QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente drept

Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori



Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori

Raspunderea parintilor pentru prejudiciile caizate de copiii lor minori isi are fundamentul in textul art. 1000 alin. 2 Cod civil, conform caruia "tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori celocuiesc cu dansii". Textul a fost implicit modificat prin intrarea in vigoare a art. 97 din Codul familiei care statueaza ca "ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum sunt din casatorie, din afara casatoriei ori infiati". In concluzie, trebuie retinut ca raspunderea mamei nu este subsidiara celei a tatalui, ci ca parintii raspund solidar pentru faptele ilicite ale copiilr lor minori. Determinarea persoanelor raspunzatoare: parintii firesti ai minorului; parintii adoptivi (inlaturand raspunderea parintilor naturali). Nu pot avea calitatea de persoane raspunzatoare in temeiul acestei reglementari: institutiile de ocrotire (centre de educare a minrilor, centre de primire, oficiile pentru protectia minorilor sau autoritatea tutelara); tutorii, curatorii sau rudele minorului (chiar daca acesta se afla in ingrijirea lor). Aceste persoane fizice sau juridice pot raspunde in mod direct (in temeiul art. 998-999 Cod civil) daca se fac vinovate de a nu-si fi indeplinit atributiile de ingrijire, educare sau supraveghere a minorului autor al faptzei ilicite, lucru care trebuie dovedit de catre cel prejudiciat. Conditiile raspunderii parintilor. Pentru angajarea raspunderii parintilor pentru fapta copilului lor minor, trebuie indeplinite trei dintre conditiile generale ale raspunderii delictuale: prejudiciul, fapta ilicita a minorului si raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. Conditia culpei minorului nu trebuie indeplinita. Pe langa aceste conditii generale, pentru a ne regasi in ipoteza prevazuta de art. 1000 alin. 2 Cod civil, trebuie indeplinite si doua conditii speciale: copilul sa fie minor, si copilul sa aiba locuinta la parintii sai. Minoritatea. Parintii raspund pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicita a copilului lor numai daca acesta este minor. Minoritatea trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei ilicite, fiind indiferent daca ulterior acesta a devenit major sau daca are mijloace materiale suficiente pentru repararea prejudiciului. Raspunderea parintilor inceteaza imediat ce minorul a ajuns la majorat sau daca este asimilat persoanei majore prin casatoria incheiata anterior implinirii varstei de 18 ani. Solutia este identica si in cazul in care copilul bolnav psihic a fost pus sub interdictie si a devenit major. Comunitatea de locuinta cu parintii. Pentru a se stabili daca exista aceasta conditie este a fi determinat nu domiciliul legal al minorului, ci locuinta acestuia. Mai mult, intereseaza locuinta pe care minorul trebuie sa o aiba si nu locuinta pe care acesta o are in fapt. Legat de aceasta conditie, este important de stabilit daca ea este intrunita in cateva ipoteze speciale: situatia in care minorul are locuinta legala la parintii sai, dar temporar se afla in alta parte, cu consimtamantul sau stirea parintilor (fapta ilicita este savarsita de minor in intervalul de timp cat se afla in vizita la rude sau prieteni sau era internat in spital). Desi intr-o asemenea situatie obligatia de supraveghere nu poate fi efectiv indeplinita, se considera ca parintii trebuie sa fie raspunzatori in temeiul art. 1000 alin. 2 deoarece daca minorul a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila ei sunt prezumati in culpa pentru neindeplinirea obligatiei de crestere si educare; situatia in care copilul minor nu locuieste in fapt cu parintii sai, impotriva vointei acestora (minorul savarseste fapta ilicita cat timp este fugit de la locuinta parinteasca sau in intervalul de timp in care parintii sunt arestati ori in executarea unei pedepse privative de libertate). Si de aceasta data se considera ca parintii trebuie sa raspunda deoarece sunt in culpa de