Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, corespunzator obiectului statutar de activitate, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate.[1]
Rezulta, deci, ca societatea poate fi privita dintr-o dubla perspectiva: ca institutie juridica in sine, un organism constituit pe baze asociative in scopul obtinerii de profit si ca un contract, cu trasaturi specifice scopului pentru care s-a incheiat.[2]
Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, societatea comerciala se poate constitui intr-una din urmatoarele forme juridice:
a) societatea in nume colectiv - societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor;
b) societatea in comandita simpla - societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor;
c) societatea pe actiuni - societatea al carui capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii raspund numai in limita aportului lor;
d) societatea in comandita pe actiuni este societatea al carui capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditati raspund numai pana la concurenta aportului lor;
e) societatea cu raspundere limitata este societatea ale carui obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.
Societatile de persoane se constituie dintr-un numar mic de persoane, pe baza cunoasterii si increderii reciproce a calitatilor personale ale asociatilor. Fac parte din aceasta categorie: societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla.[3]
Societatile de capitaluri se constituie dintr-un numar mare de asociati, impus de nevoile acoperirii capitalului social, fara sa prezinte interes calitatile personale ale asociatilor. Elementul esential il reprezinta cota de capital investita de asociat. Intra in aceasta categorie: societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni.
Societatea cu raspundere limitata nu se incadreaza in nici una din aceste categorii. Aceasta forma de societate imprumuta unele caractere, atat de la societatile de persoane, cat si de la societatile de capitaluri.
Ca si in cazul societatilor de persoane, constituirea societatii cu raspundere limitata se bazeaza pe increderea si calitatile asociatilor. Acest fapt reclama limitarea numarului asociatilor (maximum 50 de asociati), precum si conditii restrictive privind transmiterea partilor sociale. In ce priveste raspunderea asociatilor pentru obligatiile societatii, asociatii raspund numai in limita aportului lor, ca si in cazul societatilor de capitaluri.
Raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este diferita in raport de forma juridica a societatii.
In societatea in nume colectiv, asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii.
In societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, asociatii raspund pana la concurenta aportului lor.
In privinta societatii in comandita simpla sau pe actiuni raspunderea asociatilor este diferita: asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar, iar asociatii comanditari numai in limita aportului lor.
Dupa structura capitalului social si modul de impartire a acestuia, societatile comerciale se clasifica in doua categorii: societati in care capitalul social se divide in parti de interes si societati in care capitalul social se imparte in actiuni.
Capitalul social se divide in parti de interes in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla, precum si cazul societatii cu raspundere limitata (parti sociale).
Capitalul social este impartit in actiuni in cazul societatii pe actiuni si societatii in comandita pe actiuni.
Societati care emit titluri de valoare pot fi societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata.
In cea de a doua categorie sunt cuprinse societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla.
Titlurile de valoare au un element comun: ele materializeaza dreptul asociatilor asupra unei fractiuni din capitalul social. Intre aceste titluri de valoare exista o deosebire esentiala: actiunile fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile, iar certificatele de parti sociale nu sunt titluri negociabile, ci titluri de legitimare.
Aporturile asociatilor
Sub aspect juridic, prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala. In limita aportului, asociatul devine debitor al societatii cu toate consecintele care decurg din aceasta calitate.
Obiectul aportului il poate constitui:
- numerarul - reprezentat de o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o transmita societatii;
- aportul in natura - reprezentat de anumite bunuri, care pot fi bunuri mobile(cladiri, instalatii), bunuri mobile corporale (materiale, marfuri) sau incorporale (creante, fond de comert);
- aportul in industrie - reprezentat in munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in societate, avand in vedere competenta si calificarea sa.
Capitalul social si patrimoniul societatii
Prin capitalul social al unei societati comerciale se intelege expresia valorica a totalitatii aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii. Capitalul social mai este denumit si capital nominal.
Capitalul social are o dubla semnificatie: contabila si juridica. El constituie gajul general al creditorilor societatii. De aceea, este fix pe toata durata societatii.
Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au obligat sa contribuie la constituirea societatii. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.
Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in patrimoniul societatii.
Capitalul social al societatii este divizat in anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii : parti de interes, parti sociale, actiuni.
Patrimoniul societatii, in lumina dreptului civil, il constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand societatii.
Intre capitalul social si patrimoniul societatii exista anumite deosebiri. Astfel, in timp ce capitalul social este expresia valorica a aportului asociatilor, patrimoniul societatii este o universalitate juridica, in care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile, precum si bunurile societatii.
Affectio societatis presupune intentia de colaborare voluntara a asociatilor, de a lucra in comun, suportand toate riscurile activitatii comerciale.[4]
Participarea la activitatea societatii trebuie sa fie efectiva si interesata. Aceasta participare este diferita, in functie de forma juridica a societatii.
Scopul societatii este acela de a realiza beneficii din activitatea comerciala desfasurata si de ale imparti intre asociati sub forma de dividende. Acest scop constituie criteriul de distinctie intre societatea comerciala si asociatie.
In general, prin beneficiu se intelege un castig evaluabil in bani. Realizarea sau nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfarsitul exercitiului financiar, prin intocmirea bilantului si a contului de profit si pierderi.
Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie sa fie reale (art.37 din Legea nr.31/1990). Aceasta inseamna ca trebuie sa se fi inregistrat un excedent, adica o suma de bani care sa fie mai mare decat capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite beneficii din capitalul social.
Totodata, beneficiile trebuie sa fie utile, adica sa reprezinte beneficiile ramase dupa intregirea capitalului social, cand acesta s-a micsorat in cursul exercitiului financiar.
Potrivit legii, in contractul de societate trebuie sa se prevada "partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi" (art. 3) sau "modul de distribuire a beneficiilor" (art. 8).
Toti asociatii trebuie sa primeasca beneficii si sa participe la suportarea pierderilor. Cum este si firesc, criteriul care este avut in vedere este contributia asociatilor la formarea capitalului social al societatii.
De regula prin actul constitutuiv, orice societate comerciala isi stabileste organele de conducere, de administrare si de control.
Organul de conducere cu plenitudine decizionala este adunarea generala.
Principalele atributii ale adunarilor generale ordinare sunt prevazute la art.111 din Legea 31/1990 rep. privind societatile comerciale, iar cele ale adunarilor generale extraordinare la art. 113 din acelasi act normativ.
Sistemul unitar de administrare are unul sau mai multi administratori, numarul acestora fiind intotdeauna impar constituiti intr-un consiliu dfe administratie, conform art. 137 si urm Legea 31/1990 rep. privind societatile comerciale.
Sistemul dualis de administrare are un directorat si un consiliu de supraveghere confor art. 153 si urmatoarele din Legea 31/1990 rep. privind societatile comerciale.
Controlul activitatii societatii comerciale este realizat, dupa caz, prin auditul financiar, auditul intern si cenzori ( sectiunea a IV a din Legea societatilor comerciale).
Retineti!
Societatile Comerciale sunt principalii "actori" ai cauzelor comerciale. Societatile comercaile sunt parti in litigiile comerciale. Contenciosul comercial poarta intre diferite tipuri de comercianti, ponderea detinand-o societatile comerciale.
Dar litigii se nasc nu numai intre societatile comerciale, ci si in interiorul acestora. Ele sunt determinate de activitatea interna a societatii, de conducerea si administrarea acesteia.
Spre exemplificare, cateva tipuri de astfel de actiuni sunt prezentate in Anexele 1-12 de la p.57-71
[1] O. Capatana, Societatile comerciale, Ed. Lumina Bucuresti, 1991, p.35
[2] S. Angheni - Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucuresti, 2004,p.85
[3] pentru dezvoltari a se vedea S. Angheni - Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucuresti, 2004,p.86-89 si St. Carpenaru, op. cit. p.170-173
[4] I.L.Georgescu - Drept Comercial Roman, vol.2, Bucuresti, 1946, p.51-55
D.D.- Gerota - Curs de societati comerciale, Bucuresti 1928, p.51
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |