Structura capacitații civile

Structura capacitații civile

Fiecare persoana se naște cu vocația de a deveni subiect de drept, adica de a participa la circuitul civil, dar daca aceasta vocație nu este prevazuta de legea in vigoare ca drept, persoana umana exista, fara sa fie subiect de drept. De aceea, putem spune ca, capacitatea juridica este opera legii in vigoare; ea stabilește atat momentul apariției cat și intinderea și volumul capacitații juridice.

Capacitatea juridica are caracter de legalitate, in sensul ca este creația legii in vigoare și de generalitate, in sensul ca se acorda in mod generic. Faptul ca, pe de o parte, nici o persoana nu poate renunța nici in tot nici in parte de capacitatea sa, iar pe de alta parte ca, nimeni nu poate fi lipsit de capacitate juridica sau ingradit in exercitarea ei, cu excepția lipsirii sau ingradirii stabilite de lege, confera capacitații juridice caracter de inalienabilitate și intangibilitate.

Capacitatea juridica, premisa calitații de subiect de drept, reprezinta aptitudinea recunoscuta de lege omului, de a avea drepturi și obligații juridice. In lipsa capacitații juridice nu ar fi posibila participarea oamenilor sau organizațiilor acestora la relațiile sociale reglementate de drept. Teoria dreptului avand in vedere ansamblul formelor de manifestare a capacitații juridice a realizat clasificarea acesteia in capacitate juridica generala și capacitate juridica speciala.

Capacitatea juridica generala este aptitudinea generala de a participa ca titular de drepturi și obligații juridice, in principiu, la toate raporturile juridice, fara ca legea sa condiționeze aceasta participare la indeplinirea unor calitați.

Capacitatea juridica speciala este posibilitatea recunoscuta de lege de a participa ca subiect de drept in raporturile in care trebuie indeplinite anumite condiții.

Indiferent de clasificarile cu care opereaza ramurile de drept, capacitatea juridica este unica. Ea insoțește subiectul de drept, fiind specifica omului, personalitații juridice.

In structura capacitații civile intra doua elemente: capacitatea de folosința și capacitatea de exercițiu.

Noțiunea capacitații de folosința a persoanei fizice.

Potrivit art. 5 din Decretul nr. 31/1954, orice persoana fizica are capacitatea de folosința, afirmandu-se astfel principiul juridic fundamental conform caruia calitatea de subiect de drept este recunoscuta oricarui individ.

In alin. 2 al aceluiași articol se stipuleaza: "Capacitatea de folosința este capacitatea de a avea drepturi și obligații". Aceasta este starea potențiala din punct de vedere juridic a persoanei fizice de a dobandi orice drept subiectiv, fara nici un fel de ingradiri.

Altfel spus, capacitatea de folosința, prefigureaza, potențial, toate drepturile subiective pe care le poate dobandi o persoana fizica. Aceasta nu se confunda cu drepturile, ci exprima numai aptitudinea generala și abstracta, de a le dobandi[1].

Calitatea de subiect de drept, privita in general, permite persoanelor sa participe la viața juridica, intrand in diferite raporturi juridice, indiferent de natura juridica a acestora.

Atunci cand ne ocupam de studiul capacitații de folosința, ca expresie a calitații de subiect de drept civil, avem in vedere nu calitatea de subiect de drept in general, ci calitatea de subiect de drept civil[2].

In doctrina, definiția capacitații de folosința s-a menținut in jurul prevederii legale, astfel ca nu exista diferențe substanțiale intre definițiile formulate.

Intr-o prima formulare se apreciaza: "capacitatea de folosința a persoanei fizice este acea parte componenta a capacitații civile care consta in aptitudinea generala de a dobandi drepturi și obligații civile"[3].

In alta formulare se arata ca: "se poate defini capacitatea de folosința a persoanei fizice ca parte a capacitații civile a oamenilor constand in aptitudinea acestora de a avea drepturi și obligații civile"[4].

In formularea celei mai recente definiții a capacitații de folosința, autorul[5] pornește de la dispozițiile Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice și de la conținutul Pactului Internațional privind drepturile civile și politice ale omului, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, considerand ca in definirea capacitații de folosința a persoanei fizice, este obligatorie reținerea a trei elemente:

capacitatea de folosința a persoanei fizice este o parte a capacitații civile a omului;

capacitatea de folosința consta in aptitudinea omului de a avea drepturi și obligații;

aceste drepturi și obligații sunt civile, nu drepturi și obligații in general, ceea ce rezulta din art. 1 și 2 din Decretul nr. 31/1954, care recunosc persoanei fizice și persoanei juridice drepturile subiective civile și nu orice drepturi.

