Simulatia - exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti

SIMULATIA - EXCEPTIE DE LA OPOZABILITATEA CONTRACTULUI FATA DE TERTI

1. CARACTERIZARE GENERALA

1) Notiune. Simulatia este o operatiune juridica cu caracter complex care consta in incheierea si existenta concomitenta intre aceleasi parti a doua contracte: unul aparent sau public - prin care se creeaza o situatie juridica aparenta contara realitatii - si un alt act secret (denumit si contrainscris), care da nastere situatiei juridice reale dintre parti, anihiland sau modificand efectele produse in aparenta de contractul public.

2) Reglementare Conform art. 1175 Cod civil: "actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane".  Din interpretarea acestui text legal reiese limpede ca efectele simulatiei reprezinta o exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului, deoarece, actul secret incheiat intre parti nu poate fi opus tertilor, desi forta sa obligatorie se mentine in raporturile dintre parti.

3) Conditiile simulatiei

a. contrainscrisul sa fie un act secret sa nu fie cunoscut tertilor; contrainscrisul isi pierde caracterul secret in toate cazurile cand face obiectul unor operatiuni de publicitate, cum ar fi inscrierea actului in  cartea funciara, darea de data certa, etc. In schimb, indeplinirea formalitatilor fiscale (cum ar fi inregistrarea actului secret la organele fiscale in vederea stabilirii impozitului aferent), incheierea actului chiar in forma autentica, nu duc la pierderea caracterului secret al contracinscrisului.

b. contrainscrisul sa fie contemporan cu actul public - contemporaneitatea celor doua acte trebuie inteleasa in sensul ca se refera la acestea ca la negotium si nu ca la acte in sens material. Astfel, este indiferent daca sub aspect temporal inscrisul constatator al actului secret a fost redactat dupa actul aparent daca existenta sa ca negotium, era anterioara actului public. Cele doua acte trebuie sa coexiste in timp, fiind necesar ca actul secret, daca a fost incheiat anterior sa fie inca in vigoare intre parti la data perfectarii actului public.

Nu poate fi vorba de simulatie atunci cand actul public a fost incheiat anterior actului secret. In acest caz poate fi vorba de un act secret menit sa modifice sau sa inlature efectele actului public in conditiile in care ambele acte exprima vointa reala a partilor.

c. sa existe intentia comuna a partilor de a simula -  pentru a fi in prezenta simulatiei, este necesar ca intre parti sa existe un acord simulator, ceea ce presupune intentia lor comuna de a efectua o operatiune complexa menita sa ascunda tertilor adevaratele raporturi dintre ele. Acordul simulator implica reprezentarea atat a actului public cat si a celui privat, precum si a efectelor pe care acestea le vor produce.

2. FORMELE SIMULATIEI

1) Fictivitatea (simularea consimtamantului). Suntem in prezenta acestei forme de simulatie atunci cand actul public exprima o stare de fapt si de drept care in realitate nu exista. Actul secret prevede ca actul public este inexistent sau ca nu va produce nici un efect juridic. Realitatea este in acest mod complet disimulata fata de terti. Ex.: actul aparent de vanzare-cumparare este un act public menit sa sustraga bunul vandut de la executarea silita pe care o pot incepe creditorii vanzatorului, in realitate, partile prevazand printr-un act secret ca vanzarea-cumpararea nu a avut loc.

2) Deghizarea Acest caz de simulatie presupune incheierea unui contract care da nastere adevaratelor raporturi dintre parti, contract pe care, pentru a-l tine secret in tot sau in parte, il imbraca in forma unui alt contract. De regula, prin actul public se ascunde natura actului secret (simularea cauzei actului juridic). Ex.: o donatie deghizata printr-un act public de vanzare-cumparare (deghizare totala); un contract de vanzare-cumparare in care doar clauza privitoare la pret este deghizata, in sensul ca actul secret stipuleaza un pret mai mare decat cel public pentru a eluda plata unor taxe sau impozite (deghizare partiala).

