Regimul juridic privind protectia si conservarea biodiversitatii

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE DIPLOMA

REGIMUL JURIDIC PRIVIND

PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII

CONSIDERATII GENERALE INTRODUCTIVE

Biodiversitatea reprezinta bogatia de viata exprimata prin milioanele de specii de plante, animale si microorganisme, cu patrimoniul lor genetic si complexele ecosisteme.

Biodiversitatea reprezinta, practic, speciile acvatice si terestre, impreuna cu ecosistemele lor.

Necesitatea conservarii si importanta biodiversitatii sunt date de doua aspecte: valoarea sa intrinseca si valoarea sa pentru fiintele umane. Valoarea intrinseca a biodiversitatii consta in faptul ca elementele din natura au dreptul la propria existenta, independent de valoarea pe care oamenii le-o acorda acestora. Biodiversitatea are o valoare de neinlocuit si pentru cultura, educatie si stiinta, pentru supravietuirea omului si pentru dezvoltare durabila. Biodiversitatea presupune dreptul de a exista al naturii alaturi de mediul creat de om intr-un echilibru necesar.

Biodiversitatea poate fi mentinuta in mod sigur prin protejarea habitatelor si a ecosistemelor native unde speciile de plante, insectele si alte vietuitoare au evoluat prin instituirea de arii protejate. Tarile au salvgardat intinderile salbatice mai ales prin infiintarea parcurilor nationale, a rezervatiilor naturale si a altor zone protejate.

S-a inceput in cand, presedintele Grant al SUA a semnat actul de constituire al primului parc national din lume, Yellowstone. Se recunostea atunci, in mod oficial, ca activitatea omului poate duce la perturbari ale mediului inconjurator, la distrugerea peisajelor si disparitia unor specii de plante sau animale. Tot in SUA, la sfarsitul secolului al XIX-lea, prin legi speciale, au fost declarate si alte parcuri nationale in California si pe Coasta de Est, pentru ca, in sa se adopte prima lege cu caracter general privind ariile protejate ca modalitati de protectie si conservare a naturii.

In Europa, ideea de ocrotire nu numai a unor elemente disparate, ci a unui teritoriu bine determinat, a cucerit mai intai tarile germanofone (Germania, Austria, Elvetia) mai inclinate spre drumetie si natura, iar apoi s-a extins treptat asupra intregului continent. In in Suedia se constituia primul parc national din Europa.

In Romania, Legea protectiei mediului nr.137/1995 prevede ca protejarea unor specii si organisme rare, amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate, precum si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia mediului sunt prioritare in raport cu alte interese. In conformitate cu definitia data in anexa nr.l la Legea nr.137/1995, prin biodiversitate se intelege diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice si terestre si din complexele ecologice din care acestea fac parte.

Ocrotirea diversitatii biologice se realizeaza pe trei planuri diferite:

-atitudinea de respect pe care o specie constienta (omul) ar trebui sa o aiba fata de celelalte specii si conditiile lor de viata;

-protectia legiferata a unor specii rare, pe cale de disparitie;

-luarea sub protectie a unor teritorii cu ecosisteme reprezentative din punctul de vedere al structurii lor biologice si declararea lor ca parcuri nationale, rezervatii naturale.

O conservare viabila a diversitatii biologice se poate face numai prin:

evaluarea, la nivelul fiecarei tari, a starii biodiversitatii si elaborarea pe baze stiintifice a strategiilor nationale de conservare si folosire a diversitatii biologice;

initierea de cercetari cu privire la locul si importanta biodiversitatii in cadrul ecosistemelor regionale;

-initierea unor actiuni de durata pentru refacerea ecosistemelor deteriorate si salvarea speciilor amenintate.

Modalitatea cea mai apreciata si promovata la nivelul documentelor internationale de protejare a biodiversitatii este conservarea in situ, care consta in mentinerea organismelor vii in mediul lor. Acest tip de conservare permite comunitatilor de animale si vegetale sa-si urmeze evolutia adaptandu-se la schimbarile naturale ale mediului. Totusi, conservarea in situ nu este posibila deoarece, numeroase habitate sunt deja foarte perturbate si unele chiar au disparut. Se va recurge atunci la conservarea ex situ, care consta in pastrarea speciilor in afara habitatului lor natural (gradinile botanice si zoologice).

