Statele federale

Statele federale

Sunt numeroase forme de federatii si confederatii in functie de distribuirea puterii intre organele de conducere centrale si locale. In unele state, puterea apartine guvernarii centrale, in alte state, organelor locale sau provinciale. O confederatie implica un aranjament mai flexibil lasand un grad considerabil de autoritate si competenta unitatilor componente in detrimentul organelor centrale.

Divizarea puterilor dobandite prin asemenea aranjamente ridica adesea probleme in dreptul international, in special in domeniul personalitatii, responsabilitatii si imunitatii. Daca o federatie se dizolva in doua sau mi multe state aduce in atentie problema autodeterminarii in forma unei secesiuni. O asemenea dizolvare poate fi rezultatul unui acord amical si constitutional sau poate fi urmarea unei secesiuni realizata prin forta. In ultimul caz legile internationale pot veni in ajutor, dar pozitia luata pare a fi aceea ca (in afara situatiilor coloniale recunoscute) nu exista un drept de autodeterminare aplicabil statelor independente care sa justifice recurgerea la secesiune. Bineinteles, nu exista o obligatie internationala de oprire a secesiunii: situatia ramane un subiect de drept comun. Totusi daca secesiunea se dovedeste a fi un succes, atunci conceptele de recunoastere si de formare a statului se vor dovedi relevante si determinative in noile situatii.

Statul federal prin sine, are personalitate juridica dar problema personalitatii si a capacitatii unitatilor componente ale federatiei pe plan international, poate fi determinata doar in privinta statului respectiv si a practicii acelui stat. Statele componente ale unei federatii care au o competenta internationala restrictiva pot fi acceptate ca avand intr-o oarecare masura personalitate juridica internationala,.

Constitutia Elvetiei, de exemplu, precizeaza incapacitatea cantoanelor de a incheia tratate cu state straine pe probleme privind economia publica, relatiile de frontiera si de politie, subiecte in privinta carora Consiliul Federal actioneaza ca intermediar. In cazul Statelor Unite, responsabilitatea pentru conduita relatiilor internationale revine Guvernului Federal desi statele americane intrasera in anumite intelegeri cu statele straine sau unitatile componente. In orice caz, este clar ca structura constitutionala interna este importanta in inzestrarea unitatii respective cu capacitate. Ce transforma, totusi, capacitatea internationala intr-o recunoastere?

Desi aceasta problema este in primul rand de domeniul dreptului constitutional intern, are importante implicatii in dreptul international. In Statele Unite, de exemplu, abordarea adoptata a inserat rezerve "federale" tratatelor, in cazuri in care statele Uniunii isi exercitasera jurisdictia asupra subiectului in chestiune, aratand ca Guvernul Federal va lua masurile necesare pentru a pune autoritatile competente ale unitatilor componente in imposibilitatea de a lua masurile potrivite pentru indeplinirea obligatiilor necesare. In general, totusi, au fost cateva restrictii in incheierea acordurilor internationale.

Problema care se ridica este fie pozitia unui stat care refuza sa ratifice sau sa semneze tratatul pe motive de competenta a unitatii componente in domeniul discutat, fie problema implementarii si a responsabilitatii atunci cand ratificarea are loc ..

Dificultatile cu care s-au confruntat statele federale au devenit mai evidente si cu privire la responsabilitatea statelor. Ca problema a dreptului international, statele sunt responsabile pentru actiunile lor inclusiv acele organe subordonate fara a tine seama de acordurile constitutionale interne.

Deci responsabilitatea internationala a unui stat poate coexista cu lipsa unei capacitati interne de a remedia o problema particulara internationala. In asemenea conditii, guvernarea centrala are obligatia de a convinge unitatea componenta sa corecteze valoarea legii internationale, iar aceasta din urma, are obligatia internationala de a actiona in conformitate cu obligatiile internationale ale statului. Practica federala in rezolvarea disputelor intre unitatile componente are adesea o valoare considerabila in dreptul international. Aceasta se aplica in special in conflictele de frontiera.