Regimul juridic al principalelor dispozitii testamentare

Regimul juridic al principalelor dispozitii testamentare

Sectiunea I - Legatul

Notiunea. Conditii cerute pentru existenta legatului

Legatul este dispozitia testamentara prin care testatorul stipuleaza ca, la decesul sau, unul sau mai multi legatari sa dobandeasca intregul sau patrimoniu, o fractiune din acesta sau anumite bunuri determinate (art. 986 C.civ.).

Originea notiunii "legat" este cuvantul latin lex (lege), adica ceva facut in termeni imperativi.

Legatul este un act juridic unilateral (o liberalitate) pe care o persoana o face pentru cauza de moarte (mortis causa) si care, prin urmare va produce efecte numai in cazul si din momentul mortii testatorului.

Pentru a fi in prezenta unui legat, este necesara indeplinirea a trei conditii:

a) un act scris - testamentul - valid, in care sa fie cuprins legatul;

b) testatorul sa indice in testament in mod precis si neechivoc persoana legatarului, adica legatarul sa fie o persoana determinata sau determinabila in momentul deschiderii succesiunii.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul trebuie sa il determine pe beneficiarul liberalitatii ori cel putin sa prevada criteriile pe baza carora acest beneficiar sa poata fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice.

Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lasata la aprecierea unui tert.

Este valabila liberalitatea facuta unei persoane desemnate de dispunator, cu o sarcina in favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un tert desemnat, la randul sau, tot de catre dispunator (art. 989 C.civ.).

Este nul deci, legatul secret in care persoana legatarului nu este indicata in testament, ci este comunicata in scris sau verbal unui tert.

Este nul, de asemenea, "legatul cu facultatea de alegere", in care testatorul lasa determinarea legatarului pe seama mostenitorului sau unei terte persoane, pentru ca desemnarea legatarului nu ar mai fi expresia vointei testatorului, ci a mostenitorului sau a tertului.

Consideram ca este nul si "legatul cu o facultate redusa de alegere" dintr‑un cerc determinat de persoane indicat de testator (exemplu, fratii sai) pentru motivul ca legatul este un act eminamente personal, ori si in acest caz desemnarea legatarului va fi facuta in cele din urma de un tert.

Este insa valabil legatul facut unei persoane determinate cu sarcina predarii bunurilor unei persoane alese de legatar sau de un tert.

Este, de asemenea, valabil legatul facut unor persoane determinate, cu sarcina pentru un tert mandatar mortis causa de a repartiza unor legatari bunurile legate.

Desemnarea legatarului poate fi facuta direct (prin indicarea numelui si prenumelui sau a altor date de individualizare, porecla etc.) sau indirect (prin indicarea unor elemente suficiente pentru identificare).

Pentru desemnarea legatarului, legea nu cere intrebuintarea unor termeni sacramentali.

c) testatorul sa determine lucrul legat.

Testamentul este nul daca nu se arata in el lucrul legat sau nu cuprinde elemente suficiente pentru determinarea lui.

Aratarea gresita a lucrului legat sau a denumirii lui nu afecteaza validitatea legatului, daca lucrul legat poate fi determinat independent de aceasta greseala.

Clasificarea legatelor

Clasificarea legatelor poate fi facuta dupa obiectul lor sau dupa modalitatile care afecteaza vointa testatorului.

A. Clasificarea legatelor dupa modalitati

Dupa modalitatile care afecteaza vointa testatorului, legatul poate fi: legat pur si simplu, legat cu termen, legat sub conditie si legat cu sarcini (art. 1054 alin. (2) C.civ.).

I. Legatul pur si simplu este legatul care nu este afectat de nici o modalitate.

El isi produce efectele la moartea testatorului, data de la care legatarul dobandeste si isi exercita drepturile sale.

Daca legatarul a trait un timp cat de scurt dupa moartea testatorului, el a dobandit un drept asupra legatului, transmisibil mostenitorilor sai.

II. Legatul cu termen este legatul a carui executare sau stingere si implicit drepturile legatarului depind de indeplinirea unui eveniment viitor si sigur.

Daca termenul este suspensiv, executarea legatului este suspendata (amanata) pana la implinirea termenului.

Drepturile legatarului de proprietate sau de creanta se vor naste din momentul deschiderii succesiunii, dar executarea lor va fi suspendata pana la implinirea termenului prevazut in legat.

Daca termenul este extinctiv, el va stinge la implinirea lui dreptul legat care luase nastere si s‑a executat din momentul deschiderii succesiunii.

Daca dreptul nascut nu se executase, de exemplu legatul nu fusese predat legatarului atunci dupa implinirea termenului extinctiv, el nu se va mai executa, dreptul fiind desfiintat retroactiv.

Termenul incert (certus an, incertus quando) care producea in materia legatelor in dreptul roman efectele unei conditii este astazi lasat la aprecierea instantei judeca­toresti care, in functie de vointa reala a testatorului, poate aprecia daca modalitatea legatului este o conditie si afecteaza nasterea sau desfiintarea dreptului legatarului, sau este un termen suspensiv, si afecteaza numai executarea legatului.

III. Legatul sub conditie este legatul a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si nesigur ca se va indeplini.

Conditia trebuie sa fie posibila si licita, expresa sau tacita, suspensiva sau rezolutorie.

Daca legatul este supus unei conditii suspensive (legatul conditional), el nu va exista (drepturile legatarului de proprietate sau de creanta nu se vor naste) pana la indeplinirea conditiei. O data realizata conditia, drepturile legatarului sunt dobandite retroactiv de la data deschiderii succesiunii.

Legatul facut sub o conditie suspensiva potestativa negativa din partea legatarului (in non faciendo), care prin natura ei nu se poate verifica decat la moartea legatarului, trebuie considerat ca fiind facut sub o conditie rezolutorie pozitiva si se executa de indata.

Legatul facut sub o conditie suspensiva potestativa afirmativa (exemplu, conditia sa se casatoreasca sau sa devina avocat) este valabil si legatarul va avea dreptul la legat de indata ce a indeplinit conditia sau va demonstra ca a facut tot ce i‑a stat in putinta pentru indeplinirea ei.

Conditia suspensiva impusa de testator se poate indeplini atat in timpul vietii acestuia, cat si dupa moartea lui, insa intotdeauna drepturile legatarului se vor naste la data deschiderii succesiunii, adica la data decesului testatorului.

Este chiar posibil ca legatul sa fie facut sub o conditie suspensiva, care trebuie sa se indeplineasca neaparat inainte de moartea lui.

In acest caz, drepturile legatarului se vor naste la moartea testatorului si nu in momentul indeplinirii conditiei.

Practic, in situatia in care conditia suspensiva este indeplinita in timpul vietii testatorului, efectele sunt identice cu cele ale legatului pur si simplu.

In cazul in care legatarul ar muri inainte de indeplinirea conditiei suspensive, legatul devine caduc.

Daca legatul este supus unei conditii rezolutorii, drepturile legatarului vor exista si vor fi exigibile de la data deschiderii succesiunii, dar vor fi desfiintate retroactiv prin indeplinirea conditiei.

In consecinta, se vor desfiinta si drepturile succesorilor in drepturi ai legatarului (fie ei dobanditori prin acte intre vii sau dobanditori mortis causa).

Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, legatul se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur si simplu.

IV. Legatul cu sarcina (sub modo)

Legatul cu sarcina (sub modo) este legatul prin care testatorul obliga pe legatar sa faca sau sa nu faca ori sa dea ceva.

Sarcina poate fi prevazuta:

a) in interesul testatorului sau a memoriei sale (de exemplu, sarcina impusa legatarului de a ridica un monument testatorului);

b) in interesul mostenitorului legal sau testamentar;

c) in interes public (de exemplu, testatorul il obliga pe legatar sa infiinteze un azil de batrani);

d) in interesul unui tert.

Tertul dobandeste o liberalitate indirecta, care este grefata pe o liberalitate directa (legatul). De exemplu, testatorul instituie un legatar universal caruia ii impune sarcina de a plati renta viagera unei rude fara vocatie succesorala legala, incapabila de munca.

Legatul cu sarcina prevazuta in interesul unui tert reprezinta o stipulatie pentru altul;

e) in interesul celui gratificat, adica testatorul face o liberalitate, dar cu o afectatiune speciala (sarcina), cum ar fi legatul unei sume de bani care va fi folosita pentru efectuarea studiilor universitare. Testatorul are un interes moral in executarea sarcinii. Prin accep­tarea legatului, legatarul s‑a obligat la indeplinirea sarcinii.

