Spalarea de bani in noul cod penal si legislatia penala actuala

SPALAREA DE BANI IN NOUL COD PENAL SI LEGISLATIA PENALA ACTUALA

I. Corelatia dintre noul Cod penal si legislatia penala actuala in domeniul spalarii produsului infractiunii.

Aparitia noului Cod penal in conditiile existentei Legii pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor nr. 656/2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 904 din 12 decembrie 2002, a Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificata de Parlamentul Romaniei la 16 octombrie 2002, prin Legea nr.565 publicata in Monitorul Oficial nr. 813 din 8 noiembrie 2002 si a Legii nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, ne ofera ocazia sa facem unele reflectii pe marginea acestor dispozitii si ale aplicabilitatii lor in prezent si dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal.

Una din problemele prevenirii si combaterii infractiunilor prin care se produc prejudicii materiale este si inlaturarea posibilitatilor faptuitorului de folosire a bunului produs al infractiunii.

Astfel bunul produs al infractiunii poate aparea in urmatoarele ipoteze:

a)       bunul produs al infractiunii a fost recuperat de la faptuitor de catre autoritatile competente, si restituit partii vatamate; in aceasta ipoteza faptuitorul nu mai beneficiaza de produsul infractiunii, disparand astfel un factor in criminogeneza unei posibile activitatii infractionale a acestuia.

b)       bunul produs al infractiunii a fost consumat in timpul savarsirii infractiunii;

c)       bunul produs al infractiunii este folosit ulterior savarsirii, fara precautii calificate, faptuitorul asumandu-si constient sau inconstient riscul descoperirii faptei ca urmare a modului de folosire a bunului;

d)       bunul este produsul unei infractiunii a carei existenta nu a putut fi probata, dar a fost identificat impreuna cu alte bunuri pentru care s-a probat infractiunea al caror produs sunt;

e)       bunul produs al infractiunii este acumulat de faptuitor care se preocupa in mod calificat de a ascunde sau disimula originea sau natura ilicita a acestuia in vederea folosirii cu aparenta de legalitate adica sa-l "spele" .

In cazul consumarii produsului infractional pana la descoperire, problema recuperarii prejudiciului se solutioneaza potrivit dispozitiilor Codului civil, Codului de procedura civila sau Codului de procedura penala.

In ipoteza de la lit. c), de regula faptuitorul este descoperit si chiar daca nu raspunde penal, nu poate valorifica produsul infractiunii la limita maxima a posibilitatilor.

De regula impotriva beneficierii de produsul infractiunii se actioneaza in principal prin:

a)    aplicarea Legii nr.115/1996, pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici;

b)   aplicarea amenzii penale ca pedeapsa principala este folosita intr-o serie de state, iar in Romania a fost folosita pana in anul 1968;[1]

c)    pedeapsa complementara a confiscari averii, partiala sau totala a fost folosita si la noi in Romania pana la inlaturarea acestei masuri prin Legea nr.140/1996;

d)   incriminarea ca infractiune a spalarii produsului infractiunii.

Prevenirea si combaterea spalarii produsului criminalitatii transnationale organizate si in general al criminalitatii organizate este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a opri aceasta forma deosebita de activitate infractionala care constituie o amenintare nu numai la nivel national dar si international. Intr-un articol anterior[2] am abordat unele aspecte ale Legii pentru prevenirea si spalarea banilor nr.21/1999 . Intr-un alt articol am tratat unele aspecte privind Legea pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor nr. 656/2002 si Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificata de Parlamentul Romaniei la 16.octombrie 2002, prin Legea nr. 565 publicata in Monitorul Oficial nr. 813 din 8 noiembrie 2002. Iar in cele ce urmeaza vom incerca sa tratam unele aspecte legate de aplicarea acestor acte normative in conditiile intrarii in vigoare a noului Cod penal.

1. O prima prima problema ar fi daca intre aceste dispozitii exista un paralelism, o reglementare diferentiata sau noi reglementari cu abrogari exprese ori implicite.

Astfel socotim ca plecand de la obiectul reglementat de fiecare dintre aceste acte normative s-ar putea sustine ca:

- Legea 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, modificata prin Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate[6] pedepseste spalarea produsului infractiunii savarsita in alte conditii decat cele ale criminalitatii organizate transnatioale sau nationale. Aceste dispozitii sunt aplicabile pana la 30 iunie 2005 cand intra in vigoare noul Cod penal iar dupa aceasta data sunt aplicabile in conditiile dispozitiilor art. 268-270 din noul Cod penal.

- infractiunea de spalare a produsului infractiunii savarsita in conditiile criminalitatii organizate ce nu depaseste granita Romaniei, se pedepseste pana la 30 iunie 2005 potrivit Legii nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, iar dupa aceasta data si a dispozitiilor art. 354-358 din noul Cod penal[7].

- infractiunea de spalare a produsului infractiunii savarsita in conditiile criminalitatii organizate transnationale, se pedepseste potrivit Legii nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate completate cu dispozitiile Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificata de Parlamentul Romaniei la 16 octombrie 2002, prin Legea nr.565 pentru faptele savarsite pana la 30.06.2005; Dupa aceasta data vor fi aplicabile dispozitiile art. 354-358 din noul Cod penal completate cu cele ale Legii nr. 39/2003 care nu sunt contrare precum si ale Conventiei mai sus citate.

Se constata ca art. 268 din noul Cod penal[8] mentine acelasi continut al infractiunilor de spalare a produsului infractiunii reglementat de art.23 litera a), b) si c) din Legea nr. 656/2002.

O a doua observatie ar fi ca atat in titlul Legii cat si in definirea infractiunii data in art. 23 se foloseste sintagma "spalarea banilor", sintagma care nu corespunde continutului noii legi (Legea nr. 565/2002) si in mod deosebit a continutului acestei infractiuni (definite in alin. 1 din articolul mai sus citat). In mod nefericit noul Cod penal in denumirea articolului 268 foloseste tot sintagma "spalarea banilor" exprimare care nu este in concordanta cu continutul art. 268 si nici al Conventiilor in materie ratificate de Parlamentul Romaniei. In literatura de specialitate au fost prezentate argumente in sustinerea inlocuirii sintagmei "spalarea banilor" cu "spalarea produsului infractiunii"dintre care retinem:

a) - dispozitiile art. 1 din Legea nr, 656/2002 respectiv: "Prezenta lege instituie masuri de prevenire si combatere a spalarii banilor" nu sunt la adapost de critica deoarece:

- strict gramatical, sfera sintagmei "spalarea banilor" nu este identica cu sintagma "spalarea produsului infractiunii" care include pe langa bani si orice alt bun; sub acest aspect se observa ca intre titlul legii si continut este o discrepanta regretabila.

- obiectul material al infractiunii denumita de legiuitor "spalarea banilor" este prevazut de art. 2 lit. b din Legea nr. 656/2002, in care se arata: "prin bunuri se intelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu sau un drept cu privire la acestea"; deci legiuitorul foloseste o sfera mult mai larga decat a conceptului de "bani", pentru obiectul acestei infractiuni; de altfel in art. 2 lit. b) din Legea nr. 21/1999 in definitia conceptului de bunuri se folosea si enumerarea continutului respectiv: "bani si orice categorii de valori", ceea ce nu s-a mai repetat in definitia data in art.2 lit.b) din Legea nr. 656/2002 considerandu-se ca acestea sunt deja incluse in expresia "bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile". De asemenea art. 268 din noul Cod penal definind obiectul material al infractiunii reia definitia data in art. 2 lit.b din legea nr. 656/2002 cand dispune: "In sensul alin.(1), prin bunuri se intelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea." Or este evidenta discordanta dintre continutul articolului si titlul acestuia ceea ce poate favoriza uneori confuzii cu implicatii asupra aplicarii dispozitiilor penale in materie.

- se stie ca din punct de vedere istoric "faza" prevenirii si combaterii numai a spalarii banilor este depasita[11], necesitatile actuale impunand extinderea incriminarii la orice produs al infractiunilor care poate fi fie un bun, un drept, fie un act juridic sau document care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea.

- folosirea in continuare a sintagmei "spalarii banilor" afecteaza impactul preventiv al legii asupra persoanei, lasand loc de indoieli, confuzii referitoare la obiectul infractiunii, precum si in executarea obligatiilor instituite de noua lege in domeniu atat pentru persoane juridice cat si persoane fizice.

b) rezerve din punct de vedere al preciziei normei juridice si efectului criminologic al acesteia, avem si asupra art. 2 lit. a din Legea nr. 656/2002 in care se dispune "In sensul prezentei legi prin spalarea banilor se intelege infractiunea prevazuta de art. 23" deoarece:

- art. 23 din noua lege reglementa doua infractiuni si nu una singura; astfel in art. 23 alin. 1 este reglementata o infractiune denumita de legiuitor "infractiunea de spalare a banilor" pentru care pedeapsa este de la 3 la 12 ani, iar la alin. 2 era o alta infractiune respectiv asocierea in vederea savarsirii de infractiuni de spalare a banilor pentru care pedeapsa era de la 5 la 15 ani; ulterior prin Legea nr. 39/2003, aliniatul 2 al art. 23 a fost abrogat inlaturandu-se aceasta imprecizie, imprecizie care nu se mai regaseste nici in noul Cod penal.

- in titlu si in unele articole din noua lege si chiar din noul Cod penal in mod regretabil legiuitorul foloseste sintagma "spalarea banilor" ca apoi sa puna semnul egalitatii intre bani si bunuri, imprejurare ce dupa opinia noastra nu este in concordanta cu spiritul acestei legii, al noului Cod penal precum si exigentele activitatii de legiferare; astfel este de observat ca in titlul Legii 656/2002, in art.2 lit.a, in art.3, in art.6 pct.2, in titlul capitolului 3, si in art.23 pct.1 se foloseste sintagma "spalarea banilor", ca apoi in continutul art. 2 lit b, si in art. 23 lit. a), b),c) din aceeasi lege sa defineasca sfera conceptului de bunuri susceptibile de "spalare" in sensul ca acesta include "bani" pe langa altele iar modalitatile de spalare sunt enumerate separat dupa cum este vorba de "bun" sau de "dreptul de proprietate sau alter drepturi asupra bunului."

