Reglementari generale privind judecata in toate etapele sale

Reglementari generale privind judecata in toate etapele sale

1. Consideratii preliminare

Prin dispozitiile art.287-312 C.p.p. sub denumirea Dispozitii generale sunt sistematizate in cadrul unui capitol distinct norme care se aplica oricarei judecati, indiferent daca are loc in prima instanta, in cadrul cailor de atac sau in judecarea unor proceduri speciale.

O abatere de la vreuna dintre aceste norme comune tuturor etapelor si stadiilor judecatii este posibila numai in cazul in care o dispozitie speciala prevede o derogare de la norma respectiva.

Indatoririle instantei. Rolul activ al instantei. Din continutul art.287 C.p.p. rezulta ca principala indatorire a instantei este solutionarea cauzei penale, judecatorul formandu-si convingerea pe baza probelor administrate in cauza .

In privinta formarii convingerii judecatorilor, norma inscrisa in art.287 reprezinta o particularizare, la faza judecatii, a normei cu valoare de principiu in materia probatiunii consacrata in art.63 alin.2 potrivit careia "probele nu au o valoare mai dinainte stabilita; aprecierea fiecarei probe se face de organul judiciar in urma examinarii tuturor probelor administrate in cauza".

In acest scop, instanta trebuie sa-si exercite in orice moment atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si realizarii rolului educativ al judecatii.

Rolul activ al instantei deriva din principiul fundamental al procesului penal consacrat in art.4 C.p.p. si vizeaza atat judecata in prima instanta cat si judecata in caile de atac.

In considerarea prevederilor art.287 instanta are indatorirea de a interveni ori de cate ori este necesar si prin toate mijloacele procesuale prevazute de lege pentru buna desfasurare a judecatii. Aceasta indatorire impusa instantei constituie obiectul rolului activ si este explicit reflectata in numeroase dispozitii care reglementeaza atributiile instantei in cursul judecatii; ex.: dispozitiile art.76, art.120, art.320 privind explicatiile si lamuririle date partilor, dispozitiile art.371 alin.2 si art.373 respectiv art.385⁶ si art.385⁷ privind extinderea examinarii cauzei cu prilejul solutionarii apelului sau recursului etc.

Constituirea instantei. Compunerea instantei. Locul judecatii. Forma in care se realizeaza judecarea cauzelor este sedinta desfasurata in fata instantei legal constituite (art.289). Instanta se considera legal constituita cand este formata din completul de judecata la care se adauga totdeauna grefierul si, in conditiile prevazute de lege procurorul.

Completul de judecata realizeaza atributiile jurisdictionale ale instantei, procurorul si grefierul neavand atributii jurisdictionale.

Compunerea instantei - a completului de judecata - este cea prevazuta de lege pentru fiecare instanta de judecata (art.292 alin.1).

Potrivit art.292 alin.2 in tot cursul judecatii completul trebuie sa ramana acelasi pentru a se asigura astfel continuitatea si nemijlocirea in desfasurarea procesului penal .

Regula cunoaste si o derogare in sensul ca este posibila schimbarea completului, dar cu respectarea a doua conditii: a) mentinerea aceluiasi complet sa nu fie posibila (judecatorul nu poate participa la judecata din motive obiective); b) schimbarea poate avea loc pana la momentul inceperii dezbaterilor.

Art.292 alin.3 prevede ca dupa inceperea dezbaterilor orice schimbare a completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor. In acest moment procesual cand se pun concluzii asupra fondului la prima instanta si asupra cailor de atac exercitate, principiul nemijlocirii trebuie aplicat integral in sensul ca judecatorul care adopta hotararea trebuie sa fie cel care a participat la dezbateri.

Art.54 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara stabileste ca dosarele date in competenta de prima instanta a judecatoriei , tribunalului si curtii de apel se judeca in complet format dintr-un judecator; apelurile se judeca in complet format din doi judecatori, iar recursurile in complet format din trei judecatori cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel (ex.: o reglementare speciala exista pentru compunerea completelor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie) .

Prin decizia nr.V din 26.09.2005 pronuntata in dosarele nr.9/2005, nr.15/2005 si nr.18/2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind ca infractiunile prevazute in Legea nr.78/2000 se judeca in prima instanta de complete formate dintr-un singur judecator.

In conformitate cu art.52 alin.1 din Legea nr.304/2004, colegiile de conducere ale instantelor stabilesc compunerea completelor de judecata la inceputul anului urmarind asigurarea continuitatii completului.

