Rolul Comisiei Europene in promovarea Drepturilor Omului

Rolul Comisiei Europene in promovarea Drepturilor Omului

Rolul Comisiei in domeniul relatiilor externe.

In relatiile cu insemnat numar de state, Comisia a jucat un rol constructiv si chiar inovativ in sprijinirea initiativelor de democratizare si implementare a drepturilor omului (a sprijinit financiar alegeri, observatori, asistenta umanitara, etc). Bugetul sau este unul dintre indicatorii sensibili ai rolului jucat in procesul democratiei si drepturilor omului. "Initiativa Europeana pentru democratie si drepturile omului" a debutat in 1994 cu un buget de 59,1 milioane de euro. Pana in 1998 aproape s-a dublat ajungand la 97,4 milioane euro[1]. Pentru comparatie, de exemplu, bugetul Inaltului Comisar al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului (din care o mare parte este alocat salariilor) este de regula mai putin de un sfert din aceasta suma (in jurul a 22 milioane USD) .( Klaauwj, 206)

Activitatea Comisiei Europene ar fi considerabil imbunatatita daca s-ar lua masuri in trei directii care, cel putin deocamdata, afecteaza negativ eficienta sa in domeniul drepturilor omului: baza juridica, fragmentarea interna, lipsa personalului specializat si birocratia.

Atributiile Comisiei

Comisia Comunitatilor Europene reprezinta institutia cea mai originala a sistemului comunitar, indeplinind atributiile unui adevarat executiv, prefigurand viitorul Guvern European supranational.

Conform dispozitiilor art. 155 Tratatul CE, in vederea asigurarii functionarii si dezvoltarii pietei comune, Comisia indeplineste urmatoarele atributii:

vegheaza asupra aplicarii dispozitiilor Tratatului si a dispozitiilor adoptate de institutii in virtutea tratatului (functia de supraveghetor);

formuleaza recomandari sau avize asupra materiilor care fac obiectul tratatului (functia de initiativa si control);

are putere proprie de decizie si participa la formularea actelor Consiliului si Parlamentului European (functie de decizie si initiativa);

exercita competentele pe care Consiliul i le confera (functia de executie).

In afara atributiunilor mentionate mai sus, Comisiei ii revine si atributia de reprezentare a comunitatilor si de negociere. Comisia are competente si in ceea ce priveste gestionarea fondurilor structurale comunitare.[3](Moroianu -Zlatescu I, Demetrescu C, 55)

Spre deosebire de situatia existenta intr-un stat national, unde dreptul de initiativa legislativa este exercitat de guvern si parlament, la nivel comunitar respectivul drept revine in principal Comisiei Europene, in unele cazuri, cu titlu de exceptie, revenind si Consiliului Ministrilor Uniunii Europene si Parlamentului.[4]

Pana la adoptarea Actului Unic European, Consiliul detinea, atat puterea legislativa, cat si pe cea executiva, Comisia neputand lua masuri de executie decat in urma unei abilitari data de Consiliu. In practica insa, mai ales in materie de politica agricola comuna, se facuse simtita nevoia adoptarii a numeroase masuri de executie la nivel comunitar, ceea ce a pus Consiliul in imposibilitatea de a le solutiona in timp util. Cerintele legate de eficienta actiunii comunitare au condus pe autorii Actului Unic la modificarea articolului 145 CEE pentru a putea conferi Comisiei competente executive. De acum inainte competenta de principiu apartine Comisiei, regula anterioara fiind inversata: Consiliul nu mai este executivul care isi poate delega competenta catre Comisie, ci aceasta din urma reprezinta executivul, cu exceptia situatiilor in care Consiliul isi rezerva in mod expres acest drept pentru sine.

Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela al controlului aplicarii tratatelor comunitare atat de catre Consiliu, cat si de catre statele membre. In virtutea acestui atribut Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice care au menirea de a stabili daca, Consiliul ori statele membre indeplinesc obligatiile ce le revin din tratate.[5] (Diaconu N, 68)

In relatiile cu publicul oficialii Comisiei Europene vor actiona in acord cu urmatoarele principii fundamentale:[6] (Balahur D, 49)

Legalitatea. Comisia actioneaza in acord cu legea si aplica dispozitiile si procedurile stabilite in legislatia Iniunii;

Non-discriminarea. Comisia respecta principiul non-discriminarii si in special garantaza tratamentul egal in relatiile cu publicul indiferent de nationalitate si origine etnica sau rasiala, religie sau credinta, nevoi speciale, varsta sauorientare sexuala. Diferentele de tratament in cazuri similare trebuie sa fie motivate si sa rezulte din particularitatile cazului respectiv;

Proportionalitatea. Comisia asigura ca masurile adoptate sunt proportionale cu scopul propus;

Obiectivitatea si impartialitatea. Functionarii publici europeni vor actiona intotdeauna obiectiv si impartial in interesul Uniunii si al binelui public;

Informarea cu privire la procedurile administrative. Ori de cate ori publicul solicita Comisiei informatii referitoare la o procedura administrativa, functionarii sai vor furniza aceste informatii in timpul legal precizat in legislatia Uniunii.

O dezbatere asupra drepturilor omului a fost lansata in 1998, cu ocazia aniversariii a 50 de ani de la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omlui. In iunie 1999 lideriii Uniunii Europene reuniti la Cologne au cazut de acord ca drepturile fundamentale ar trebui sa fie consolidate la nivelul Uniunii Europene intr-o Carta care sa le promoveze mai bine.[7]

Astfel in decembrie 2000 la Nisa, liderii Uniunii Europene, Comisia Europeana si Parlamentul European au adoptat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Carta reuneste pentru prima oara toate drepturile civile, politice, economice si sociale intr+un singur text. Carta este cuprinsa in partea a doua a Tratatului Constitutional a carui text nu este inca adoptat si cuprinde sase capitole privind demnitatea, libertatile, egalitatea, solidaritatea, drepturile cetatenilor si justitia.