Traficul de persoane in legislaȚia romana

TRAFICUL DE PERSOANE IN LEGISLAȚIA ROMANA

LA LOI ROUMAINE EN CE QUI CONCERNE LE TRAFIC DES PERSONNES

HUMAN TRAFFINKING IN ROMANIAN LEGISLATION

Universitatea "Petru Maior" din Tirgu-Mureș

Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative

Rezumat

Traficul de persoane este un fenomen international actual ingloband o serie de dimensiuni deoarece este o violare grava a drepturilor omului si o atingere adusa demnitatii si integritatii persoanei. Acesta fiind un fenomen infractional care s-a dezvoltat foarte mult in ultima perioada, Uniunea Europeana in stransa legatura cu actiunile purtate de organizatiile internationale, a dezvoltat un ansamblu de instrumente la nivel legislativ si la nivel operational. Legea speciala care incrimineaza traficul de persoane ca infractiune, Legea nr. 678/2001, vizeaza 2 coordonate : combaterea traficului de persoane si prevenirea lui. Conform art. 12 alin 1 din Legea nr. 678/2001 traficul de persoane este definit astfel : "Constituie infractiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau prin alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane."

Cuvinte cheie : trafic de fiinte umane, drept penal, crima organizata.

Résumé

Traite des êtres humains est un phénomène international qui englobe un éventail de tailles présente parce qu'elle est une violation grave des droits de l'homme et atteinte à la dignité et l'intégrité de l'individu.

La loi spéciale qui criminalise la traite des êtres humains comme un crime, la loi n °. 678/2001, visant à deux directions: la lutte contre la traite des êtres humains et de sa prévention.

Conformément à l'art. 12 § 1 de la loi n °. 678/2001 traite est définie comme «le crime de traite des êtres humains constituent le recrutement, le transport, le transfert, l'hébergement ou l'accueil de personnes par la menace, la force ou d'autres formes de contrainte, par enlèvement, fraude, tromperie, abus d'autorité ou en profitant de l'incapacité de cette personne de se défendre ou d'exprimer leur volonté, ou par offre, donne ou acceptation de paiements ou d'avantages pour obtenir le consentement de la personne qui a autorité sur une autre personne pour des fins d'exploitation. '

Mots-clés: traite des êtres humains, le droit pénal, le crime organisé.

AscultatiCititi fonetic

Abstract

Trafficking in human beings is one of the most successful criminal activities.As an European country and a new EU member, Romania has to prove its ability to face these challenges. Notoriously known as a country of recruitment and transit, Romania also has become a country of destination for victims of human trafficking. The law, particularly criminal law, is just one of the instruments that can ensure success in fighting human trafficking. A viable legal system that can respond to human trafficking in particular and to criminality in general has to be based on human rights protection and prompt sanctions for the infringement of human rights. Thus, from a legal perspective, the methods used have to treat the causes of human trafficking and not solely its effects. The legal solutions have to be sustained by social and economic decisions meant to ensure a decent and better way of life worldwide.

Key words : trafficking of human beings, criminal law, organized crime.

Introducere

Traficul de persoane este un fenomen international actual ingloband o serie de dimensiuni deoarece este o violare grava a drepturilor omului si o atingere adusa demnitatii si integritatii persoanei. Totodata este un fenomen economic si social avand consecinte negative pentru intreaga societate.

Raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind situatia traficului de persoane in anul 2007 estima ca, la nivel mondial, sunt traficate anul aproximativ 600 000 - 800 000 de persoane, in aproximativ 80% din cazuri fiind vorba de femei si fete. Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa estima ca, in anul 2002, au fost traficate aproximativ 200.000 de femei de catre retelele balcanice de traficanti. Conform estimarilor Europol pentru anul 2004, mai mult de 700.000 de persoane sunt traficate anual in lume in scopul exploatarii sexuale si exploatarii prin munca. Estimarile Organizatiei Internationale a Muncii cu privire la munca fortata raportau ca circa 2 500 000 de persoane sunt traficate anual,la nivel mondial.[1] Avand in vedere aceste aspecte traficul cu fiinte umane a atras atentia organismelor Organizatiei Natiunilor Unite drept urmare a aparut necesitatea elaborarii unor documente internationale care sa reglementeze lupta impotriva traficului de persoane, precum si protectia victimele acestuia. In data de 15 noiembrie 2000 la New York a fost adoptata Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, completata de doua protocoale aditionale referitoare la prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane in special al femeilor si copiilor, respectiv la trecerea frontierei de catre persoane care migreaza. Conventia impreuna cu Protocoalele aditionale au fost deschise pentru semnare la Palermo, ele intrand in vigoare in a90-a zi dupa data depunerii celui de-al patrulea instrument de ratificare. Protocolul cere fiecarui stat sa considere drept infractiune actul de trafic, totodata contine dispozitii cu privire la protectia victimelor traficului de persoane : posibilitatea unei dezbateri cu usile inchise, o asistenta juridica, medicala, materiala si psihologica, repatrierea in tara de origine. El cere statelor sa realizeze politici si programe de masuri pentru a proteja victimele, prevenirea si combaterea traficului de persoane. Acesta fiind un fenomen infractional care s-a dezvoltat foarte mult in ultima perioada, Uniunea Europeana in stransa legatura cu actiunile purtate de organizatiile internationale, a dezvoltat un ansamblu de instrumente la nivel legislativ si la nivel operational. Lupta impotriva traficului de fiinte umane este o prioritate a Uniunii Europene care se inscrie in cadrul concluziilor Consiliului European de la Tampere si ale Consiliului European de la Sevilia. Lucrarile consacrate luptei impotriva acestui trafic se articuleaza in prezent in jurul recomandarilor continuate in "Declaratia de la Bruxelles".

Zona Balcanilor este considerata focarul traficului de persoane in Europa, ca rezultat al migratiei ilegale, aceasta activitate fiind desfasurata de grupuri criminale din ce in ce mai "antrenate", care beneficiaza de ajutor extern si de un cadru international eterogen al crimei organizate[4], lucru confirmat atat de oficialii europeni cat si Biroul de Investigatii Federale al SUA . Datorita pozitiei geografice si conjuncturii politice si economice din ultimele doua decenii, Romania se confrunta si ea cu problema traficului de persoane in toate cele trei ipostaze, adica Romania este considerata tara de recrutare, tara de tranzit si, mai nou, tara de destinatie pentru traficul de persoane.

Intelesul notiunii de trafic de persoane

Datorita dezvoltarii continue a acestei infractiuni legislatia Romaniei cu privire la traficul de persoane a cunoscut o dezvoltare permanenta, in concordanta cu legislatia Uniunii Europene, astfel Guvernul Romaniei a aprobat in 2001, prin Hotararea Guvernului nr. 1216/2001 primul Plan national de actiune pentru combaterea traficului de persoane. Printre obiectivele acestui plan putem afirma ca obiectivul cel mai important a fost crearea unui instrument normativ care sa contureze cadrul general de desfasurare a initiativelor anti-trafic.

Drept urmare a aparut Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane[6]. Abia 2 ani mai tarziu, Guvernul Romaniei aproba Regulamentul de aplicare a dispozitiilor normative , intarzierea fiind provocata de ratificarea de catre Parlamentul Romaniei a Conventiei ONU impotriva criminalitatii transnationale organizate, impreuna cu Protocoalele aditionale, cel mai relevant fiind Protocolul ONU privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special a femeilor si copiilor , document care a fost semnat de statul roman la Palermo, la 14 decembrie 2000.

In perioada urmatoare au fost elaborate o serie de legi care incearca sa raspunda unor probleme actuale in Romania : combaterea criminalitatii organizate[9], protectia si asistenta victimelor infractiunilor , prevenirea si combaterea pornografiei , totodata se initiaza un Plan de actiuni prioritare in domeniul protectiei copilului impotriva abuzului, neglijarii si exploatarii.

In prezent "Strategia nationala impotriva traficului de persoane 2006-2010"[13] are ca scop reducerea fenomenului traficului de persoane si inlaturarea efectelor negative pe care le are acesta asupra societatii.