Potrivit art.288 locul unde se desfasoara judecata este sediul instantei. De regula judecata se desfasoara la sediul instantei. Pentru motive temeinice instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare in alt loc. Art.57 din Legea nr.304/2004 prevede in mod expres ca instantele militare pot judeca si pe teritoriul altor state militari romani, membri ai unei forte multinationale daca pe teritoriul statelor respective poate fi exercitate jurisdictia romana potrivit conventiilor internationale.

Potrivit art.197 alin.2 C.p.p. nerespectarea dispozitiilor relative la compunerea instantei se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Cu privire la legala constituire a instantei in art.197 alin.2 se mai arata ca, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta neparticiparea procurorului la sedintele de judecata cand participarea acestuia este obligatorie potrivit legii.

2. Pregatirea judecatii

Fixarea termenului de judecata si citarea la judecata (art.291, 293). Masurile de pregatire a judecatii (acte procesuale si procedurale) privesc atat pregatirea initiala cat si pregatirea ulterioara.

Masurile initiale presupun respectarea principiilor distribuirii aleatorii a cauzelor si implica repartizarea cauzelor pe complete de judecata in sistem informatizat. Masurile ulterioare cad in sarcina presedintelui completului de judecata ori a completului de judecata.

Primul act procesual, dupa sesizarea instantei este fixarea termenului de judecata. Odata cu fixarea termenului se dispune si citarea partilor cat si a celorlalte persoane care trebuie sa participe la judecata (martori, experti, interpreti).

Latura procedurala a acestor acte cade in sarcina grefierului, dispozitiile art.175-art.181 C.p.p., urmand a fi aplicate in mod corespunzator.

Termenul de judecata se fixeaza in raport de urgenta cauzei; astfel, in cauzele cu inculpati arestati judecata se face de urgenta (fixarea de termene cat mai scurte) si cu precadere (la termenul fixat dosarele cu arestati sunt luate in examinare inaintea altora) potrivit art.293 sau art.472 C.p.p.

Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita . Imprejurarea ca partea citata nu raspunde la chemare nu impiedica judecarea cauzei. Cand se constata lipsa unei parti daca se apreciaza ca prezenta acesteia este necesara, instanta poate amana cauza luand masuri in conformitate cu art.183 pentru prezentarea ei la termenul urmator. Partea prezenta la un termen nu va mai fi citata pentru termenul urmator.

In caz de amanare a judecatii obligatia citarii nu se mentine nici pentru martori, experti si interpreti, intrucat legea prevede ca acestia iau in cunostinta noul termen de judecata. Totusi legea a prevazut pentru persoanele respective dreptul de a cere instantei sa le inmaneze citatii spre a le servi drept act justificativ la locul de munca in vederea prezentarii la noul termen. Dispozitiile de mai sus sunt valabile si in cazul in care judecata ramane in continuare.

Militarii si detinutii sunt citati la fiecare termen.

Procurorul participa la sedintele de judecata potrivit dispozitiilor art.315 C.p.p.

Asigurarea asistentei juridice obligatorii (art.294). Odata cu fixarea termenului de judecata si citarea la judecata, se desemneaza si un aparator din oficiu in cauzele in care asistenta juridica a inculpatului este obligatorie (art.171 alin.2, 3) .

Asistenta juridica implica exercitarea tuturor drepturilor procesuale ale partii asistate in conformitate cu art.172 si art.173 C.p.p.

Pentru asigurarea exercitarii dreptului la aparare legea recunoaste partilor si aparatorului dreptul de a avea acces la dosarul cauzei in tot cursul judecatii, pentru a cunoaste continutul acestuia. Pentru ca inculpatului aflat in stare de detinere sa poate beneficia de dreptul la aparare art.294 obliga presedintele instantei sa ia masuri ca acesta sa aiba acces la dosar si sa poata lua contact cu aparatorul.

Alte masuri pregatitoare (art.295).

Masurile procesuale amintite vizand pregatirea judecatii (fixarea termenului, citarea la judecata, desemnarea aparatorului) se completeaza cu altele pentru asigurarea judecarii cauzei la termenul fixat. Luarea tuturor masurilor necesare pentru ca judecata sa nu sufere amanare cade in sarcina presedintelui completului de judecata: studierea dosarului, verificari in privinta emiterii in conformitate cu prevederile legii, a citatiilor cat si in privinta depunerii la dosar a dovezilor de inmanare, etc.

De asemenea, presedintele completului se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru termenul de judecata sa fie intocmita si afisata la instanta, la vedere, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata. La intocmirea listei ce contine numele inculpatului si numarul dosarului se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta; la inceputul listei sunt trecute cauzele cu arestati precum si cele pentru care legea prevede sa fie judecate de urgenta.

3. Desfasurarea judecatii

Conducerea sedintei de judecata. Atributiile presedintelui completului (art.296). Indiferent de compunerea completului de judecata acesta are totdeauna un presedinte care realizeaza conducerea sedintei de judecata. Cand judeca un singur judecator acestuia ii revin toate atributiile date prin lege presedintelui completului. Potrivit art.52 din Legea nr.304/2004 in cazul in care completul de judecata este compus din mai multi membri, conducerea completului se asigura prin rotatie de unul din membrii acestuia. Presedintele conduce sedinta, indeplineste toate indatoririle pe care le are de la lege (art.297, art.298, art.299 etc.) si decide asupra cererilor formulate de procuror si parti, daca rezolvarea acestora nu este data in sarcina completului de judecata (ex.: art.299 alin.2 teza I, prima parte).

Sfera problemelor in care decide presedintele trebuie delimitata de cea la care hotararea nu poate fi luata decat de completul de judecata. De pilda, presedintele decide asupra masurile prevazute de art.298 in vederea asigurarii ordinii si solemnitatii sedintei, dar nu poate hotari singur asupra cererilor formulate de procuror sau parti, rezolvarea lor revenind completului (art.302).

Pentru a marca rolul presedintelui completului, legea a prevazut ca in cursul judecatii intrebarile se pun prin mijlocirea acestora. In vederea sporirii operativitatii desfasurarii sedintei, presedintele poate incuviinta ca intrebarile sa fie adresate direct celor intrebati .

Strigarea cauzei si apelul celor citati (art.297). Cu toate ca legea nu prevede, in activitatea practica, la inceputul sedintei, presedintele declara sedinta de judecata deschisa. Judecarea cauzelor se face in ordinea inscrisa pe lista de sedinta. Dupa deschiderea sedintei, presedintele anunta cauzei a carei judecare este la rand si dispune ca grefierul sa faca apelul partilor si al celorlalte persoane citate. In felul acesta se constata cine este prezent, cine lipseste si daca este indeplinita sau nu procedura de citare.

Partile se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau desi citate nu au primit citatia, presedintele avand obligatia sa stabileasca identitatea lor. In acest fel se evita amanarea cauzei, iregularitatile fiind de natura formala.

Cand lipsa partilor este determinata de faptul ca procedura de citare nu a fost indeplinita judecata se amana. Dimpotriva, in conformitate cu art.291 alin.2 lipsa uneia sau chiar a tuturor partilor legal citate nu impiedica judecarea cauzei cu exceptia situatiei in care instanta considera ca este necesara prezenta partii lipsa; in privinta inculpatului arestat si a inculpatului minor, legea prevede in mod expres obligativitatea participarii acestora la judecata (art.314, art.375 alin.2, art.385¹¹ alin.2, art.392 alin.2, art.402 alin.3, respectiv art.484).

Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei (art.298). Sedinta de judecata trebuie sa se desfasoare intr-un cadru solemn si cu respectarea disciplinei cuvenite. In acest scop, presedintele completului are sarcina sa vegheze asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua masurile care se impun pentru realizarea cadrului corespunzator.

Astfel, tinand seama de capacitatea salii de sedinta, presedintele poate limita accesul publicului in sala.

Cei prezenti (partile, ceilalti participanti, persoanele care asista la judecata), sunt obligati sa respecte disciplina sedintei si masurile luate de presedinte pentru buna desfasurare a judecatii. In caz de tulburare a sedintei sau de nerespectare a masurilor luate, presedintele are dreptul sa atraga atentia oricarei persoane sa respecte disciplina sedintei, iar in caz de repetare ori de abateri grave poate dispune indepartarea din sala a persoanei respective.

Daca persoana indepartata este parte in proces, in vederea asigurarii dreptului la aparare, presedintele este obligat sa dispuna chemarea acesteia in sala inaintea de inceperea dezbaterilor, sa-i aduca la cunostinta actele efectuate in lipsa si sa-i citeasca declaratiile celor ascultati .

In timpul cat partea este indepartata din sala, aparatorul o poate reprezenta in conditiile legii.

Constatarea infractiunilor de audienta (art.299). Este posibil ca actul de tulburare al sedintei de judecata sa constituie o fapta penala. Asemenea fapte penale poarta denumirea de infractiuni de audienta.