Daca legatarul nu poate indeplini sarcina cu care este grevat legatul sau fara a depasi valoarea bunurilor primite in temeiul acestuia, se va putea libera predand beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lasate prin legat sau valoarea lor.

Valoarea bunurilor lasate prin legat si a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii mostenirii

Daca, din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile beneficiarului, survenite acceptarii liberalitatii, indeplinirea conditiilor sau executarea sarcinilor care afecteaza liberalitatea a devenit extrem de dificila ori excesiv de oneroasa pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor.

Instanta de judecata sesizata cu cererea de revizuire poate sa dispuna modificari cantitative sau calitative ale conditiilor sau ale sarcinilor care afecteaza liberalitatea ori sa le grupeze cu acelea similare provenind din alte liberalitati respectand, pe cat posibil, vointa dispunatorului.

Instanta de judecata poate autoriza instrainarea partiala sau totala a obiectului liberalitatii, ordonand ca pretul sa fie folosit in scopuri conforme cu vointa dispunatorului, precum si orice alte masuri care sa mentina pe cat posibil destinatia urmarita de acesta.

Daca motivele care au determinat revizuirea conditiilor sau a sarcinilor nu mai subzista, persoana interesata poate cere inlaturarea pentru viitor a efectelor revizuirii.

Art. 1009 alin. (1) C.civ. dispune ca "Este considerata nescrisa clauza prin care, sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul este obligat sa nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori sa nu solicite revizuirea conditiilor sau a sarcinilor".

B. Clasificarea legatelor dupa obiectul lor

In functie de obiectul lor, legatele pot fi: legate universale, legate cu titlu universal si legate cu titlu particular (art. 1054 alin. (1) C.civ.).

Legatul universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la intreaga mostenire (art. 1055 C.civ.)).

Ceea ce determina caracterul universal al dispozitiei testamentare este nu intinderea efectiva a drepturilor ce se transmit in fapt (emolumentul succesoral cules), ci intinderea chemarii (vocatiei) succesorale a legata­rului, adica puterea de absorbtie a dreptului sau in eventualitatea cand drepturile mostenitorilor legali sau ale altor legatari ar ramane caduce.

Puterea de absorbtie a legatului universal (sau cu titlu universal) consta in dreptul de acrescamant, de adaugire (jus accrescendi), pentru cazul cand o alta transmisiune succesorala, fie legala rezervatara, fie testamentara, este nula, revocata sau caduca.

Legatarul universal are vocatie la intreaga mostenire, la fel ca moste­nitorul legal cu vocatie utila.

Emolumentul mostenirii, adica ceea ce va culege efectiv legatarul universal, se va determina la deschiderea succesiunii, adica la decesul testatorului.

Potrivit art. 1055 C.civ., pot exista unul sau mai multi legatari universali. Daca fiind instituiti mai multi legatari universali ei pot si vor sa vina la mostenirea testatorului, emolumentul acesteia se va imparti in mod egal intre ei.

Oricare dintre ei are insa vocatie la intreaga mostenire si daca celalalt sau ceilalti legatari universali nu pot sau nu vor sa vina la succesiune, cel care poate si vrea sa vina la succesiune va culege tot emolumentul moste­nirii, daca vine in concurs cu mostenitorii legali rezervatari sau legatari cu titlu particular, sau toata mostenirea, daca vine singur la mostenire.

Legatul universal poate fi desemnat si prin expresii echivalente, cum ar fi: legatul tuturor mobilelor si imobilelor, legatul cotitatii disponibile a mostenirii (rezerva depinzand daca mostenitorii legali rezervatari pot si vor sa vina la mostenire); legatul nudei proprietati; legatul ramasitei (prisosului), a ceea ce ramane dupa executarea legatelor (cu titlu universal si cu titlu particular) cuprinse in testament.

In toate situatiile de mai sus, daca ceilalti mostenitori legali sau testamentari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, vocatia la tot a legatarului universal face ca el sa culeaga ceea ce ceilalti nu pot sau nu vor sa culeaga.

Efectele legatului universal sunt referitoare la: punerea in posesie a bunurilor legate (a emolumentului succesoral), dobandirea fructelor bunurilor legate si la plata datoriilor.

Legatarul universal poate cere intrarea in stapanirea mostenirii de la mostenitorii rezervatari. Daca asemenea mostenitori nu exista sau refuza, legatarul universal intra in stapanirea mostenirii prin eliberarea certificatului de mostenitor (art. 1128 alin. (1) C.civ.).

Legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii care i se cuvin din ziua deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta sa, cu exceptia cazului in care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de buna-credinta (art. 1058 C.civ.).

Plata datoriilor, fiind o sarcina a universalitatii bunurilor, incumba numai legatarilor universali si celor cu titlu universal, nu si legatarilor cu titlu particular.

Legatarul universal, ca si cel cu titlu universal, plateste datoriile si sarcinile succesiunii proportional cu partea culeasa din succesiune (adica daca va lua 1/2 din succesiune, va plati doar 1/2 din datoriile succesiunii).

Daca sunt mai multi legatari universali sau cu titlu universal, fiecare va contribui in proportie cu partea sa la plata datoriilor succesiunii.

Acesti legatari vor plati datoriile si sarcinile succesiunii, precum si cheltuielile de inmormantare, inventar etc. in proportie cu partea lor.

Daca datoria contractata de defunct este garantata printr‑o ipoteca, legatarul universal sau cu titlu universal care a luat imobilul ipotecat va plati datoria in intregime, ca detentor al imobilului (propter rem detentam) pentru ca ipoteca este indivizibila, si nu in proportie cu partea sa din succesiune. Deci, daca culege un imobil ipotecat, legatarul universal sau cu titlu universal va avea de ales intre a plati intreaga datorie sau a abandona imobilul creditorilor.

Daca legatarul, pentru a pastra imobilul ipotecat, a platit peste partea sa, el are recurs impotriva celorlalti mostenitori sau colegatari.

II. Legatul cu titlu universal

Legatul cu titlu universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la o fractiune a mostenirii.

Prin fractiune a mostenirii se intelege:

a) fie proprietatea unei cote-parti din aceasta,

b) fie un dezmembramant al proprietatii asupra totalitatii sau a unei cote-parti din mostenire,

c) fie proprietatea sau un dezmembramant asupra totalitatii ori asupra unei cote-parti din universalitatea bunurilor determinate dupa natura sau provenienta lor (art. 1056 C.civ.).

In dreptul roman, legatul cu titlu universal sau al unei fractiuni de mostenire era cunoscut sub denumirea de legatum partitionis.

Prin urmare, daca legatul universal este legatul unei universalitati, legatul cu titlu universal este legatul unei fractiuni din universalitate. Univer­salitatea va cuprinde intotdeauna atat activul, cat si pasivul succesoral.

Caracteristica legatului cu titlu universal este vocatia la o fractiune din universalitate (mostenire) cu activul si pasivul ei, si nu emolumentul mostenirii din momentul deschiderii acesteia.

Efectele legatului cu titlu universal sunt ca si in cazul celui universal referitoare la punerea in posesia bunurilor legate, la dobandirea fructelor bunurilor legate si la plata datoriilor succesiunii.

Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea in stapanirea mostenirii de la mostenitorii rezervatori sau, dupa caz, de la legatarul universal intrat in stapanirea mostenirii ori de la mostenitorii legali nerezervatari care au intrat in stapanirea mostenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de mostenitor. Daca asemenea mostenitori nu exista sau refuza, legatarul cu titlu universal intra in stapanirea mostenirii prin eliberarea certificatului de mostenitor (art. 1128 alin. (2) C.civ.).

Legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii care i se cuvin din ziua deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta sa, cu exceptia cazului in care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de buna-credinta.

Legatarul cu titlu universal este obligat la sarcinile si datoriile succe­siunii testatorului, personal, in proportie cu vocatia sa succesorala si ipotecar pentru tot, daca a primit un imobil al defunctului, grevat de ipoteca, ramanandu‑i, in acest din urma caz, recurs contra celorlalti comostenitori sau colegatari.

Astfel, legatarul cu titlu universal care are vocatie la jumatate din succesiune plateste jumatate din datorii, iar mostenitorii rezervatari platesc cealalta jumatate.

Daca defunctul n‑a lasat nici un mostenitor rezervatar, ci mai multi legatari au titlu universal, fiecare va contribui proportional cu fractiunea din mostenirea la care are dreptul.