- cu exceptia art. 2 lit. b si a art. 23 lit. a), b),c) din noua lege , in celelalte articole - cand se reglementeaza obligatiile persoanelor sa sesizeze tranzactiile suspecte -, se foloseste sintagma "spalarea banilor"ori "operatii cu sume in numerar" ceea ce ar putea crea confuzii in intelegerea si executarea de catre acestea a obligatiilor legale cu privire la alte bunuri decat banii, produs al infractiunii; de pilda in art. 3 pct.6 din noua lege se dispune: "Persoanele prevazute la art. 8 ori persoanele desemnate conform art. 14 alin. 1 vor raporta Oficiului, in cel mult 24 de ore, efectuarea operatiunilor cu sume in numerar[13], in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul a 10.000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni legate intre ele". O astfel de redactare scapa din vedere operatiunile cu bani altele decat cele cu numerar cum ar fi platile prin virament, scontarea , forfetarea , platile prin moneda electronica, etc., schimburile de bunuri ce nu sunt bani , tranzactiile cu titluri de valoare etc., operatii ce rezulta din celelalte texte ale legii in cauza.Ca urmare pretinzandu-i-se interpretarea art.23 pct.1 lit. a),b) si c) in spiritul intregii legii (Legea nr.656/2002) credem ca angajatul unei persoane juridice sau orice persoana fizica, in executarea obligatiilor prevazute de art. 3 pct.6 din noua lege, nu ar putea justifica legal o nesesizare a Oficiului National pentru Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, sub motivatia ca operatiunea (tranzactia cu o valoare mai mare de 10.000 de euro) in cauza nu era cu lei sau valuta deci cu "bani", ci cu valori corporale sau necorporale, mobile, imobile, bani electronicii etc., care nu ar fi incluse in sintagma "spalarea banilor". Pentru evitarea oricaror confuzii, controverse, ar fi de dorit modificarea art.3 pct.6 din lege in sensul inlocuirii expresiei "operatiuni cu numerar, in lei sau valuta" cu expresia "operatiuni cu bunuri sau drepturi asupra acestora."Aceasta ar fi necesara deoarece dispozitiile in cauza nu sunt abrogate ori modificate nici prin noul Cod penal existand posibilitatea aplicarii concomitent cu acesta.

c) In Franta, Legea nr. 627/1987 din Codul sanatatii publice prevedea ca infractiune de spalare a banilor (Le blanchiment de l'argent) numai spalarea banilor proveniti din traficul de stupefiante. Ca obiect material al acestei infractiuni il constituia numai banii, nu si alte bunuri, valori. Ulterior prin Legea din 13 mai 1996 in Franta a fost incriminata fapta de "spalarea produsului crimei sau delictului", infractiune cu o sfera mai larga de aplicare solutionandu-se astfel problema in cauza.

d) Desi noua Lege nr. 656 din 12 decembrie 2002, privind "spalarea banilor", este ulterioara Legii nr. 565 din 8 noiembrie 2002, prin care statul roman s-a obligat sa ia masurile prevazute de Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, dispozitiile acesteia (noii legi de spalare a banilor) nu sunt in concordanta deplina cu cele ale acestei Conventii. Astfel art. 6 din Conventia aprobata prin Legea nr. 565/2002 este intitulat "Incriminarea spalarii produsului infractiunii" si contine recomandarea de a "atribui caracterul de infractiune cand actul a fost savarsit cu intentia:

schimbarii sau transferului de bunuri despre care cel care le desfasoara stie ca sunt produsul infractiunii, in scopul de a ascunde ori a deghiza originea ilicita a bunurilor respective sau de a ajuta orice persoana care este implicata in savarsirea infractiunii principale sa se sustraga consecintelor juridice ale actelor sale;

disimularii sau deghizarii naturii veritabile, a originii, a amplasarii, a dispunerii, a schimbarii ori a proprietatii de bunuri sau a altor drepturi referitoare la acestea al caror autor stie ca sunt produsul infractiunii.[19]

Si la litera b) a art. 6, art.12 lit. a), art. 14 si altele din Conventia aprobata prin Legea nr. 565/2002 se foloseste tot sintagma "produsul infractiunii" care evident include si banii. Din nefericire autorii Conventiei suscitate nu dovedesc consecventa si chiar in continutul acesteia mai folosesc sintagma "spalarea banilor" cand de fapt se refera la spalarea produsului infractiunii cum ar fi de pilda in titlul si continutul art.7.

Pe de alta parte in art. 2 lit. e) din Conventia Natiunilor Unite mai sus citata se arata: "expresia produs al crimei se refera la orice bun care provine direct sau indirect din savarsirea unei infractiuni ori care este obtinut direct sau indirect prin savarsirea ei"[21].

Ca urmare credem ca ar fi de dorit o eventuala modificare a noii legi privind spalarea banilor, prin inlocuirea sintagmei "spalarea banilor" cu sintagma "spalarea produsului infractiunii" si adaptarea celorlalte articole in raport de cerintele Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000 si ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 565 din 8 noiembrie 2002. In aceeasi idee credem ca denumirea art. 268 din noul Cod penal respectiv "spalarea banilor" ar trebui inlocuita cu sintagma "spalarea produsului infractiunii" obligatie pentru statul roman rezultata si din Conventia europeana privind spalarea, descoperirea sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii adoptata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990 ratificata de Romania, prin legea nr. 263 din 28.05.2002, publicata in Monitorul Oficial, nr.353 din 28.05.2002.

Prin abrogarea Legii nr. 21/1999, Legea nr. 656/2002 a abrogat si prevederea expresa care constituia temeiul juridic special al raspunderii civile a Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor pentru pierderea financiara suportata de persoana fizica sau juridica in cauza[23] ca urmare a amanarii sau blocarii netemeinice a operatiei. Ni se pare ca nu este la adapost de critica o eventuala sustinere in sensul ca prin abrogarea dispozitiei art.3 pct.5 din Legea nr.21/1999, Statul prin Oficiu nu ar mai raspunde civil pentru pierderea financiara suportata de persoana fizica sau juridica in cauza, ca urmare a prelungirii neintemeiate a suspendarii tranzactiei in baza unei cereri neintemeiate. Se stie ca in conditiile economiei de piata o intarziere in efectuarea unei plati de pilda poate duce la pagube importante in cazul pierderii unei licitatii, ori prin decaderea dintr-un termen etc. Socotim ca potrivit art. 1 alin 3, art.45, art. 52 si art.135 din Constitutia Romaniei, a art.8, art. 13, art.17 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si ale Legii nr. 29/1990, persoana vatamata prin suspendarea neintemeiata a efectuarii operatiei in conditiile art.3 pct.3 din Legea nr.656/2002, are dreptul la despagubirii de la Statul roman. Actul prin care Oficiul sau Parchetul suspenda si respectiv prelungesc suspendarea operatiei constituie un act administrativ iar Oficiul este o autoritate publica in sensul art.52 din Constitutie. Pe de alta parte art. 52 din Constitutia Romaniei nu mai conditioneaza repararea pagubei de caracterul ilegal al actului administrativ, iar cand acesta a fost ilegal, netemeinic cu atat mai mult aplicabilitatea art.52 este mai necesara.

In art. 2 litera "c" din noua lege " prin tranzactie suspecta se intelege operatiunea care, prin natura ei si caracterul neobisnuit in raport cu activitatile clientului trezeste suspiciunea de spalare a banilor". Pe langa faptul ca in mod regretabil foloseste sintagma "spalare a banilor", in loc de "spalarea produsului infractiunii", credem ca se mai impun unele observatii:

a) o tranzactie poate fi "suspecta" prin efectul legii, respectiv toate tranzactiile cu bunuri a caror valoare minima reprezinta echivalentul in lei a 10 000 euro; aceasta rezulta din art. 9 pct. 4 al noii legi, care se refera la valoarea tranzactiei a carei limita minima prevazuta la alin. 2 al acestui articol, a atins 10 000 euro; aceasta presupune o "supraveghere nediscriminatorie"[25] prin raportarea si luarea in evidenta de o autoritate a statului a oricarei operatiuni a unei persoane cu bunuri ce reprezinta echivalentul minim in lei de 10.000 de euro indiferent daca este legala sau ilegala. Intrucat supravegherea nediscriminatorie constituie o restrangere la dreptul la viata privata al persoanei, aceasta trebuie sa fie in concordanta cu dispozitiile art. 53 din Constitutia Romaniei, art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si cu respectarea garantiilor necesare.

b) tranzactia mai poate fi apreciata ca suspecta prin constatarile proprii ale agentului obligat de lege, care desi constata ca valoarea reala este mai mica de 10 000 euro totusi, operatiunea respectiva este considerata suspecta deoarece face parte dintr-un sir de operatiuni legate intre ele[26] , care nu ar avea alt sens decat, spalarea produsului unei infractiuni, adica ies din sfera operatiilor obisnuite ale unui client cu comportament legal; de asemenea si "natura" unei tranzactii ar putea determina caracterizarea acesteia ca suspecta cum ar fi de pilda: pretul neserios ca urmare a subevaluarii sau supraevaluarii, lipsa de echivalent intre bunurile care se schimba, clauze contractuale inechitabile, preturi de ruinare, preturi excesive, platii nejustificate si negarantate in avans, plata supraevaluata de know-how inmatriculare autoturismului pe nume fictiv, deschiderea de conturi pe nume fictive , pe numele altei persoane, vanzari succesive nemotivate economic, etc.; de exemplu, contractul de schimb de bunuri imobile, donatia, imprumutul spre folosinta etc., in care chiar daca este consemnata o valoare mai mica de 10 000 euro, pot fi considerate tranzactii suspecte daca se apreciaza ca bunul respectiv are o valoare reala mai mare de 10 000 de euro; de asemenea, activitatea infractionala anterioara sau suspiciunile cu privire la o astfel de activitate pot constitui temei pentru calificarea ca tranzactie suspecta. In doctrina se vorbeste ca la analiza si stabilirea unei tranzactii individuale daca este sau nu suspecta trebuie avute in vedere urmatoarele elemente:

i. Cat plateste individul pentru serviciul respectiv; daca plateste mai mult decat ar trebui, de ce este dispus sa piarda bani ? Utilizatorii cinstiti ai serviciilor financiare nu vor cheltui mai mult decat este necesar pentru efectuarea unei tranzactii (comisioane, dobanzi alte cheltuieli etc.). Cei care spala produsul infractiunii sunt dispusi sa suporte "pierderi" pe care le considera acceptabile pentru a-si vedea fondurile albite ceea ce constituie un serios indiciu.

ii. Daca este o tranzactie obisnuita (ex. depunere de numerar), dar efectuata intr-o maniera ciudata (ex. depuneri de sume mici la mai multe sucursale aflate in aceeasi zona) se pune intrebarea de ce? Totusi in aceste cazuri ar putea exista o explicatie logica, de pilda depunerea sumei la mai multe banci in scopul beneficierii de garantarea restituirii in caz de faliment al unei banci, sau cazul unui proprietar de imobile, magazine etc., care colecteaza chiria sau incasarile zilnice si le depune la cea mai apropiata sucursala pentru a nu transporta numerar in sume mari. De aceea intotdeauna va trebui sa se verifice existenta unei explicatii logice pentru un asemenea comportament pentru a se distinge intre comportamentul bunului proprietar, bunului administrator, bunului gestionar, etc., fata de cel care in mod intentionat se comporta contrar acestora .

iii. Este aceasta tranzactia asteptata in raport cu persoana fizica respectiva in circumstantele date? Este indiciu cand intre caracteristicile tranzactiei si cele ale persoanei care o efectuiaza sunt discordante neexplicabile logic (tranzactia excede posibilitatile subiectului).

iv. Efectuarea tranzactiilor prin intermediari care se bucura de protectia prin lege a secretului profesional, cum ar fi prin intermediul avocatilor[29], desi acestea puteau fi efectuate direct sau prin alti mandatari, cand operatiile presupuneau costuri mai mici.

