Teritoriile internationale

Teritoriile internationale

In asemenea cazuri, anumite teritorii sunt supuse unui regim international dar conditiile sub care se desfasoara au variat foarte tare de la teritorii autonome de state la entitati relativ independente. Natiunile Unite sunt capabile sa-si asume administratia acestor teritorii in circumstante specifice. Sistemul tutelar avea la baza rolul supraveghetor al Natiunilor Unite, in cazul Africii de Sud-Vest, Adunarea Generala sustinuta de Consiliul de Securitate punand capat mandatului Africii de Sud si afirmandu-si competenta in a administra aceste teritorii in circumstante specifice nehotarate. In afara de aceasta, organele Natiunilor Unite exercitandu-si puterile, pot sa-si asume o varietate de functii administrative asupra anumitor teritorii referitor la care s-au ridicat probleme de drept international. Incercari de a se crea un asemenea regim au existat in privinta Ierusalimului sub rezolutia de despartire de Palestina, a Adunarii Generale, in 1947 ca un "corpus separatum, sub un regim international special . administrat de Natiunile Unite" dar aceste incercari nu s-au materializat niciodata pentru un numar de motive.

Mai recent, Natiunile Unite s-au implicat mai mult intr-o serie de functii administrative, autoritatea derivand de la un amestec de acorduri internationale, acorduri interne iar autoritatea Consiliului de Securitate sub Capitolul VII de a adopta decizii obligatorii privitoare la pacea si securitatea internationala, dupa caz. De exemplu, in 1991 Acordurile de pace de la Paris, intre cele patru fractiuni ale Cambodgiei autorizate de Natiunile Unite pentru stabilirea functiilor civil-administrative in acea tara nerezolvand problema alegerilor si adoptarea unei noi constitutii. Acest lucru s-a realizat prin Autoritatea Tranzitionala a Natiunilor Unite in Cambodgia (UNTAC), careia i-au fost delegate "toate puterile necesare pentru a asigura implementarea" tratatelor de pace si care avea si competenta in probleme externe, aparare, finante si asa mai departe.

Anexa 10 a Cadrului General al Acordului de Pace in Bosnia si Hertegovina a stabilit postul de Inalt Reprezentant cu puteri extinse privind implementarea pentru populatia civila a acordului de pace si cu autoritatea finala de a interpreta aspectele civile ale acordurilor. Aceasta a fost introdus si confirmat de Consiliul de Securitate in rezolutia obligatorie 1031 (1995). Autoritatea Inaltului Reprezentant s-a manifestat in privinta celor 55 membri a Consiliului de implementare a pacii care reconsidera progresul privitor la aplicarea tratatelor de pace. Aceasta structura neobisnuita cu privire la un stat independent este rezultatul amestecului intre acordurile partilor si obligativitatea Capitolului VII privind activitatea Consiliului de Securitate.

In Rezolutia 1244 (1999), Consiliul de Securitate a autorizat pe Secretarul General sa stabileasca un interimat al prezentei internationale civile in Kosovo (UNMIK) urmand retragerea trupelor iugoslave de pe acea parte a tarii consecventa actiunii NATO. Prin aceasta rezolutie interimatul va indeplini un mare numar de functii administrative, inclusiv sanatate si educatie, finante, banci, posta, telecomunicatie, legi si ordine. A fost insarcinat "inter alia" sa promoveze (infiintarea) stabilirea unei autonomii si o auto-guvernare in Kosovo, care sa coordoneze ajutoarele umanitare si in caz de dezastre, sustinea reconstructiei infrastructurii, mentinerea ordinii si legilor civile, promovarea drepturilor omului si asigurarea intoarcerii refugiatilor. Structurile administrative au fost stabilite si alegerile s-au tinut. Prima reglementare adoptata de Reprezentantul Special al Natiunilor Unite, Secretarul General numit prin rezolutia 1244 a stabilit toate autoritatile legislative si executive in Kosovo pe timpul interimatului (UNMIK) exercitat de Reprezentantul Special. Aceasta rezolutie a stabilit de asemenea, ca legea teritoriului era in fiinta atata timp cat nu intra in conflict cu standardele internationale cuprinse in rezolutie, in sectiunea a 2-a pentru indeplinirea mandatului dat de UNMIK sub rezolutia 1244 ori a altor rezolutii realizate de UNMIK. Cadrul Constitutional pentru autoguvernarea provizorie a fost promulgat de Reprezentantul Special in mai 2001. Aceasta competenta administrativa cuprinzatoare este fundamentata pe reafirmarea suveranitatii Iugoslaviei si a integritatii sale teritoriale (numele teritoriului pastrandu-se in provincie) si pe cerinta pentru o "autonomie substantiala si o autoadministrare intentionata pentru Kosovo. Ca urmare, acest aranjament ilustreaza o completa separare (divizare) intre (titlu) dreptul teritoriului si exercitiul puterii si al controlului asupra acestuia. Rezulta din rezolutia obligatorie a Consiliului de Securitate acordul Iugoslaviei fata de principiile esentiale cuprinse in aceasta.

Administrarea temporara a Timorului de Est de catre Natiunile Unite (UNTAET) a fost infiintata prin rezolutia 1272 (1999) a Consiliului de Securitate sub indrumarile Capitolului VII. S-a imbogatit cu o responsabilitate globala pentru administrarea Timorului de Est" si "imputernicita (Natiunile Unite) sa exercite toata autoritatea legislativa si executiva incluzand administrarea justitiei". Mandatul sau extins a inclus, in completarea administrarii publice, responsabilitatile umanitare si o componenta militara si au fost autorizate (Natiunile Unite) sa ia toate masurile necesare pentru a-si implini mandatul. Mandatul pentru administrarea Timorului de Est (UNTAET) s-a extins pana-n 20 mai 2002, la dat cand Timorul de Est si-a dobandit independenta, devenind un nou stat Timor-Leste. Abia dupa aceea, a urmat crearea Misiunii Natiunilor Unite de Sustinere a Timorului de Est (UNMISET).