In sfarsit, daca defunctul a lasat numai un legatar universal, el va plati toate datoriile pentru ca va lua toata mostenirea.

III. Legatul cu titlu particular

Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular (art. 1057 C.civ.).

Legatul cu titlu particular este legatul care confera legata­rului vocatie asupra unor bunuri succesorale singulare, determinate sau determinabile prin testament indiferent de numarul si valoarea lor.

In  Digeste, legatul cu titlu particular era comparat cu o donatie facuta prin testament.

In comparatie cu legatul universal sau legatul cu titlu universal, legatul cu titlu particular confera un drept asupra unor bunuri singulare si nu asupra unei universalitati, respectiv asupra unei fractiuni din universalitate.

Ceea ce determina caracterul legatului particular nu este cantitatea de bunuri pe care o contine legatul, ci natura dreptului pe care il confera legatarului.

Legatul este particular chiar daca testatorul prevede ca lasa toata averea sa unei persoane, specificand apoi toate bunurile unul cate unul, deoarece enumerarea are drept scop sa limiteze drepturile legatarului la bunurile specificate si nu sa ii dea drept la universalitatea succesiunii.

Legatul intregii averi care exista in momentul intocmirii testamentului este un legat cu titlu particular si nu un legat universal.

In principiu, toate bunurile mobile sau imobile, prezente sau viitoare, precum si toate drepturile reale sau personale, care se afla in comert, pot forma obiectele unui legat cu titlu particular.

Se poate lega chiar si o succesiune deschisa, dar nelichidata, culeasa de defunct ori un fapt posibil si licit al mostenitorului.

Se poate lega un lucru intreg sau numai o parte din el ori partea indiviza din dreptul asupra unui lucru.

Obiectul legatului trebuie sa fie determinat (species) sau determinabil in gen (genus) si calitate.

Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobandeste proprietatea acestuia de la data deschiderii mostenirii.

Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen, este titularul unei creante asupra mostenirii. Daca testatorul nu a prevazut altfel, cel insarcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie (art. 1059 C.civ.).

In functie de obiectul lor sunt legate cu titlu particular:

a) Legatul unor bunuri corporale certe, individual determinate (un anumit imobil, un anumit autoturism etc.) sau bunuri de gen determinante sau determinabile (dupa numar, calitate, greutate etc.).

Bunul legat se preda cu accesoriile sale in starea in care se gaseste la data deschiderii succesiunii (art. 1061 alin. (1) C.civ.).

Legatul cuprinde si actiunea in despagubirea pentru prejudiciul adus bunului de catre un tert dupa intocmirea testamentului.

Legatul unui bun care, dupa intocmirea testamentului, a cunoscut cresteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrari autonome, lucrari adaugate sau achizitionarea altor bunuri in cadrul unei universalitati se prezuma a viza intreg bunul ori universalitatea rezultata.

b) Legatul unor bunuri incorporale (legatul creantei pe care testatorul o are impotriva unui tert sau alte drepturi patrimoniale, dreptul la dividende si alte beneficii, dreptul de proprietate intelectuala).

c) Legatul unui fapt posibil si licit prin care mostenitorul legal sau legatarul universal sau cu titlu universal este obligat sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea legatarului.

Faptele imposibile sau ilicite fac ca legatul sa fie nul (Impossibilum nulla este obligatio).

d) Legatul unei universalitati sau unei fractiuni dintr‑o universalitate, mostenita de testator, dar nelichidata. Nu poate fi legata o succe­siune viitoare (nedeschisa).

e) Legatul prin care testatorul (creditor) iarta datoria legatarului si debitorului sau (legatum liberationis).

Datoria se stinge in momentul deschiderii succesiunii.

f) Legatul nudei proprietati a unuia sau a unor bunuri de­terminate.

Legatul nudei proprietati care are ca obiect intreaga succesiune este legat universal, iar cel al nudei proprietati a unei fractiuni de mostenire, legat cu titlu universal.

g) Legatul uzufructului, unuia sau mai multe bunuri deter­minate, este intotdeauna un legat cu titlu particular.

Legatele in uzufruct si in nuda proprietate nu pot fi considerate substitutie fideicomisara prohibita de lege, pentru ca cele doua legate au din punct de vedere juridic doua obiecte distincte care se transmit concomitent si nu succesiv.

Legatul altor dezmembraminte ale proprietatii (uzul sau habitatia) constituie legate cu titlu particular.

h) Legatul bunului altuia este un legat cu titlu particular.

El consta intr‑o dispozitie testamentara asupra unui bun care nu apartine testatorului nici in momentul intocmirii testamentului, nici in momentul deschiderii succesiunii.

Se pune problema daca un asemenea legat al bunului altuia este valabil sau nu.

In cazul in care obiectul legatului cu titlu particular, este un bun determinat generic, legatul este valabil, indiferent daca bunul apartine testatorului sau unei alte persoane, cel insarcinat cu executarea legatului fiind obligat sa il procure si sa il predea legatarului.

In cazul in care obiectul legatului cu titlu particular il constituie un bun individual determinat care apartine unei alte persoane decat testatorul, codul civil distinge intre situatia in care la data intocmirii testamentului, testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, sau nu a stiut acest lucru.

"Daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al sau, legatul este lovit de nulitate relativa.

In cazul in care testatorul a stiut ca bunul nu este al sau cel insarcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie valoarea acestuia de la data deschiderii mostenirii." (art. 1064 alin. (2) si alin. (3) C.civ.)

Rezulta deci ca "insarcinatul cu legatul" (mostenitorul legal, executo­rul testamentar, succesorul universal) este dator sa execute legatul cu titlul particular.

Practic, testatorul il obliga pe cel insarcinat cu executarea legatului sa procure bunul de la proprietar si sa il transmita legatarului, care devine proprietarul lui din momentul in care i‑a fost transmis in proprietate si nu din cel al deschiderii succesiunii.

Legea creeaza si o obligatie alternativa in sarcina celui care urmeaza sa execute legatul, care se poate libera si prin plata valorii bunului legat din momentul deschiderii succesiunii.

Daca insa testatorul a dispus prin legat de bunul altuia crezand ca este al sau legatul este nul relativ. Legea prezuma ca daca testatorul ar fi cunoscut realitatea nu ar fi testat, si ca el s‑a aflat in momentul intocmirii testamentului intr‑o eroare de fapt asupra obiectului distructiva de vointa.

i) Legatul bunului individual determinat aflat in indiviziune sau in coproprietate la data deschiderii succesiunii.

Este valabil legatul cotei ideale din dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat aflat in coproprietate sau asupra unui bun determinat din universalitate, daca cota din drept apartine testatorului.

Daca legatul are ca obiect bunul aflat in indiviziune sau in coproprie­tate si nu cota ideala care ar apartine testatorului din dreptul de proprietate, se vor aplica prin asemanare solutiile legatului bunului altuia.

Legatul este valabil daca testatorul stia ca bunul nu este in intregime proprietatea lui (ci ca se afla in coproprietate) si va fi nul relativ in cazul in care testatorul a crezut ca bunul ii apartine in totalitate si in exclusivitate.

Efectele legatului particular privesc punerea legatarului in posesiunea legatului, dobandirea fructelor legatului si plata datoriilor testatorului.

Legatarul cu titlu particular, ca orice legatar in general, nu poate intra cu de la sine putere in posesia legatului sau, ci va trebui sa o ceara de la mostenitorii rezervatari sezinari, in lipsa lor, de la legatarul universal sau cu titlu universal, daca exista si au dobandit la randul lor sezina, iar in lipsa si a acestora, de la ceilalti mostenitori legali nesezinari.

Predarea legatului poate fi facuta voluntar sau in temeiul unei hotarari judecatoresti.

Art. 1129 C.civ. prevede ca "Legetarul cu titlu particular intra in posesia obiectului legatului din ziua in care acesta i-a fost predat de bunavoie sau, in lipsa, din ziua depunerii la instanta a cererii de predare."

Cand obiectul legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de intretinere, executarea acestuia este datorata din ziua deschiderii mostenirii.

Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobandeste proprietatea acestuia de la data deschiderii mostenirii.

Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creante asupra mostenirii. Daca testatorul nu a prevazut altfel cel insarcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie.

In cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui tert.

Fructele naturale si civile ale bunurilor mostenirii se cuvin legatarului cu titlu particular (ca si in cazul celui universal sau a celui cu titlu universal) din ziua deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul duce efecte in privinta sa, cu exceptia cazului in care cel care a cedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de buna-credinta (art. 1058 C.civ.).