Presedintele completului de judecata are obligatia sa constate faptele si sa-l identifice pe faptuitor. Cele constate se consemneaza intr-un proces-verbal care se trimite procurorului pentru a lua masuri de efectuare a urmaririi penale. Daca este cazul instanta poate dispune arestarea preventiva a invinuitului, in temeiul art.147 C.p.p., in cazurile si in conditiile prevazute de art.146 C.p.p. (ascultarea persoanei, prezenta aparatorului, durata arestarii, etc.) Textul referindu-se la arestarea invinuitului rezulta ca procesul-verbal de constatare constituie si actul de incepere a urmaririi penale. Mandatul de arestare va fi emis de presedintele completului de judecata. Dupa luarea masurii invinuitul este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul-verbal si mandatul de arestare. Luarea unei masuri preventive se dispune de instanta prin incheiere (art.302 alin.2) .

Verificarea regularitatii sesizarii instantei (art.300).

Prima instanta este sesizata in general prin rechizitoriu sau prin plangere prealabila, in cazul infractiunilor prevazute de art.279 alin.2 lit.a, iar instanta de control judiciar este sesizata prin actul de declarare a caii de atac (apel, recurs, etc.).

In tot cursul desfasurarii procesului penal, judecata nu poate avea loc fara o sesizare valabila a instantei competente.

Verificarea regularitatii sesizarii se face din oficiu la prima infatisare.

Daca se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii , iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop , instanta se va desesiza si va restitui dosarul organului judiciar care a facut sesizarea in vederea refacerii actului de sesizare.

Verificarea arestarii la primirea dosarului. Mentinerea sau revocarea arestarii (art.300¹). Cand procurorul dispune prin rechizitoriu trimiterea in judecata a inculpatului in stare de arest, dosarul se inainteaza instantei competente cu cel putin cinci zile inainte de expirarea arestarii luate/prelungite in cursul urmaririi penale (art.160).

Dupa inregistrarea dosarului si inainte de expirarea duratei arestarii, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii dispuse in cursul urmaririi penale.

In urma verificarilor instanta decide:

mentinerea arestarii daca se constata ca temeiurile care au determinat luarea/prelungirea masurii in cursul urmaririi penale impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi, dintre cele prevazute de art.148 care justifica privarea de libertate; dispozitiile art.159 alin.3, 4, 5, 7 si 11 se aplica in mod corespunzator;

revocarea arestarii si punerea in libertate de indata a inculpatului daca temeiurile care au determinat luarea/prelungirea masurii in cursul urmaririi penale au incetat sau daca se constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate in continuare.

Asupra mentinerii sau revocarii arestarii, instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata cu recurs in conditiile art.160^a alin.2.

Mandatul de arestare astfel mentinut ramane valabil in tot cursul judecatii in conditiile prevazute de art. 300² si art. 160^b C.p.p.

Prevederile art.300¹ au fost declarate de Curtea Constitutionala ca fiind conforme cu dispozitiile Constitutiei Romaniei.

Norma inscrisa in art.300¹ isi gaseste aplicarea in etapa judecatii in prima instanta, deoarece in continuare - in privinta regimului arestarii in cursul judecatii - sunt incidente prevederile art.300².

Verificari periodice privind arestarea inculpatului in cursul judecatii. Mentinerea sau revocarea arestarii (art.300²).

In temeiul prevederilor art.160^b care au preluat continutul dispozitiilor art.23 alin.6 din Constitutia Romaniei revizuita prin Legea nr. 429/2003 , in cursul judecatii instanta este datoare sa verifice, din oficiu, periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestarii preventive mentinute potrivit art.300¹.

Intrucat textul constitutional se refera la judecata fara a distinge intre judecata in prima instanta ori judecata in caile de atac rezulta ca reglementarea cuprinsa in art.300² este aplicabila, sub rezerva incidentei prevederilor art.139, art.140, art.350 C.p.p. pe intreaga desfasurare a judecatii.

Daca instanta constata ca temeiurile arestarii au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune prin incheiere revocarea arestarii si punerea in libertate de indata a inculpatului.

Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate dispune prin incheiere motivata mentinerea arestarii.

Incheierea poate fi atacata cu recurs in conditiile art.160^a alin.2.

Drepturile procurorului si ale partilor. Contradictorialitatea fiind esenta judecatii este firesc ca subiectii procesuali cu pozitii si interese contrare care participa la judecata sa aiba anumite drepturi in cursul rezolvarii cauzei (atat in ceea ce priveste latura penala, cat si in ceea ce priveste latura civila).

In tot cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti, in raport de pozitia lor procesuala, pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii - art.301 C.p.p.

Procurorul are dreptul de a formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii in principal in sustinerea, in conditiile legii, a invinuirii prin efectuarea oricaror activitati procesuale legate de exercitarea actiunii penale; de asemenea, procurorul sustine in fata instantei actiunea civila in conditiile art. 17-18 C.p.p.

Partea vatamata poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii cu privire la latura penala, iar in caz de concurs de infractiuni sau de conexitate numai cu privire la fapta care i-a cauzat vatamarea.

Potrivit art.301 alin. ultim, partea civila poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii in masura in care acestea au legatura cu pretentiile sale civile. Din modul de redactare a textului rezulta ca drepturile acordate partii civile vizeaza nu numai latura civila, dar si latura penala.

In vederea asigurarii "egalitatii de arme" trebuie admis ca de aceste drepturi (prevazute de art.301 pentru titularii exercitarii actiunii penale si actiunii civile), beneficiaza in mod corespunzator, titularii contractiunilor corelative: inculpatul si partea responsabila civilmente.

Contradictorialitatea presupune si dreptul de a replica la cererile formulate, exceptiile ridicate sau concluziile puse.

Drepturile acordate partilor pot fi exercitate in limitele corespunzatoare si de aparatori.

Chestiuni incidente si masuri procesuale. Orice cerere formulata sau exceptie ridicata de procuror/parti precum si exceptiile ridicate din oficiu capata potrivit art.302 caracterul de "chestiuni incidente".

In conformitate cu art.302 dreptului procurorului/partilor de a formula cereri si de a ridica exceptii ii corespunde obligatia instantei de a pune in discutie cererile/exceptiile respective precum si exceptiile ridicate din oficiu.

Dupa discutarea cererilor si exceptiilor in conditii de contradictorialitate instanta se pronunta asupra lor (le admite sau le respinge) prin incheiere motivata .

Tot prin incheiere motivata instanta se pronunta si asupra masurilor procesuale (ex.: luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea masurilor preventive).

Suspendarea judecatii. Cand inculpatul este impiedicat sa participe la judecarea cauzei datorita unei boli grave, instanta este obligata sa suspende judecata (art.303). Interventia unei asemenea imprejurari se stabileste prin expertiza medico-legala.

Asupra suspendarii procesului penal instanta dispune prin incheiere. Suspendarea se dispune pe o perioada nedeterminata adica pana cand starea sanatatii inculpatului ii permite sa participe la judecata.

Incheierea pronuntata in prima instanta poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

In cauzele cu mai multi inculpati daca situatia de suspendare survine numai in raport cu unul din acestia, instanta dispune disjungerea cauzei. Daca disjungerea nu este posibila se dispune suspendarea intregii cauze.

Suspendarea judecatii nu are efect asupra masurilor preventive .

In timpul suspendarii, instanta are obligatia de a se interesa periodic asupra starii de sanatate a inculpatului pentru a putea aprecia daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea. De indata ce se constata (prin expertiza medico-legala) ca inculpatul poate participa la judecata instanta dispune din oficiu prin incheiere reluarea procesului penal.

Prin Legea nr.281/2003 normele privind suspendarea judecatii au fost extinse si la alta ipoteza. Astfel, potrivit art.303 alin.6, instanta suspenda prin incheiere motivata judecata si in cazul in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate. Judecata se suspenda pe o perioada determinata adica pana la solutionarea exceptiei de catre Curtea Constitutionala.

Daca in privinta inculpatului a fost luata o masura preventiva dispozitiile art.300², art.145, respectiv art.145¹ se aplica in mod corespunzator.

Incheierea instantei pronuntata in conditiile art.303 alin.6 este supusa recursului in termen de 5 zile de la data pronuntarii.

Inregistrarea sedintei de judecata. Transcrierea inregistrarii. Note privind desfasurarea sedintei. Desi sedintele de judecata se desfasoara oral, actele procesuale si procedurale se consemneaza in scris pentru a exista dovezi care sa ateste indeplinirea lor.

Potrivit art.304 C.p.p. astfel cum a fost modificat si completat[18], sedintele de judecata se inregistreaza prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemneaza prin stenografiere. Inregistrarile sau stenogramele se transcriu de indata.

De asemenea, in cursul sedintei de judecata grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului. In notele de sedinta se reflecta activitatile desfasurate oral in sedinta de judecata: discutiile din cursul judecatii, cele hotarate de instanta etc.

In acest sens, in lege se arata ca grefierul sau specialistul in stenografie este obligat sa consemneze toate afirmatiile, intrebarile si sustinerile celor prezenti inclusiv ale presedintelui completului de judecata.