3) Interpunerea de persoane In acest caz de simulatie, partile actului aparent prevad, intr-o conventie secreta, faptul ca una dintre ele nu are callitatea de parte contractanta si stabilesc cine este adevaratul contractant. De exemplu, partile pot sa incheie un act public de donatie prin care sa fie desemnat donatar o persoana interpusa pentru faptul ca, datorita unei incapacitati legale adevaratul donatar nu poate primi in mod public donatia de la donator. Pentru a fi in prezenta acestei simulatii este necesar ca acordul simulator sa existe intre toate cele trei persoane participante la simulatie. Simulatia prin interpunere de persoane nu se confunda cu mandatul fara reprezentare. In cazul celui din urma, o persoana numita mandatar incheie pe seama mandantului (fara a face cunoscuta identitatea acestuia) un act juridic. Tertul care incheie actul juridic cu mandatarul nu are cunostinta de existenta mandatului.

3. SCOPURILE SI LIMITELE SIMULATIEI

1) Scopurile simulatiei Simulatia este intotdeauna marcata de un scop abstract care consta in intentia de a ascunde tertilor actul secret incheiat intre parti. Pe langa acest scop abstract, partile pot fi animate de o multitudine de scopuri concrete. Partile pot sa urmareasca eludarea unei dispozitii legale legate de plata unor taxe si impozite (cazul fraudei fiscale), sustragerea unor bunuri de la executare (frauda civila) sau scopuri care nu presupun nimic ilicit, cum ar fi intentia donatorului de a-si ascunde adevarata identitate fata de donatar.

2) Limitele simulatiei sunt legate de scopurile pe care ea le urmareste. Daca intentia partilor este aceea de a eluda o dispozitie legala imperativa (cum ar fi cea care impune partilor contractului de vanzare-cumparare incheiat in forma autentica sa declare pretul real) atunci sanctiunea este, de regula, nulitatea absoluta a intregii operatiuni. Daca simulatia nu urmareste vreun scop ilicit, sanctiunea specifica a simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a situatiei juridice rezultate din actul secret.

4. EFECTELE SIMULATIEI

1) Efectele simulatiei in raporturile dintre parti. In raporturile dintre partile contractante, in concordanta cu principiul vointei reale (art. 977 Cod civil) si cu principiul fortei obligatorii (art. 969 Cod civil), va produce efecte actul juridic secret, care exprima vointa lor reala, si nu cel aparent. Aceleasi efecte se vor produce si in raport cu succesorii universali si cu titlu universal ai partilor (art. 1175 teza I Cod civil). Prin exceptie, in situatia in care simulatia este realizata in scopul fraudarii intereselor acestor categorii de succesori, efectele actului secret nu se vor produce fata de ei, intrucat trebuie considerati terti intr-o asemenea situatie. Tot terti sunt considerati si succesorii cu titlu particular, precum si creditorii chirografari.

2) Efectele simulatiei fata de terti. In raporturile fata de terti, potrivit art. 1175 teza II Cod civil, actul secret nu poate avea nici un efect. In consecinta, tertilor nu le va putea fi opusa decat situatia rezultata din actul public, desi aceasta nu corespunde realitatii. Actul secret, desi cuprinde adevaratele raporturi dintre terti, este inopozabil tertilor, deoarece acesta nu a fost facut public astfel incat tertii sa il cunoasca. In acest mod simulatia reprezinta o exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. Pentru ca efectele actului secret sa nu se produca, este necesar ca tertii sa nu fi avut cunostinta de existenta si continutul actului secret, adica sa fie de buna-credinta. In cazul in care au avut cunostinta de existenta actului secret, in momentul incheierii simulatiei, actul secret le va fi opozabil, pentru ca in ce ii priveste, si-a pierdut caracterul secret. Cu toate acestea, se considera ca tertii pot sa invoce efectele actului secret care

sunt in favoarea lor. De exemplu, creditorul chirografar poate sa invoce dispozitiile actului secret din care rezulta ca debitorul sau nu a vandut de fapt imobilul proprietatea sa si sa treaca la executarea silita a acestuia. Rezulta ca tertii beneficiaza de un drept de optiune intre cele doua acte. Dreptul de optiune le este recunoscut numai sunt de buna-credinta si au luat cunostinta de simulatie intr-un moment ulterior incheierii ei. In cazul in care sunt de rea-credinta, le vor fi opozabile doar efectele actului secret. In ultimul caz, nici macar nu mai suntem in prezenta unei simulatii, din moment ce actul secret poate sa fie cunoscut de terti.