Legatarul cu titlu particular nu este obligat sa suporte datoriile si sarcinile mostenirii (art. 1114 alin. (3) C.civ.). Prin exceptie, el raspunde pentru pasivul mostenirii, insa numai cu bunul sau bunurile ce formeaza obiectul legatului, daca:

a) testatorul a dispus in mod expres in acest sens;

b) dreptul lasat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o mostenire culeasa de catre testator si nelichidata inca;

c) celelalte bunuri ale mostenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor si sarcinilor mostenirii (nemo liberalis, nisi liberatus).

In cazul instrainarii bunurilor mostenirii dupa deschiderea acesteia, bunurile intrate in patrimoniul succesoral prin efectul subrogatiei pot fi afectate stingerii datoriilor si sarcinilor mostenirii.

Cheltuielile predarii legatului sunt in sarcina mostenirii, in lipsa unei dispozitii testamentare sau legale contrare, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere rezervei succesorale.

Creditorii mostenirii au dreptul sa fie platiti cu prioritate fata de legatari.

Daca legatele cu titlu particular depasesc activul net al mostenirii, ele vor fi reduse in masura depasirii, la cererea creditorilor mostenirii sau a celui care este obligat sa le execute.

In cazul in care, fara a se cunoaste anumite datorii sau sarcini ale mostenirii, a fost executat un legat, mostenitorul legal sau testamentar, creditorii sau orice persoana interesata poate solicita restituirea de la legatarul platit, in masura in care legatul urmeaza a fi redus.

Ineficacitatea legatelor

A. Notiuni generale. Cauze de ineficacitate a legatelor

Legatele isi vor produce efectele pentru care au fost intocmite de la data deschiderii succesiunii testatorului daca au fost incheiate in forma testamentara prevazuta de lege.

Exista insa cazuri in care legatele nu isi vor produce efectele, fiind lipsite de eficacitate juridica pentru cauze anterioare, concomitente sau posterioare intocmirii lor.

Cauzele de ineficacitate a legatelor pot fi grupate in patru categorii: nulitatea, revocarea, caducitatea si reductiunea legatelor.

Revocarea si caducitatea se deosebesc de nulitate si de reductiune prin aceea ca motivele de revocare si respectiv de caducitate sunt intotdea­una posterioare intocmirii testamentului, pe cand cauzele de nulitate sau de reductiune sunt anterioare sau concomitente cu intocmirea legatului.

La randul lor, revocarea si caducitatea se deosebesc intre ele pentru ca revocarea isi are originea in vointa testatorului, pe cand caducitatea isi are originea in cauze straine de vointa testatorului.

B. Nulitatea legatelor

Nulitatea absoluta sau relativa a legatului este sanctiunea care inter­vine ca o consecinta a incalcarii dispozitiilor legale prin care se stabilesc conditiile de fond si de forma ale legatului, lipsind dispozitia testamentara de efectele pentru care a fost facuta de testator.

Cauzele nulitatii sunt anterioare sau concomitente intocmirii legatului si impiedica mostenirea valabila a legatului.

Ele pot fi cauze de nulitate comune tuturor actelor juridice (viciile de consimtamant, cauza sau obiectul ilicite sau imorale, lipsa capacitatii de a dispune a testatorului) sau cauze de nulitate specifice legatelor (neres­pectarea interdictiei legatului reciproc, testarea bunului altuia cu credinta ca este al testatorului, prevederea in legat a unei substitutii fideicomisare cand acesta nu este permisa de lege etc.).

Constatarea nulitatii absolute sau pronuntarea nulitatii relative a legatului produce desfiintarea retroactiva a legatului.

Totusi dupa moartea testatorului nulitatea legatului poate fi acoperita prin confirmarea legatului facuta in cunostinta cauzei de nulitate de catre mostenitorii universali ori cu titlu universal al dispunatorului.

Potrivit art. 1010 C.civ. "Confirmarea unei libertati de catre mostenitori universali ori cu titlu universal al dispunatorului atrage renuntarea la dreptul de a opune viciile de forma sau orice motive de nulitate, fara ca prin aceasta renuntare sa se prejudicieze drepturile tertilor".

In caz de pluralitate de mostenitori, confirmarea produce efecte numai fata de cei care au consimtit.

Termenul de prescriptie a actiunii in anulare sau a actiunii in consta­tarea nulitatii absolute se va calcula nu de la intocmirea testamentului (care cuprinde legatul), ci de la data deschiderii succesiunii.

C. Revocarea legatelor

Revocarea este o cauza de ineficacitate a legatului, nascut valabil, pentru motive aparute ulterior intocmirii lui.

Revocarea poate fi totala, cand priveste testamentul in intregime, sau partiala, cand priveste numai legatul sau doar unul din legatele cuprinse de testament.

Recunoasterea copilului din afara casatoriei, facuta prin testament, este irevocabila.

Revocarea legatelor poate fi voluntara, cand este manifestarea vointei unilaterale a testatorului, sau judecatoreasca, cand este pronuntata de instanta ca o sanctiune pentru fapte culpabile ale legatarului fata de testator sau fata de memoria acestuia.

I. Revocarea voluntara a legatelor

Spre deosebire de donatii, care sunt in principiu irevocabile si nu pot fi revocate decat in mod exceptional pentru anumite cauze, testamentul si dispozitiile testamentare pe care le cuprinde sunt esentialmente revocabile.

Legatele sunt supuse dispozitiilor privind revocarea voluntara a testamentului (art. 1068 alin. (1) C.civ.).

Principiul revocabilitatii testamentului si a dispozitiilor testamentare era cunoscut de dreptul roman, in care se argumenta ca "un testator nu poate sa prevada in testamentul sau ca vrea ca dispozitiile sale sa nu fie carmuite de legi (de legile privind succesiunea ab intestat), caci oricat de sacra ar fi vointa muribunzilor, ea nu poate sa aiba o mai mare autoritate decat cea a legii".

De aceea, orice clauza de renuntare la dreptul de revocare este nula si acest drept nu poate fi ingradit in nici un fel.

Revocarea voluntara poate fi expresa (expresis verbis) sau tacita (factis).

a.   Revocarea voluntara expresa

Ea poate privi intregul testament (totala) sau numai unele din dispo­zitiile sale (partiala).

Revocarea expresa este prevazuta de art. 1051 alin. (1) C.civ. care dispune ca "Un testament nu poate fi revocat expres, in tot sau in parte, decat printr-un act autentic sau printr-un testament ulterior.

Revocarea expresa a testamentului este deci un act solemn, ca si testamentul care se revoca.

Nu este admisa revocarea verbala a testamentului.

Revocarea este valabila daca testatorul a avut capacitatea de a testa si consimtamantul neviciat in momentul cand a facut‑o.

Revocarea expresa a testamentului poate fi facuta printr‑un testament revocator sau printr‑un alt act in forma autentica (si nu doar legalizat).

Este necesar ca testamentul revocator sa fie valid, dar nu se cere ca el sa respecte simetria formelor si sa fie facut in aceeasi forma testamentara ca si cel revocat.

Testamentul care revoca un testament anterior poate fi intocmit intr-o forma diferita de aceea a testamentului revocat (art. 1051 alin. (2) C.civ.).

Nu este necesar ca toate dispozitiile testamentare din testamentul revocabil sa fie valabile, este necesar ca el sa fie valid in forma si revocarea sa nu fie afectata de nulitatea sau de caducitatea legatelor pe care el le‑ar contine.

Prin urmare, pentru ca un testament ulterior sa revoce expres un testament anterior este necesar ca testamentul ulterior sa cuprinda o revocare expresa si neechivoca, caci altfel al doilea testament nu ar revoca din testamentul anterior decat dispozitiile care ar fi contrare sau incompatibile cu acelea din testamentul ulterior (revocare tacita).

Revocarea expresa a testamentului facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va inscrie de indata de catre notar, in registrul national notarial, tinut in format electronic potrivit legii.

Revocarea expresa nu trebuie insa facuta in termeni solemni.

Practica juridica a admis ca valabila revocarea unui testament, prin scrierea cuvantului "anulat" pe testament, insotita de data si semnatura testatorului, considerand‑o ca fiind facuta printr‑un testament olograf.