a nu-si fi indeplinit obligatia de crestere si educare fata de copilul lor minor. Aceeasi este solutia chiar si in cazul in care parintii sunt arestati sau in executarea unei pedepse privative de libertate, deoarece fapta reprobabila savarsita de acestia reprezinta un exemplu negativ pentru copilul lor minor si este un element al neindeplinirii corespunzatoare a obligatiei de educare a acestuia; situatia in care minorul savarseste o fapta ilicita si prejudiciabila fiind fugit dintr-o scoala sau centru de reeducare unde a fost internat prin hotarare judecatoreasca. Dupa ce o perioada de timp raspunsul jurisprudentei a fost in sensul neangajarii raspunderii parintilor, pozitia a fost reapreciata. Astfel, dat fiind fundamentul larg al raspunderii parintilor, legat de neindeplinirea obligatiei de crestere si educare, ei trebuie considerati raspunzatori si in acest caz; situatia in care minorul savarseste fapta ilicita pe timpul cat are o locuinta in scopul desavarsirii invataturii, pregatirii profesionale ori determinata de faptul incadrarii lui in munca. Noua locuinta a minorului poate fi considerata doar ca o locuinta temporara care nu modifica starea de fapt initiala, aceea a comunitatii de locuinta cu parintii. De aceea, si in acest caz, parintii trebuie considerati raspunzatori in temeiul art. 1000 alin. 2 Cod civil; situatia in care copilul minor savarseste fapta ilicita fiind incredintat unuia dintre parinti. O perioada de timp, s-a considerat ca va fi tinut raspunzator intr-o asemenea ipoteza, numai parintele caruia minorul i-a fost incredintat efectiv spre crestere si educare. Ulterior, dat fiind ca obligatia de crestere si educare revine in egala masura ambilor parinti, punctul de vedere mentionat a fost revizuit, considerandu-s eca ambii parinti sunt responsabili pentru fapta ilicita a copilului lor minor. Dreptul la actiune al celui prejudiciat. Persoana prejudiciata are urmatoarele posibilitati de actiune in justitie, in vederea obtinerii repararii pagubei sale: sa ceara despagubirea de la ambii parinti care raspund solidar fata de acesta; sa cheme in judecata doar pe unul dintre parinti si sa solicite obligarea lui la plata intregii despagubiri. Parintele care plateste are dreptul la o actiune in regres fata de celalalt parinte pentru jumatate (de principiu) din suma platita efectiv; sa cheme in judecata atat pe parinti sau pe unul dintre acestia, cat si pe minor, in cazul in care cu privire la cel din urma sunt intrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie. Obligatia in solidum a parintilor de a repara prejudiciul. In literatura de specialitate unii autori considera ca raspunderea parintilor este solidara in raport cu copilul lor minor, iar altii considera ca aceasta este in solidum. Ultima opinie trebuie considerata corecta deoarece, solidaritatea prevazuta de art. 1003 Cod civil, nu se aplica si acestui caz si pentru ca obligatia in solidum este singura care justifica regresul total al parintilor impotriva minorului daca ei au achitat despagubirea persoanei vatamate. Punerea problemei. Inlaturarea raspunderii parintilor are loc atunci cand nu sunt intrunite conditiile generale ale raspunderii in raporturile dintre minor si victima, respectiv lipseste prejudiciului, fapta nu are caracter ilicit sau prejudiciul s-a produs ca urmare a interventiei unei cauze straine - caz fortuit sau forta majora precum si fapta unui tert sau a victimei. Inlaturarea prezumtiei de culpa a parintilor. Potrivit alin. 5 al art. 1000 Cod civil, parintii pot fi aparati de raspundere daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil. In realitate, pertinenta unei asemenea probe este conditionata de conceptia adoptata cu privire la fundamentul raspunderii. Daca tinem seama ca, in prezent, acesta rezida in prezumtia de neindeplinire a obligatiei de crestere si educare, atunci practic, proba imposibilitatii impiedicarii faptei ilicite nu poate fi admisa decat daca este vorba de fapta unei alte persoane sau de forta majora ori caz fortuit.




Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }