamant individual intr-o cauza impotriva Romaniei poate angaja un « consilier » care profeseaza legal in Romania sau in orice stat parte la Conventie ;

un avocat inscris intr-un barou din Romania poate fi angajat drept « consilier » de orice reclamant individual (indiferent de cetatenia sau nationalitatea, respectiv resedinta sau sediul sau) intr-un proces european impotriva oricarui stat parte la Conventie.

Mai mentionam urmatorul aspect: intrucat nu exista nici o conditie suplimentara in afara de cea relevata de art. 36 din Regulamentul Curtii pentru calitatea de "consilier", rezulta ca acele conditii de vechime din legislatia interna (si anume, faptul ca avocatul stagiar nu poate pune concluzii decat la judecatorii, iar avocatul definitiv cu mai putin de 6 ani vechime in aceasta calitate nu poate pune concluzii la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Curtea Constitutionala) nu sunt aplicabile sub nici o forma pentru reprezentarea reclamantului, in calitate de "consilier" in procesele in fata Curtii europene.

3. Desemnarea candidatilor la mandatul de judecator al Curtii europene a drepturilor omului

Fiecare stat-parte la Conventie are cate un judecator in componenta Curtii europene a drepturilor omului[15]. In afara conditiilor generale de eligibilitate si a incompatibilitatilor, Conventia europeana nu contine nici o dispozitie privitoare la modalitatea de desemnare de state a candidatilor pentru functia de judecator la Curtea europeana.

Singurul aspect reglementat de Conventie priveste faptul ca fiecare stat prezinta o lista continand 3 candidati. Numarul de candidati care trebuie inclusi pe lista este imperativ, statele neavand dreptul sa deroge de la acesta, nici prin prezentarea unui numar superior de candidati, nici a unui numar inferior. Prin urmare, in rest, determinarea organelor competente si a procedurii de urmat este lasata in competenta statelor, intrucat se considera ca tin de suveranitatea acestora.

Exista totusi niste criterii ce trebuie aplicate cu ocazia intocmirii listelor de candidati, asa cum recomanda statelor organele Consiliului Europei, Adunarea parlamentara, Comitetul Ministrilor si chiar Curtea europeana:

transparenta si echitatea procedurilor interne - apelul la candidaturi trebuie sa se realizeze in presa specializata in scopul de a exista candidati care sa fie efectiv juristi eminenti, raspunzand Conditiilor stabilite de Conventia europeana, dar si prin alte mijloace de informare;

trebuie avuta in vedere experienta candidatilor in domeniul drepturilor omului, fie ca practician, fie ca militant al organizatiilor neguvernamentale active in acest domeniu. In legatura cu acest criteriu exista o divergenta clara intre Adunarea Parlamentara care sustine aplicarea acestuia si Curtea europeana care apreciaza ca este regretabil, chiar prejudiciabil ca un asemenea punct de vedere este retinut pentru selectia candidatilor, intrucat rolul unui militant este in mod necesar partizan, si ,dimpotriva, un judecator functionand la Curtea europeana a drepturilor omului trebuie sa se plaseze deasupra partilor, sa fie impartial, sa cantareasca interesele in conflict, in special cele ale individului si cele ale comunitatii in ansamblul sau, si sa pronunte o decizie judiciara in lumina tuturor circumstantelor cauzei.[16]

3. reprezentarea echilibrata a sexelor

competenta lingvistica;

exprimarea sau nu a unei preferinte nationale asupra unuia dintre cei trei candidati propusi - exista divergente intre organismele Consiliului Europei asupra acestui criteriu, elementul esential ce trebuie insa retinut este ca revine fiecarui stat, in lumina procedurii sale nationale de desemnare a candidatilor sa stabileasca daca vrea sau nu sa exprime o anumita preferinta.

consultarea parlamentului national - decizia de a aplica aceasta recomandare tine de procedura nationala;

caracterul echilibrat al listei de candidaturi, cu alte cuvinte cele trei candidaturi trebuie sa fie apropiate ca valoare pentru a permite sanse egale celor 3 candidati de a fi alesi. Se inlatura astfel frauda la lege, nepermitandu-se unui stat sa decida practic care va fi judecatorul ales, prin prezentarea unei singure candidaturi serioase, insotita de inca doua pur formale, deoarece nu indeplinesc criteriile sau se afla la mare diferenta de valoare profesionala fata de celalalt candidat cu sase sigure de a fi ales.

prezenta, in masura posibilului, a judecatorului in functie ales in numele respectivului stat in lista noilor propuneri de candidati[17] - din considerente practice, o anume continuitate in compunerea sa.