In art. 6 al noii legi privind spalarea produsului infractiunii (Legea nr. 656/2002)se arata:

1)"Oficiul va proceda la analizarea si prelucrarea informatiilor, iar atunci cand se constata existenta unor indicii temeinice[30] de spalare a banilor, informatiile vor fi transmise de indata procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

2) Daca in urma analizarii si prelucrarii informatiilor primite de Oficiu nu se constata existenta unor indicii temeinice de spalarea banilor, Oficiul pastreaza informatiile in evidenta.

3) Daca informatiile prevazute la alin. 2 nu sunt completate timp de 5 ani, ele se claseaza in cadrul Oficiului.

4) Dupa primirea sesizarilor, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie poate solicita motivat Oficiului completarea acestora, daca apreciaza ca informatiile sunt insuficiente.

5) Oficiul are obligatia de a pune la dispozitie Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau, dupa caz, Parchetului National Anticoruptie, la solicitarea acestora, datele si informatiile pe care le-a obtinut potrivit dispozitiilor prezentei legi".

Cu privire la acest articol se pot face unele observatii:

a) Credem ca la aliniatul 1 dupa cuvantul "analizarea" trebuia introdusa "corelarea cu date din alte sisteme informationale"; prin aceasta, se instituia fara dubiu dreptul si obligatia Oficiului de a corela informatiile primite cu datele despre cei in cauza, obtinute din cazierul fiscal, registrul comertului, evidentele fiscului (declaratiile fiscale), Centrala Incidentelor de Plata, evidenta tranzactiilor la burse, Registrul actionarilor, de la banci, fonduri de investitii, Biroul de evidenta creditelor, etc. Prin aceasta Oficiul poate obtine si furniza informatii referitoare si la infractiunea principala.

b) Prin sintagma "indicii[31] temeinice" folosita de legiuitor in art. 6 pct.1 din noua lege, intelegem datele in cauza din care rezulta presupunerea ca persoana la care se refera a savarsit una din faptele prevazute de art. 23 din noua lege si respectiv in noul Cod penal. Astfel, indiciile temeinice, trebuie sa se refere atat la infractiunea principala , cat si la fapta de spalare a produsului acestei infractiuni. De pilda, valoarea mare a bunului schimbat, vandut, revandut, in raport cu posibilitatile legale ale persoanei de a-l obtine si plati, coroborate cu alte indicii din care rezulta banuiala ca bunul in cauza este produsul unei infractiuni. Daca nu sunt indicii de existenta infractiunii principale (primare), inseamna ca nu se poate retine indicii despre o eventuala infractiune de spalare a produsului infractiunii.

c) Din art. 6 pct. 2 si 3 din noua lege rezulta ca Oficiul dupa ce a fost sesizat, este obligat sa pastreze si completeze informatiile primite pe o perioada de cinci ani, dupa care daca nu rezulta indicii temeinice cu privire la existenta infractiunii de spalarea a produsului infractiunii, le claseaza. Astfel, credem ca este evident rolul activ al Oficiului in corelarea si completarea informatiilor, prin solicitarea de date si informatii de la toate persoanele prevazute in articolul 8 din noua lege si institutiilor competente (Parchet, instanta judecatoreasca, Garda Financiara, C.N.V. M.,etc.) potrivit si obligatiei prevazute in articolul 5 din noua lege. Pentru exercitarea rolului activ, legiuitorul a prevazut dreptul de a solicita orice informatii si date referitoare la infractiunile principale si cele de spalare a produsului acestora in articolul 5 din noua lege, dispunand: "(1) Oficiul poate cere persoanelor mentionate la art. 8, precum si institutiilor competente datele si informatiile necesare indeplinirii atributiilor stabilite de lege. Informatiile in legatura cu sesizarile primite potrivit art. 3 si 4 au caracter confidential. (2) Persoanele prevazute la art. 8 vor transmite Oficiului datele si informatiile solicitate, in termen de 30 zile de la data primirii cererii. (3) Secretul profesional la care sunt tinute persoanele prevazute la art. 8 nu este opozabil Oficiului. (4) Oficiul poate face schimb de informatii, in baza reciprocitatii, cu institutii straine care au functii asemanatoare si care au obligatia pastrarii secretului in conditii similare, daca asemenea comunicari sunt facute in scopul prevenirii si combaterii spalarii banilor."

In ceea ce priveste termenul de cinci ani pentru pastrarea si completarea informatiilor, credem ca ar trebui corelat cu termenele de prescriptie a raspunderii penale atat ale infractiunii principale cat si ale infractiunii de spalare a produsului acesteia. Termenul de pastrare de cinci ani afecteaza probatiunea - dupa implinirea acestuia -, a infractiunilor prevazute de noua lege si respectiv de noul Cod penal, care pot si trebuie sa fie cercetate pana la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale, respectiv de 15 ani, in cazul prescriptiei generale, iar in cazul prescriptiei speciale de 22,5 ani.

Actul juridic de clasare a informatiilor si datelor obtinute de Oficiu, prevazute de art. 6 pct. 3 din noua lege presupunand o responsabilitate manifestata pe baza unei motivari sub forma unei decizii, credem ca trebuie adoptat conform procedurii prevazute de art. 19 pct.5 si 6 din noua lege, adica numai cu votul majoritatii membrilor acestuia.

Din art. 6 pct. 1 si 4 mai sus citat rezulta ca sesizarile Oficiului sunt adresate Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie care poate solicita motivat Oficiului completarea acestora. Credem ca formularea dispozitiilor citate nu este la adapost de orice critica.

Astfel socotim ca in locul institutiei "Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie", trebuia folosita sintagma "parchetului competent", in aceasta fiind incluse Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul National Anticoruptie si toatele Parchetele de pe langa Tribunalele Judetene, realizandu-se astfel acordul cu dispozitiile art. 27 pct. 1 lit. d si art. 209 din Codul de Procedura Penala. Aceasta ar corespunde principiului celeritatii, asigurand o cooperare operativa intre parchetele competente si Oficiu prin inlaturarea verigilor intermediare atunci cand nu este cazul.

Socotim ca textul de lege mai sus citat coroborat cu art. 203 din Codul de procedura penala, impun ca cererea de completarea informatiilor sa se faca prin rezolutie motivata dispusa de procurorul competent potrivit Codului de procedura penala.

In consens cu Conventia Natiunilor Unite, art. 8 din noua lege extinde sfera persoanelor obligate sa sesizeze Oficiul in cazul in care apar suspiciuni asupra unei operatii ce urmeaza a se efectua ca are legatura cu spalarea produsului infractiunii. Retin atentia si prevederile art. 8 lit. k, prin care se dispune ca intra sub incidenta prezentei legi si "orice alta persoana fizica sau juridica, pentru acte si fapte savarsite in afara sistemului financiar-bancar".

De pilda, in cazul vanzarii-cumpararii unui autoturism sau alt bun mobil cu un pret mai mare de 10 000 euro, orice persoana are obligatia sa stabileasca identitatea celeilalte persoane cumparator, vanzator, intermediar, cu toate datele prevazute de lege[34] si nu numai cu numele, prenumele si domiciliul asa cum este consemnat in formularele de contracte acceptate in prezent de organele de politie. Conform art. 9 pct. 3 din noua lege, de indata ce exista o informatie ca printr-o operatiune se urmareste spalarea produsului infractiunii se va proceda la identificarea clientilor, chiar daca valoarea operatiunii este mai mica decat limita minima stabilita de lege respectiv 10 000 euro. Cand suma nu este cunoscuta in momentul acceptarii tranzactiei, persoana fizica sau juridica obligata sa stabileasca identitatea clientilor va proceda la identificarea de indata a acestora, atunci cand este informata despre valoarea reala a tranzactiei si cand a stabilit ca a fost atinsa limita minima prevazuta de lege respectiv 10 000 euro.

Cu privire la art. 10 lit. b din noua lege, in care este reglementata activitatea de identificare a persoanei juridice vom face unele observatii. Astfel, legiuitorul a dispus ca datele de identificare a clientilor vor cuprinde in cazul persoanelor juridice datele mentionate in documentele de inmatriculare prevazute de lege, precum si dovada ca persoana fizica ce conduce tranzactia reprezinta legal persoana juridica.

In practica au fost multe cazuri cand persoane necinstite au efectuat tranzactii folosindu-se de acte ale unor societatii comerciale, obtinute ilegal, furate ori prin cesiunea actiunilor sau a partilor sociale fara a se inregistra modificarile la Oficiul Registrului Comertului, sau cu delegatii ori ordine de serviciu false, procuri falsificate etc., spaland produsul infractiunii.