3) Efectele simulatiei in raporturile dintre terti. In raporturile dintre terti, se pot ivi situatii in care unii dintre ei sa aiba interesul de a invoca actul secret iar ceilalti actul public. Se considera ca vor avea castig de cauza aceia dintre terti care, cu buna-credinta vor invoca actul aparent.

4) Actiunea in simulatie

1. Notiune.Caracterizare. Actiunea in simulatie este acea actiune prin care persoana interesata inlatura aparenta creata de mecanismul simulatiei. Ea prezinta urmatoarele caracterisici:

- poate fi exercitata de catre orice persoana interesata sa se constate existenta si continutul actului secret, in scopul de a invoca in favoarea sa acest act sau de a-l ataca daca nu ii este favorabil. Persoana interesata poate sa fie o parte contractanta, fata de care cealalta parte refuza sa execute actul secret, un creditor al uneia dintre parti, care doreste sa dovedeasca fictivitatea actului de instrainare a bunului debitorului sau, etc.

- este o actiune in constatare;

- este o actiune imprescriptibila;

- se deosebeste de actiunea prin care se urmareste executarea obligatiilor din actul secret sau desfiintarea actului secret. Aceasta din urma actiune este (spre deosebire de actiunea in simulatie) o actiune in realizare, patrimoniala si de regula prescriptibila extinctiv.

2. Proba simulatiei se face diferit dupa cum persoanele care invoca existenta simulatiei sunt parti sau terti:

- partile participante la simulatie, pot proba actul secret numai in conditiile prevazute de art. 1191 si urm. Cod civil. Prin exceptie, se admite ca dovada simulatiei se poate face prin orice mijloc de proba (adica si cu martori sau prezumtii) cand:  paratul consimte la administrarea unei asmenea probe; cand exista un inceput de dovada scrisa; in cazul imposibilitatii morale a preconstituirii de proba scrisa; cand consimtamantul uneia dintre partile actului secret a fost viciat prin dol sau violenta; cand suntem in prezenta unei simulatii ilicite menite sa incalce dispozitiile imperative ale legii; cand actul public este fictiv. Partilor le sunt asimilate in acest caz succesorii universali sau cu titlu universal.

- tertii propriu-zisi pot dovedi existenta si cuprinsul actului secret prin orice mijloc de proba deoarece, fata de acestia, actul secret este un simplu fapt juridic.

TITLUL III

ACTUL JURIDIC UNILATERAL DE DREPT CIVIL

CAPITOLUL I ACTUL UNILATERAL DE DREPT CIVIL - IZVOR DE OBLIGATII

1. Notiune. Actul juridic unilateral de drept civil este manifestarea de vointa a unei singure persoane fizice sau juridice facuta cu intentia de aproduce efecte juridice in sensul nasterii, modificarii sau stingerii de raporturi juridice civile.

2. Principiu. In literatura de specialitate se considera, de regula, ca vointa unilaterala nu se poate materializa intr-un act juridic decat in cazul in care legea prevede aceasta. Se considera ca reprezinta acte juridice unilaterale si deci izvoare de drept: legatul cuprins intr-un testament, acceptarea sau renuntarea la o succesiune, confirmarea unui act juridic lovit de nulitate relativa, revocarea unui contract (atunci cand legea sau clauzele contractuale permit aceasta), ratificarea gestiunii de afaceri, actul juridic prin care asociatul unic infiinteaza o societate comerciala cu raspundere limitata, recunoasterea paternitatii copilului nascut din afara casatoriei, etc.

Ideea ca prin vointa unei singure persoane nu se poate naste un raport juridic civil, este sustinuta de regula simetriei in actele juridice, potrivit careia un act juridic civil poate fi desfiintat sau desfacut tot astfel cum a fost incheiat sau facut. Daca se aplica riguros aceasta regula si la actele unilaterale, rezulta ca acestea sunt revocabile pur si simplu ca efect al unei noi manifestari apartinand vointei emitente. De asemenea, decesul sau survenirea incapacitatii autorului declaratiei de vointa, va avea ca efect caducitatea actului unilateral.