In ceea ce priveste procedura interna, desemnarea candidatilor in numele Romaniei pentru functia de judecator al Curtii se face de Guvern, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, in urma audierii persoanelor propuse de membrii acestuia din randul juristilor cu mare prestanta morala si civica, cu reputatie profesionala recunoscuta, cu avizul:

- Comisiei juridice, de disciplina si imunitati,

- Comisiei pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale ale Camerei Deputatilor

- al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari,

- al Comisiei pentru drepturile omului si minoritati ale Senatului.

Comisiile reunite vor audia candidatii propusi, in sedinta comuna. Convocarea Consiliului Superior al Magistraturii se face de ministrul justitiei, care va prezida lucrarile acestuia, fara a participa la vot.

In incheiere prezentam cateva date statistice referitoare la cauzele aflate pe rolul Curtii europene a drepturilor omului. In prezent sunt inregistrate pe rolul acestei instante 9245 de cereri impotriva Romaniei. Acestea ocupa 18% din rolul Curtii, procent semnifictiv avand in vedere ca in prezent sunt 46 de state membre ale Consiliuui Europei. Ca urmare, Romania ocupa in prezent pozitia a treia, dupa Federatia Rusa si Turcia, din punctul de vedere al numarului de cereri inregistrate la Curte.

SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE

Romania este parte la numeroase tratate internationale specializate in materia drepturilor omului, dintre acestea enumeram:

a) Tratate internationale universale cu valoare generala

- Pactul international relativ la drepturile civile si politice, incluzand aici si cele doua Protocoale facultative la Pact;

- Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale;

b) Tratate internationale universale specializate

- Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid ratificata in 1950;

- Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostitutiei semenilor, ratificata in 1954;

- Conventia privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamantului, ratificata in 1964;

- Conventia relativa la drepturile copilului, ratificata in 1990;

- Conventia privind statutul refugiatilor, ratificata in 1991.

c) Tratate internationale regionale cu valoare generala:

- Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia europeana a drepturilor omului), inclusiv Protocoalele de amendare si aditionale ale acesteia;

- Carta sociala europeana revizuita, ratificata in 1999

d) Tratate internationale regionale specializate:

- Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, ratificata in 1994;

- Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata in 1995 (Romania este primul stat care a ratificat aceasta Conventie).

Exista o singura sursa declaratorie de drept international care are valoare constitutionala, si anume Declaratia universala a drepturilor omului.

Reprezenarea statului roman in fata Curtii europene a drepturilor omului se face prin agentul guvernamental, cu rangul de subsecretar de stat subordonat Ministrului Afacerilor Externe, care isi desfasoara activitatea in cadrul unei directii.

Principalele  atributiile ale institutiei Agentului guvernamental sunt 

intocmeste actele si apararile necesare reprezentarii intereselor statului la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si la Comitetul Ministrilor 

2. sesizeaza Curtea in numele Romaniei cu o cauza interstatala

3. formuleaza interventia voluntara intr-o cauza aflata pe rolul Curtii, in care reclamantul este un cetatean roman, iar paratul un alt stat decat Romania, parte la Conventie 

4. formularea de propuneri cu privire la desemnarea judecatorului ad-hoc

5. colaboreaza cu autoritatile publice

colaboreaza cu instantele judecatoresti, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, celelalte jurisdictii, Ministerul Public, organele de cercetare penala, notarii publici, executorii judecatoresti si celelalte persoane sau structuri cu misiune de serviciu public, legate de infaptuirea sau administrarea justitiei

7. poate solicita tribunalului competent teritorial, in cazul in care considera necesar, efectuarea unei expertize judiciare, care sa constituie mijloc de proba in cauza aflata pe rolul Curtii 

8. incheie, in numele Guvernului Romaniei, conventiile de rezolvare pe cale amiabila a unei cauze intemeiate pe o cerere individuala impotriva statului roman

9. informeaza ministrul afacerilor externe cu privire la modificarile legislative care se impun in urma evolutiei jurisprudentei Curtii

Reclamantii individuali pot fi reprezentati de avocati sau de consilieri juridici, care indeplinesc conditiile prevazute de art. 36 din Regulamentul Curtii europene a drepturilor omului.

