Consideratii generale privind dreptul civil

Consideratii generale privind dreptul civil

§1. Terminologie si definire

Expresia 'drept civil' poate fi luata in trei sensuri si anume:

Mai intai ea desemneaza ramura de drept civil a sistemului de drept romanesc. Intr-un al doilea sens, expresia 'drept civil' evoca acea posibilitate sau prerogativa recunoscuta de legea civila titularului dreptului civil. In sfarsit, intr-o a treia acceptiune, prin drept civil se desemneaza o ramura a stiintei juridice, stiinta ce are ca obiect dreptul civil; disciplina de invatamant.

Definitia pe care o propunem: dreptul civil este ramura care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane (fizice si juridice) avand la baza libertatea  si egalitatea juridica.

§2. Diviziunea dreptului

Dreptul, in general, se imparte in primul rand in Drept international (public si privat) si Drept national.

Dreptul national se imparte si el in drept public si drept privat.Dreptul public se ocupa de constituirea statului si a puterilor publice si de raporturile dintre stat si particulari in general. Principalele lui subdiviziuni sunt: dreptul constitutional, dreptul administrativ, drept penal etc.

Dreptul privat se ocupa de actele particularilor care nu pun in discutie decat interesele individuale; el este dreptul persoanelor private (persoane fizice si persoane juridice de drept privat). El cuprinde in principal dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei etc.

§3. Principalele sisteme de drept

Impartirea clasica le divide in patru: sistemul anglo-saxon (common-law), sistemul romano-germanic, sistemul comunist, sistemul religios.

Sistemul common-law El a aparut in Anglia ca un drept jurisprudential si s-a extins in SUA, Australia, Noua Zeelanda, Canada mai putin provincia Quebec etc.

Sistemul romano - germanic. Acest sistem are o arie larga de raspandire in intreaga lume, inclusiv in America Latina, unele tari din Orientul Apropiat si chiar in Africa. El poate fi divizat in drepturile latine bazate pe dreptul roman (Franta, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Romania etc.) si drepturile germanice, ele fiind formate din aliajul dreptului roman si cutumele germanice (Germania, Austria, Scandinavia, Elvetia etc.).

Sistemul comunist. Acest drept profund ideologizat a fost dreptul fostei URSS si a tarilor satelite ale acesteia (tarile socialiste); doctrina era cea marxist-leninista.

Sistemul religios. Abordarea drepturilor religioase trebuie sa aiba in ve­dere, intr-o oarecare masura, diviziunea: drepturi orientale si drepturi euro­pene. Modelul este ilustrat de dreptul musulman.

6. Domeniul dreptului civil

Institutiile dreptului civil sunt: raportul juridic civil (care cuprinde normele privitoare la partile, continutul si obiectul acestui raport), bunurile, izvoarele raportului juridic civil (adica actele si faptele juridice) si dovada sau proba acestui raport; actul juridic civil, prescriptia extinctiva, subiectele dreptului civil (persoana fizica si persoana juridica), drepturile reale principale (dreptul de proprietate cu dezmembramintele sale - uzul, uzufructul, abitatia, servitutea, administrarea ori folosinta), obligatiile civile, contractele civile speciale (contrac­tul de vanzare-cumparare, contractul de donatie, contractul de locatiune, contractul de mandat etc.), dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor si de inventator), succesiunile.

In al doilea rand, obiectul dreptului civil este format din raporturi patri­moniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoanele fizice ori persoanele juridice.

§7. Principiile dreptului civil

In dreptul civil, dupa parerea noastra, deosebim doua categorii de principii si anume:

1) - principiile fundamentale ale dreptului roman care au incidenta si in dreptul civil;

2) - principiile generale ale dreptului civil roman.

Sunt principii fundamentale ale dreptului roman si isi au aplicatiune in intreaga legislatie a Romaniei: principiul democratiei, principiul egalitatii in fata legii, principiul legalitatii si principiul separatiei puterilor in stat. Principiile generale ale dreptului civil sunt idei directoare, de baza, aplicabile tuturor institutiilor dreptului civil. Cele mai importante sunt: principiul proprietatii, principiul egalitatii in fata legii civile, principiul imbinarii intereselor personale cu cele generale, principiul ocrotirii drepturilor subiective civile si principiul bunei credinte. Aceste principii le gasim formulate in legea civila lato sensu.

§8. Delimitarea dreptului civil fata de alte  ramuri de drept

Delimitarea dreptului civil fata de alte ramuri de drept vizeaza mai multe criterii. Acestea, in general, sunt: obiectul de reglementare, metoda de regle­men­tare, calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sanctiunilor si principiile dreptului civil.

Obiectul de reglementare al dreptului civil este format din doua mari categorii: raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale; nu insa toate aceste raporturi fac parte din obiectul dreptului civil.

Metoda de reglementare. Specifica dreptului civil este metoda egalitatii juri­dice a partilor dintr-un raport juridic civil

Alt criteriu care ajuta la delimitarea ramurilor de drept este acela al caracterului normelor: norme dispozitive si norme imperative. Pentru dreptul civil sunt specifice normele dispozitive (permisive, supletive sau interpretative).

Alt criteriu de delimitare a dreptului civil este caracterul sanctiunii.

Pentru dreptul civil sanctiunea specifica este restabilirea dreptului subiectiv civil incalcat care se face fie prin repararea prejudiciului cauzat, fie prin incetarea actiunii de vatamare a dreptului personal nepatrimonial.

§9. Norme imperative si norme dispozitive

Principala clasificare care are in vedere caracterul normelor, distinge intre normele dispozitive si normele imperative.

Normele dispozitive (interpretative sau declarative) inlesnesc libertatea partilor fie suplinindu-le vointa neexprimata, fie intregindu-le vointa, fie protejandu-le drepturile sau interesele in privinta carora are a decide insusi titularul dreptului. Normele permisive nici nu impun si nici nu interzic savarsirea unei actiuni, lasand la aprecierea partilor sa aleaga conduita pe care voiesc a o urma din mai multe variante posibile indicate de lege (de exemplu, art. 1296 C.civ.).

Normele supletive sunt acele reglementari legale care in anumite situatii permit ca persoanele singure sa-si aleaga conduita de urmat si numai in situatia in care nu si-au ales singure aceasta conduita, se vor aplica prevederile normei (art. 1305 C.civ).

Normele imperative (categorice) sunt cele care, prohibitiv sau onerativ, stabilesc o conduita univoca si strict determinata de la care subiectul raportului de drept civil nu se poate abate decat asumandu-si riscul sanctiunii prevazute de lege.

§10. Izvoarele dreptului civil

Notiune. Definire. Clasificare. In general, prin izvor de drept civil intele­gem forma specifica de exprimare a normelor de drept civil.

Izvoarele formale ale dreptului civil pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel:

Dupa criteriul ierarhiei organului de stat care emite norma distingem:

a) Legile (in sens restrans) adica actele normative adoptate de organul legiuitor al statului (Parlamentul). La randul lor legile pot fi clasificate in trei categorii: legi constitutionale, legi organice, legi ordinare.

Alte izvoare ale dreptului civil. Morala nu constituie un izvor de drept distinct ci unul derivat in masura in care ea este incorporata in lege.

Obiceiul sau cutuma (obiceiul pamantului, datina juridica etc.) este o regula de conduita statornicita de-a lungul vremii in practica vietii sociale si care tinde uneori a deveni regula de drept.

Sunt considerate izvoare indirecte ale dreptului civil jurisprudenta (practica judiciara) si doctrina (stiinta dreptului).

§11. Aplicarea legii civile in timp, in spatiu si asupra persoanelor

11.1. Consideratii generale.

In timp legile au o viata a lor delimitata intre momentul intrarii lor in vigoare si momentul iesirii lor din vigoare, iar situatiile juridice se inscriu in timp prin data constituirii si data stingerii lor.

In spatiu legile civile au aplicabilitate pe un anumit teritoriu, apartinand unui stat (sau numai pe o parte a acelui teritoriu, daca e vorba de legile locale) si nu au nici o eficienta pe teritoriul altui stat care are propriile sale legi; situatiile juridice se incadreaza, de regula, in limitele teritoriului unui stat dar uneori ele pot cuprinde si elemente de extraneitate, desfasurandu-se, succesiv sau simultan, pe teritoriul a doua sau mai multe state.

Principiul fundamental care guverneaza aplicarea legii civile asupra persoanelor este acela al egalitatii subiectilor de drept civil in fata legii civile, dublat de acela al generalitatii aplicarii legii civile la toate raporturile de drept civil.

§. 12. Interpretarea legii civile

Interpre­tarea legii este o operatie logico-juridica rationala, de lamurire si explicare a continutului si sensului normei, in sensul unei juste aplicari.

12.1. Interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala

A. Interpretare oficiala, realizata de un organ de stat indreptatit sa faca aceasta interpretare; sunt interpretari oficiale, dupa caz:a) Interpretarea autentica; b) Interpretarea legala; c) Interpretarea judiciara.

12.2. Interpretarea literala, extensiva sau restrictiva. Dupa rezultatul la care se ajunge, interpretarea poate fi:

a) Interpretarea literala (sau stricta) ; b) Interpretarea extensiva; c) Interpretarea restrictiva .

12.3. Metodele de interpretare : a) Interpretarea gramaticala ;b) Interpretarea logica este aceea care se face dupa anumite reguli ratio­nale numite argumente. Cele mai frec­vent utili­zate sunt: argumentul a pari (sau de analogie), argumentul a fortiori, argu­men­tul per a contrario, argumentul reductio ad absurdum si argumentul ab eodem ;c) Interpretarea sistematica ; d) Interpretarea istorica (numita uneori evolutiva; f) Interpretarea structuralista .

Test pentru autocontrol:

Definiti dreptul civil si functiile dreptului civil.

Identificati deosebirile dintre principalele sisteme de drept.

Enumerati si explicati principiile dreptului civil.

Care sunt principiile care guverneaza aplicarea legii civile in timp? Dar in spatiu?

Care sunt izvoarele dreptului civil?

Dati exemplu de o norma civila dispozitiva-permisiva folosind Codul civil

Ce intelegeti prin argumentul a pari?