De aceea credem ca formularea art. 10 lit. b din noua lege nu este cea mai corecta deoarece:

i) "datele mentionate in documentele de inmatriculare prevazute de lege" sunt insuficiente si in mod deosebit in cazul asa ziselor societati fantoma, al caror patrimoniu nu exista, sediul este fictiv iar actionarii de negasit, fiind necesar a cunoaste datele de identificare atat ale celor care le-au infiintat cat si ale celor care le folosesc; de pilda, din documentele de inmatriculare folosite in prezent, nu rezulta identitatea completa a administratorului, specimenul de semnatura al acestuia si chiar facsimilul de stampila prin care poate fi angajata societatea (art. 18 din Legea nr. 26/1990 republicata; art. 138, art. 143 din Legea nr. 31/1990 republicata). De asemenea, din actualele certificate de inmatriculare nu rezulta capitalul social, cine este administratorul legal etc., putand fi folosite de oricine. Cunoasterea capitalului social precum si a altor date, este importanta pentru partenerul de afaceri dar si pentru persoana prevazuta de art. 8 din noua lege in vederea sesizarii daca tranzactia este suspecta. Ca este asa, rezulta din art. 74 din Legea nr. 31/1990 republicata in care se dispune: "(1) In orice act, scrisoare sau publicatie emanand de la societate, trebuie sa se mentioneze denumirea, forma juridica, sediul, numarul de inmatriculare in Registrul Comertului si codul fiscal. (2) Pentru societatea cu raspundere limitata, va trebui mentionat capitalul social, iar pentru societatea pe actiuni se va mentiona si capitalul social, din care cel efectiv varsat, potrivit ultimului bilant contabil aprobat". Din nefericire, chiar formularele de facturi si chitante fiscale difuzate conform normelor Ministerului de Finante, nu intrunesc conditiile prevazute de art. 74 din Legea nr. 31/1990 republicata.

ii) expresia "dovada ca persoana fizica care conduce tranzactia reprezinta legal persoana juridica", o consideram de asemenea insuficienta, in practica fiind interpretata diferit[36].

Astfel, aceasta expresie respectiv "dovada ca persoana fizica care conduce tranzactia reprezinta legal persoana juridica" trebuie interpretata in spiritul celorlalte legi care reglementeaza regimul juridic al agentilor economici. In acest sens socotim ca:

a) simpla "delegatie" sau "ordin de serviciu" folosite in practica, prin care conducerea agentului economic imputerniceste salariatul sa efectueze un act, nu constituie dovada prevazuta de art. 10 lit. b din noua lege.

b) credem ca "dovada" la care se refera art. 10 lit. b din noua lege, este "procura speciala si autentica", atunci cand tranzactia nu este efectuata de administratorul imputernicit conform legii, cu publicitatea necesara prevazuta de Legea nr. 26/1990, care are drept legal de semnatura in banca, etc.; potrivit art.143 din Legea nr. 31/1990 republicata chiar administratorii legal imputerniciti au puterile limitate la valoarea care nu depaseste jumatatea din valoarea contabila a activelor societatii, or si acestora pentru o tranzactie care depaseste aceasta valoare le este necesara aprobarea adunarii generale.

c) procura speciala si autentica trebuie sa emane de la administratorul legal al agentului economic (rezultat din inscrierile legale la Oficiul Registrului Comertului si sa fie in limitele puterilor conferite de lege acestuia sau de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor conform art.115 si art.143 din Legea nr. 31/1990 republicata).

d) procura speciala sa fie autentificata conform legii de autoritatea competenta (notarul public[37]).

e) persoana fizica atat a administratorului cat si a imputernicitului acestuia trebuie identificata cu datele de identitate complete: numele si prenumele, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, domiciliul[38], C.N.P., seria si numarul actului de identitate.

Cele de mai sus credem ca prezinta interes in executare obligatiei prevazute de art. 11 din noua lege in care se dispune: " In cazul in care exista informatii referitoare la clientii prevazuti la art. 9 si 10, in sensul ca tranzactia nu se desfasoara in nume propriu, persoanele juridice mentionate in art. 8 din noua lege vor lua masuri pentru a obtine date si despre adevarata identitate a persoanei in interesul ori in numele careia actioneaza acesti clienti, inclusiv de la Oficiu". Aceasta dispozitie obliga la identificarea corecta nu numai a imputernicitului ci si a celui care imputerniceste, mandateaza sau este beneficiarul adevarat.

8. In art. 13 din noua lege sunt prevazute alte obligatii ale persoanelor indicate de art. 8 din noua lege, obligatii care ne permit sa facem unele observatii.

Astfel legiuitorul in art. 13 mai sus citat dispune: "(1) In fiecare caz in care identitatea este solicitata potrivit prevederilor prezentei legi, persoana juridica sau persoana fizica prevazuta la art. 8, care are obligatia identificarii clientului, va pastra o copie dupa document, ca dovada de identitate sau referinte de identitate, pe o perioada de cinci ani incepand cu data cand incheie relatia cu clientul. (2) Persoanele prevazute la art. 8 vor pastra evidentele secundare sau operative si inregistrarile tuturor operatiunilor financiare care fac obiectul prezentei legi, pentru o perioada de 5 ani de la efectuarea fiecarei operatiuni, intr-o forma corespunzatoare, pentru a putea fi folosite ca mijloace de proba in justitie". Prin sintagma o "copie de pe document" folosita de legiuitor credem ca trebuie sa intelegem o fotocopie, o xerocopie, deci inclusiv fotografia persoanei si nu o copiere scripturala sau dactilografiata a documentului.

De asemenea, prin "document" nu trebuie sa intelegem numai actul de identitate ci toate actele folosite la identificare, al caror exemplar original raman asupra persoanei identificate; aceasta nu inlocuieste obligatia persoanei care are obligatia identificarii, sa nu retina in original procura speciala autentica ce trebuie atasata actului constatator al tranzactiei, atunci cand s-a folosit si un astfel de document. Credem ca pentru responsabilizare este in spiritul legii ca persoana care a verificat identitatea consemnata in actele originale sa mentioneze pe copiile examinate conformitatea acestora cu originalul sub semnatura sa.

Termenul de 5 ani pentru pastrarea documentelor in copie sau originale, a evidentelor secundare sau operative si a inregistrarilor tuturor operatiilor financiare care fac obiectul prezentei legi, in scopul folosirii ca mijloace de proba in justitie, este mic, insuficient si in neconcordanta cu dispozitiile actualului Cod penal cat si ale noului Cod penal, inclusiv cu spiritul legii 656/2002 deoarece:

- conform art. 30 alin. 1 din Codul comercial, termenul de pastrare a registrelor, telegramelor si scrisorilor este de 10 ani, iar pentru facturi de 2 ani .

- potrivit art. 24 din Legea nr. 82/1991 republicata in 2002, registrul-jurnal, registrul inventar si Cartea mare precum si documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitatea financiara se pastreaza in arhiva persoanelor, prevazute la art. 1 (din Legea nr. 82/1991), timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii, care se pastreaza timp de 50 de ani.

- de asemenea termenul de 5 ani prevazut in art. 13 din noua lege, pentru pastrarea documentelor si evidentelor este in contradictie si cu termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunile prevazute de art. 23 si 24 din noua lege care potrivit art. 122 din actualul Cod penal sunt de 8 si 10 ani cu posibilitati de prelungire pana la 15 ani, precum si cu termenele prevazute de art.139-142 din noul Cod penal; ori mentinand termenul de pastrare de 5 ani, inseamna ca probatiunea va fi foarte dificila daca faptele sunt descoperite dupa 5 ani de la comitere.

Pentru identitate de ratiune credem ca nici termenul de 5 ani prevazut in art. 18 din noua lege nu este la adapost de critica, prin dezlegarea personalului Oficiului de secretul profesional la 5 ani dupa incetarea functiei.

O alta problema ce se poate ivi este in legatura cu art. 19 pct. 2 din noua lege, respectiv daca sesizarea pe care este obligat sa o faca Oficiul are valoare de act premergator si daca aceasta trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 214 din Codul de procedura penala. Astfel, potrivit art. 19 pct. 2 din noua lege, Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea si combaterea spalarii produsului infractiunii, scop in care primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si sesizeaza in conditiile art.6 alin. (1), Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Intr-o prima opinie s-ar putea sustine ca sesizarea intocmita de Oficiu este un act de sine statator, emis intr-un domeniu special ce nu intra sub incidenta art. 221 si nici a art. 214 din Codul de procedura penala. In sustinerea acestei opinii s-ar putea aduce urmatoarele argumente:

- sesizarea Oficiului nu este o sesizare care, potrivit art. 221 alin.2 si art. 225 din Codul de procedura penala, conditioneaza inceperea urmaririi penale pentru infractiunile prevazute de art. 23 si 24 din noua lege si respectiv art.268 din noul Cod penal, deoarece din nici o dispozitie a Legii 656/2002 nu rezulta acest caracter.

- potrivit art. 221 alin. 2 si art. 225 din Codul de procedura penala "sesizarea speciala" a organului competent, presupune un drept de apreciere al acestuia, de a sesiza sau nu si nu o obligatie; Oficiul este obligat sa sesizeze Parchetul atunci cand sunt indicii temeinice de savarsire a acestei infractiuni; dispozitiile art. 6 pct. 1 din noua lege au caracter imperativ, cand dispun "informatiile vor fi transmise de indata" Parchetului.

- obligatia de sesizare a Oficiului, nu se confunda cu obligatia prevazuta de art. 227 din Codul de procedura penala, presupunand in aceasta opinie mai multe obligatii subsecvente (analiza, completare, prelucrare) iar documentul intocmit de Oficiu trebuie sa contina mai multe date, prezentate intr-un mod specializat, calificat, spre deosebire de simpla sesizare prevazuta de art.227 din Codul de procedura penala.

Intr-o alta opinie s-ar putea sustine ca Oficiul este un organ al Statului, care executa in mod calificat anumite obligatii, prevazute in Codul de procedura penala, cu unele drepturi si obligatii speciale prevazute in plus de Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea si combaterea spalarii produsului infractiunii, primind, completand, analizand si prelucrand informatii in materie, obligat ca in baza unor indicii temeinice sa sesizeze organele in drept.

In acest sens, credem ca atributiile Oficiului prevazute de Legea nr. 656/2002 se completeaza cu cele prevazute de Codul de procedura penala, ce constituie dreptul comun in materie.

De aceea, credem ca Oficiului i se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 214 si art. 227 din Codul de procedura penala in partile care nu contravin Legii nr. 656/2002.

In spiritul celor de mai sus, credem ca pe langa adresa de instiintare, Oficiul trebuie sa trimita si un proces verbal in care sa consemneze actele premergatoare efectuate, respectiv datele certe obtinute in activitatea sa, document care sa poata constitui mijloc de proba. Celelalte informatii neverificate, opinii, propuneri ale Oficiului ar trebui sa fie consemnate in adresa de inaintare a documentatiei la Parchet. Numai procesul verbal de acte premergatoare va dobandi caracter public in cadrul procesului penal, putand constitui mijloc de proba.

II. Infractiunea de spalare a produsului infractiunii in actuala incriminare cat si in noul Cod penal. Infractiunea principala. Deosebirea dintre infractiunea de tainuire si infractiunea de spalare a produsului infractiunii.