Desemnarea candidatilor in numele Romaniei pentru functia de judecator al Curtii se face de Guvern, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, in urma audierii persoanelor propuse de membrii acestuia din randul juristilor cu mare prestanta morala si civica, cu reputatie profesionala recunoscuta, cu avizul:

- Comisiei juridice, de disciplina si imunitati,

- Comisiei pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale ale Camerei Deputatilor 

- al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari,

- al Comisiei pentru drepturile omului si minoritati ale Senatului.

Comisiile reunite vor audia candidatii propusi, in sedinta comuna. Convocarea Consiliului Superior al Magistraturii se face de ministrul justitiei, care va prezida lucrarile acestuia, fara a participa la vot.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE

1. Numiti care sunt sursele internationale in materia drepturilor omului la care este parte Romania.

2. Care sunt dimensiunile reprezentarii in fata Curtii europene a drepturilor omului?

3. Prezentati atributiile Agentului Guvernamental.

4. Care sunt criteriile avute in vedere pentru desemnarea candidatilor la mandatul de judecator al Curtii europene a drepturilor omului?

TESTE DE AUTOEVALUARE

Referitor la impactul Conventiei europene a drepturilor omului in sistemul juridic romanesc este aplicabil:

a) Principiul preeminentei dreptului;

b) Principiul aplicabilitatii directe;

c) Principiul efectului indirect.

In fata Curtii europene a drepturilor omului statul roman este reprezentat de:

a) un avocat;

b) un "consilier" in sensul art. 36 din Regulamentul Curtii europene;

c) agentul guvernamental.

Agentul guvernamental se afla in subordinea:

a) Ministerului Justitiei;

b) Ministerului Afacerilor Externe;

c) Presedintelui Romaniei.

Agentul guvernamental:

a) nu poate sesiza direct Curtea europeana a drepturilor omului;

b) formuleaza interventia voluntara intr-o cauza aflata pe rolul Curtii;

c) nu are raporturi cu instantele judecatoresti sau cu celelalte state intrucat este independent in exrcitarea atributiilor.

Conventia de rezolvare pe cale amiabila a litigiilor aduse in fata Curtii poate fi semnata:

a) doar dupa declararea admisibilitatii cererii;

b) oricand pe parcursul procesului;

c) doar inainte de declararea admisibilitatii cererii.

Una dintre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un "consilier" in sensul art. 36 din Regulamentul Curtii este:

a) sa fie abilitat sa practice in tara de cetatenie a reclamantului;

b) sa rezideze in tara de cetatenie a reclamantului;

c) sa rezideze pe teritoriul oricarui stat parte la Conventie.

Desemnarea candidatilor in numele Romaniei pentru functia de judecator al Curtii se face de:

a) Ministerul de externe:

b) Ministerul de Justitie;

c) Guvern.

8. Propunerea de candidati pentru functia de judecator la Curtea europeana a drepturilor omului se face de catre:

a) Parlament;

b) Ministrul justitiei;

c) Consiliul superior al magistraturii.

9. Candidatii la functia de judecator la Curtea europeana a drepturilor omului sunt in numar de

a)

b)

c)

10. Conventiile de rezolvare pe cale amiabila a unei cauze aflata pe rolul Curtii europene a drepturilor omului se incheie de catre:

a) agentul guvernamental;

b) "consilierul" reclamantului;

c) Guvern.

CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE

Capitolul 1 - Regimul juridic al drepturilor omului

1. a 5. c

2. b a

3. a 7. a

4. c 8. a

Capitolul 2 - Izvoarele internationale de consacrare si de protectie a drepturilor omului

1. b

2. c

3. a

4. b

5. c

Capitolul 3 - Sisteme internationale de consacrare si protectie a drepturilor omului

1. b a

2. a 7. a

3. b 8. b

4. c 9. b

5. a 10. a

Capitolul 4 - Proceduri internationale de protectie a drepturilor omului

1. a b

2. c 7. a

3. c 8. c

4. b 9. b

5. a  10. b

Capitolul 5 - Categorii de drepturi ale omului

1. a c

2. b 7. b

3. a 8. a

4. a 9. a

5. c  10. a

Capitolul 6 -  Protectia drepturilor omului in Romania

1. b c

2. c 7. c

3. b 8. c

4. b 9. b

5. a   10. a

BIBLIOGRAFIA

1. Tratate, cursuri, monografii

Petre ANDREI, Sociologie generala, Ed. Scrisul Romanesc S.A., Craiova, 1936

Corneliu BARSAN, Conventia europeana a drepturilor omului. Comentariu pe articole, Vol. I Drepturi si libertati, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005