Sintagma "secolul XXI va fi ecologic sau nu va fi deloc' se transforma tot mai mult intr-o axioma. Ingrijorarea profunda a umanitatii fata de propriul viitor, de calitatea mediului natural in care s-a nascut si exista, instinctul nostni de supravietuire ca specie trebuie sa erupa sub forma unor masuri autoritare dictate de constientizarea protejarii biodiversitatii.

BIBLIOGRAFIE

DUTU MIRCEA, Ecologia Filozofia naturala a vietii, Ed.Economica, Bucuresti

DUTU MIRCEA, Dreptul mediului Tratat-Vol.I, Ed.Economica, Bucuresti

ROJANSCHI V., BRAN F., DIACONU G., IOSIF N., TODEROIU F.-Economia si protectia mediului, Ed.Tribuna economica, Bucuresti

DUTU MIRCEA Dreptul mediului, Ed.Economica, Bucuresti

DUTU MIRCEA intre a fi si a avea, Ed.Economica, Bucuresti

CAPITOLUL I

REGIMUL GENERAL AL ARIILOR PROTEJATE

SI AL MONUMENTELOR NATURII

l.CATEGORII DE ARII PROTEJATE IN DREPTUL COMPARAT

Aparitia si dezvoltarea, in diverse tari ale lumii, de legislatii care instituie infiintarea de zone protejate fac indispensabil studiul comparativ al acestora. El urmareste desprinderea tendintelor generale de evolutie ale reglementarilor nationale, de ajtfhopizare si chiar de unificare a lor.

Analiza comparata a legislatiilor nationale in materie indica cinci tipuri frecvente de spatii protejate, si anume:

a) rezervatiile arurale-reprezinta zone de o frumusete particulara si poseda caracteristici unice sau habitate de flora si fauna rare. Obiectul principal al reglementarilor este protectia acestora. Pe teritoriile din perimetrele rezervatiilor sun strict interzise: pescuitul, vanatul, exploatarea oricarei surse ori producerea de vatamari faunei si florei, modificarea configuratiei solului si poluarea apei;

b) parcurile nationale-reprezinta forma cea mai veche de spatii protejate si sunt puse sub controlul statului, limitele lor neputand fi modificate decat prin lege. Anumite zone pot fi rezervate exclusiv propagarii, protectiei, conservarii si gestiunii vegetatiei si animalelor salbatice, precum si protejarii siturilor si peisajelor. Publicul are acces pentru recreere, iar vanatoarea si pescuitul pot fi permise in anumite conditii. Parcul national este destinat unei duble meniri: aceea de a conserva o ambianta naturala in scopul protejarii tuturor componentelor sale si aceea de a servi ca spatiu de recreere pentru oameni, numai cu conditia de a nu se interveni in nici un fel in procesele naturale ce se desfasoara acolo;

c) rezervatiile de vanatoare-sunt stabilite pentru conservarea vietii salbatice. In aceste rezervatii vanatoarea si capturarea animalelor sunt reglementate de autoritatiile rezervatiilor. Din punct de vedere juridic, asemenea rezervatii de vanatoare sunt instituite prin regulamente administrative datorita nevoii unei actiuni rapide;

d) monumentele naturii-reprezinta toate locurile, toate fiintele, toate operele umane preistorice care merita sa fie conservate din cauza interesului lor stiintific, cultural si peisagistic (arbori, formatiuni de roci etc.);

e) parcurile naturale-reprezinta o categorie relativ noua de arii protejate. Asemenea parcuri naturale presupune o zona care prezinta un interes particular. In aceste perimetre marea majoritate a activitatilor umane sunt interzise. In anumite zone strict delimitate vanatoarea si pescuitul pot fi autorizate. In legislatia romaneasca intalnim doua categorii generice: aria protejata si monumentul naturii. Aria protejata reprezinta o zona delimitata geografic cu elemente naturale rare desemnata sau reglementata si gospodarita in scopul atingerii unor obiective specifice de conservare.