Modul de reglementare al faptelor ce constituie infractiuni, prin Legea 656/2002, modificata si reluat in art.268 din noul Cod penal difera de cel folosit in Legea nr. 21/1999, pe care a abrogat-o. Pe de alta parte, credem ca dispozitiile Legii nr. 656/2002 se completeaza cu cadrul general reglementat in Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate ratificata prin Legea nr. 565/2002.

Astfel, in art. 23 din Legea 656/2002 modificata[40] se dispune:

"(1) Constituie infractiune de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;

c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.

( 2) abrogat.

(3) Tentativa se pedepseste."

Nu vom mai reveni asupra discordantei dintre denumirea infractiunii ca "infractiune de spalare a banilor" si continutul acesteia al carui obiect este orice obiect produs al infractiunii si nu numai banii.

Coroborand dispozitiile art.23 din Legea nr.656/2002 precum si ale art.268 din noul Cod penal cu cele ale art. 6-7 din Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate se poate afirma :

a) cu privire la sensul dat de legiuitor termenilor folositi in cadrul acestor legi relevam ca:

- potrivit art.2 lit. d din Conventie, termenul de bunuri inseamna orice fel de bunuri, corporale sau incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum si actele juridice ori documentele care atesta proprietatea asupra acestor bunuri sau alte drepturi referitoare la ele; este evident ca in conceptul de bunuri sunt incluse si banii; dupa opinia noastra aceasta definitie este mai cuprinzatoare decat definitia data in art. 2 lit. b din Legea nr. 656/2002 precum si in art.268 pct.2 din noul Cod penal, deoarece include in plus "bunurile tangibile si intangibile" .

- in art.2 lit. e din Conventie se defineste expresia "produs al crimei" ca fiind orice bun care provine direct sau indirect din savarsirea unei infractiuni ori care este obtinut direct sau indirect prin savarsirea ei; credem ca aceasta definitie trebuia reluata in art. 2 din Legea nr. 656/2002 precum si in art.268 alin 2 din noul Cod penal, dar aceasta scapare socotim ca ar fi suplinita de faptul ca Conventia a fost adoptata si face parte din dreptul intern romanesc, completand atat Legea nr. 656/2002 cat si noul Cod penal. Ca urmare socotim ca si expresia "cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni" folosita in art. 268 din noul Cod penal trebuie interpretata ca include : "bun care provine direct sau indirect din savarsirea unei infractiuni , cat si cel care este obtinut direct sau indirect prin savarsirea ei."

- asa dupa cum se stie infractiunea de spalare a produsului infractiunii nu poate existe fara probarea existentei infractiunii principale (primare); ca urmare in art. 2 lit. h din Conventie se defineste expresia "infractiunea principala" ca fiind orice infractiune in urma careia rezulta un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infractiuni de spalare a produsului infractiunii, reglementate de art. 6 din Conventie. Cum nici Legea nr. 656/2002 si nici noul Cod penal nu precizeaza sfera infractiunilor din care provin bunurile ce fac obiectul spalarii in modalitatile prevazute de art. 23 din Legea 656/2002 si respectiv art.268 din noul Cod penal, credem ca am putea apela la dispozitiile Conventiei. Este de observat ca desi noul Cod penal imparte infractiunile in crime si delicte, in art.268 nu face nici o distinctie referitor la infractiunea primara (principala) respectiv daca aceasta poate sa fie atat crima cat si delict denumind-o numai "infractiune".

- potrivit art. 2 lit. b si art. 6 pct. 2 lit. a si b din Conventie sfera infractiunilor principale este definita astfel:

- fiecare stat parte se straduieste sa instituie infractiunile de spalarea produsului infractiunii pentru bunurile ce provin din cea mai larga sfera de infractiuni principale;

- fiecare stat parte include in infractiunile principale toate infractiunile grave, definite ca un act care constituie o infractiune pasibila de o pedeapsa privativa de libertate al carei maxim nu trebuie sa fie mai mic de 4 ani sau de o pedeapsa mai grea[43];

- fiecare stat parte va include in infractiunile principale o "categorie completa de infractiuni legate de grupurile infractionale organizate".

- conform art. 2 lit. a din Conventie, expresia "grup infractional organizat" desemneaza orice grup structurat alcatuit din trei sau mai multe persoane, care exista de o anumita perioada si actioneaza in intelegere, in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni grave sau infractiuni prevazute de prezenta Conventie, pentru a obtine direct sau indirect un avantaj financiar sau alt avantaj material".

Pentru ca o infractiune sa fie considerata infractiune principala la infractiunea de spalare a produsului infractiunii prevazuta de art.23 din Legea nr.656/2002 trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

i. toate infractiunile grave respectiv infractiuni pasibile de o pedeapsa privativa de libertate al carei maxim nu trebuie sa fie mai mic de 4 ani, iar dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal 5 ani;

ii. fapta sa nu fie dezincriminata, deoarece nu mai putem vorbi de infractiune principala, iar bunul nu mai provin dintr-o infractiune principala.

iii. Prescrierea raspunderii penale pentru infractiunea principala precum si amnistia sa fie constatate printr-un act procesual-penal (ordonanta procurorului sau hotarare judecatoreasca) ;

iv. Gratierea executarii pedepsei pentru infractiunea principala nu afecteaza existenta infractiunii de spalare a produsului infractiunii principale;

Socotim ca cele de mai sus sunt valabile si pentru infractiunea prevazuta de art.268 din noul Cod penal.

b) Faptele penale ce fac obiectul art. 23 din Legea nr. 656/2002 sunt acele fapte prin care in primul rand se urmareste spalarea produsului infractiunii si in al doilea rand si nu obligatoriu insusirea si folosirea acestuia de catre autor. In acest sens in art. 6 paragraful 2 litera f din Conventia Natiunilor Unite se arata: "cunoasterea, intentia sau motivarea ca elemente constitutive ale infractiunii prevazuta la paragraful 1 (art. 6) al prezentului articol, pot fi deduse din circumstantele de fapt obiective". Rationand altfel s-ar putea ajunge la concluzia ca prin art. 23 din Legea nr. 656/2002 au fost abrogate in totalitate tainuirea si favorizarea infractorului prevazuta de art. 221 si art. 264 din actulul Cod penal, ceea ce nu credem ca a fost in intentia legiuitorului.

Ca este asa rezulta si din Legea nr. 656/2002 astfel:

- in art. 3 pct.1 si art. 4 legiuitorul foloseste expresia:,,o operatiune ce urmeaza sa fie efectuata are ca scop spalarea"

- in art. 5 paragraful 4 se foloseste expresia: "scopul prevenirii si combaterii spalarii banilor".

- in art. 6 se vorbeste de "indicii temeinice de spalare"

- in art. 9 paragraful 3 se dispune: "De indata ce exista o informatie ca prin operatiune se urmareste spalarea banilor"

Cele aratate mai sus ar putea constitui un criteriu de diferentiere intre faptele carora li se aplica dispozitiile art. 23 din Legea nr. 656/2002 si cele carora li se aplica dispozitiile art. 221 si art.264 din actualul Cod penal pana la intrarea in vigoare a noului Cod penal respectiv "scopul spalarii", scop care nu se intalneste la infractiunea de tainuire..

Noul Cod penal mentine in art.267 incriminarea distincta a infractiunii de tainuire fata de incriminarea faptelor de spalarea produsului infractiunii ce intra sub incidenta art. 268. Astfel socotim ca nu se poate retine savarsirea infractiunii de spalare banilor ci infractiunea de tainuire prevazuta de art.267 din noul Cod penal daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

-transformarea unui bun ori inlesnirea valorificarii acestuia cunoscand ca provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala;

-daca prin aceasta s-a urmarit pentru sine sau pentru altul a unui folos material;

-daca pedeapsa maxima prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul in cauza nu depaseste 5 ani.

Din cele prezentate rezulta ca potrivit noului Cod penal pentru ca o infractiune sa constituie infractiune primara la infractiunea de spalare de bani este necesar ca maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceasta sa fie egal sau mai mare de 5 ani.

III.Elementele constitutive ale infractiunii de spalare a produsului infractiunii

Fata de cele mai sus expuse, dupa parerea noastra, obiectul juridic generic al infractiunilor prevazute la art. 23 din Legea nr. 656/2002 si respectiv al art.268 din noul Cod penal il constituie relatiile sociale prin care Statul apara circuitul legal (financiar, bancar, economic, comercial si civil), prevenind si combatand circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infractiuni grave prevazute de lege, prin instituirea unor obligatii ale anumitor persoane fizice si juridice de a sesiza operatiunile cu astfel de bunuri, de a se abtine de la efectuarea unor acte si fapte juridice legate de produsul infractional sau de a favoriza autorii ori participantii la infractiunile principale.

Obiectul juridic generic al infractiunilor prevazute in art.23 din Legea nr. 656/2002 si respectiv art.268 din noul cod penal este subsecvent obiectului juridic generic al infractiunilor principale adica al acelor infractiuni grave prin care s-a obtinut "produsul" ce urmeaza a fi "spalat". Ca urmare, constatarea infractiunilor de spalare a produsului infractiunii se poate face numai concomitent sau ulterior constatarii infractiunilor principale al caror produs se spala .

Infractiunile prevazute in art. 23 din Legea nr. 656/2002 si respectiv art.268 din noul cod penal au obiect material sau imaterial care este constituit asa cum am aratat din orice bun produs direct sau indirect al infractiunii principale. Socotim ca atunci cand cu stiinta se schimba, se transfera, se cumpara ori se revinde obiectul "concret" al infractiunii principale, in mod repetat, pentru a-i ascunde originea, infractiunea de spalare de bani subzista, iar bunurile, la oricate transformari ar fi fost supuse, vor avea acelasi regim juridic penal.Credem ca nu constituie produs al infractiunii principale si ca urmare nici al infractiunilor prevazute de art. 23 din Legea nr. 656/2002 si respectiv art.268 din noul Cod penal urmatoarele categorii:

- bunurile care au servit la savarsirea infractiunii, deoarece nu sunt produs al infractiunii, in aceasta categorie fiind: instrumentele spargerii, autovehiculul sau calculatorul proprietate personala folosit la savarsirea infractiunii principale, etc.

- bunurile care sunt produs al altor infractiuni decat cele considerate infractiuni principale, cum ar fi al infractiunilor pentru care pedeapsa maxima nu depaseste 4 ani (de pilda infractiunea prevazuta de art. 213, 246, 281 din Codul penal, art. 266 din Legea nr. 31/1990 republicata, art. 23 din Legea nr. 178/1934 si altele) in cazul aplicarii art.23 din Legea nr.656/2002, iar in cazul intrarii in vigoare a art.268 din noul Cod penal bunurile produs al infractiunii pentru care pedeapsa maxima nu depaseste 5 ani. Aceasta categorie de bunuri poate constitui obiectul material al infractiunii de tainuire prevazuta de art. 221 din actualul Cod penal pana la 30. 06. 2005 sau art.267 din noul Cod penal dupa aceasta data.

- bunurile produs al unei infractiuni principale, savarsita in alta tara unde fapta respectiva nu este incriminata ca infractiune.

Elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 si respectiv al infractiunii prevazute de art.268 din noul Cod penal il constituie schimbarea sau transferul de bunuri, separat sau impreuna, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestuia.

Un prim sens al "schimbarii bunului" ar fi acela de transformare fizica, de a schimba prima infatisare, pastrand de regula valoarea intrinseca a obiectului; cu alte cuvinte inlaturarea acelor trasaturi reale ale obiectului care tin de modul ilegal de obtinere a acestuia si inlocuirea cu alte trasaturi care sa creeze aparenta de origine si/sau dobandire licita. De pilda, schimbarea culorii, seriei, numarului de inmatriculare al autoturismelor noi furate cu culorile, seriile si numerele de inmatriculare legale ale unor autoturisme accidentate sau uzate cumparate legal.

Un alt sens al "schimbarii bunului" ar fi acela de a inlocui lucrul produs al infractiunii, cu un lucru detinut legal de o alta persoana. Schimbul bunului poate fi la valoare echivalenta sau la valori diferite dupa cum infractorul are interesul sa justifice, sau sa ascunda. De pilda, schimbarea actiunilor anonime, a obligatiilor, a titlurilor de plata, a certificatelor la purtator, etc., furate, care pot fi urmarite dupa serie, numar, cu altele asemanatoare aflate in circuitul legal.

"Schimbarea bunului" poate sa imbrace si forma unor acte juridice sub semnatura privata sau chiar autentificata fara a se inlatura caracterul ilegal al operatiunii.

De pilda, o persoana are un miliard de lei produs prin infractiunea principala si procedeaza la spalarea acestuia prin schimbare, efectuand doua operatii de specula imobiliara astfel: cumpara o proprietate avand valoarea reala de 2 miliarde de lei, cu pretul de un miliard consemnat in contractul de vanzare - cumparare autentificat; infractorul plateste vanzatorului pe langa miliardul consemnat in actul de vanzare - cumparare si miliardul pe care vrea sa-l spele, astfel ca vanzatorul isi primeste pretul real de 2 miliarde pe imobilul in cauza; infractorul pastreaza bunul o perioada de timp necesara efectuarii unor amenajari si imbunatatiri investind un miliard de lei; dupa aceasta infractorul revinde imobilul la un cumparator de buna credinta cu suma de 3 miliarde lei. Prin aceasta operatiune infractorul, justifica legal provenienta cu ultimul act de vanzare-cumparare autentic suma de 3 miliarde de lei in care sunt inclusi si miliardul "spalat".

Transferul de bunuri in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestora este o alta modalitate a elementului material al laturii obiective a infractiunii prevazute de art.23 pct. 1 lit. a din noua lege cat si a art.268 din noul Cod penal. Potrivit art.1909 din codul civil simpla posesie a bunurilor mobile prezuma proprietatea posesorului asupra acestora. Ca urmare transferul bunurilor mobile poate produce efecte juridice in asa zisa spalare.

Cea mai simpla forma a transferului de bunuri este cea de mutare a bunului dintr-un loc unde s-ar deduce usor provenienta ilicita, intr-un alt loc unde bunul ar avea o aparenta de provenienta legala, urmarindu-se aceasta.

De asemenea prin transferul de bunuri socotim ca se mai poate intelege:

- operatiunea de deplasare a capitalului sub diferite forme de la o tara la alta sau de la un agent economic la altul, cu sau fara aparenta legala (deplasare efectiva sau scriptica ori electronica). De pilda, pentru scoaterea din tara a unor sume obtinute prin inselaciune in sistemul bancar se efectueaza o "plata" in avans de marfa sau o plata pentru o marfa supraevaluata vanduta de un agent economic aflat sub controlul celui care transfera (agent care ulterior intra in "faliment" si nu mai expediaza marfa). O astfel de deplasare de capital se mai poate face prin asociere, fuziune, cu o firma falimentata intentionat, aflata tot sub controlul celui care transfera; cumparare - vanzare de bunuri supra sau subevaluate, transferand diferenta de pret de la un agent economic la altul; plati pentru "consultanta", "asistenta de specialitate", etc., constituirea de depozite in tara din sume mai mici de 10.000 euro si apoi plata unor cecuri in strainatate, pentru care nu mai exista obligatia formala a raportarii transferului respectiv.

- deplasari de valuta prin cumpararea de obligatii, titluri de credit, cesiune de creanta, cu pret subevaluat.

- deplasari de valuta prin cumparari si revanzari speculative de actiuni la bursa.

- deplasari de valuta prin creditare, imprumut fara garantii si care evident nu se mai restituie agentului care este tot sub controlul celui care transfera.

- unele transferuri de fonduri interbancare prin sistemul Western - Union.

- transferabilitate a creditului documentar (transferabil) concretizata in dreptul beneficiarului de a cere ca acesta sa fie deschis la o alta banca decat cea stabilita de parti.

- folosirea ilegala a diferitelor forme de decontari interne sau internationale inclusiv de societati fantoma prin: cecuri, acreditive, dispozitii de plata, dispozitii de incasare.

- transfer de fonduri prin intermediul biletului de ordin sau cambiei, instrumente care nu au la baza raporturi juridice fundamentale.

- transfer cu plati fictive facut prin carduri.

Scopul schimbarii sau transferului de bunuri, produs al infractiunii principale trebuie sa fie ascunderea sau disimularea originii ilicite. Acest scop trebuie sa poata fi dedus din circumstantele de fapt obiective, atat ale producerii bunului cat si ale schimbarii sau transferului efectiv al acestuia (art. 6 pct.2 lit. f din Conventia Natiunilor Unite). Aceasta inseamna ca numai acele operatii de schimb sau transfer care contin elemente de fapt obiective din care rezulta scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite, constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazut de art. 23 pct.1 lit. a din noua lege si respectiv de art.268 din noul Cod penal.

Urmarea socialmente periculoasa o constituie rezultatul schimbarii sau transferului de bunuri, respectiv o aparenta de origine sau natura licita a bunului care in realitate este produsul infractiunii principale.

Cu privire la aparenta de origine sau natura licita consideram ca:

nu orice aparenta de origine sau natura licita poate constitui o urmare socialmente periculoasa cum ar fi cea lipsita de credibilitate, cu aspect de fals grosolan, etc.;

aparenta de origine sau natura licita sa faca posibila satisfacerea scopului respectiv ascunderea sau disimularea originii ori naturii ilicite;

aparenta de origine sau natura licita poate fi fata de autoritatile competente cat si fata de populatie;

Observam ca legea nu pretinde ca prin aceste operatii sa fie necesara probarea obtinerii unui profit pentru sine sau pentru altul, fiind suficienta crearea unei stari aparente credibile de origine licita a bunului care in realitate este produsul infractiunii. Dar este evident ca crearea unei stari aparente, credibile de origine licita a bunurilor prezuma existenta unui profit.

Latura subiectiva a acestei infractiuni o constituie intentia directa calificata prin scop care presupune intrunirea cumulativa a urmatoarelor elemente:

cunoasterea ca obiectul "spalarii", corporal sau necorporal este produs al infractiunii principale;

motivul[50], imboldul rezultat din dorinta de a folosi bunul produs al infractiunii, direct sau indirect, fara riscul de a fi descoperit;

scopul, sa fie ascunderea sau disimularea originii sau naturii ilicite a produsului infractiunii principale, precum si de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea principala sa se sustraga de la urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei.

Credem ca si latura subiectiva a infractiunii de spalarea produsului infractiunii, asa cum este definita de legiuitor, deosebeste aceasta infractiune, de infractiunile de tainuire si favorizarea infractorului prevazute de art. 221 si art. 264 din Codul penal si art. 267, art.340 din noul Cod penal.

Socotim ca persoana care cu intentie directa ajuta in orice mod la savarsirea infractiunii de spalare a produsului infractiunii este complice , indiferent daca este interesat material sau dezinteresat, deoarece el incalca o obligatie prevazuta de legiuitor pentru prevenirea si combaterea a astfel de fapte, incalcare care presupune ca complicele a urmarit impreuna cu autorul scopul ilegal.

In ceea ce priveste subiectul infractiunii de spalarea produsului infractional, acesta poate fi orice persoana avand capacitate de raspundere penala.

2.Cu privire la a doua modalitate de savarsire a infractiunii de spalarea produsului infractiunii prevazute de art. 23 pct. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 si art.268 lit. b din noul Cod penal vom face numai unele constatari, referitor la ceea ce difera de prima modalitate reglementata de art. 23 pct. 1 lit. a si respectiv art.268 lit.b. din noul Cod penal.

In ceea ce priveste obiectul juridic generic, socotim ca nu sunt deosebiri, in schimb la obiectul special vom face urmatoarele observatii.

Credem ca spre deosebire de prima modalitate, care vizeaza obiectele materiale (bunurile corporale), ca obiect specific al infractiunii, cea de-a doua modalitate se refera la bunuri imateriale, cum sunt de pilda, dreptul de proprietate si alte drepturi produs al infractiunii principale. Astfel, socotim ca obiect specific al acestei modalitati a infractiunii poate fi: dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de superficie, dreptul de creanta, dreptul de folosinta, dreptul de autor etc.

Sintagma folosita de legiuitor "proprietatii bunurilor" credem ca se refera la dreptul de proprietate[51] asupra bunului si nu la un bun ca obiect al proprietatii.

De asemenea in art.6 pct.1 lit. a (ii) din Conventia Natiunilor Unite legiuitorul foloseste in cadrul aceleiasi infractiuni sintagma "a proprietatii de bunuri" sau "a altor drepturi referitoare la acestea". Ca urmare, socotim ca nu este vorba numai de dezmembramintele dreptului de proprietate ci de toate drepturile referitoare atat la bunuri corporale cat si la bunurile incorporale.

Latura obiectiva a modalitatii prevazute de art. 23 pct. 1 lit. b si respectiv de art.268 lit.b are doua forme:

i) ascunderea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni.

ii) disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni.