Jacques CADART, Institutions Politiques et Droit Constitutionnel, vol.I, Ed. Economica , Paris-1990

Jean-Louis CLERGERIE, Le principe de subsidiarite, Ellipses, Paris, 1997

Ioan CLOSCA, Ion SUCEAVA, Tratat de drepturile omului, Ed. Europa Nova, 1995

Mihai CONSTANTINESCU, Ion DELEANU, Antonie IORGOVAN, Ioan VIDA, Alegerile parlamentare si prezindentiale, Regia autonoma Monitorul Oficial , Bucuresti, 1992

Constantin DISSESCU, Drept constitutional, Bucuresti - 1915

Tudor DRAGANU, Introducere in teoria si practica statului de drept, Ed. Dacia , Cluj-Napoca, 1992

Victor DUCULESCU, Constanta CALINOIU, Georgeta DUCULESCU, Drept constitutional comparat - vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002

I.P.FILIPESCU, Augustin FUEREA, Drept institutional comunitar european, Ed. Actami, Bucuresti, 1994

Augustin FUEREA, Drept comunitar european. Partea generala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003

Jaques GICQUEL, Droit constitutionnel et institutions politiques, 10 ed, Montchrestien, Paris, 1993

D. GUTMAN, Les droits de l homme sont-ils l venir du droit?, Mel F. Terre, Lavenir du droit, PUF, Ed. Jurischasseur, 1999

Antonie IORGOVAN, Odiseea elaborarii Constitutiei, Editura Uniunii Vatra Romaneasca , Tg.-Mures

Henri LABAZALE, La Convention europeenne de Droits de l Homme. Commentaire article par article, sous la direction de Louis-Edmond Pettiti, Emmanuel Decaux et Pierre-Henri Imbert, Economica, Paris, 1999

D. LOCHAK, Les droits de l homme, Ed. La Decouverte&Syros, Paris, 2002

B. MATHIEU, Pour une reconnaissance de « principes matriciels », en matiere de protection constitutionnele dea droits de l homme, D. 1995, Chron.

Raluca MIGA-BESTELIU, Organizatii internationale interguvernamentale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000

John Stuart MILL, Despre libertate, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994

E. MORIN, Penser l Europe, Gallimard, 1987

Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Drept constitutional si institutii politice, vol. I, ed. A XI-A, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003

Ioan MURARU, Mihai CONSTANTINESCU, Drept parlamentar romanesc, Editura ACTAMI, Bucuresti, 1999

Gregorio PECES, Barba MARTINEZ, Theorie generale des droits fondamentaux, L.G.D.J., Paris, 2004

Herbert PETZOLD, The European System for the Protection of Human Rights, Dordrecht, Boston, London, Martinus Nijhoff-Kluwer, 1993

Corneliu Liviu POPESCU, Note de curs, Bucuresti, 2002

Jean-Francois RENUCCI, Droit europeen des droits de l homme, L.G.D.J., 3 e ed. , Paris, 2002

J. RIVERO, Les libertes publiques, PUF, Themis, tome I, 8 eme ed., 1997

Dennis ROUGET, Le guide de la protection internationale des droits de l homme, Ed. La Pensee Suvage, Paris, 2000

Stelian SCAUNAS, Dreptul international al drepturilor omului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003

Ioan VIDA, Puterea executiva si administratia publica, Ed. R.A.Monitorul Oficial , Bucuresti-1994

Genoveva VRABIE, Organizarea politico-etatica a Romaniei, Drept constitutional si institutii politice, vol.II, Ed. Cugetarea , Iasi - 1996

M. van WANROIJ, Protection of Fundamental Rights Within the European Communities, in Oregon Review of International Law, vol. 4, 2002

P.WASCHSMANN, Droits de l homme. Protection internationale, Dictionnaire de la culture juridique, PUF, Paris, 2003

Paul WACHSMANN, Les droits de l` homme, 4 eme ed., Dalloz, Paris, 2002

Studii si articole in literatura de specialitate

Gabriel ANDREESCU, Cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Revista romana de drepturile omului, nr. 19/2001

Corneliu BARSAN, Dreptul de proprietate in Conventia europeana pentru drepturile omului. Aplicatii ale jurisprudentei, Revista de drept public, nr. 4/2004

Corneliu BARSAN, Uniunea Europeana si Conventia Europeana a Drepturilor Omului : Unitate sau dualitate in protectia europeana a drepturilor omului ?, Revista Romana de Drept Comunitar, nr, 1/2003