2.CATEGORII U.I.C.N. DE ARII PROTEJATE

Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (UICN) fondata in anul cu sediul in Marges, Elvetia este o organizatie care numara printre membrii sai state, organisme de drept politic, organizatii neguvernamentale, precum si organisme de conservare din peste o suta de tari. Uniunea are ca obiectiv fundamental promovarea conservarii si a utilizarii durabile a resurselor vii indeplinind, in acest sens, un rol consultativ pe langa guverne si diferite institutii de conservare, de colectare si difuzare de informatii pertinente si de asistenta tehnica.

UICN e formata din sase comisii sprijinite de o retea de cercetatori si experti de pe cinci continente care se ocupa de problematica speciilor amenintate cu disparitia, zonelor protejate, ecologiei, strategiei si planificarii mediului.

De aproape un sfert de secol UICN ofera lumii intregi directii despre modul de clasificare a ariilor protejate referindu-se la:

-sensibilizarea guvernelor de importanta ariilor protejate;

-incurajarea guvernelor de a stabili reteaua ariilor protejate cu obiectivele gestiunii corespunzand conditiilor nationale si locale;

-oferirea unui cadru solid pentru a ordona, a schimba si a trata datele despre ariile protejate.

In UICN, a publicat raportul intitulat "Categorii, obiective si criterii pentru arii protejate'. Cele zece categorii propuse atunci erau urmatoarele:

l-Rezervatii stiintifice sau rezervatii naturale integrale;

II-Parcuri nationale;

III-Monumente naturale sau elemente naturale marcante;

IV-Rezervatii de conservare a naturii sau rezervatii naturale dirijate;

V-Peisaje terestre ori marine protejate;

VI-Rezervatii de resurse naturale;

VII-Rezervatii antropologice sau zone de gestiune a resurselor naturale;

VIII-Regiuni naturale amenajate in scopul utilizarii multiple;

IX-Rezervatii ale biosferei;

X-Bunuri naturale ale patrimoniului mondial.

Acest sistem de clasificare a fost pe larg aplicat, incorporat in anumite legislatii nationale si utilizat in discutiile dintre administratorii ariilor protejate din lumea intreaga. Cu toate acestea, experienta a aratat ca sistemul de clasificare adoptat in necesita o verificare si o punere la zi, deoarece diferentele dintre anumite categorii nu sunt suficient de clare. Este motivul pentru care, in CPNAP a solicitat un grup de specialisti sa revada sistemul de clasificare a ariilor protejate. Grupul a intocmit un raport ce propunea ca primele cinci categorii ale sistemului de clasificare din sa serveasca ca baza noului sistem, iar categoriile de la VI la X sa fie abandonate.

Principalele caracteristici ale acestei recomandari sunt urmatoarele:

a)actualizeaza liniile directoare din 1978 in lumina experientei castigate de-a lungul anilor in utilizarea sistemului de clasificare a ariilor protejate;

b)conserva primele cinci categorii, simplificand terminologia si prezentarea;

c)adauga o noua categorie;

d)ilustreaza fiecare din cele sase categorii prin studii scurte.

CATEGORII SI TRASATURI DEFINITORII

a) Categoria I (rezervatii stiintifice/rezervatii naturale integrale)

Spatiile din aceasta categorie cuprind ecosisteme remarcabile, elemente ori specii vegetale si animale ce prezinta o importanta stiintifica nationala ori sunt reprezentative pentru regiuni naturale particulare. Dimensiunea lor este determinata de asigurarea integritatii teritoriului, integritate care odata realizata permite posibilitatea atingerii obiectivelor de gestiune stiintifica si de protectie.

b) Categoria a II-a (parcuri nationale)

Un parc national este un teritoriu relativ intins:

-care cuprind unul sau mai multe ecosisteme, situri geomorfologice si habitaturi care prezinta un interes stiintific deosebit;

-unde cea mai inalta autoritate competenta a tarii a luat masuri de prevenire sau de eliminare a oricarei exploatari si locuirea intregului teritoriu;  