Avand in vedere cele trei elemente, putem defini capacitatea de folosința a persoanei fizice ca fiind acea parte a capacitații civile care consta in aptitudinea omului de a avea drepturi și obligații civile.

Noțiunea capacitații de exercițiu a persoanei fizice.

O alta componenta a capacitații civile este capacitatea de exercițiu. Definiția capacitații de exercițiu nu ar trebui sa omita anumite aspecte esențiale precum: corelația capacitații de exercițiu cu noțiunea de gen și cu "capacitatea civila" a omului, stransa corelație ce exista intre componentele capacitații juridice, incheierea de acte juridice, iar nu a oricaror acte juridice civile trebuie sa se refere nu numai la exercitarea de drepturi și asumarea de obligații civile, ci și la dobandirea de drepturi subiective civile și executarea obligațiilor civile.

Avand in vedere aceste aspecte, capacitatea de exercițiu a persoanei fizice poate fi definita ca fiind acea parte a capacitații civile a omului care consta in aptitudinea acestuia de a dobandi și exercita  drepturile civile și de a-și asuma și executa obligațiile civile prin incheierea de acte juridice civile.

Capacitatea de exercițiu se fundamenteaza, are ca premisa capacitatea de folosința și un anumit grad de maturitate a persoanei fizice care sa implice puterea de discernamant a acestuia. In mod firesc exercitarea drepturilor și asumarea de obligații este condiționata de aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații. Din caracterul universal al capacitații de folosința rezulta ca o atare aptitudine este recunoscuta tuturor persoanelor fizice. Discernamantul exprima facultatea omului de a-și judeca valoarea sociala a actelor sale de conduita, de a aprecia corect semnificația lor, puterea sa de a patrunde in esența fenomenelor, de a ințelege si evalua corect consecințele acțiunii sale in planul relațiilor sociale. Incheierea oricarui act juridic comporta in mod necesar o atare facultate, caci actul juridic este in esența sa manifestarea de voința facuta in scopul de a produce consecințe juridice. Existența discernamantului este condiționata de atingerea unui anumit stadiu de dezvoltare a vieții psihice a omului, precum și de desfașurarea normala a proceselor gandirii individului uman. Legea a condiționat recunoașterea capacitații de exercițiu de putința omului de a ințelege și evalua corect semnificația participarii lui la viața juridica. Cum de regula, o astfel de putere de ințelegere se dobandește treptat, pe masura depașirii anumitor stadii de varsta și a atingerii unui anumit grad de maturitate, legea a stabilit ca o atare condiție este indeplinita la varsta de 18 ani.

In raport de existența sau inexistența discernamantului, legea ii recunoaște persoanei fizice capacitatea de exercițiu deplina sau ii recunoaște o asemenea capacitate. De la nașterea sa și pana la varsta maturitații, individul uman parcurge o intreaga evoluție, caracterizata prin mutații esențiale ce vizeaza toate aspectele vieții sale. In cadrul acestei evoluții se desfașoara și procesul de formare a discernamantului care parcurge mai multe etape ce corespund diverselor stadii de dezvoltare a vieții psihice. Lipsa maturitații psihice determina lipsirea persoanei fizice de capacitatea de exercițiu. Decretul nr. 31/1954 prevede in art. 11 categoriile de persoane fizice care sunt lipsite de capacitate de exercițiu: minorii care nu au implinit varsta de 14 ani și persoanele puse sub interdicție. In ceea ce privește aceasta categorie de persoane lipsite de capacitate de exercițiu nu trebuie absolutizata, intrucat acestora li se recunoaște dreptul de a efectua in mod valabil anumite acte juridice. Cel lipsit de capacitate de exercițiu poate incheia acte juridice patrimoniale[6], acte juridice de conservare și acte juridice marunte precum și acte juridice nepatrimoniale. Lipsa capacitații de exercițiu inceteaza in mod distinct pentru fiecare categorie de persoane: pentru minor, lipsa capacitații de exercițiu inceteaza la implinirea varstei de 14 ani sau prin moarte, iar pentru persoana pusa sub interdicție, lipsa capacitații de exercițiu inceteaza fie prin ridicarea interdicției, fie prin moarte.

O etapa intermediara este cea care se concretizeaza prin existența unui anumit grad de discernamant, insuficient pentru a fonda o capacitate de exercițiu deplina. De aceea, a fost reglementata capacitatea de exercițiu restransa care este recunoscuta minorului intre 14-18 ani, intrucat acesta dispune de un discernamant in formare.

