Rolul Curtii Europene de Justitie in promovarea drepturilor omului

Rolul Curtii Europene de Justitie in promovarea drepturilor omului

Aceasta instanta judiciara supranationala a fost creata in baza art. 31 din Tratatul CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului) adoptat la Paris (1951). Curtea a intrat in functiune in anul urmator, 1952, avand rolul de a solutiona litigii care implica statele membre, institutii comunitare sau persoane fizice din spatiul Uniunii Europene.

Relevant este tratatul din 1965 (de fuzionare) care cuprinde un ansamblu de norme importante relative la functionarea Curtii si la procedura in fata acesteia.[1] (Voicu M, 123)

Curtea de la Luxemburg, in cei peste 54 de ani de functionare, a solutionat aproape 9.000 de cauze, numarul acestora fiind intr-o crestere absoluta in ultimii 15 ani, ceea ce a determinat noi reguli de procedura si noi instante.

Incepand cu 1989, Curtea de Justitie este asistata in activitatea sa de catre Tribunalul Primei Instante, la randul sau compus din 25 judecatori. Tribunalul de Prima Instanta[2], creat in octombrie 1989, a preluat, in competenta, litigiile referitoare la conflictele dintre institutiile Uniunii Europene si agentii lor, pe cele privind dreptul concurentei, litigiile in legatura cu actele emise de organele UE care violeaza drepturile sau interesele persoanelor fizice sau juridice si pe cele referitoare la repararea prejudiciilor cauzate uneia din institutiile Uniunii Europene. El se compune tot din 25 judecatori care au acelasi statut ce cei ai Curtii, fiind numiti pe un mandat de sase ani de catre guvernele statelor membre. Cauzele sunt judecate in camere compuse din trei sau cinci judecatori, potrivit procedurii prevazute in regulamentul tribunalului.

Hotararile sale pot fi atacate, in termen de doua luni de la comunicare, la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, iar executarea lor se face dupa aceeasi procedura ca pentru cele ale Curtii.

Organizarea si functionarea Curtii de Justitie

Curtea este compusa din 25 judecatori si 8 avocati generali, cu un mandat de sase ani, numarul judecatorilor fiind egal cu cel al statelor membre si isi exercita functiile numai dupa depunerea juramantului, a carui formula este apropiata de cea a judecatorilor Curtii Europene de la Strasbourg ("jur sa-mi exercit functiile cu totala impartialitate si conform constiintei mele si sa nu divulg secretul deliberarii").

Avocatii generali sunt numiti dupa aceleasi reguli, fiind independenti si impartiali. Curtea isi alege presedintele pe un mandat de trei ani si grefierul pentru un mandat de sase ani.

Procedura in fata Curtii prevede, ca plenul ei examineaza cauzele, dar exista reglementate camerele compuse din 3-5 judecatori care, pentru cauze complexe, pot decide sesizarea plenului Curtii.

Competenta Curtii de Justitie

Potrivit Tratatului si Regulamentului de procedura, Curtea de Justitie, la cererea statelor sau a persoanelor fizice ori juridice, solutioneaza urmatoarele litigii:

dintre statele membre ale Uniunii Europene;

dintre acestea si organismele comunitare;

dintre organismele comunitare intre ele;

dintre particulari, persoane fizice ori juridice, de nationalitatea statelor membre si acestea ori organismele comunitare.

Asigurand in principal, corecta interpretare si aplicare a dreptului comunitar, Curtea de Justitie mai exercita si rolul unei curti constitutionale, indeplineste functiile si atributiile unui tribunal administrativ ori ale unuia civil, efectuand si controlul conformitatii actelor normative ale Comisiei sau Consiliului Uniunii cu dispozitiile Tratatului si cu principiile generale ale dreptului comunitar.

Procedura in fata Curtii este contradictorie si publica, constand in cele doua faze: scrisa si orala. De regula, dupa epuizarea primei faze (scrise), pe baza raportului intocmit de judecatorul raportor si cu opinia avocatului general, se decide asupra sesizarii unei camere sau a plenului, fixandu-se, de catre presedinte, data sedintei publice in care vor avea loc audierile.

Hotararile Curtii se adopta prin majoritate simpla dupa deliberari in secret, in camera de consiliu, apoi se redacteaza si se supun aprobarii camerei ori plenului, dupa caz, dupa care se dau publicitatii. Aceste hotarari, conform Regulamentului Curtii, se compun din trei parti (in fapt, in drept si dispozitivul), a doua parte cuprinzand considerentele si argumentele Curtii, precum si trimiterile la normele comunitare, la dreptul national si la jurisprudenta. Ele au autoritatea de lucru judecat relativa, producand efecte numai intre partile in litigiu. Obligatia executarii hotararilor apartine statelor membre ale Uniunii Europene, ca si instantelor nationale, care le vor investi cu formula executorie si executa silit dupa procedura de drept intern. Prin jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a avut un rol esential in protectia drepturilor fundamentale. Ea a statuat ca respectarea drepturilor fundamentale face parte din principiile generale ale dreptului comunitar, al caror respect ea il asigura. (Voican M, 334)

Curtea Europeana de Justitie a deschis practic calea protectiei drepturilor omului in ordinea juridica a Comunitatii inca din perioada in care Tratatele nici nu faceau vreo referire la acestea. Curtea a fost aeea care a integrat printre principiile fundamentale ale dreptului comunitar respectul pentru drepturile omului.

Curtea a promovat intotdeauna deschidere fata de plangerile individuale referitoare la legalitatea unor masuri care incalca drepturile omului chiar daca acestea nu por fi evaluate in termeni clari si precisi atata vreme cat nu exista o "Carta Comunitara a drepturilor" si nici accesul Comunitatii la Conventia Europeana. In aceasta directie Curtea europeana s-a sprijinit activ pe jurisprudenta Curtii de la Strasbourg.