-unde vizitatorilor le este permisa intrarea in conditii speciale pentru scopuri de cercetare, culturale si recreative.

c) Categoria a III-a (monumente naturale sau elemente naturale marcante)

In aceasta categorie intra elementele naturale care prin caracterul sau unicitatea lor trebuie protejate. Nu sunt de mare intindere si nu cuprind ecosisteme reprezentative sau o mare varietate de obiective care sa justifice intrarea intr-un parc national. Sunt accesibile publicului si pot fi reprezentate de cascade, pesteri, vulcani, cratere, dune ori specii reprezentative de flora si fauna.

d) Categoria a IV-a (rezervatii de conservare a naturii/rezervatii naturale dirijate)

In aceste teritorii se poate interveni pentru a asigura conditii optime de trai speciilor prin defrisarea de stufaris care impiedica dezvoltarea unor populatii de pasari, punerea de hrana pentru animalele amenintate de foamete sau masuri de aparare impotriva pradatorilor. Se admite exploatarea de resurse regenerabile, inclusiv agricultura, pentru crearea de resurse necesare gospodariri teritoriului.

e) Categoria a V-a (peisaje marine ori terestre protejate)

O prima categorie se refera la locuri cu peisaje valoroase care evidentiaza prezenta omului in cadrul lor prin asezarile tipice (sate, orase) prin utilizarea unor practici traditionale (agricultura, pastorit, pescuit).

A doua categorie o constituie teritoriile cu peisaje unice, originale si frumoase, zone de dealuri, de munte, in lungul coastelor marine sau lacustre, a soselelor turistice sau din preajma marilor centre urbane. Cele mai multe din aceste teritorii sunt susceptibile de a fi amenajate pentru satisfacerea activitatilor in aer liber, recreative.

f) Categoria a Vl-a (rezervatii de resurse naturale)

Spatiile cuprinse in aceasta categorie trebuie sa fie intinse, izolate, nelocuite sau putin locuite, cu acces dificil dar asupra carora se exercita presiuni considerabile de colonizare si utilizare crescanda. Sunt regiuni putin cunoscute stiintific in care nu se cunosc consecintele ecologice ale unei exploatari forestiere, miniere, urbane sau industriale.

2.2.GESTIUNEA ARIILOR PROTEJATE

In conceptia UICN aria protejata reprezinta o portiune de pamant si/sau de mare consacrata in mod special protejarii si mentinerii biologice cat si resurselor naturale si culturale asociate si gospodarite prin mijloace eficiente juridice.

Principalele obiective ale unei gestionarii corecte sunt:

-cercetarea stiintifica;

-protejarea speciilor salbatice;

-ocrotirea speciilor si a diversitatii genetice;

-mentinerea functiilor ecologice;

-utilizarea durabila a resurselor ecosistemelor naturale.

Tinand seama de numeroasele combinari posibile si de diferite prioritati care se pot acorda acestor obiective ale gestionarii, categoriile urmatoare ale ariilor protejate pot fi enumerate astfel:

I.     Protejare completa (rezervatie naturala integrala)

II.       Conservarea ecosistemului si recreere (parc national)

III. Conservarea monumentelor naturale (monument natural)

IV. Conservarea printr-o gestionare activa (arie de gestiune a habitatelor)

V.   Conservarea unui peisaj terestru sau marin si recreere

VI. Utilizarea durabila a ecosistemelor naturale.

Toate aceste categorii luate impreuna pot fi girate in cadrul unui sistem national de arii de conservare.

Utilizarea majoritatii ariilor din categoria I este planificata sub responsabilitatea guvernului.

Parcurile nationale sunt gestionate de administratii special constituite prin acte normative.

Gestiunea monumentelor naturii urmareste ocrotirea acestora fata de orice perturbatie artificiala si apartine organismelor publice-nationale ori de alt nivel.

Rezervatiile de conservare pot fi proprietate de stat sau a altor entitati, organizatii si asociatii fara scop lucrativ sau persoane fizice si grupuri private cu conditia sa fie aplicate masuri de salvgardare si control.

Referitor la peisajele terestre ori marine protejate, daca acestea sunt proprietate privata, este necesar un control al planificarii pentru a asigura continuitatea utilizarii teritoriului si a modului de viata al locuitorilor sai.