Fiind o componenta esențiala a capacitații civile, capacitatea de exercițiu se distinge in primul rand prin caracterele juridice ale acesteia: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea și intangibilitatea, dar și prin caractere juridice proprii: egalitatea. Egalitatea capacitații de exercițiu a persoanei fizice este stabilita in comun, cu egalitatea capacitații de folosința, indiferent de rasa, sex, naționalitate, religie, opinie politica prevazuta de art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, de Pactul Internațional privind drepturile civile și politice ale omului.

Analiza inceputului, conținutului și a incetarii capacitații de exercițiu trebuie realizata in mod distinct pentru capacitatea de exercițiu restransa și capacitatea de exercițiu deplina. Dobandește capacitate de exercițiu restransa minorul care a implinit 14 ani astfel incat inceputul capacitații de exercițiu restransa este marcat de data implinirii varstei de 14 ani, in timp ce inceputul capacitații depline de exercițiu este marcat de data la care persoana devine majora, adica implinirea varstei de 18 ani sau de incheierea casatoriei, dar numai daca a implinit 16 ani.

In ceea ce privește conținutul capacitații de exercițiu restransa, aceasta se plaseaza intre doua limite: lipsa capacitații de exercițiu și deplina capacitate de exercițiu.

Conținutul capacitații de exercițiu restransa vizeaza cateva categorii de acte juridice civile: actele juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le incheie valabil personal și singur fara vreo incuviințare prealabila[7], actele juridice civile pe care le incheie personal, dar cu incuviințarea prealabila, fie numai a ocrotitorului legal, fie cu o dubla incuviințare, a ocrotitorului și a autoritații tutelare și acte juridice interzise minorului .

Sub aspectul incetarii capacitații de exercițiu exista diferențieri. Astfel, capacitatea de exercițiu restransa inceteaza la implinirea varstei de 18 ani, cand se dobandește deplina capacitate de exercițiu, prin punerea sub interdicție judecatoreasca ceea ce il lipsește total de capacitate de exercițiu și prin moarte.

Prin efectul hotararii de punere sub interdicție, persoana fizica este lipsita, in totalitate, de capacitatea de exercițiu, fiind asimilata minorului pana la varsta de 14 ani, avand posibilitatea sa iși valorifice capacitatea de folosința exclusiv prin reprezentarea sa, la incheierea actelor juridice, de catre ocrotitorul legal. Punerea sub interdicție nu constituie o sancțiune, mai degraba ar trebui considerata o masura de protecție atat a persoanei fizice care este pusa la adapost la consecințele  prejudiciabile ale propriilor sale acte, consecințe pe care nu le poate prevedea din cauza lipsei discernamantului, cat și a societații, impotriva exercitarii drepturilor de catre aceste persoane.

Capacitatea deplina de exercițiu inceteaza odata cu incetarea capacitații de folosința, adica prin moarte, prin punere sub interdicție judecatoreasca, anularea casatoriei inainte ca femeia sa fi implinit varsta de 18 ani.

Dintre cauzele care atrag incetarea capacitații depline de exercițiu, anularea casatoriei inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani suscita mai multe puncte de vedere. Un punct de vedere[10] imbrațișeaza ideea potrivit careia desființarea casatoriei nu va face ca soțul minor, devenit major prin casatorie, sa piarda capacitatea de exercițiu astfel obținuta, insa numai cu condiția ca el sa fi fost de buna-credința.

Atata timp cat izvorul dobandirii capacitații depline de exercițiu il reprezinta casatoria valabil incheiata odata cu desființarea acesteia dispare atat calitatea de soț dobandita prin incheierea casatoriei cat și capacitatea de exercițiu deplina. Cu alte cuvinte, dispar efectele acelei casatorii.

Incalcarea regulilor privitoare la capacitatea de exercițiu a persoanei fizice pot atrage consecințe penale[11], daca s-a nerespectat intangibilitatea sau egalitatea capacitații de exercițiu, consecința aplicabila incalcarii unei incapacitați de folosința, daca a fost nesocotita o asemenea limita și nulitatea relativa a actului juridic, aceasta fiind sancțiunea specifica in materia capacitații de exercițiu.