Legea speciala care incrimineaza traficul de persoane ca infractiune, Legea nr. 678/2001, vizeaza 2 coordonate : combaterea traficului de persoane si prevenirea lui. Conform art. 12 alin 1 din Legea nr. 678/2001 traficul de persoane este definit astfel : "Constituie infractiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau prin alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane."

Analizand comparativ textul art. 12 din legea 678/2001 cu art. 3 al. 1 lit. A din Protocolul aditional referitor la prevenirea, suprimarea si pedepsirea traficului de persoane constatam ca legea romana pastreaza in linii mari atat litera cat si spiritul normei juridice internationale. Conform Agentiei Nationale impotriva Traficului de persoane care are ca scop coordonarea si evaluarea activitatilor de prevenire a traficului de persoane si monitorizarea asistentei acordate victimelor acestuia, infractiunea de trafic de  persoane presupune exploatarea unei persoane. Prin exploatarea unei persoane se intelege :

executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod fortat, cu incalcarea normelor legale privind conditiile de munca, salarizare, sanatate si securitate

tinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libertate ori de aservire

obligarea la practicarea prostitutiei, la reprezentari pornografice in vederea producerii si difuzarii de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuala

prelevarea de organe

efectuarea unor alte asemenea activitati prin care se incalca drepturi si libertati fundamentale ale omului

obligarea la practicarea cersetoriei

In consecinta putem afirma faptul ca traficul de persoane incalca drepturi si libertati fundamentale ale omului, de la libertatea de miscare, de comunicare sau de exprimare, la dreptul oricarei fiinte umane la demnitate, securitate, integritate fizica si psihica, iar in cazuri extreme, incalcand chiar dreptul la viata.[15]

Continutul infractiunii de trafic de persoane

Obiectul juridic al infractiunii de trafic de persoane il constituie totalitatea relatiilor sociale care se formeaza si se dezvolta in jurul valorilor sociale constituite din principalele atribute ale persoanei, si anume viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea, inviolabilitatea sexuala, onoarea si demnitatea.[16]

Obiectul juridic special al traficului de persoane il constituie relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare normala sunt conditionate de respectarea libertatii de deplasare, de actiune, de exprimare, de optiune, de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum si a celorlalte valori intrinseci ale fiintei umane.[17] In cazul in care infractiunea se realizeaza prin acte de violenta prin care se aduce atingere vietii sau integritatii corporale a persoanei traficate, infractiunea are si un obiect material, si anume corpul victimei.

Subiectul activ poate fi orice persoana fizica care indeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal. Traficantii pot fi barbati sau femei.

Avand in vedere dispozitiile art. 22 din Conventia Consiliului Europei privind lupta impotriva traficului de fiinte umane, adoptata la 3 mai 2005 si semnata de Romania la Varsovia, la 16 mai 2005, care reglementeaza raspunderea persoanelor juridice pentru infractiunile de trafic de fiinte umane atunci cand sunt comise in numele acesteia sau in interesul acesteia, se considera ca subiectul activ adiacent al infractiunii de trafic de fiinte umane poate fi persoana juridica.[18] In doctrina se considera faptul ca subiectul pasiv al acestui tip de infractiune este persoana fizica, persoana putand fi minor sau adult, indiferent daca este femeie sau barbat.

In momentul in care discutam despre participatia penala la infractiunea de trafic de persoane trebuie sa mentionam faptul ca aceasta este posibila in toate formele ei, coautoratul fiind regula savarsirii acestei infractiuni, tocmai datorita caracterului sau transnational si transfrontalier, astfel de fapte desfasurandu-se pe teritoriul statelor de origine al victimelor, continuand pe teritoriul statului de destinatie si apoi in circuit, pe teritoriul altor state, creandu-se astfel o retea de participare a mai mult persoane la traficarea fiintelor umane.[19] Fiind o infractiune care se poate savarsit prin mai multe actiuni, complicitatea la aceasta infractiune se poate concretiza, la randul ei in mai multe forme cum ar fi : in detinerea de informatii cu privire la potentialele victime si furnizarea acestora catre traficanti, atragerea victimelor, obtinerea actelor necesare pentru transportarea lor, etc. Instigatorul care este denumit "autorul moral" este cel care hotaraste pentru inceput sa savarseasca aceasta infractiune convingand alta persoana sa preia rezolutia infractionala si sa treaca la savarsirea propriu zisa a faptei.

