Dreptul de retentie

DREPTUL DE RETENTIE

1. Notiune. Dreptul de retentie este acel drept real care confera creditorului care este in acelasi timp si debitor al obligatiei de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine acel bun in stapanirea sa si de a refuza restituirea lui pana cand debitorul sau, creditor al lucrului, va plati datoria ce s-a nascut in sarcina lui in legatura cu lucrul respectiv.

Dreptul de retentie nu beneficiaza de o reglementare aparte, ci numai de cateva reglementari in ipoteze particulare, cum ar fi:dreptul coeredelui care datoreaza raportul succesoral in natura, care poate refuza predarea imobilului pana la plata cheltuielilor necesare si utile facute in legatura cu bunul (art. 771 Cod civil); dreptul vanzatorului de a refuza predarea bunului vandut, cat timp nu a fost platit pretul, daca nu s-a prevazut un termen de executare a obligatiei de plata (art. 1322 Cod civil); dreptul locatarilor si arendasilor de a retine bunul inchiriat sau arendat cat timp nu au fost despagubiti in cazul vanzarii imobilului (art.1444 Cod civil); dreptul depozitarului de a retine lucrul depozitat pana la plata integrala a sumelor ce i se datoreaza de catre deponent in legatura cu depozitul (art.1619 Cod civil); dreptul tertului dobanditor de buna credinta al unui bun furat sau gasit pe care l-a cumparat la balci, targ sau la o vindere publica sau la un magazin care vinde in mod obisnuit asemenea lucruri, de a refuza restituirea lui catre proprietar pana cand acesta ii plateste pretul pe care l-a platit pentru bun (art. 1910 Cod civil).

Practica judiciara a extins aplicarea dreptului de retentie si la alte cazuri in care s-a constatat existenta unei legaturi intre lucrul aflat in detinerea creditorului si datoria proprietarului acelui bun fata de creditor.

- gestorul de afaceri poate sa retina lucrul geratului pana la plata cheltuielilor necesare si utile facute in legatura cu acel lucru;

- manadatarul poate sa retina lucrurile mandantului pe care le are in stapanire, pana la plata integrala a cheltuielilor facute cu acele lucruri;

- posesorul parat din actiunea in revendicare admisa, poate sa retina lucrul revendicat pana la plata cheltuielilor necesare si utile facute cu bunul revendicat;

- constructorul pe terenul altuia are un drept de retentie asupra constructiei, pana cand proprietarul terenului il despagubeste pentru constructia edificata;

- dreptul de retentie al unui copartas fata de bunul atribuit altui copartas, pana in momentul platii sultei de catre cel caruia i-a fost atribuit bunul;

- detinatorul unui imobil, proprietatea altei persoane are dreptul sa retina acel bun pana la plata de catre proprietar a sumei datorate reprezentand valoarea imbunatatirilor si adaugirilor aduse imobilului.

2) Conditiile recunoasterii sau acordarii dreptului de retentie pe cale judiciara:

a. creanta creditorului sa fie certa, lichida si exigibila;

b. dreptul de retentie sa fie invocat fata de proprietarul exclusiv si actual al bunului respectiv;

c. intre lucru si creanta sa existe o conexiune (debitum cum re junctum) contractuala sau extracontractuala;

d. lucrul trebuie sa fie un bun mobil sau imobil corporal;

e. lucrul trebuie sa se afle in stapanirea retentorului;

3) Natura juridica a dreptului de retentie. Marea majoritate a autorilor considera ca dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect. El este opozabil creditorilor chirografari ai debitorului si chiar creditorilor ipotecari sau privilegiati ulteriori intrarii bunului in stapanirea retentorului, iar pe de alta parte, nu confera din atributele drepturilor reale accesorii decat dreptul de prefrinta, nu si pe cel de urmarire.