Solutionarea recursului

Solutionarea recursului

Dupa terminarea dezbaterilor in cadrul sedintei de judecata instanta de recurs delibereaza si se pronunta asupra cauzei. Regulile generale ale deliberarii si pronuntarii sunt cele obisnuite si nu este cazul a mai fi amintite.

Atat in cadrul judecarii in sedinta cat si cu ocazia deliberarii, in vederea unei corecte solutionari a cauzei, instanta de recurs verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialelor din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate in fata organului judiciar. Aceste verificari se refera exclusiv la aspectele devoluate prin calea de atac si numai in masura circumscrierii lor cazurile de recurs invocate de catre recurent sau care urmau sa fie examinate de instanta obligatoriu si din oficiu.

Cele mai importante aspecte legate de deliberare si de luarea unei hotarari au in vedere solutiile instantei de recurs, care sunt foarte diferite de rezolvarile primei instante si prezinta diferente chiar fata de solutiile preconizate in apel.

Posibilitatile de rezolvare ale instantei de recurs sunt inscrise in art.385¹⁵, care prevede ca in urma deliberarii completul de judecata pronunta una din urmatoarele solutii:

1. respinge recursul mentionand hotararea atacata:

a) daca recursul este tardiv sau inadmisibil ;

b) daca recursul este nefondat.

2. admite recursul casand hotararea atacata si:

a) mentine hotararea primei instante, cand apelul a fost gresit admis;

b) achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art.11;

c) dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata pentru vreunul din cazurile de nulitate prevazute de art.197 alin.2 cu exceptia cazului de incompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata se dispune si in cazurile cand judecarea la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate, sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate, ori unei parti i s-a respins in mod nejustificat o cerere de amanare si din aceasta cauza nu a putut sa-si faca apararea sau prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei;

d) dispune rejudecarea de catre instanta de recurs in celelalte cazuri decat cele prevazute la litera c.

In legatura cu respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate ipotezele sunt identice cu cele de apel si aspectele de tardivitate, inadmisibilitate sau de nefondare a caii de atac au fost suficient examinate si explicate, motiv pentru care nu impun alte comentarii .

Admiterea recursului duce totdeauna la casarea hotararii atacate. Legea mentioneaza ipotezele de admitere in patru situatii care pot fi si ele grupate in doua mari categorii, dupa cum in urma admiterii recursului mai are sau nu loc o rejudecare a cauzei.

In primele doua cazuri de admitere a recursului o rejudecare a cauzei nu se impune, intrucat daca instanta de recurs caseaza decizia pronuntata in apel, considerand-o gresita, valideaza hotararea primei instante, care devine astfel executorie prin ramanerea ei definitiva la momentul pronuntarii casarii hotararii date de apel.

In mod identic, cand prin decizia pronuntata in recurs se dispune achitarea inculpatului sau incetarea procesului penal ori rejudecarea cauzei nu mai este necesara.

Ultimele doua cazuri de admitere a recursului si de casare a hotararii conduc la rejudecarea cauzei. In ipotezele de la lit.c aceasta rejudecare se face prin trimiterea cauzei la instanta a carei hotarare a fost casata, afara de cazul incompetentei acesteia. In toate celelalte ipoteze rejudecarea o infaptuieste insasi instanta de casare. Deci, ca si in reglementarea anterioara exista o casare cu trimitere si una cu rejudecare fara trimitere.

Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta a carei hotarari a fost casata se dispune in urmatoarele cazuri:

a avut loc o incalcare a legii sanctionata cu nulitate absoluta prevazuta de art.197 alin.2 C.p.p.;

judecata a avut loc in fata instantei la care se trimite cauza in lipsa unei parti nelegal citate;

judecata a avut loc la instanta mentionata, in absenta partii care, desi legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate;

partii i s-a respins nejustificat o cerere de amanare motiv care a impiedicat exercitarea dreptului la aparare;

hotararea casata nu a rezolvat fondul cauzei.

Cand recursul reprezinta al doilea grad de jurisdictie, respectiv in lipsa apelului ce constituie unicul remediu ordinar de atac, casarea se concentreaza asupra unei singure hotarari, aceasta fiind numai hotararea primei instante[3]. Cand insa recursul, urmand apelului, realizeaza al treilea grad de jurisdictie, in cadrul sau se pot constata situatii diferite de viciere a hotararilor anterior pronuntate, imprejurare care va determina ca si trimiterea cauzei sa se faca la instante deosebite.

Aceasta imprejurare o are in vedere art.385¹⁵ pct.2 lit.c alin.2 facand precizarile care se impun. Astfel, cand recursul priveste atat hotararea primei instante, cat si hotararea instantei de apel, in caz de administrare si dispunerea rejudecarii de catre instanta a carei hotarare a fost casata, cauza se trimite:

la prima instanta daca ambele hotarari au fost casate;

la instanta de apel cand a fost casata numai hotararea acesteia.

Casarea hotararii si dispunerea unei rejudecari poate fi determinata si de necesitatea administrarii de probe. In asemenea cazuri rejudecarea are loc la insasi instanta de recurs afara de o singura exceptie care are in vedere instanta suprema. Avand in vedere ca legea a dorit ca administrarea probelor in cadrul rejudecarii sa nu aiba loc departe de locul unde acestea se afla si sa existe un acces cat mai usor la ele cat si posibilitati sporite de a le deduce in instanta prin mijloacele de proba, in art.385¹⁵ pct.2 lit.c alin.3 s-a inscris o norma corespunzatoare in acest sens.

Inalta Curte de Casatie si Justitie daca admite recursul, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata sau, cand interesele justitiei o cer, de catre o alta instanta egala in grad.

Prin admiterea recursului si casarea cu trimitere in vederea rejudecarii cauzei de catre o alta instanta ciclul procesului se reia de la gradele de jurisdictie corespunzatoare nivelului instantei de trimitere.

Daca instanta de recurs caseaza ambele hotarari trimiterea la prima instanta presupune reluarea cauzei de la nivelul fondului. Hotararea noua va fi o sentinta, care permite atacarea ei cu apel ca si in cadrul ciclului anterior al judecatii, iar decizia pronuntata de instanta de apel este susceptibila in continuare de recurare.

In ipoteza cand s-a casat numai decizia instantei de apel, procesul se reintoarce din al treilea grad de jurisdictie la al doilea nivel reluandu-se doar judecarea apelului cu pronuntarea deciziei corespunzatoare. Impotriva deciziei adoptate in al doilea apel, se poate invoca oricare motiv inscris in art.385⁹ C.p.p., fiind deschisa posibilitatea folosirii din nou a recursului ca o cale de atac ordinara.

Rejudecarea cauzei la instanta de trimitere se face dupa regulile judecarii fondului sau ale apelului, dupa cum casarea cu trimitere s-a facut catre prima instanta sau catre instanta de apel.

In toate celelalte cazuri de admitere a recursului in afara celor expres avute in vedere de art.385¹⁵ pct.2 lit.c, se dispune casarea hotararii si rejudecarea cauzei de catre insasi instanta de recurs.

Cand instanta de recurs caseaza hotararea si retine cauza spre rejudecare, se pronunta si asupra probelor ce urmeaza a fi administrate fixand termen pentru rejudecare (art.385¹⁶) .

Retinerea cauzei spre rejudecare de catre instanta de recurs face ca faza de judecata a procesului penal sa se epuizeze, fiind parcurse toate gradele de jurisdictie posibile. Dupa rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs se pronunta o decizie, care are caracterul unei hotarari penale definitive nesusceptibile de a mai fi atacata pe cale ordinara.