Actul juridic al casatoriei

Actul juridic al casatoriei

Actul juridic al casatoriei este un act juridic bilateral si solemn, prin care viitorii soti consimt, in mod public, sa devina soti, calitate in care li se aplica de drept statutul legal de persoane casatorite.
    Momentul incheierii actului juridic al casatoriei semnifica deopotriva dobandirea de catre barbati si femeie a calitatilor corelative de soti si sotie si aplicabilitatea dispozitiilor legale privitoare la casatorie si la relatiile de familie. Cu alte cuvinte, actul juridic al casatoriei isi produce efectele chiar in momentul in care a fost incheiat, intrucat in acest moment ia nastere intre soti starea juridica de casatorie.
De aceea, se poate spune ca din momentul in care a fost incheiat, in mod valabil, actul juridic al casatoriei devine irevocabil. Ceea ce inceteaza prin moartea sau declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti, ori se desface prin divort, nu priveste actul juridic al casatoriei, ci casatoria In raport de rolul vointei partilor actului juridic in dinamica formarii raportului juridic, actele juridice se clasifica in acte juridice subiective si acte juridice-conditi. Casatoria este considerata ca apartine acestei din urma categorii, deoarece partile pot decide numai ca dispozitiile legale care stabilesc statutul legal al casatoriei, sa li se aplice sau nu, fara posibilitatea de a le modifica Actul juridic al casatoriei este actul juridic bilateral, solemn prin care un barbat si o femeie consimt public sa devina soti si sa li se aplice statutul legal de persoana casatorita.

1. Caracterele actului juridic

1.   Caracter bilateral se incheie prin acordul de vointa al sotilor (pe plan doctrinar intr-o vreme actul casatoriei era echivalent cu contractul);

2.   Cauza limitata act pentru o cauza limitata - este act juridic conditie care are un singur efect - face aplicabil un anumit statut legal.

3.   Caracterul civil cand vorbim de caracterul civil nu desemnam faptul ca actul casatoriei este act de drept civil ci ca are caracter laic in opozitie cu caracterul religios. Evolutia acestui caracter in dreptul roman: casatoria a avut initial un caracter laic consensual civil, catre sfarsitul Republicii a fost un act eminamente consensual. Acest caracter s-a pastrat si in evul mediu, pana in 1563, cand Conciliul de la Trento, biserica a preluat incheierea si evidenta actelor de stare civila (casatoria este o taina religioasa).

Codul civil din 1865 a secularizat casnicia trecand-o in competenta exclusiva a  autoritatii de stat, iar reglementarea actuala - din Codul familiei - prevede ca numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti prevazute de prezentul cod. Aceasta dispozitie consacra expres caracterul civil al casatoriei. Libertatea credintei da posibilitatea de a proceda si la celebrarea religioasa a casatoriei. Semnificatia acesteia este aceea de binecuvantare spirituala si se caracterizeaza prin faptul ca este facultativa, ulterioara si lipsita de eficacitate juridica.

4.   Act solemn

Spre deosebire de actul juridic civil, in care solemnitatea consta in indeplinirea unei anumite forme - autentica, de regula, in materia casatoriei, solemnitatea se realizeaza in urmatoarele conditii:

- prin prezenta personala si impreuna a viitorilor soti in fata delegatului de stare civila;

- prin exprimarea personala a consimtamantului fata de acesta;

- prin constatarea consimtamantului de catre delegatul de stare civila si declararea de catre acesta a celor doi ca sot si sotie[4].

5.   Act public

Codul familiei prevede: consimtamantul trebuie dat in fata delegatului de stare civila, in mod public.

Legiuitorul a inteles publicitatea in sensul cel mai restrans, adica trebuie permis accesul publicului la incheierea casatoriei, dar o casatorie e valabila si daca s-a incheiat doar in prezenta delegatului de stare civila si a celor doi soti. Actul casatoriei trebuie considerat act public, deoarece, practic el nu poate fi simulat.

2. Actul juridic al casatoriei și contractul

Pana la adoptarea Codului familiei casatoria se incheia printr-un contract[5].

Asemanarile cu contractul

1.   ambele sunt rezultatul unui acord de vointa;

2.   se bazeaza pe libertatea consimtamantului partilor;

3.   se caracterizeaza prin egalitatea partilor.

Deosebiri de contract:

1.   este act juridic irevocabil si nemodificabil deoarece actul juridic al casatoriei are un scop unic pentru ambele parti si limitat, la contract fiecare parte are propriul sau scop;

2.   actul juridic al casatoriei nu este susceptibil de modalitati: conditie, termen, sarcina;

3.   limitele libertatii de vointa difera: la contract, partile pot sa-si stabileasca, in principiu, neingradit drepturile si obligatiile, la casatorie, drepturile si obligatiile decurg din lege;

4.   in cazul unor contracte, egalitatea partilor exista in ce priveste incheierea, la casatorie egalitatea partilor exista pe toata durata acesteia.

Casatoria nu este un contract cu toate ca in vorbirea curenta se foloseste expresia "contract de casatorie", iar legislatia anterioara si legislatia straina reglementeaza contractul de casatorie.

Casatoria este o conventie prin care viitorii soti reglementeaza regimul lor matrimonial, respectiv conditia bunurilor prezente si viitoare in raporturile pecuniare ce izvorasc din casatorie.

Conventia se numea: "contract matrimonial", "conventie matrimoniala", sau "foaie dotala".[6]

Potrivit vechilor autori, corelatia dintre actul casatoriei si contractul de casatorie este:

1.   actul casatoriei priveste persoana sotilor, in vreme ce contractul priveste bunurile lor;

2.   actul casatoriei este incheiat in fata delegatului de stare civila, in vreme ce contractul este incheiat in fata unei alte autoritati;

3.   efectele actului casatoriei sunt strict si imperativ reglementate de lege, partile neputandu-le modifica pe cale conventionala; in cazul contractului de casatorie, partile beneficiind de principiul libertatii contractuale;

4.   actul casatoriei este un act principal, iar contractul de casatorie este un act accesoriu care exista si isi gaseste aplicare doar atata timp cat exista casatoria.

1.5. Conditiile de valabilitate ale actului juridic al casatoriei

Pentru a incheia valabil o casatorie si pentru a obtine recunoassterea ei este necesar de a indeplini cumulative doua categorii de conditii: de fond si de forma. Distinctia isi vadeste utilitatea in cazul casatoriei cu element de extraneitate, cand, din punct de vedere al conditiilor de fond, fiecare dintre viitorii soti se va supune legii nationale, iar conditiile de forma vor fi guvernate de legea locului celebrarii casatoriei[7].

Conditiile de fond pot fi grupate in cerinte legale la casatorie - adica manifestari, stari de fapt care trebuie sa existe in momentul incheierii casatoriei - si impedimente la sasatorie, sau piedici la casatorie - adica iprejurari de fapt in prezensa caror casatoria este oprita. Conditiile de forma, la randul lor, pot fi impartite in formalitati premergatoare incheierii casatoriei si formalitati privind insasi incheierea casatoriei.

Pentru a se putea incheia casatoria trebuie sa fie indeplinite conditiile de fond atat cele pozitive cat si cele negative.