Capacitatea juridica a oricarei persoane juridice se deosebește de capacitatea juridica a unei persoane fizice sub mai multe aspecte:

in cazul persoanei fizice capacitatea de folosința se dobandește la naștere sau chiar la data concepției in ceea ce privește drepturile copilului, iar capacitatea de exercițiu se dobandește ulterior, in doua etape, in timp ce in cazul persoanei juridice, atat capacitatea de folosința cat și capacitatea de exercițiu se dobandesc și se pierd simultan;

in timp ce pentru toate persoanele fizice capacitatea de folosința are același conținut, capacitatea de folosința a persoanei juridice este diferita de specialitatea fiecareia;

daca o persoana fizica se poate afla in situația de a avea o capacitatea de exercițiu mai restransa decat capacitatea sa de folosința, pentru persoana juridica va exista o suprapunere totala a celor doua noțiuni;

daca pentru persoana fizica exercitarea capacitații prin reprezentant este o situație de excepție, pentru persoana juridica aceasta constituie o regula.

Limitele capacitații civile.

Vocația capacitații de folosința a persoanei fizice se apreciaza insa prin prisma ingradirilor acestei capacitați, ingradiri stabilite expres de lege. Incapacitațile de folosința comporta mai multe clasificari in funcție de criteriul izvorului lor, de modul in care opereaza, de opozabilitatea lor. In funcție de finalitatea lor, incapacitațile se divid in incapacitați cu caracter de sancțiune și incapacitați cu caracter de protecție sau ocrotire.

In categoria incapacitaților cu caracter de sancțiune distingem: ingradiri cu caracter de pedeapsa penala și ingradiri cu caracter de pedeapsa civila. Codul penal in partea generala prevede ca pedepsele sunt: principale, complementare și accesorii. Ingradirea ce consta in pedeapsa penala complementara opereaza prin efectul hotararii judecatorești in timp ce ingradirea ce consta in pedeapsa accesorie opereaza de drept. Din categoria ingradirilor cu caracter de pedeapsa civila fac parte decaderea din drepturile parintești, pedepsele civile stabilite in materie succesorala de Codul Civil și pierderea exercițiului drepturilor parintești ca urmare a declararii abandonului de copii.

Datorita situației speciale in care se afla și pentru a ocroti interesele acestor persoane, legiuitorul a instituit atat in Codul Civil[12] cat și in alte acte normative incapacitați civile cu caracter de protecție sau de ocrotire. Normele juridice care instituie incapacitațile cu caracter de protecție se regasesc in Codul Civil , Codul Familiei , Constituția Romaniei, precum și legile speciale.

In cazul nerespectarii unei incapacitați de folosința, actul juridic incheiat va fi lovit de nulitate. In funcție de caracterul obștesc sau individual al interesului ocrotit prin stabilirea incapacitații se va determina și felul nulitații, absolute sau relative.

Stransa corelație ce exista intre capacitatea de folosința și capacitatea de exercițiu a persoanei juridice face ca limitele celei dintai sa fie totodata și limitele acesteia din urma. O prima limita a capacitații de exercițiu a persoanei juridice decurge din principiul specialitații capacitații de folosința a acesteia. In armonie cu acel principiu, persoanei juridice i se recunoaște numai exercițiul drepturilor și posibilitatea asumarii obligațiilor, in privința carora poseda aptitudinea de a le avea. O atare aptitudine este circumscrisa pentru toți subiecții colectivi de drept scopului avut in vedere la inființarea lor, fie ca el este prevazut de lege, fie ca este inscris in statut ori in actul constitutiv. In astfel de condiții, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice nu poate fi mai intinsa sau mai restransa decat capacitatea de folosința. O alta limita a capacitații de exercițiu decurge din insași natura persoanei juridice: o asemenea persoana nu are și nu poate avea, aptitudinea de a exercita acele drepturi și de a-și asuma acele obligații care sunt incompatibile cu natura sa de subiect de drept. Persoana juridica nici nu poate avea și nici nu poate exercita acele drepturi care prin natura lor sunt susceptibile sa aparțina numai persoanei fizice.

Analiza capacitații civile ne permite sa distingem caracteristicile sale generale. Atat capacitatea de folosința cat și capacitatea de exercițiu, ca elemente ale capacitații civile, sunt aptitudini intangibile și netransmisibile. Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosința și nici lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercițiu, decat in cazurile și in condițiile stabilite de lege. De asemenea, nimeni nu poate renunța, nici in tot nici in parte, la capacitatea de folosința și la cea de exercițiu.

Dreptul civil reglementeaza condiția juridica a persoanei fizice și a persoanei juridice in calitatea lor de participante la raportul de drept civil. El reglementeaza astfel capacitatea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații, determinand inceputul și sfarșitul acesteia, capacitatea persoanei fizice de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligațiile, prin savarșirea de acte juridice, regimul de organizare și funcționare a persoanelor juridice, capacitatea speciala de folosința și cea de exercițiu a persoanei juridice.