Natura juridica si caracteristicile revizuirii

Natura juridica si caracteristicile revizuirii.

Natura juridica a revizuirii. Oricat de corect ar fi reglat mecanismul justitiei prin dispozitiile legii de procedura penala, subzista posibilitatea ca ceea ce a retinut justitia printr-o hotarare definitiva sa fie contrazis de realitatea imprejurarilor stabilite ulterior. Organele judiciare pot fi duse in eroare de materialul probator care este rezultatul unor fraude procesuale (marturii mincinoase, ascunderi de probe materiale, inscrisuri false, coruptie procesuala) sau rezultatul inselator al unui concurs de aparente si coincidente considerate mai convingatoare decat o proba[1].

Principial nu se poate admite ca activitatea de justitie este intotdeauna infailibila. Posibilitatea stabilirii eronate a unor situatii de fapt bazata pe neputinta cunoasterii anumitor imprejurari a caror dezvaluire are loc ulterior, explica necesitatea introducerii in procedura judiciara a unei cai de atac menite a corecta erorile judiciare.

Natura juridica a revizuirii este strans legata de posibilitatea intervenirii unor erori judiciare. Orice revizuire presupune o eroare care decurge din inexacta stabilire a situatiei de fapt . A mentine o hotarare judecatoreasca, cu toate ca ea s-a dovedit ca este viciata sub aspectul stabilirii adevarului, inseamna a sacrifica principiul "res judicata pro veritate habetur", interesele justitiei si ale cetatenilor.

Finalitatea revizuirii consta in inlaturarea erorii judiciare, iar functia procesuala a institutiei consta in descoperirea, adunarea si deducerea in fata justitiei a unui material probator cu totul inedit sau cel putin necunoscut instantei, care sa permita constatarea erorii judiciare si inlaturarea ei.

Revizuirea are o natura juridica deosebita in raport de celelalte cai extraordinare de atac. In timp ce contestatia are in vedere motive legate de greseli de ordin procesual fara o raportare la fondul cauzei, revizuirea se sprijina pe lipsurile de fond in aprecierea si solutionarea pricinii. Revizuirea se diferentiaza de recursul in interesul legii prin faptul ca temeiurile promovarii nu se refera la chestiuni de drept care au primit solutii diferite din partea instantelor ci la elemente exterioare cauzei pe care instantele nu le-au cunoscut.

Caracteristicile revizuirii. Cele mai importante caracteristici sunt urmatoarele :

a) revizuirea se poate folosi in orice cauza indiferent de gravitatea faptei penale la care se refera hotararea definitiva; in alte sisteme de drept de regula revizuirea poate fi utilizata numai pentru fapte avand o anumita gravitate;

b)    revizuirea permite introducerea caii de atac in favoarea cat si in defavoarea unei parti; exista sisteme de drept care admit revizuirea numai in favoarea condamnatului;

c) reglementarea revizuirii admite sistemul competentei unitare; potrivit acestuia atat judecata in principiu a cererii de revizuire cat si rejudecarea cauzei in fond se desfasoara in fata aceleiasi instante; in sistemele de competenta divizata instanta care admite revizuirea in principiu anuleaza hotararea definitiva si trimite cauza spre rejudecare altei instante;

d)    revizuirea se mai caracterizeaza printr-o procedura mijlocita constand in efectuarea inaintea judecarii a unor acte de cercetare realizate de procuror sau de organele de cercetare; in sistemul procedurii nemijlocite revizuentul va sesiza direct instanta, judecata nefiind precedata de o procedura prealabila.