In cazul unor dispozitii testamentare (legate particulare) privind depozitele banesti la C.E.C. sau la unele banci (B.R.D.), clauza de revocare a legatului este intocmita in forma simetrica cu clauza testamentara (testament olograf simplificat la C.E.C., testament olograf pe formularul tip al bancii la B.R.D.). Mentionam ca in practica C.E.C.‑ul cere ca intreaga "dispozitie testamentara" (pct. 3 de pe verso‑ul formularului de depunere) sa fie completata la prima depunere de catre titularul libretului, deci are forma unui testament olograf cuprins in "Foaia de depunere".

Revocarea se face printr‑o mentiune scrisa, datata si semnata de titularul libretului intr‑un loc vizibil pe formularul unei depuneri sau retrageri.

Revocarea expresa a legatelor poate fi cuprinsa si intr‑un inscris autentic, altul decat testamentul redactat special in acest scop sau poate fi continuta intr‑un alt act autentic (exemplu, donatie).

Este necesar ca revocarea sa fie valabila si neindoielnica.

b. Revocarea voluntara tacita

Revocarea voluntara tacita este cea care rezulta dintr‑o vointa pe care testatorul nu a exprimat‑o expres, dar pe care a exprimat‑o neindoielnic, facand noi acte juridice incompatibile cu cele precedente sau acte materiale din care reiese aceasta vointa.

Codul civil considera ca revocarea tacita are loc in cazurile mentionate mai jos:

a) Incompatibilitatea sau contrarietatea noului testament cu cel anterior, este prevazuta de art. 1052 alin. (3) C.civ. care dispune ca "Testamentul ulterior nu-l revoca pe cel anterior decat in masura in care contine dispozitii contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele revocarii nu sunt inlaturate in caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior".

Testamentul nou (ulterior) revoca in mod tacit un testament anterior numai atunci cand cuprinde dispozitii necompatibile sau contrare cu dispozitiile testamentului anterior.

Revocarea este partiala sau respectiv totala in masura in care dispo­­zitiile noului testament sunt incompatibile numai cu unele din dispozitiile vechiului testament sau cu toate dispozitiile testamentare.

Incompatibilitatea sau contrarietatea pot proveni fie dintr‑un obstacol material sau juridic, fie din unul moral sau intentional.

Incompatibilitatea presupune o imposibilitate materiala sau juridica obiectiva si absoluta de a executa concomitent, cumulativ, legatele din doua sau mai multe testamente succesive.

Contrarietatea intre legatele din doua testamente succesive presupune o imposibilitate de executare concomitenta, cumulativa a celor doua le­gate, determinata insa subiectiv de vointa prezumata a testatorului.

Prin urmare, numai daca testamentele succesive cuprind legate din aceeasi categorie (universale, cu titlu universal sau cu titlu particular) cu privire la aceeasi mostenire, fractiune de mostenire sau bun succesoral, facute unor persoane diferite, vor fi in contrarietate daca nu se dovedeste ca intentia testatorului a fost ca legatele sa se execute cumulativ.

b) Instrainarea de catre testator a lucrului legat

Art. 1068 alin. (2) C.civ. stabileste ca "Orice instrainare a bunului ce constituie obiectul legat cu titlu particular, consimtita de catre testator, chiar daca este afectata de modalitati, revoca implicit legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat".

Pentru a produce revocarea, instrainarea trebuie sa fie voluntara (consimtita de testator), reala si efectiva.

Intrucat ceea ce atrage revocarea legatului este manifestarea de vointa a testatorului de a transmite inter vivos bunul legat unei alte persoane decat legatarului, instrainarea isi produce efectele chiar daca este nula sau cand bunul legat, dar instrainat a reintrat inainte de deschiderea succesiunii in patrimoniul testatorului.

Nu are importanta daca instrainarea a avut caracter oneros (vanzare‑cumparare) sau a fost facuta cu titlu gratuit (donatie) sau daca actul de instrainare ar fi afectat de modalitati.

Nu are, de asemenea, importanta daca dobanditorul este un tert sau insusi legatarul.

Revocarea poate fi totala sau partiala dupa cum obiectul legatului a fost instrainat in totalitate sau numai in parte.

Cu alte cuvinte, intentia revocatorie a testatorului este interpre­tata in functie de obiectul concret al actului de instrainare si intotdeauna in caz de dubiu in favoarea legatarului.

Deci instrainarea bunului legat produce efecte revocatorii daca legatul este cu titlu particular, are ca obiect bunuri individual determinate, si instrainarea totala sau partiala a acelui bun este voluntara, reala si efectiva.

Ineficacitatea instrainarii nu afecteaza revocarea, decat daca:

a) este determinata de incapacitatea sau vicierea vointei testatorului ori

b) instrainarea reprezinta o donatie in favoarea beneficiarului legatului si nu s-a facut sub conditii sau cu sarcini substantial diferite de acelea care afecteaza legatul.

De aceea anularea instrainarii pentru incapacitate sau pentru vicii de consimtamant va face ca aceasta sa nu aiba efectul revocarii legatului.

Pentru considerente similare, nici urmarirea silita a lucrului legat sau adjudecarea provizorie a imobilului legat, ori licitatia imobilului pentru iesirea din indiviziune, nu au valenta revocarii tacite a legatului, pentru ca testatorul are un rol pasiv in aceste proceduri, care nu implica vointa de a revoca legatul.

c) distrugerea voluntara de catre testator al bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu particular (art. 1068 alin. (4) C.civ.).

Testatorul poate revoca testamentul olograf si prin distrugerea, ruperea sau stergerea lui. Stergerea unei dispozitii a testamentului olograf de catre testator implica revocarea acelei dispozitii. Modificarile realizate prin stergere se semneaza de catre testator.

d) distrugerea, ruperea sau stergerea testamentului olograf, cunoscuta de testator, atrage de asemenea revocarea, cu conditia ca acesta sa fi fost in masura sa-l refaca (art. 1052 alin. (2) C.civ.) .

Distrugerea exemplarului din testamentul autentic aflat la testator nu semnifica revocarea lui tacita pentru ca un alt exemplar original se pastreaza in arhiva biroului notarului public care l‑a intocmit.

Este necesar ca distrugerea testamentului sa fie efectiva, iar testatorul sa fi avut capacitatea de a reveni asupra dispozitiilor testamentare (cu alte cuvinte, sa nu fi pierdut capacitatea de exercitiu) si vointa lui sa fie neviciata.

Revocarea poate fi totala (tot testamentul a fost distrus) sau partiala (au fost distruse numai foile cuprinzand un legat).

Stergerea unei dispozitii testamentare din testamentul olograf, ulterior redactarii testamen­tului, reprezinta un testament nou olograf care revoca expres o dispozitie testamentara anterioara, deci trebuie datata si semnata de testator.

Dispozitia revocatorie poate fi retractata in mod expres prin act autentic sau prin testament (art. 1053 alin. (1) C.civ.).

Retractarea unei dispozitii revocatorii inlatura efectele revocarii, cu exceptia cazului in care testatorul si-a manifestat vointa in sens contrar sau daca aceasta intentie a testatorului rezulta din imprejurarile concrete.

Retractarea unei dispozitii revocatorii facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic si va inscrie de indata de catre notar, in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.

II. Revocarea judecatoreasca

Revocarea judecatoreasca intervine atunci cand legatarul savarseste in mod culpabil o fapta prevazuta de lege drept cauza de revocare judecatoreasca a legatului.

Revocarea judecatoreasca constituie o sanctiune pentru legatarul culpabil fata de defunct sau fata de memoria acestuia.

Ea intervine numai dupa moartea testatorului si poate fi pronuntata numai la cererea mostenitorilor sau a altor legatari interesati.

Cazurile de revocare judecatoreasca a legatelor avand caracter de sanctiune sunt limitativ prevazute de lege.

Ele sunt in principiu cauzele de revocare a donatiilor, si anume: neindeplinirea sarcinilor si ingratitudi­nea legatarului.

In materia legatelor exista o cauza specifica de revocare judecatoreasca pentru ingratitudine: injuria grava adusa de legatar memo­riei testatorului.

Revocarea judecatoreasca a legatelor pentru neinde­plinirea sarci­nilor impuse de testator.

Revocarea judecatoreasca a legatului poate fi ceruta in caz de neindeplinire culpabila a sarcinii instituite de testator.

Neindeplinirea fortuita a sarcinii poate atrage revocarea numai daca, potrivit vointei testatorului, eficacitatea legatului este conditionata de executarea sarcinii (art. 1069 alin. (1) C.civ.).

Prin acceptarea legatului cu sarcini, legatarul se obliga sa execute sarcina impusa de testator.