3.CATEGORII DE ARII PROTEJATE IN OPINIA UNIUNII EUROPENE

Consiliul Europei a propus, inca din o terminologie europeana comuna pentru zonele protejate. Rezolutia nr.73(30) din a Comitetului ministrilor din Consiliul Europei prevedea doua zone strict protejate si doua zone cu regim de protectie mai redus, dupa cum urmeaza:

Categoria A-are ca fundament interesul stiintific si cuprinde spatii protejate in mod absolut, accesul in aceste zone fiind permis numai cercetatorilor stiintifici in baza unei autorizatii speciale. Aceste zone trebuie sa fie sustrase definitiv activitatii umane perturbante, fiind atat zone de referinta cat si rezerve biologice potentiale de regenerare si repopulare a zonelor degradate.

Categoria B-protejarea teritoriilor din aceasta categorie are drept obiectiv principal conservarea patrimoniului natural (sol, apa, flora, fauna), eliminand orice interventie artificiala ce altereaza evolutia si compozitia naturii. Activitatile umane moderne sunt interzise, dar sunt admise anumite activitati umane traditionale ce nu contravin scopului de conservare.

Categoria C-cuprinde teritorii in care valoarea estetica si culturala, pastrarea echilibrului ecologic si ocrotirea peisajului prezinta un interes deosebit. In interiorul unor asemenea teritorii se admit activitati umane traditionale si activitati cu reglementari noi adaptate.

Categoria D-cuprinde zone vaste in care se urmareste respectarea principiilor de conservare a patrimoniului natural. Perimetrele din aceasta categorie prezinta un interes recreativ, de repaus si destindere, dar si un interes cultural, estetic si natural. Sunt permise atat activitatile umane traditionale cat si cele moderne.

4.PROPUNERILE COMISIEI UNIUNII EUROPENE

In Comisia UE (CEE) a propus o clasificare a ariilor protejate in opt categorii, astfel:

Rezervatia naturala integrala-o arie din acesta categorie contine zone cu peisaje naturale sau seminaturale cu flora, fauna ori elemente geologice deosebite sau vegetatie ori comunitati biotice particulare. In perimetrul acestor zone vanatul si pescuitul sunt admise in scopul protectiei unor specii amenintate;

Rezervatia naturala-este o zona ce cuprinde peisaje naturale care necesita
protectie pentru evitarea disparitiei unor specii, inclusiv o zona tampon, mai ales
pentru cele mici. Sunt interzise vanatoarea si pescuitul, iar accesul este permis
numai pe poteci, fara masini sau caini;

3.Parcurile nationale-sunt regiuni cu peisaje naturale cu suprafete mari de cel putin
ha. Asemenea regiuni au urmatoarele caracteristici:

a)au peisaje naturale deosebit de frumoase, prezinta interes stiintific pentru siturile geomorfologice, specii vegetale si animale si au unul sau mai multe ecosisteme transformate de om;

b)autoritatile tarii impun eliminarea interventiei umane si respectarea caracteristicilor ecologice;

c)gestionarea parcurilor nationale tine de un singur organism si se realizeaza in baza unui plan de gestiune;

d)vizitatorii circula pe itinerarii si cu mijloace stabilite, cu limitari la motorizare.

Peisaje naturale sau seminaturale-sunt regiuni cu vegetatie naturala ce prezinta
interes peisagistic sau biologic deosebit. Ele pot fi rezervatii de vanat, sanctuare,
rezrvatii naturale. Protectia se asigura prin legislatia nationala sau masuri de
amenajare a teritoriului cu regulament aprobat de administratia centrala, care este
de dorit sa-si gestioneze zona.

Peisajul rural protejat-este o vasta intindere de terenuri cultivate cu caracteristici
traditionale: stufarisuri, iazuri, raulete. Peisajul este agricol si poate contine
rezervatii naturale. Patrimoniul biologic, cultural si estetic este protejat prin
reglementari si o gestiune de ansamblu a unui organism central ce controleaza
folosirea terenurilor si extinderea zonelor populate.

