Rejudecarea fondului cauzei

Rejudecarea fondului cauzei

Rejudecarea cauzei reprezinta al doilea moment al judecatii in revizuire, distinct de judecarea in principiu, atat sub aspect procedural cat si a solutiilor pronuntate. Rejudecarea cauzei este conditionata de admiterea in principiu a cererii de revizuire. Daca cererea a fost respinsa in principiu, rejudecarea nu mai are loc.

Rejudecarea echivaleaza cu o noua judecare a cauzei in prima instanta . Art.405 alin.1 prevede ca rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea in prima instanta, fiind vorba, desigur, de o aplicare corespunzatoare, compatibila cu specificul revizuirii .

Inculpatul arestat va fi adus obligatoriu la rejudecare. In cadrul cercetarii judecatoresti se pot administra orice probe noi, daca acestea sunt necesare lamuririi cauzei si sunt admise de instanta. In ce priveste probele deja administrate (fie cu ocazia judecatii anterioare, fie in etapa judecatii in principiu) exista o anumita limitare a principiului nemijlocirii prin dispozitiile art.405 alin.2. Legea prevede ca instanta administreaza probele deja cunoscute, numai daca gaseste necesar. In tot cazul, instanta este obligata a reconsidera in lumina noilor probe, starea de fapt retinuta din probele anterior administrate, in asa fel incat concluzia formata la rejudecare sa rezulte din totalitatea acestora.

In literatura de specialitate s-a conchis ca instanta nu se poate desesiza cu ocazia rejudecarii trimitand cauza la procuror in conditiile art.333. Argumentul principal invocat este ca aceasta desesizare este specifica numai ciclului obisnuit al procesului penal si nu trebuie sa functioneze in cadrul exceptional al revizuirii.

Rejudecarea se termina prin adoptarea uneia din urmatoarele solutii:

a) daca instanta constata cererea de revizuire intemeiata, anuleaza hotararea atacata in masura in care a fost admisa revizuirea (art.406 alin.1). Admiterea revizuirii poate sa nu duca la anularea hotararii in integritatea sa (de ex.: admiterea revizuirii laturii penale lasa neatinsa hotararea sub aspectele sale civile). In cazul admiterii revizuirii intemeiate pe art.394 lit.e, instanta anuleaza toate hotararile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarare potrivit dispozitiilor art.346-353, care se aplica in mod corespunzator.

Efectul extensiv este propriu si caii de atac a revizuirii, dispozitiile art.373 aplicandu-se in aceasta materie. Ca urmare, daca cererea de revizuire s-a admis, instanta este obligata sa examineze consecintele acesteia si cu privire la partile care nu au facut cerere sau la care cererea nu se refera si sa extinda efectele revizuirii la ele, fara insa sa le creeze o situatie mai grea.

In cazul admiterii revizuirii, eroarea judiciara trebuie reparata sub toate aspectele posibile. Se impune deci anularea retroactiva a hotararii revizuite si a efectelor sale. Efectul retroactiv este una din caracteristicile care deosebeste revizuirea de reabilitare .

Consacrarea principiului de mai sus este data de art.406 alin.3 care prevede ca instanta, daca este cazul, dispune restituirea amenzilor platite a averii confiscate si a cheltuielilor judiciare pe care cel in favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte. Pentru cei condamnati la pedeapsa inchisorii cu executarea pedepsei la locul de munca, se va dispune restituirea cotei facute venit la bugetul statului si calcularea ca vechime si continuitate in munca a duratei pedepsei executate.

b) instanta respinge revizuirea cand in urma rejudecarii constata ca pretinsa eroare judiciara nu s-a comis (art.406 alin. ultim). Cererea de revizuire neafectand hotararea atacata, aceasta se mentine. Daca in cursul procedurii s-a dispus suspendarea executarii hotararii atacate, ea inceteaza ope legis, prin respingerea cererii de revizuire, chiar daca nu se mentioneaza expres in hotararea de respingere.

In conformitate cu art.407 sentintele instantei de revizuire, pe care aceasta le pronunta potrivit art.403 alin.3 si art.406 alin.1 sunt susceptibile de a fi atacate ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date de apel sunt supuse recursului. Rezulta, ca pot fi atacate cu apel sentintele de respingere in principiu a cererii de revizuire si cele prin care se anuleaza hotararea dupa rejudecare; nu pot fi insa apelate incheierile de admitere in principiu. Cu privire la sentinta de respingere a revizuirii dupa rejudecare art.407 nu se pronunta expres. Consideram, ca in acest caz nu poate fi aplicabila decat regula ce se degaja din principiul general statuat in art.361 alin.1, dupa care sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel. Tacerea art.407 C.p.p. nu poate fi retinuta decat ca o simpla inadvertenta de text , orice alta interpretare fiind absurda .