In cursul sedintei presedintele completului de judecata din oficiu sau la cererea procurorului ori partilor poate dispune consemnarea in notele grefierului a anumitor aspecte avand relevanta juridica.

Procurorul si partile pot cere citirea notelor si vizarea lor de catre presedinte.

Notele de sedinta pot fi contestate de catre participantii la proces. Dupa verificare, presedintele completului poate dispune completarea ori rectificarea lor pe baza inregistrarilor din sedinta de judecata.

Dupa terminarea sedintei, participantii la proces pot primi la cerere cate o copie a transcrierii inregistrarilor, stenogramelor sau notelor grefierului. Legea permite contestarea notelor grefierului pana la termenul urmator .

Incheierea de sedinta (art. 305). Modul cum s-a desfasurat sedinta de judecata (actele procesuale si procedurale care au format continutul sedintei de judecata) se consemneaza in incheierea de sedinta care prin caracterul sau constatator, are functionalitatea unui proces-verbal[20]. In raport de prevederile art. 311 alin. ultim incheierea de sedinta este o hotarare judecatoreasca (cuprinde si masurile luate in cursul judecatii).

Mentiunile pe care trebuie sa le contina incheierea de sedinta sunt cele prevazute de lege: ziua, luna, anul si denumirea instantei; mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului; numele si prenumele partilor, aparatorilor si ale celorlalte persoane care participa in proces si care au fost prezente la judecata precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii; enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta; inscrisurile care s-au citit in sedinta; cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces; concluziile procurorului si ale partilor; masurile luate in cursul sedintei.

Cuprinzand o relatare fidela a celor discutate si dispuse in sedinta, incheierea permite verificarea legalitatii acestora cu prilejul exercitarii cailor de atac[21].

La redactarea incheierii, grefierul tine seama de continutul inregistrarilor sau stenogramelor transcrise si al notelor de sedinta.

Incheierea se intocmeste de grefier in 24 ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de cel care a intocmit actul.

Legea prevede ca incheierea de sedinta se redacteaza ca un act separat numai daca pronuntarea nu are loc in ziua in care s-a judecat cauza. Cand pronuntarea se face in aceeasi zi cu judecata, nu se intocmeste o incheiere separata.

In practica judiciara s-a decis ca lipsa incheierii de sedinta sau neregularitatea intocmirii incheierii (lipsa unor mentiuni esentiale), conduce la nulitatea sedintei (hotararii pronuntate), in conditiile art.197 cand nu se poate stabili daca au fost respectate reglementarile privind publicitatea sedintei, compunerea instantei, participarea procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia, cand sunt obligatorii[22].

Hotararile judecatoresti cuprinzand solutiile instantei asupra fondului cauzei (raportul procesual principal) ramanand definitive in conditiile art.416, art.416¹, art.417 se bucura de autoritate de lucru judecat, pe cand incheierile ce vizeaza, in general, raporturi procesuale adiacente nu au caracter irevocabil si ca atare, solutiile la care se refera, pot fi modificate (se poate reveni asupra celor hotarate printr-o incheiere anterioara).

4. Solutionarea cauzei. Deliberarea.

Luarea si pronuntarea hotararii judecatoresti

Solutionarea cauzei presupune deliberarea si pronuntarea hotararii de indata dupa incheierea dezbaterilor (art. 306).

In partea finala a art. 306 se arata ca pentru motive temeinice deliberarea si pronuntarea hotararii pot fi amanate cel mult 15 zile.

Deliberarea presupune verificarea si evaluarea de catre membrii completului de judecata a materialului probator existent la dosar . De la aceasta activitate sunt exclusi ceilalti subiecti procesuali (procurorul, grefierul, aparatorul), dispozitiile art. 307 aratand in mod expres ca la deliberare iau parte numai judecatorii in fata carora a avut loc dezbaterile.

Pentru a se evita orice imixtiune in activitatea judecatorilor si a asigura libera exprimare a vointei lor, legea a stabilit ca deliberarea sa se desfasoara in secret.

Luarea hotararii inseamna solutionarea propriu-zisa a cauzei (concluzia instantei cu privire la conflictul de drept penal dedus in fata instantei) - art.308 .

Aceasta concluzie reprezinta un act de vointa a judecatorului, act izvorat din convingerea sa formata dupa examinarea probelor legal administrate[25].