In cazul in care el nu isi indeplineste obligatia, persoanele interesate in executarea sarcinii (tertul beneficiar al sarcinii, creditorii lui sau executorul testamentar) pot cere prin justitie executarea silita a sarcinii.

Daca sarcina nu mai poate fi executata sau nu mai prezinta interes pentru tertul beneficiar in favoarea caruia a fost prevazuta, mostenitorii legali (rezervatari sau nu), legatarii universali sau cu titlu universal si chiar legatari, cu titlu particular, care pot justifica un interes si carora revocarea le profita pot promova actiunea in revocarea legatului pentru neexecutare de sarcini.

Sarcina constituie in intentia testatorului o conditie rezolutorie expresa la care supune legatul.

Testatorul poate insa inlatura expres din testament, in mod valabil, posibilitatea actiunii in revocare pentru neindeplinirea sarcinii, lasand la indemana persoanelor interesate numai calea actiunii in executare.

Revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine poate fi ceruta si pronuntata daca:

a) legatarul a atentat la viata testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;

b) daca legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului (art. 1069 alin. (2) C.civ.)

Precizam ca numai injuria grava a memoriei testatorului este un caz de ingratitudine propriu‑zis a legatarului, intrucat intervine dupa moartea testatorului.

Revocarea pentru ingratitudine poate fi ceruta pe calea unei actiuni in justitie de catre persoanele interesate care ar profita de efectele revocarii.

In principiu, revocarii legatelor pentru ingratitudine i se aplica mutatis mutandis regulile revocarii donatiilor pentru ingratitudine.

Dreptul la actiunea in revocarea judecatoreasca a legatului se prescrie in termen de un an de la data la care mostenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine sau, dupa caz, de la data la care sarcina trebuia executata (art. 1070 C.civ.).

D. Caducitatea legatelor

Caducitatea legatelor este o cauza de ineficacitate, care consta in imposibilitatea de executare a legatului, nascut valabil si nerevocat, din cauze ulterioare intocmirii testamentului sau din cauza renuntarii legata­rului la legat dupa deschiderea succesiunii.

Caducitatea desfiinteaza legatul cu efect retroactiv.

Imprejurarile care conduc la caducitatea legatelor sunt straine de vointa testatorului sau de culpa legatarului.

Codul civil prevede sase cazuri de caducitate a legatului:

a) predecesul legatarului

In cazul in care legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii, executarea legatului devine impo­sibila din cauza lipsei capacitatii succesorale a legatarului.

b) La fel este caduca orice dispozitie testa­mentara facuta sub conditie suspensiva cand legatarul a murit inaintea indeplinirii conditiei daca aceasta avea caracter pur personal.

Daca legatarul moare dupa deschiderea succesiunii, dar inainte de indeplinirea conditiei rezolutorii, legatul este valid si isi produce efectele.

In consecinta, testatorul poate stipula in testament o dispozitie prin care o a treia persoana sa fie chemata sa ia legatul, in cazul in care legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi legatul indiferent de motiv.

Acest procedeu juridic, cunoscut sub denumirea de substitutie vulgara nu este interzis de lege.

c) incapacitatea legatarului de a primi legatul la data deschiderii succesiunii

Incapacitatea legatarului de a primi legatul este o cauza de caducitate a legatului numai daca a intervenit la deschiderea succesiunii. Daca exista la momentul decesului testatorului, legatul este nul, nu caduc.

d) legatarul renunta la mostenire

Acest caz de caducitate este o aplicatie particulara in materia succesiunii testamentare a principiului ca "Nimeni nu poate fi mostenitor fara voia lui".

Pentru a produce caducitatea, refuzul legatului trebuie sa intervina numai dupa deschiderea succesiunii, adica dupa nasterea dreptului la legat.

O renuntare anticipata este nula, fiind un pact asupra unei succesiuni viitoare.

e) legatarul este nedemn

Legatul facut unui legatar nedemn este caduc.

f) bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul.

Aceasta cauza de caducitate afecteaza legatele cu titlu particular, care au ca obiect lucruri certe, individual determinate.

Pieirea obiectului legatului trebuie sa fie totala. Pieirea partiala a obiectului legatului nu conduce la caducitatea acestuia, ci doar la micso­rarea emolumentului, legatarul avand dreptul si la despagubiri sau la indemnizatia de asigurare.

Pieirea bunului, independenta de vointa testatorului, trebuie sa se produca in intervalul dintre momentul intocmirii testamentului si cel al mortii testatorului.

Daca bunul era pierit in momentul intocmirii testamentului, legatul este nul, si nu caduc, pentru ca obiectul sau nu exista.

Daca bunul legat piere dupa decesul testatorului, legatul nu este caduc, ci este valabil, dar legatarul care dobandeste bunul in proprietate din momentul deschiderii succesiunii suporta riscul pieirii, daca pieirea a fost fortuita (res perit domino) sau daca este rezultatul unei fapte culpabile a unui tert, are dreptul la despagubiri de la acesta.

Persoana obligata la predarea legatului suporta riscul pieirii lui fortuite in conditiile dreptului comun, daca a fost pusa in intarziere cu privire la obligatia de predare inainte de producerea evenimentului fortuit.

Pieirea trebuie sa fie independenta de vointa testatorului pentru ca distrugerea voluntara a bunului legat de catre testator inseamna revocare tacita a legatului si nu cauza de caducitate.

Practica juridica a adaugat la cele patru cazuri de caducitate legala si alte cazuri de ineficacitate a legatului, care nu sunt insa adevarate cauze de caducitate, si anume:

a) neindeplinirea conditiei suspensive sub care a fost stipulat legatul cand este sigur ca aceasta nu se va indeplini.

Daca conditia a fost rezolutorie, legatul este valabil pana la indeplinirea ei, dar la indeplinirea ei legatul va fi desfiintat retroactiv.

b) depasirea prin legat a cotitatii disponibile, care va atrage nu caducitatea, ci reductiunea legatului.

Legatul grefat pe un legat principal devenit caduc nu va deveni la randul sau caduc, ci va trebui sa fie executat de cel care beneficiaza de caducitatea legatului principal (mostenitor legal, legatar universal sau cu titlu universal).

Numai in cazul in care legatul principal este cu titlu particular, iar obiectul acestuia piere total in timpul vietii testatorului si independent de vointa sa, caducitatea legatului principal va atrage pe cale de consecinta si caducitatea legatului sarcina.

E. Dreptul de acrescamant

Ineficacitatea legatului din cauza nulitatii, revocarii, caducitatii sau desfiintarii pentru nerealizarea conditiei suspensive ori pentru indeplinirea conditiei rezolutorii profita mostenitorilor ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau, dupa caz, inlaturate prin existenta legatului sau care aveau obligatia sa execute legatul.

Aceste persoane care beneficiaza de dreptul de acrescamant sunt: mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal si legatarii cu titlu particular, insarcinati sa execute legatul ineficace.

Totusi, cu exceptia cazului pieirii in totalitate a obiectului legatului cu titlu particular, caducitatea sau revocarea judecatoreasca a unui legat grevat cu un legat-sarcina in favoarea unui tert nu atrage ineficacitatea acestui din urma legat. Mostenitorii care beneficiaza de dreptul de acrescamant sunt obligati sa execute legatul-sarcina (art. 1074 C.civ.).

Precizam ca dreptul de acrescamant functioneaza in aceleasi conditii si in cazul mai multor comostenitori din aceeasi clasa si acelasi ordin care au vocatie concreta la mostenire, daca unul dintre ei nu poate sau nu vrea sa vina la mostenire.

In aceste cazuri, cota‑parte ce i s‑ar fi cuvenit acestui comos­tenitor va fi culeasa de ceilalti comostenitori, pentru ca orice mos­tenitor are vocatie la intreaga succesiune.

Trebuie observat de asemenea ca dreptul de acrescamant nu este un drept nou, la ceva in plus pe care mostenitorul nu l‑ar fi avut de la data deschiderii succesiunii, ci un drept la nescaderea intregului la care are vocatia. Dreptul de acrescamant nu este un drept la ceva in plus decat a dat testatorul, ci un drept de a nu avea in minus.

De la regula de mai sus potrivit careia beneficiarii dreptului de acrescamant sunt: mostenitorii legali, legatarii universali sau, cu titlu universal, si legatarii cu titlu particular, insarcinati sa execute legatul ineficace, exista doua exceptii prevazute de lege, cand, datorita vointei testatorului, ineficacitatea legatului va profita altor persoane:

a) substitutia vulgara, cand ineficacitatea legatului va profita persoanei stabilite in subsidiar de catre testator pentru cazul in care primul legatar nu ar putea sau nu ar voi sa beneficieze de legat.