6.Monumente si situri naturale protejate-constituie unitati geografice de
dimensiuni restranse ce cuprind vestigiile sau ruinele preistorice de mare interes
istoric pe o unitate de exploatare veche cu peisaj seminatural si situri naturale.

Zone protejate speifice-sunt zone care asigura protectia unor resurse ca ape de suprafata, panze freatice. Aceste resurse sunt protejate provizoriu prin decizii ale administratiei centrale sau locale.

8.Centuri verzi-cuprind spatii rurale amenajate, parcuri plantate cu arbori si arbusti si care contin zone cu oglinzi de apa. Amenajate judicios ele pot deveni in timp peisaje seminaturale.

BIBLIOGRAFIE

DUTU MIRCEA, Dreptul mediului-Tratat, Vol.1, Ed.Economica, Bucuresti

ROJANSCHI V., BRAN F., DIACONU G., IOSIF N., TODEROIU F., Economia si protectia mediului, Ed.Tribuna Economica, Bucuresti

BLEAHU MARC1AN, Ecologie-Natura-Om, Ed.Metropol, Bucuresti

DUTU MIRCEA, Dreptul mediului, Tratat Vol.II, Ed.conomica, Bucuresti

CAPITOLUL II

REGIMUL JURIDIC AL ARIILOR PROTEJATE SI AL MONUMENTELOR NATURII IN ROMANIA

REGIMUL JURIDIC GENERAL AL ARIILOR PROTEJATE PRIN LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI NR.137/1995

La data de decembrie s-a adoptat o noua lege a protectiei mediului si anume Legea nr.137/1995, care se margineste sa stabileasca regimul general al ariilor protejate si al monumentelor naturii.

Potrivit acestui act normativ, mentinerea si dezvoltarea retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii are ca scop conservarea unor habitate naturale care definesc cadrul biogeografic al tarii, precum si a structurilor si formatiunilor naturale cu valoarea stiintifica si peisagistica. Legea face o anumita ierarhizare a acestora in raport cu interesul international, national si local pe care il reprezinta. Astfel, rezervatiile biosferei ori elementele patrimoniului natural mondial sunt de interes international, iar parcurile nationale sunt de interes national.

Se consacra institutia ocrotirii provizorii, masura care poate fi dispusa de autoritatile administratiei publice locale la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului, pe baza documentatiei avizate de Academia Romana.

Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa asigure informarea agentilor economici, populatiei si turistilor cu privire la existenta in zona a ariilor protejate si a monumentelor naturii, la semnificatia lor, la regulile si restrictiilor stabilite, precum si la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.

Autoritatea centrala pentru protectia mediului organizeaza reteaua de supraveghere, de paza a ariilor protejate si a monumentelor naturii, elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii, precum si Cartea rosie a speciilor de plante si animale din Romania.

REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL ARIILOR PROTEJATE STABILIT PRIN ORDONANTA DE URGENTA A GUVERNULUI NR.236/2000 PRIVIND REGIMUL ARIILOR PROTEJATE, CONSERVAREA HABITATELOR, A FLOREI SI FAUNEI SALBATICE, PUBLICATA IN MONITORUL OFICIAL NR.625/4 DECEMBRIE

Ordonanta isi are^- originea in prevederile Constitutiei Romaniei (art.114 alin.4) si ale Legii protectiei mediului nr.137/1995.

Adoptata de Guvernul Romaniei a aparut ca o necesitate pentru realizarea angajamentelor internationale si pentru instituirea unui regim juridic adecvat de protectie si conservare a ariilor protejate.

O.UG.nr.236/2000 imbraca forma unui indrumar juridic cuprinzand trei mari categorii de dispozitii, si anume:

a) primul tip de dispozitii se refera la regimul special de protectie;

b) a doua categorie comaseaza prevederi cu caracter institutional;

c)al treilea tip de dispozitii inglobeaza sanctiunile aplicabile in cazul nerspectarii reglementarilor prin ordonanta.

SCOPUL SI OBIECTUL REGLEMENTARII O.U.G.nr.236/2000

Scopul O.U.G. il constituie garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major si componenta fundamentala a strategiei nationale pentru dezvoltare durabila.