Elementul material il constituie activitatea de ascundere sau de disimulare a adevaratei naturi a bunurilor incorporale. Astfel ascunderea sau disimularea in acceptiunea data de art. 23 pct. 1 lit. b din noua lege credem ca nu se refera la bunul corporal, bun cu existenta materiala, ci la: a) drepturile asupra bunului material produs al infractiunii principale; b) alte drepturi (bunuri incorporale) produs nemijlocit al infractiunii principale.

Ca urmare socotim ca, atat ascunderea cat si disimularea vizeaza natura juridica a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora.

Sintagma "adevaratei naturi" socotim ca poate avea doua sensuri. Astfel, un prim sens ar fi acela de "apartenenta legala a dreptului in cauza la subiectul care a fost deposedat prin infractiunea primara"; adica o ascundere sau disimulare a titlului partii vatamate. Al doilea sens ar fi "modul de dobandire prin infractiunea principala a dreptului respectiv".

Socotim ca in spiritul art. 23 pct. 1 litera b din noua lege si respectiv al art.268 lit. b din noul Cod penal prin "disimulare"[52] trebuie sa intelegem ca activitatea de "spalare" a "dreptului" in cauza s-a facut prin ascunderea caracterului ilicit al "producerii" prin infractiunea primara si inlocuirea trasaturilor ilegale cu "trasaturi false" sau adevarate care dau aparenta de o noua natura (origine) legala. Activitatea de ascundere, disimulare sa fie de natura a face nesesizabila, neperceptibila in mod obisnuit originea ilicita a dreptului prin crearea unei situatii, stari, "probate", de apartenenta "legala", verosimila.

Faptul ca intre cuvintele "ascundere" si "disimulare" legiuitorul a folosit in text conjunctia "sau" inseamna ca acestea sunt elemente alternative, nu cumulative ale laturii obiective.

Ascunderea dreptului credem ca presupune, introducerea ilegala a dreptului produs al infractiunii principale intr-un alt drept cu aspect legal, "spalandu-se" astfel primul drept de caracterul sau ilicit. Disimularea dreptului produs al infractiunii, presupune inlocuirea trasaturilor ilegale ale acestuia cu altele care sa-i dea un aspect legal, de pilda, disimularea bunului obtinut prin santaj, in restituire de imprumut sau in plata pentru consultatii, consiliere etc.

Prin "provenienta a dreptului in cauza" in spiritul dispozitiei mai sus citate credem ca trebuie inteles locul ca sistem de relatii si raporturi juridice din care vine sau provine acesta. De pilda, unei sume obtinute prin santaj, i se da aspectul restituirii unei sume imprumutate care pe o perioada mare, evident fictiva, ar fi produs dobanda.

Potrivit DEX prin cuvantul "situa" se intelege a ocupa un anumit loc intr-o anumita ordine, ierarhie, a aseza intr-un anumit loc, a indica, a desemna locul cuiva. Iar prin situare se intelege actiunea de a (se) situa si rezultatul ei. Astfel, potrivit legiuitorului ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a situarii bunului incorporal constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii sub aceasta forma. Se stie ca potrivit art. 1909 din Codul civil, lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp. De pilda, drepturilor de creanta "incorporate" in actiuni la purtator, cecuri la purtator, titluri negociabile la purtator etc., li se poate schimba adevarata situare-posesie cu implicati asupra proprietatii. De pilda, cumpararea biletelor castigatoare la loto, bingo, etc. de catre faptuitor pentru a justifica banii produs al infractiunii cu suma "castigata" ca urmare a predarii in numele sau a biletului.

O alta forma a modalitatii prevazute de art. 23 pct. 1 lit. b din noua lege si respectiv de art.268 lit.b din noul Cod penal se refera la ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a dispozitiei cu privire la dreptul respectiv. De pilda, obtinerea prin inselaciune a unui credit de la Bancorex (garantii false) si apoi cumpararea prin intermediar de la A.V.A.B.[53] a creantei (nerestituita) cu 1/3 din valoarea acesteia. Intermediarul care este complice cu faptuitorul, evident va "valorifica" garantiile creditului la "pretul integral" al creantei (100%) unui alt intermediar al faptuitorului sau chiar faptuitorului , fara ca in realitate pretul sa fie achitat. Astfel, faptuitorul "transforma" creditul ilicit intr-un credit licit si beneficiaza in continuare pe nedrept de 70% din imprumutul ce nu l-a mai restituit.

In ceea ce priveste conceptul de "circulatie" a bunurilor incorporale, socotim ca acesta se refera la trecerea scriptica, sub forma juridica a "dreptului in cauza" de la o persoana la alta. "Trecerile" sunt fie cu folosirea unor persoane cu identitati false, ca apoi sa fie una, doua treceri (vanzari-cumparari) reale pana la faptuitor, ori unul sau mai multi intermediari ai acestuia. Prin aceste treceri succesive care pot fi acte juridice incheiate sub forma autentica sau acte sub semnatura privata (cumparari-vanzari, cesionari, imprumut cu garantie in conditiile nerestituirii si valorificarii garantiei, antecontract cu arvuna etc.) se inlatura acele trasaturi, note ale "dreptului in cauza" (apartenenta, pret neplatit, modalitate de obtinere etc.) care tin de modul ilegal de dobandire a acestuia si inlocuirea cu alte "trasaturi" care sa creeze aparenta de origine si/sau dobandire licita.

3.Modalitatea de savarsire a infractiunii prevazuta de art. 23 pct. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 si respectiv de art.268 alin.1 lit.c vizeaza faptele savarsite de cel care participa la spalarea produsului infractiunii, dobandind, detinand sau folosind bunul de la faptuitorul infractiunii principale sau un intermediar, stiind ca bunul dobandit provine din infractiunea principala.

O chestiune ce s-ar putea lega de aceasta modalitate ar fi intelesul expresiei folosite de legiuitor respectiv "savarsirea de infractiuni" in contextul "cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni". In acest sens credem:

- ca legiuitorul s-a referit numai la dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri activitati prin care se contribuie la spalarea produsului infractiunii (adica a acestor bunuri).

- expresia "savarsirea de infractiuni" credem ca se refera numai la infractiunile principale prin care se, sau s-a obtinut ilicit produsul ce face ulterior obiectul spalarii.

IV. Spalarea produsului infractiunii in conditiile criminalitatii organizate.

1.O alta infractiune de sine statatoare era infractiunea prevazuta de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 656/2002. Spre deosebire de infractiunea prevazuta in art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999, aceasta infractiune a fost mai precis formulata in art. 23 pct.2 din legea nr.656/2002 astfel: "Asocierea sau initierea unei asocieri, aderarea ori sprijinirea, sub orice forma, a unei astfel de asocieri, in scopul savarsirii infractiunii de spalare a banilor se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani."

Fata de vechea formulare, in redactarea din Legea nr 656/2002 a fost inlocuit cuvantul "initierea" cu expresia "sau initierea unei asocieri" iar intre cuvintele "forma" si "in" a fost introdusa expresia "a unei astfel de asocieri" cu toate consecintele ce decurg din acestea.

Cu privire la infractiunea prevazuta de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 656/2002 s-au facut unele observatii pe care nu le vom mai relua.[54]

Insa asa cum am aratat prin art.34 din Legea nr.39/2003 dispozitiile art.23 alin.2 din Legea nr.656/2002 au fost abrogate. Era normal sa fie abrogate deoarece fapta in cauza tinand de domeniul criminalitatii organizate, trebuie reglementata de legile care sanctioneaza in mod special crima organizata. Ca urmare Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate contine o serie de prevederi cu implicatii asupra infractiunilor de spalare a produsului infractiunii astfel:

- potrivit art.2 lit.b pct.12 si 20 din Legea nr. 39/2003 infractiunea de spalarea banilor este inclusa in conceptul de "infractiune grava" concept care include infractiunile prevazute in mod expres de lege cat si orice infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii, al carei minim special este de cel putin 5 ani;

- conform art.2 din Legea nr.39/2003 prin grup infractional organizat se intelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actioneaza in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material;

- potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003 este pedepsita si infractiunea de spalarea produsului infractiunii savarsita in conditiile definitorii de crima organizata respectiv: "(1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa pentru faptele prevazute la alin. (1) nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat. (3) Daca faptele prevazute la alin.(1) au fost urmate de savarsirea unei infractiuni grave, se aplica regulile de la concursul de infractiuni."Este de obsevat ca in noua redactare a fost inlocuita expresia "asocierea sau initierea unei asocieri" cu expresia "initierea sau constituirea unui grup infractional organizat"excluzandu-se de sub incidenta acestui text a simplelor asocieri sau initierea unor asocieri situatii in care sunt aplicabile dispozitiile art.8 din Legea nr.39/2003.

- conform art. 8 din Legea nr. 39/2003 "Initierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup, in vederea savarsirii de infractiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infractional organizat se pedepseste, potrivit art.167 sau art.323 din actualul Cod penal; potrivit art.2 teza 2-a din legea nr. 39/2003 nu constituie grup infractional organizat grupul format ocazional in scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infractiuni si care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii sai in cadrul grupului; Ca urmare initierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup in vederea savarsirii infractiunii de spalare de bani, in conditiile art.8 din Legea nr. 39/2003 se pedepseste potrivit art.167 sau 323 din actualul Cod penal.

- potrivit art.10 din Legea nr.39/2003, "1) Infractiunea de tainuire, prevazuta la art.221 din actualul Cod penal, daca bunul provine dintr-o infractiune grava savarsita de unul sau mai multi membri ai unui grup infractional organizat, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea grava din care provine bunul tainuit."Aceasta este o infractiune de tainuire speciala prevazuta in aceasta lege diferita de tainuirea prevazuta in art. 221 din actualul Cod penal. Infractiunea de tainuire speciala prevazuta de art.10 din Legea nr. 39/2003 este abrogata implicit prin art.357 din noul Cod penal in care se dispune: "(1) Infractiunea de tainuire prevazuta in art. 267, daca bunul provine dintr-o infractiune grava savarsita de unul sau mai multi membri ai unui grup infractional organizat, se pedepseste cu inchisoare stricta de la 3 la 10 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea grava din care provine bunul tainuit."

- credem ca art. 7 din Legea nr.39/2003 se retine atat cand, initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma se face in scopul savarsirii uneia, cat si a mai multor infractiuni de spalarea a produselor infractiunii; astfel consideram ca asocierea, initierea sau sprijinirea sub orice forma in scopul savarsirii unei singure infractiuni de spalare a produsului infractiunii, se incadreaza in art. 7 din Legea nr. 39/2002 si nu in formele participatiei penale ocazionale.