In cazul substitutiilor vulgare, suntem practic in prezenta a doua legate alternative, cel de al doilea producand efecte numai sub conditia suspensiva a ineficacitatii primului legat.

b) in cazul legatului conjunctiv, cand opereaza dreptul de acrescamant.

Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat individual sau generic, mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea fiecaruia.

In cazul legatului conjunctiv, daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul, partea lui va profita celorlalti legatari (art. 1065 alin. (1) si (2) C.civ.).

Aceeasi este solutia si atunci cand obiectul legatului conjunctiv il constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate. Prin urmare fiecare legatar va avea vocatie la totalitatea bunului legat.

Daca legatarii cu titlu particular pot si vor sa primeasca legatul, fiecare va suporta concursul celorlalti.

Daca unul sau unii dintre legatari nu pot sau nu vor sa primeasca legatul, partea lor va profita nu mostenitorilor legali, ci colegatarilor cu titlu particular, in temeiul dreptului de acrescamant.

Pentru ca dreptul de acrescamant nu opereaza de la persoana la persoana ca in cazul substitutiei vulgare, ci de la portiune la portiune, cresterea profita si mostenitorilor colegatarului decedat.

Conditiile care trebuie intocmite cumulativ pentru a opera dreptul de acrescamant in cazul legatului conjunctiv sunt:

a) sa existe mai multi legatari cu titlu particular;

b) dispozitiile testamentare facute in favoarea legatarilor sa aiba acelasi obiect;

c) sa existe exprimata neindoielnic vointa testatorului de a conferi fiecarui colegatar vocatie la intregul bun si nu la cate o fractiune din bun;

d) unul sau mai multi colegatari sa nu doreasca sau sa nu poata primi legatul. Daca legatul conjunctiv este ineficace pentru toti, inefi­citatea va profita mostenitorilor.

Dreptul de acrescamant opereaza obligatoriu si deplin drept (fortat).

Cu alte cuvinte, cand colegatarii accepta legatul, ei il accepta pentru intreg si nu numai pentru partea existenta in momentul acceptarii, pentru ca optiunea succesorala este un act juridic indivizibil.

De aici si consecinta ca dreptul de acrescamant opereaza intot­deauna cu sarcini. Aceasta inseamna ca colegatarul care primeste in virtutea dreptului de acrescamant legatul il primeste cu sarcinile impuse de testator, afara de cazul in care acesta ar fi dispus altfel.

Daca obiectul legatului este un drept de uzufruct, partea legatarului decedat la data deschiderii succesiunii va profita in temeiul dreptului de acrescamant colegatarului.

Daca moartea colegatarului intervine dupa deschiderea succesiunii, problema nu mai apartine dreptului succesoral, ci dreptului comun, deci stingerea dreptului de uzufruct prin decesul uzufructuarului ar trebui sa profite nudului proprietar, care isi intregeste prin consolidare dreptul de proprietate.

Solutia de mai sus nu poate fi insa primita din cauza indivizibilitatii dreptului de uzufruct, constituit printr‑un legat conjunctiv, ceea ce face ca la decesul unui legatar, dreptul sa fie exercitat in totalitate de cel ramas in viata, urmand sa se stinga numai la moartea ultimului titular.

O forma specifica a dreptului de acrescamant este prevazuta in art. 4 alin. 4 Legea nr. 10/2001, care dispune ca "De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura de restituire prevazuta la Cap. III, profita ceilalti mostenitori ai persoanelor indreptatite care au depus in termen cerere de restituire".

Sectiunea a II‑a - Dezmostenirea

Notiunea de dezmostenire

Dezmostenirea este dispozitia testamentara prin care testatorul ii inlatura de la mostenire, in tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali (art. 1074 alin. (1) C.civ.).

Testatorul nu poate exercita nelimitat dreptul de dezmostenire cu privire la orice categorie de mostenitori legali.

Legea pune o stavila acestui drept, instituind in scopul protejarii drepturilor sotului supravietuitor si celor mai apropiate rude ale testatorului institutia rezervei succesorale.

Rezerva succesorala este o parte a mostenirii de care testatorul nu poate dispune sau, chiar daca a dispus, actul sau de dispozitie este ineficace fata de dispozitia legii.

Astfel dreptul testatorului de a‑i dezmosteni pe mostenitorii rezervatari este limitat numai la partea din mostenire care excede rezerva, numita cotitate disponibila.

Testatorul poate dispune de aceasta cotitate disponibila fie prin libe­ralitati intre vii (donatii), fie prin liberalitati mortis causa (legate).

Legea nu ii protejeaza decat pe mostenitorii rezervatari impotriva voin­tei excesive a testatorului.

Ceilalti mostenitori legali nerezervatari pot fi dezmosteniti cu privire la intreaga mostenire.

Dezmostenirea mostenitorului legal, rezervatar sau nerezervatar, con­duce la pierderea vocatiei concrete la mostenire (a emolumentului acesteia), nu si a titlului de mostenitor.

El va fi citat la dezbaterea procedurii succesorale, poate cere anularea dispozitiilor testamentare, iar mostenitorii legali rezervatari pot cere reductiunea liberalitatilor excesive.

Felurile dezmostenirii

Potrivit art. 1074 alin. 2 C.civ. "Dezmostenirea este directa atunci cand testatorul dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a unuia sau mai multor mostenitori legali si indirecta atunci cand testatorul instituie unul sau mai multi legatari."

a) Dezmostenirea directa este cea care rezulta dintr‑o declaratie de vointa expresa a testatorului de a inlatura de la mostenire pe unul sau mai multi mostenitori legali.

Dezmostenirea directa poate fi totala (generala), daca vizeaza pe toti mostenitorii legali ai testatorului. In acest caz, daca nu a fost desemnat un legatar testamentar, succesiunea va deveni vacanta si va fi culeasa in totalitate daca mostenitorii legali erau nerezervatari sau numai pentru cotitatea disponibila daca cei dezmosteniti erau rezervatari.

Dezmostenirea directa poate fi partiala (nominala) cand testatorul inlatura de la mostenire numai unul sau mai multi mostenitori legali.

Daca testatorul nu a desemnat legatari, mostenirea va fi culeasa de comostenitorul celui exheredat sau de mostenitorii subsecventi.

In cazul dezmostenirii sotului supravietuitor, mostenitorii din clasa cu care acesta vine in concurs culeg partea din mostenire ramasa dupa atribuirea cotei cuvenite sotului supravietuitor ca urmare a dezmostenirii.

Daca, in urma dezmostenirii, pe langa sotul supravietuitor, vin la mostenire atat cel dezmostenit, cat si acela care beneficiaza de dezmostenire, acesta din urma culege partea ramasa dupa atribuirea cotei sotului supravietuitor si a cotei celui dezmostenit.

Atunci cand, in urma dezmostenirii, un mostenitor primeste o cota inferioara cotei sale legale, mostenitorul cu care vine in concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmostenit.

Daca, in urma dezmostenirii, o persoana este inlaturata total de la mostenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie mostenitorilor cu care ar fi venit in concurs sau, in lipsa acestora, mostenitorilor subsecventi (art. 1075 C.civ.).

Dispozitiile de mai sus nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate.

b) Dezmostenirea indirecta este cea care rezulta din instituirea unuia sau mai multor legatari care urmeaza sa culeaga mostenirea, res­pectiv cotitatea disponibila (daca exista mostenitori legatari rezer­vatari).

Rezulta ca prin instituirea de legatari, mostenitorii legali nerezervatari pot fi dezmosteniti total, iar mostenitorii rezervatari numai in limita cotitatii disponibile.

Daca legatul este ineficace (fiind nul, caduc sau revocat judecatoreste), dezmostenirea ramane fara efect, mostenirea fiind culeasa de mostenitorii legali, in cazul in care se stabileste ca testatorul a vrut sa acorde doar o preferinta legatarului.

Daca insa se stabileste ca intentia testatorului a fost ca dezmostenirea sa opereze indiferent de soarta legatului, ineficacitatea acestuia nu va afecta valabilitatea si efectele exheredarii.

In sfarsit, daca ineficacitatea legatului se datoreaza revocarii voluntare fara ca aceasta sa fie insotita de instituirea altor legate, vor renaste drepturile succesorale ale mostenitorilor legali dezmosteniti.