In ceea ce priveste latura obiectiva a acestei infractiuni discutam de 2 tipuri de activitati, dintre care primul tip este cel principal, al doilea aparand ca secundar in raport cu primul. Dupa cum reiese din continutul legii activitatea principala se realizeaza prin una din actiunile : recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane in scopul exploatarii ei. Activitatea secundara, care este de fapt mijlocul de realizare al actiunii principale se efectueaza la randul ei conform legii prin : amenintare, violenta sau alte forme de constrangere, rapire, frauda sau inselaciune, abuz de autoritate, profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apara sau de a-si exprima vointa, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane. [20]

Datorita urmarii produse putem incadra traficul de persoane ca fiind o infractiune de pericol, ea se consuma in momentul savarsirii actiunii. Totodata aceasta infractiune poate avea uneori si anumite consecinte obiective : o vatamare corporala grava a integritatii sau a sanatatii, moartea sau sinuciderea victimei, considerate forme agravante, cazuri in care capata atributele unei infractiuni de rezultat.[21] In acest sens, traficul de persoane se consuma in momentul realizarii uneia din actiunile prevazute, daca a fost realizata in scopul exploatarii unei persoane. Infractiunea se consuma chiar daca scopul nu a fost realizat. Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca fapta inculpatilor de a recruta doua femei spunandu-le ca le duc in Spania sa lucreze intr-un restaurant, de a le transporta din localitatea de domiciliu la locuinta lor din alt judet, unde le-au cazat si au facut demersuri pentru procurarea pasapoartelor, dandu-le si bani, constituie trafic de persoane, chiar daca in cele din urma femeile ti-au dat seama ca inculpatii intentioneaza sa le duca in strainatatea in vederea practicarii prostitutiei, spre a le exploata si au denuntat fapta la politie.

Legea speciala care consacra traficul de persoane ca fiind infractiune stabileste in mod expres faptul ca raspunderea penala a celui care savarseste traficul nu este inlaturata prin consimtamantul persoanei traficate, drept urmare in art. 16 se prevede: "Consimtamantul persoanei, victima a traficului, nu inlatura raspunderea penala a faptuitorului". Legiuitorul a apelat la aceasta consacrare deoarece consimtamantul este intotdeauna  viciat. In situatiile reglementate de lege constimtamantul este obtinut explicit sau implicit, prin amenintare, violenta sau prin frauda, inselaciune, abuz de autoritate, in aceste conditii consimtamantul victimei este viciat.

Pe de alta parte, traficul de persoane reprezinta o amenintare a libertatii persoanei, dar si a securitatii publice, iar in varianta obligarii persoanei la practicarea prostitutiei se aduce atingere si bunelor moravuri. Prin urmare, chiar in lipsa consacrarii exprese, consimtamantul victimei traficului de persoane ar fi fost oricum, lipsit de eficacitatea unei cauze justificative. [24]

4. Traficarea persoanelor

Raportat la legea nr. 678/2001 traficul de persoane presupune comiterea uneia dintre modalitatile alternative prin care se realizeaza latura obiectiva a infractiunilor incriminate in art. 12 si 13, adica recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, gazduirea sau primirea unei persoane, in scopul exploatarii acesteia.

Recrutarea consta in racolarea potentialelor victime prin atragerea lor de catre traficanti prin diferite procedee :

oferte false de locuri de munca in strainatate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnerita, bucatareasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) in tari ca Spania, Italia, Grecia, Cehia, Germania, Franta etc. facute direct victimelor sau prin intermediul cunostintelor, rudelor sau a altor persoane apropiate[25]

anunturi la mica publicitate de tipul: Tinere fete pentru dansatoare, balerine in tara X. Plecare imediata.

rapire

Transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc in altul in interiorul tarii de provenienta ori din statul de origine direct in statul de destinatie sau prin tarile de tranzit.[26] Transportul poate fi unul legal, atunci cand fetele au pasaport si sunt transportate intr-o alta tara sub pretextul unei excursii, sau transportul poate fi ilegal in cazul persoanelor fara pasaport sau a persoanelor minore.