- de mentionat ca, spre deosebire de dispozitiile referitoare la pedeapsa prevazuta in art. 323 din Codul penal, in cazul infractiunilor prevazute de art. 7 din Legea nr.39/2003 pedeapsa pentru subiectul infractiunii poate depasi limita pedepsei pentru infractiunea de spalare a produsului infractiunii (12 ani inchisoare), putand ajunge pana la 20 de ani sau mai mult cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat si in concurs cu spalarea de bani este mai mare.

- credem ca infractiunea prevazuta de art. 24 din Legea nr.656/2002 desi nu este "infractiune de spalare de bani" (nefiind denumita ca atare de legiuitor) datorita pedepsei care este mai mare de 5 ani si daca este savarsita de grup organizat poate fi pedepsita conform art. 7 din Legea nr. 656/2002, iar cand nu sunt indeplinite aceste conditii potrivit art.8 din Legea nr.39/3003.

Daca aceasta ar fi situatia pana la 30.06.2005, dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal savarsirea infractiuniide spalare de bani in conditiile criminalitatii organizate are un tratament penal putin modificat.

Astfel infractiunea de constituire a unui grup infractional organizat a fost incriminata in art.354 din noul Cod penal: "1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepseste cu detentiune severa de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi." Constatam ca continutul infractiunii este acelasi cu al art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, singura deosebire fiind data de implicatiile inlocuirii cuvantului "inchisoare" cu sintagma "detentiune severa". De asemenea noul Cod penal reglementeaza oarecum diferit concursul de infractiuni in art. 354 pct.3 astfel: "Daca fapta prevazuta in alin. 1) a fost urmata de savarsirea unui delict, se aplica pedeapsa prevazuta pentru acel delict in concurs cu pedeapsa prevazuta in alin.1), iar daca infractiunea savarsita este crima, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata."Pentru ipotezele in care grupul nu indeplineste conditiile unui grup infractional organizat prevazute de art.2 lita din legea nr.39/2003 reluate in art. 356 din noul Cod penal se aplica dispozitiile art.355 din noul Cod penal care incrimineaza savarsirea infractiunii de "Asociere pentru savarsirea de infractiuni"astfel: "Initierea sau constituirea unei asociatii sau grupari care nu are caracterul unui grup infractional organizat, in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni, altele decat cele aratate in art.286 ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri sau grupari se pedepseste cu inchisoare stricta de la 5 la 15 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru cea mai grava dintre infractiunile care intra in scopul asocierii sau gruparii. 2) Daca fapta prevazuta in alin.1) a fost urmata de savarsirea unei infractiuni, se aplica pedeapsa prevazuta pentru acea infractiune in concurs cu pedeapsa prevazuta in alin.1)."

Elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute de art.7 din Legea nr.39/2003 si respectiv art.354 din noul Cod penal se caracterizeaza prin patru modalitati de actiune: initierea, constituirea, aderarea si sprijinirea, toate sub orice forma a unui grup infractional organizat. Aceste modalitati au continut diferit, sunt alternative nu cumulative, oricare dintre acestea fiind suficiente pentru existenta elementului material al laturii obiective.

Constituirea implica asocierea prin consensul mai multor persoane, a unei pluralitati constituite de faptuitori in cadrul unui grup infractional organizat, in scopul de a fiinta in timp si de a pregati, organiza si a aduce la indeplinire savarsirea uneia sau mai multor infractiuni de spalare a produsului infractiunii principale. Credem ca nu orice constituire poate fi elementul material al laturii obiective ci numai acea constituire care indeplineste urmatoarele conditii:

-sa se realizeze constituirea unui grup infractional organizat asa cum este definit in art.356 din noul Cod penal;

- grupul infractional sa aibe o structura determinata, adica sa aibe anumite componente cu "sarcini" complementare in realizarea activitatii infractionale diviziune a muncii)[55] in cadrul unei ierarhii, cu roluri prestabilite si reguli de comportare specifice unei unitatii structurate;

- grupul infractional sa fie format din trei sau mai multe persoane; legiuitorul nu cere ca toti membri grupului sa aibe resposabilitate penala;

- grupul in structura respectiva sa existe o perioada de timp, sa aibe continuitate, ceea ce presupune o anumita coeziune, cooperare ce tine de scopul constituirii;

- in perioada existentei sale grupul sa actioneze coordonat in structura respectiva nu numai in savarsirea infractiunii scop ci si in activitatea de organizare a grupului in vederea savarsirii infractiunii scop; activitatea grupului sa presupuna planificare, organizare, control, procurare de instumente, mijloace, folosirea de combinatii, legende etc.

- grupul sa nu aibe caracter ocazional ci sa fie organizat pe baza unui "studiu" prealabil care sa aibe in vedere anumite calitati, insusiri, specializari,etc., ale membrilor acestuia; credem ca si cei recrutati in grup prin coruptie, santaj, etc., pot fi considerati membri ai grupului daca au acceptat sa faca parte din grup si nu au denuntat aceasta;[56]

- scopul grupului sa fie comiterea uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un beneficiu material.

Pentru existenta infractiunii nu este necesar ca asocierea respectiv grupul infractional organizat sa aiba o anumita durata de timp si nici ca obiectivele ei sa se realizeze dar sa fie posibil de realizat in raport cu "stadiul" de realizare al acesteia.

Necesitatea de a preveni si curma inca din faza incipienta, astfel de infractiuni, a determinat legiuitorul sa incrimineze si sanctioneze si activitatea de "initiere a unui grup infractional organizat" in scopul savarsirii de infractiuni grave inclusiv infractiunea de spalare a produsului infractiunilor principale.

Activitatea de initiere ca element material al laturii obiective a infractiunii, presupune nu numai conceptia, ideea de constituire a grupului infractional organizat, ci si anumite activitati de materializare a ideii respectiv recrutare, lamurire, procurarea celor necesare organizarii, intrunirii in vederea constituirii,asigurarii functionalitatii acestuia, consfatuiri, planuri, stabilirea rolurilor, a structurilor etc. Activitatea de initiere poate fi savarsita de o singura persoana sau de mai multe, fiecare dintre acestea avand calitatea de autori ai infractiunii.

Socotim ca initierea unui grup infractional organizat, nefinalizata si urmata de desfiintarea acestuia ca urmare a desistarii, nu atrage raspunderea penala a celor care au desistat conform art. 22 din Codul penal si respectiv art.36 din noul Cod penal.

Aderarea la grupul infractional organizat, presupune ca exista un astfel de grup infractional organizat in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni grave inclusiv de spalare a produsului infractiunii principale, iar o persoana si-a manifestat vointa (fie printr-o declaratie formala, fie tacit) de a face parte din acest grup, vointa acceptata de grup, o parte din acesta sau numai conducatorii grupului. Atat din declaratia sau formalitatile indeplinite, cat si din activitatea desfasurata trebuie sa rezulte aderarea efectiva a persoanei la grupul infractional organizat si nu simpla intentie sau dorinta manifestata si neacceptata. Credem ca nu este necesar ca cel in cauza sa fi activat in grupul infractional organizat in sensul trecerii la savarsirea vreunei infractiuni, fiind suficient daca a aderat efectiv, adica a fost acceptat de grup. De asemeni nu este necesar sa cunoasca pe toti membrii grupului infractional organizat, dar sa fie constient ca a aderat la un grup organizat in scopul spalarii produselor infractiunii si respectiv al savarsirii de una sau mai multe infractiuni grave.

Sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup infractional organizat presupune "furnizarea de asistenta, ajutor sau sfaturi in vederea savarsirii"[58] infractiunii. Persoana care desfasoara activitatea de "sprijinire" nu face parte din grupul infractional organizat. Sprijinirea poate fi infaptuita, asa cum se arata in dispozitia incriminatoare, sub orice forma. Aceasta poate consta dintr-o contributie de natura sa inlesneasca activitatea grupului sau sa ajute in orice mod existenta acestuia. Sub acest ultim aspect sprijinirea poate consta in orice ajutor moral sau material dat grupului infractional organizat in totalitate sau unor membrii, pentru mentinerea acestuia sau pentru asigurarea desfasurarii sale, cum ar fi consiliere, furnizarea de informatii, schite, planuri, indicatii, acordarea de ajutor banesc, procurarea de mijloace sau instrumente necesare savarsirii infractiunilor grave planificate, etc.

Latura subiectiva a infractiunii este intentia care trebuie sa rezulte din cunoasterea scopului grupului infractional organizat. Daca faptuitorul nu a cunoscut scopul grupului infractional organizat, chiar atunci cand ignoranta sau eroarea ar fi rezultatul culpei sale, fapta nu va constitui infractiunea prevazuta de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 656/2002 si respectiv art. 354 din noul Cod penal, lipsindu-i latura subiectiva ceruta de lege (intentia).

In cazul modalitatii "constituirea ", legiuitorul nu cere un caracter special al acesteia fata de simpla asociere sanctionata de art. 323 din Codul penal, ceea ce ni se pare discutabil. De pilda, in sanctionarea acestei modalitati cum de altfel si a infractiunii de spalare a produsului infractiunii ar fi posibila si necesara, ca si in alte legislatii, individualizarea legala a pedepselor in raport de valoarea produselor spalate[59], de numarul de participanti, daca grupul este inarmata sau nu, existenta caracterului mafiot transnational sau nu etc. De altfel chiar prin aderarea la Conventia Natiunilor Unite prin Legea nr. 565/2002 Romania si-a asumat obligatia prevazuta in art.11 pct. 1 din aceasta Conventie in care se dispune: "Fiecare stat parte face ca savarsirea unei infractiuni prevazute de art. 5, 6, 8 si 23 ale prezentei Conventii sa fie pasibila de sanctiuni care tin seama de gravitatea acestei infractiuni".

De pilda, credem ca reglementarea diferentiata a asocierii de tip mafiot[60] din Codul penal italian ar putea constitui un exemplu intr-o eventuala modificare a noului Cod penal care sa includa si infractiunile de spalare a produsului infractiunii de o asociatie de tip mafiot.

Legiuitorul roman nu face distinctie in cadrul infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat si de asociere pentru savarsirea de infractiuni, intre formele de participatie ale membrilor acesteia, respectiv intre autori, organizatori, conducatori, instigatori, complici, lasand ca pedepsele pentru acestia sa fie stabilite de judecator in cadrul individualizarii judiciare.