Intrucat prin acest act procesual al instantei se rezolva fondul cauzei (actiunea penala si actiunea civila), hotararea luata reprezinta un act jurisdictional care se bucura - in cazul nedeclararii cailor de atac sau in cazul in care au fost declarate, dupa epuizarea lor - de autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 308, hotararea luata trebuie sa fie rezultatul acordului realizat de membrii completului de judecata cu privire la solutiile date tuturor chestiunilor supuse deliberarii.

Modalitatile in care se realizeaza acordul de vointa a celor care participa la luarea hotararii au fost fixate prin lege. In textul art. 308 sunt prevazute doua modalitati: a) unanimitatea si b) majoritatea. Din redactarea textului rezulta ca se prefera unanimitatea, legea precizand ca "hotararea se ia cu majoritate cand unanimitatea nu poate fi intrunita".

Daca completul de judecata este format din doi judecatori si unanimitatea nu poate fi intrunita, judecarea cauzei se reia in complet de divergenta .

Potrivit art. 54 din Legea nr. 304/2004, completul de divergenta se constituie prin introducerea in completul de judecata a presedintelui sau a vicepresedintelui instantei, a presedintelui de sectie ori a judecatorului din planificarea de permanenta.

Principiul independentei judecatorilor asigura exprimarea libera a opiniilor acestora. De aceea, judecatorul care are un alt punct de vedere decat al majoritatii, are obligatia de a exprima parerea sa intr-o opinie separata. Motivarea opiniei separate este obligatorie.

Se poate intampla ca, in cazul unui complet format din mai mult de doi judecatori, nici o parere sa nu intruneasca majoritatea. Pentru rezolvarea incidentului, in lege s-a prevazut ca in aceasta situatie judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature solutiei celei mai apropiate de parerea sa.

Minuta este actul procedural in forma scrisa in care se consemneaza rezultatul deliberarii (art. 309).

Minuta trebuie sa cuprinda toate mentiunile prevazute de lege pentru dispozitivul hotararii judecatoresti (solutia data in cauza sub toate aspectele).

Omisiunea instantei de a trece in minuta vreuna din mentiunile aratate in dispozitivul hotararii (existenta unor neconcordante intre minuta si dispozitiv) constituie motiv de nulitate in conditiile art.197 C.p.p.

Minuta se redacteaza de unul din membrii completului de judecata.

In conformitate cu prevederile art.309, partea finala, minuta se semneaza de toti membrii completului de judecata (deci si de cel care a facut o opinie separata).

Minuta se semneaza numai de judecatori deoarece grefierul nu face parte din complet .

In practica judiciara s-a retinut ca neintocmirea minutei sau nesemnarea acesteia de catre toti judecatorii care au luat parte la dezbateri atrage nulitatea a judecatii in conditiile art.197 cand nu se poate stabili daca au fost respectate dispozitiile privind compunerea legala a completului ; dupa semnare, nu se mai pot face modificari in privinta celor dispuse si consemnate in minuta .

Pronuntarea hotararii (art. 310). Dupa adoptarea hotararii aceasta trebuie pronuntata in sedinta publica de catre presedintele completului asistat de grefier.

Prin "hotararea ce se pronunta" se intelege ceea ce a hotarat instanta adica rezultatul deliberarii consemnat in minuta .

Pronuntarea se face in ziua in care s-au desfasurat dezbaterile iar in caz de amanare in ziua fixata de instanta in acest scop si consta in citirea minutei (a solutiei date in cauza).

La pronuntare, partile nu se mai citeaza deoarece data pronuntarii a fost anuntata la incheierea dezbaterilor. Dupa redactare, copii ale hotararii primei instante sau copii de pe dispozitivul hotararii se comunica persoanelor prevazute de art.360 in vederea asigurarii exercitarii cailor de atac.

Dupa pronuntare, grefierul consemneaza solutia in condica de sedinta a instantei.

Din modul de redactare a art.310 se deduce ca pronuntarea hotararii se face in sedinta publica indiferent de caracterul public ori nepublic al judecatii.

De la data pronuntarii, in conditiile prevazute de lege, incepe sa curga termenul de exercitare a cailor de atac.

Felul hotararilor judecatoresti (art. 311). Referindu-se la felul hotararilor judecatoresti, Codul de procedura penala distinge, in raport de etapele judecatii, urmatoarele categorii: sentintele, deciziile si incheierile .

Hotararea prin care o cauza este solutionata in prima instanta sau prin care instanta se dezinvesteste, fara a solutiona cauza, se numeste sentinta.

Sunt hotarari de dezinvestire: hotararea de declinare a competentei (art.42) hotararea prin care instanta restituie dosarul procurorului (art.300, art.332, art.333) s.a.

In timp ce sentintele care rezolva fondul cauzei pot fi atacate cu o cale de atac, celelalte sentinte sunt atacabile numai in masura in care prin lege nu se dispune altfel (ex.: art.42 prevede ca hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului).

In determinarea categoriei de sentinta legea a avut in vedere, in principal, activitatea de jurisdictie a instantei (de solutionare in fond a cauzei). In afara acestei sarcini obisnuite, instantele se pronunta prin sentinte si in alte situatii (ex.: in caile extraordinare de atac - art.386 lit.d, art. 403; procedura judiciara care se desfasoara in fata instantei de executare potrivit art.460, se incheie cu o sentinta ; sentinta se pronunta si in unele proceduri speciale - art.501).

Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei, se numeste decizie.

Decizia este hotararea pronuntata, in cele mai multe ipoteze, in ultima instanta. Face exceptie de la aceasta regula numai decizia pronuntata in apel. Cu aceasta exceptie, toate celelalte decizii enumerate de art. 311 alin.2 nu sunt supuse atacarii pe cale ordinara si sunt susceptibile de punere de indata in executare.

Sunt decizii si hotararile pronuntate cu prilejul solutionarii cazurilor de contestatie in anulare prevazute de art.386 lit.a-c .

Toate hotararile care nu sunt sentinte sau decizii poarta denumirea de incheieri.

In timp ce sentintele si deciziile solutioneaza, de regula, fondul cauzei sau alte aspecte centrale ale obiectului judecatii, incheierile se refera in general la raporturi procesuale adiacente (ex.: cele privind rezolvarea chestiunilor incidente).

Unele incheieri au legatura cu rezolvarea fondului cauzei (ex.: cele privind chestiunile prealabile), iar altele sunt date dupa rezolvarea fondului cauzei (ex.: cele privind indreptarea erorilor materiale) sau in cai extraordinare de atac (ex.: procedura revizuirii) .

Incheierea, ca hotarare judecatoreasca, ce cuprinde o dispozitie a instantei - masura luata in cursul judecatii nu trebuie confundata cu acea parte a incheierii care are caracter consemnator (de proces-verbal privind desfasurarea sedintei).

De regula incheierea se poate ataca odata cu fondul. Legea prevede in mod expres cazurile in care incheierile pot fi atacate separat cu recurs (ex.: art.141).

Redactarea si semnarea hotararii (art. 312, art. 313). Dupa pronuntare, actul procesual al luarii hotararii trebuie transpus in scris intr-un act procedural.

Potrivit art. 312, cu referire la art. 310 alin.2, partea finala, sentintele sau deciziile se redacteaza ulterior pronuntarii, intr-un interval de timp care nu trebuie sa depaseasca 20 de zile de la pronuntare. In majoritatea lucrarilor de specialitate se apreciaza ca termenul este de recomandare.

Sentintele si deciziile se redacteaza de catre unul dintre judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului de judecata si de grefier. Redactarea consta in motivarea data in fapt si in drept cauzei.

In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza de catre presedintele completului. Daca impiedicarea priveste chiar pe acesta din urma, hotararea se semneaza de presedintele instantei. In cazul in care situatia de impiedicare de semnare a hotararii se iveste cu privire la grefier, hotararea va fi semnata de grefierul sef. Despre cauza de impiedicare se va face mentiune pe hotarare.

In practica judiciara s-a retinut ca lipsa semnaturii unuia dintre membrii completului de judecata nu atrage nulitatea hotararii daca a semnat minuta; in schimb semnarea deciziei in apel de catre toti judecatorii iar a minutei nu mai de catre unii din cei care au semnat decizia creeaza incertitudine cu privire la compunerea legala a completului de judecata, situatie ce constituie motiv de casare potrivit art. 385⁹ alin. 1 pct. 3; semnarea hotararii de alti judecatori decat cei care au participat la dezbateri atrage nulitatea hotararii in conditiile art.197 alin.2; nesemnarea hotararii de catre grefier atrage nulitatea hotararii in conditiile art. 197 alin. 1 .

In lucrarile de specialitate se sustine ca in principiu o hotarare judecatoreasca are urmatoarea structura: partea introductiva (practicaua) cuprinde mentiuni privind denumirea instantei, compunerea si constituirea instantei, participarea partilor si a aparatorului, caracterul public sau nepublic al sedintei, date generale privind obiectul cauzei; partea expozitiva (considerentele) cuprinde mentiuni privind obiectul concret al judecatii, starea de fapt si incadrarea juridica, solutia ce se profileaza; dispozitivul (solutia adoptata de instanta) este identic cu minuta.