Paolo G. CAROZZA, Subsidiairity as a structural principle of international human rights law, A.J.I.L., vol. 97 (2003)

Rene CASSIN, Science de Droits de l homme, Methodologie et enseignement, Colloque de Nice, 1971, Rev. Dr. Homme, 1072, vol V

Johan CALLEWAERT, La subsidiarite dans l Europe des droits de l homme: la dimension substantielle, in L Europe de la subsidiarite (coord. M. Versussen, Ed. Bruzlant, Bruxelles, 2000

Aurel CIOBANU DORDEA, Valorificarea subsidiaritatii in sistemul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, Analele Universitatii Bucuresti, nr. II/2004

Valentin CONSTANTIN, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Revista Romana de drepturi ale omului, nr. 21/2001

Doru COSMA, Receptarea Conventiei europene a drepturior omului in dreptul intern roman, Revista drepturile omului, nr. 5/1994

Cosmin Falvius COSTAS, Consideratii asupra limitarii exercitiului unor libertati publice ale functionarilor publici, Pandectele romane, nr. 3/2004

Dan Claudiu DANISOR, Universalitatea drepturilor si libertatilor fundamentale potrivit Constitutiei Romaniei, Revista de Drept Public, nr. 2/2004

Florian Dorian DASCALESCU, Discriminarile pozitive in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Revista de drept public, nr.3/2001

Victor DUCULESCU, Constitutia europeana - intre deziderate si realitati, Revista Studii de drept romanesc, nr. 3-4/2000,

Mircea DUMITRU, Exista drepturi individuale ca drepturi naturale? Elaborarea unui sistem de analiza a uno reprezentari referitoare la institutia drepturilor individuale, Analele Universitatii Bucuressti, nr. II/2004

Claude EMERI, L'Etat de droit dans les systemes polyarchiques europeens, in Revue francaise de droit constitutionnel, 1992, nr. 9

Marian ENACHE, Cateva reflectii privind functiile parlamentului, Revista Dreptul, nr. 7/1998

Mihail-Constantin EREMIA, Protectia juridica a datelor personale in sistemul juridic al Romaniei, Analele Universitatii Bucuresti, nr. 3/2004

Cornelia GUSA, Controlul jurisdictinal al principiului subsidiaritatii in spatiul comunitar european, Revista Romana de Drept Comunitar, nr. 1/2005

S. KOWOUVICH, La cour africaine des droits de l homme et des peuples ; une rectification institutionelle du concept de « specificite africaine en matiere des droits de l homme, R.T.D.H. nr. 59/2004

Anne-Marie PATAULT, Dreptul de proprietate, sub directia Denis ALLAND, Stephane RIALS, Dictionar al culturii juridice, PUF, Paris, 2003

Nicolae POPA, Cristian IONESCU, Libertate si autoritate, Revista de drept public nr. 4/2001

Nicolae POPA, Marin VOICU, Dreptul la un proces intr-un "timp rezonabil. Noi coordonate europene privind judecarea cauzelor intr-un termen optim si previzibil, Revista de drept public, nr. 4/2004

Corneliu-Liviu POPESCU, Protectia internationala a drepturilor omului - surse, institutii, proceduri, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000

Dumitra POPESCU, Ruxandra PASOI, Protectia internationala a drepturilor omului, Studii de drept romanesc, nr. 3-4/2003

Valeriu STOICA, Romania si Consiliul Europei, Revista Romana de Drepturile Omului, nr. 2/1993

Valeriu STOICA, Structura juridica a drepturilor omului ca drepturi subiective, Revista Romana de Drepturile Omului, nr. 3/1993

Valeriu STOICA, Cristiana Irinel STOICA, Conventia europeana s impactul acesteia aspura sistemului juridic romanesc, Revista Dreptul nr. 10-11/1994

Frederick SUDRE, Droit europeen et international des droits de l homme, 6 eme ed. Refondue, PUF, Paris, 2003,

A. Ubeda de TORRES, Jurisprudence de la Cour Interamericaine des droits de l` homme, Leurope des libertes, nr. 9/2002

Corneliu TURIANU, Imunitatea in dreptul roman, Revista Dreptul, nr. 2/2003

Irina MOROIANU ZLATESCU, Un echilibru instabil: libertatea de exprimare si interdictia discriminarii rasiale, Revista de drept public, nr. 1/2002