Dispozitia testamentara prin care mostenitorii legali au fost dezmosteniti este supusa cauzelor de nulitate, absoluta sau relativa, prevazute de lege (art. 1076 C.civ.).

Termenul de prescriptie a actiunii in anulabilitate curge de la data la care cei dezmosteniti au luat cunostinta de dispozitia testamentara prin care au fost inlaturati de la mostenire, dar nu mai devreme de data deschiderii mostenirii.

Este considerata nescrisa dispozitia testamentara prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcarea obligatiilor de a nu contesta validitatea unei clauze de inalienabilitate ori de a nu solicita revizuirea conditiilor sau a sarcinilor sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri (art. 1009 alin. (2) C.civ.).

Sectiunea a III‑a - Executiunea testamentara

Notiunea si natura juridica a executiunii testamentare

Desi in mod obisnuit executarea testamentului este in sarcina moste­nitorilor legali si legatarilor universali, textatorul poate numi una sau mai multe persoane conferindu-se imputernicirea necesara executarii dispozitiilor testamentare (art. 1077 alin. (1) C.civ.).

Executorul testamentar poate fi desemnat si de catre un tert determinat prin testament.

Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, oricare dintre ei poate actiona fara concursul celorlalti, cu exceptia cazului in care testatorul a dispus altfel sau le-a impartit atributiile.

Instituirea executorului testamentar se face numai prin testament.

Instituirea executorului testamentar poate fi revocata de testator pana la deschiderea succesiunii.

In cazul in care s‑a instituit un executor testamentar, notarul public competent sa desfasoare procedura succesorala va elibera persoanei desemnate de testator certificatul constatator al acestei calitati si al dreptu­rilor si obligatiilor cu care a fost investit de catre testator.

Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptarii misiunii prin declaratie autentica notariala.

Dupa eliberarea certificatului de executor testamentar, acesta va proceda in conditiile Codului civil la predarea legatelor.

Executorul testamentar trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, capacitatea de a se obliga.

Persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate fi executor testamentar (art. 1078 C.civ.).

Persoana incapabila sa primeasca un legat poate fi desemnata exe­cutor testamentar, dar nu poate fi remunerata prin legat.

Executiunea testamentara este un mandat special, conferit intuitu personae, supus acceptarii executorului testamentar si, in principiu, gratuit.

Misiunea executorului testamentar este gratuita, daca testatorul nu a stabilit o remuneratie in sarcina mostenirii (art. 1083 C.civ.).

Gratuitatea executiei testamentare tine nu de esenta acesteia, ci de natura executiei testamentare, ca si la mandatul obisnuit.

In mod obisnuit, remuneratia executorului testamentar se stabileste de catre testator sub forma unui legat.

Acceptarea legatului implica acceptarea functiei de executor testamentar. Reciproca nu este valabila. Astfel execu­torul poate accepta aceasta sarcina si sa refuze legatul remunerator.

Spre deosebire insa de mandatul obisnuit, de drept comun, care este un act juridic consensual, instituirea executorului testamentar este un act solemn, facut doar in forma testamentara.

Mandatul obisnuit inceteaza la moartea mandantului, mandatul testamentar incepe sa‑si produca efectele la moartea testatorului si mostenitorii sai nu il pot revoca.

Limitele atributiilor executorului testamentar si durata maxima a atributiilor (doi ani) este stabilita de lege si nu determinata prin acordul liber al partilor ca in cazul mandatului obisnuit.

Executorul testamentar nu mai poate renunta la sarcina sa o data ce a acceptat‑o, afara daca nu dovedeste ca executarea in continuare a manda­tului i‑ar pricinui lui insusi o paguba insemnata.

In schimb, mandatarul obisnuit poate oricand renunta la mandat.

Functiile si puterile executorului testamentar

Functiile executorului testamentar sunt de a administra patrimoniul succesoral si de a suprave­ghea si asigura executarea dispozitiilor testamentare.

Executorul testamentar:

a) va cere, in conditiile legii, punerea sigiliilor, daca printre mostenitori sunt si minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca sau disparute;

b) va starui a se face inventarul bunurilor mostenirii in prezenta sau cu citarea mostenitorilor;

c) va cere instantei sa incuviinteze vanzarea bunurilor, in lipsa de sume suficiente pentru executarea legatelor. Instanta va putea incuviinta vanzarea imobilelor succesorale numai daca nu exista mostenitori rezervatari;

d) va depune diligente pentru executarea testamentului, iar in caz de contestatie pentru a apara validitatea sa;

e) va plati datoriile mostenirii daca a fost imputernicit in acest sens prin testament. In lipsa unei asemenea imputerniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile numai cu incuviintarea instantei;

f) va incasa creantele mostenirii.

Testatorul poate dispune ca executorul testamentar sa procedeze la partajarea bunurilor mostenirii. Partajul produce efecte numai daca proiectul prezentat de catre executor a fost aprobat de toti mostenitorii.

Executorul testamentar are dreptul sa administreze patrimoniul succesoral pe o perioada de cel mult doi ani de la data deschiderii mostenirii, chiar daca testatorul nu i-a conferit in mod expres acest drept.

Prin testament, dreptul de administrare poate fi restrans doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt.

Termenul de doi ani poate fi prelungit de instanta de judecata, pentru motive temeinice, prin acordarea unor termene succesive de cate un an.

Dreptul de administrare a patrimoniului succesoral prevazut de lege presupune sezina acestor bunuri.

Sezina executorului testamentar nu trebuie insa confundata cu sezina conferita de lege mostenitorilor in linie directa ai defunctului, care inseamna nu numai detinerea, ci si proprietatea asupra bunurilor succesorale atat mobile, cat si imobile.

Sezina executorului testamentar, nu este decat o detentie precara, intrucat executorul nu are decat corpus, fara a avea animus sibi habendi.

El are fizionomia juridica a unui depozitar sechestru care detine bunurile in numele si pentru mostenitori (legali sau testamentari), adevaratii proprietari si posesori ai bunului, si care este insarcinat sa asigure execu­tarea dispozitiilor testamentare.

Sezina executorului testamentar (detentia mobilelor succesorale) nu este incompatibila cu sezina mosteni­torilor legali (sezinari care presupune proprietatea si posesia bunurilor), cele doua sezine putand astfel coexista.

Puterile executorului testamentar nu pot fi transmise.

Misiunea executorului testamentar numit in considerarea unei functii determinate poate fi continuata de catre persoana care preia acea functie.

La sfarsitul fiecarui an si la incetarea misiunii sale, executorul testamentar este obligat sa dea socoteala pentru gestiunea sa, chiar daca nu exista mostenitori rezervatari. Aceasta obligatie se transmite mostenitorilor executorului.

Executorul testamentar raspunde ca un mandatar in legatura cu executarea dispozitiilor testamentare.

Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, raspunderea acestora este solidara, cu exceptia cazului in care testatorul le-a impartit atributiile si fiecare dintre ei s-a limitat la misiunea incredintata.

Consideram ca testatorul nu il poate scuti pe executorul testamentar de obligatia de a da socoteala de gestiunea sa. O astfel de clauza, care ar inlesni frauda si reaua‑credinta, este nula, fiind contrara ordinii publice si moralei.

Este insa posibil ca executorul testamentar sa fie scutit de aceasta indatorire de catre mostenitorii si legatarii fata de care are obligatia de a da socoteala.

Executorul testamentar raspunde fata de succesorii universali sub forma daunelor interese pentru orice culpa comisa in executarea testamentului.

Ca si in cazul mandatului obisnuit, culpa sa se apreciaza cu mai multa severitate (culpa levis in abstracto) daca executorul este remunerat.

In cazul pluralitatii executorilor testamentari, raspunderea lor este solidara cu exceptia cazului cand testatorul le-a divizat functiile si fiecare s-a limitat la functia incredintata.

Cheltuielile facute de executorul testamentar in exercitarea puterilor sale sunt in sarcina mostenirii.

Incetarea executiunii testamentare

Executia testamentara poate inceta:

a) prin indeplinirea sau imposibilitatea aducerii la indeplinire a misiunii primite;

b) prin renuntare in forma unei declaratii autentice notariale;

c) prin decesul executorului testamentar;

d) prin punerea sub interdictie a executorului testamentar;

e) prin revocarea de catre instanta a executorului testamentar care nu isi indeplineste misiunea ori o indeplineste in mod necorespunzator;

f) prin expirarea termenului in care se exercita dreptul de administrare, afara de cazul in care instanta decide prelungirea termenului (art. 1085 C.civ.).