Transferarea, ca modalitate prin care se realizeaza traficul, consta in transmiterea victimei, de la un traficant la altul, atunci cand este vanduta ca o marfa sau face obiectul unei tranzactii incheiate intre traficanti.[27] Vanzarea se realizeaza in tarile de destinatie, un factor important care influenteaza aceasta tranzactie fiind varsta si aspectul fizic al persoanei. Victimele isi dau seama ca au fost vandute in momentul in care au fost deposedate de acte, tot atunci fiind sechestrate in locuri bine izolate, inchise, unde nu au posibilitatea sa comunice, ele fiind violate, maltratate, amenintate. Victimele intra intr-un ciclu al falselor datorii deoarece cei care le cumpara pretind ca trebuie sa-si recupereze banii din munca lor, dar din pacate in majoritatea cazurilor, in momentul in care victima a reușit sa-si plateasca datoria, urmeaza o revanzare catre un alt patron care, la randul sau, vrea sa-si recupereze suma platita.

Evadarea victimelor se face cu ajutorul unor clienti, al politiei. Victimele se adreseaza ambasadelor sau consulatelor Romaniei din tara respectiva. Repatrierea se realizeaza cu sprijinul OIM - Organizatia Internationala pentru Migratie - Misiunile din alte tari, al ambasadelor/ consulatelor Romaniei care se ocupa de formalitatile de repatriere si cu sprijinul organizatiilor neguvernamentale din statul de destinatie. Victimelor li se elibereaza pasaport consular si documente de calatorie. Primirea in tara se face de reprezentantii ANITP - Agentia Nationala impotriva Traficului de Persoane (Centrul Regional din aria de competenta), care a fost contactat si informat in prealabil si care va referi victima catre serviciile specializate de asistenta, in functie de optiunea acesteia.
In chestiunile legate de repatrierea victimelor romane ale traficului de persoane, ANITP este prima institutie care trebuie informata.

Mijloacele utilizate de traficanti pentru realizarea actiunilor de traficare constau dupa cum am mentionat anterior in : amenintare, violenta, alte forme de constrangere, rapire, frauda sau inselaciune, abuz de autoritate, profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apara ori de a-si exprima vointa, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obtinerea consimtamantului unei persoane, acestea fiind enumerate in art. 12. In majoritatea cazurilor traficantii folosesc cumulativ doua sau mai multe procedee, de exemplu amenintarea este insotita de acte de violenta, dupa ce initial victima a fost atrasa prin promisiuni false cu privire la o slujba in strainatate ori a fost rapita si supusa ulterior unor tratamente degradante.

Migratia ilegala este modalitatea specifica de traficare, totodata este si componenta cea mai dinamica a crimei organizate. Migratia ilegala prin formele sale adiacente - trafic de persoane, munca la negru - determina o activitate economica ce se sustrage controlului statului, iar de aici prin activitati conexe , ajunge la diferite forme ale evaziunii fiscale.

Traficul de persoane si carne vie reprezinta una dintre componentele migratiei ilegale care, conform unor estimari ale OIM si Interpol, furnizeaza gruparilor criminale implicate sume de bani uriase ce tind sa devanseze pe cele generate de traficul de stupefiante.[28]

5. Incriminarea traficului de persoane conform Noului Cod Penal

Infractiunea de trafic de persoane reglementata de legea penala poate fi confundata cu mai multe infractiuni reglementate de legea penala comuna, cum ar fi : lipsirea de libertate in mod ilegal (art. 189 Cod penal), proxenetismul (art. 329 Cod penal), prostitutia (art. 328 Cod penal), sclavia (art. 190 Cod penal), munca fortata sau obligatorie (art. 191 Cod penal), cersetoria (art. 326 Cod penal).

Trebuie sa remarcam faptul ca in noul Cod penal sunt reglementate ca infractiuni: traficul de persoane in art. 210 si traficul de minori in art. 211.

Art. 210 Noul Cod penal prevede :

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unei persoane in scopul exploatarii acesteia, savarsita:

a) prin constrangere, rapire, inducere in eroare sau abuz de autoritate;

b) profitand de imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa ori de starea de vadita vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase in schimbul consimtamantului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(2) Consimțamantul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificativa.

Dupa cum se observa, modalitatile de comitere a infractiunii de trafic de persoane sunt practic aceleasi cu cele reglementate de legea speciala, fiind inlocuite cazarea si gazduirea, cu adapostirea persoanei traficate. Nu sunt reglementate : amenintarea si violenta, ca mijloace utilizate de traficanti pentru realizarea actiunilor de traficare, insa se vorbeste de constrangere, iar frauda si inselaciunea sunt inlocuite cu inducerea in eroare, adaugandu-se si vadita vulnerabilitate, ca mijloc de utilizare. De asemenea, legea speciala reglementeaza in plus formele agravante ale infractiunii de trafic de persoane, precum si alte infractiuni in legatura cu traficul de persoane. Consimtamantul persoanei traficate atrage in continuare raspunderea traficantului.[29]

In privinta infractiunii de proxenetism noua reglementare[30] pastreaza aceeasi forma ca si vechea reglementare, cu deosebirea ca sub aspectul elementului material al infractiunii, recrutarea unei persoane pentru prostitutie si traficul de persoane in scopul prostitutiei, ca actiuni de realizare a infractiunii, sunt scoase de noua reglementare, daca faptele sunt savarsite fata de un minor limitele pedepsei se majoreaza cu jumatate. Elementul esential de diferentiere intre infractiunea de proxenetism, din actuala reglementare, realizata prin recrutarea de persoane si infractiunea de trafic de persoane prevazuta de art. 12 si 13 din Legea nr. 678/2001, realizata prin aceeasi modalitate de savarsire, consta in caracterul neviciat al consimtamantului, in cazul proxenetismului, si respectiv, viciat in cazul infractiunilor de trafic de persoane.

6. Concluzii

La nivel national, pe fondul reglementarilor internationale Romania a incriminat in anul 2001, pentru prima data, traficul de persoane ca infractiune, legiuitorul roman a ales sa urmeze modelul Protocolului ONU si pe cel al Conventiei Consiliului Europei. Putem afirma ca apreciem progresele legislative in domeniul traficului de persoane, fiind recunoscute ca atare de rapoartele de specialitate ale ONU, OSCE, SUA etc.

Eforturile legislative si institutionale ale statului roman de a preveni si combate traficul de persoane national si transfrontalier sunt notabile si constante, reflectate concret in numarul crescand de victime identificate, in numarul condamnarilor pentru infractiunea de trafic, in identificarea si anihilarea unor retele de trafic in regiune. Rezultatele pozitive sunt asigurate si de colaborarea directa si constanta a autoritatilor romane cu cele corespondente ale statelor nationale si cu cele internationale si regionale: UNODC, UNICEF, INTERPOL, Europol, Eurojust, FRONTEX etc. De asemenea, apreciem ca benefica crearea Agentiei Nationale impotriva Traficului de Persoane, cu atributii de monitorizare a manifestarilor fenomenului de trafic de persoane in vederea contracararii sale, activitate care faciliteaza coordonarea activitatilor de prevenire si combatere a traficului de persoane la nivel national, in functie de datele statistice furnizate de catre acest organism. Ceea ce nu apreciem insa, este schimbarea periodica a ierarhiei administrative a institutiilor implicate in prevenirea si combaterea traficului de persoane, situatie care creeaza confuzii de adresare la nivel intern si international si ingreuneaza rezolvarea operativa a problemelor legate de trafic.

Avand in vedere toate aspectele prezentate putem afirma faptul ca exista o deficienta emotionala de conlucrare intre reprezentantii institutiilor implicate si, indeosebi intre politist, procuror si judecator, intrucat structura formala de colaborare creata de catre legiuitor nu insufla un determinism profesionist in finalizarea optima a procedurilor judiciare si a administrarii probelor, ca urmare a riscului criminogen al fenomenului traficului de fiinte umane.