Domeniul de reglementare al ordonantei cuprinde:

a)asigurarea diversitatii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei si a faunei salbatice pe teritoriul Romaniei;

b)mentinerea sau restabilirea intr-o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si a speciilor din flora si fauna salbatica;

c)identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesita un regim special de ocrotire pentru conservarea si utilizarea durabila a acestora;

d)categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de flora si fauna salbatica ce se supun regimului special de ocrotire;

e)constituirea, organizarea si extinderea retelei nationale de arii protejate;

f)regimul de administrare a ariilor naturale protejate si procedurile de instituire a regimului de protectie pentru alte arii naturale si bunuri ale patrimoniului natural;

g)masurile pentru ocrotirea si conservarea speciilor de animale si plante salbatice periclitate, vulnerabile, endemice si/sau rare, precum si cele pentru protectia formatiunilor de interes ecologic, speologic, paleontologic, geologic etc.

O.U.G. nr.236/2000 defineste o serie de termeni, cum ar fi:

a)mediul natural-ansamblul componentelor si structurilor fizico-geografice, biologice naturale, terestre si acvatice avand calitatea de pastrator al vietii si generator de resurse necesare acesteia;

b)bun al patrimoniului natural-componenta patrimoniului natural ce necesita un regim special de ocrotire, conservare si utilizare;

c)arie naturala protejata-zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetrul legal stabilit avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de plante si animale salbatice, formatiuni peisagiste, paleontologice sau de alta natura cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala;

d)conservarea in situ-ocrotirea si conservarea bunurilor patrimoniului natural in mediul lor de geneza, existenta si evolutie;

e)conservarea ex situ-ocrotirea si conservarea bunurilor patrimoniului natural in afara mediului lor natural;

f)zona de protectie-zona inconjuratoare pentru un bun al patrimoniului natural destinata sa previna impactul activitatilor antropice asupra acelui bun;

g)habitat natural-zona terestra, acvatica, subterana, in stare naturala sau seminaturala ce se diferentiaza prin caracteristici geografice, abiotice si biotice;

h)specia amenintata-specie periclitata, vulnerabila sau rara;

i)specie prioritara specie periclitata si/sau endemica pentru a carei conservare
sunt necesare masuri urgente;   

j)specie de interes comunitar-specie care pe teritoriul UE este periclitata, vulnerabila, rara sau endemica;

k)reteaua ecologica EMERALD-reteaua europeana de arii de interes conservativ, speciale, creata in baza Conventiei privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa (Berna

l)reteaua ecologica NATURA 2000-reteaua ecologica de arii naturale protejate constand in arii de protectie speciala si arii speciale de conservare instituita prin Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.

2.2.REGIMUL ARIILOR NATURALE PROTEJATE

CATEGORII DE ARII NATURALE PROTEJATE, SCOPUL SI REGIMUL DE MANAGEMENT AL ACESTORA

Categoriile de arii naturale protejate ce compun reteaua nationala de arii protejate, precum si scopul regimul de management al acestora sunt dupa cum urmeaza:

a)Rezervatii stiintifice-sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate, terestre si acvatice, cuprinzand elemente reprezentative de interes stiintific aub aspect floristic, faunistic, speologic sau de alta natura. Managementul rezervatiilor stiintifice asigura un regim strict de protectie prin care habitatele sunt pastrate intr-o stare pe cat posibil neperturbata.

b)Parcuri nationale-acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect floristic, faunistic, hidrologic, geologic sau de alta natura. Managementul parcurilor nationale asigura mentinerea cadrului fizico-juridic in stare naturala, protectia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice si excluderea oricaror forme de exploatare a resurselor naturale si a folosintei terenurilor incompatibila scopului atribuit;

c)Monumente ale naturii-acele arii naturale reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenintate cu disparitia, fenomene geologice pesteri, chei, cursuri de apa precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural. Managementul se face dupa un regim strict de protectie ce asigura pastrarea trasaturilor naturale specifice.

d)Rezervatii naturale acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si specii naturale. Marimea lor este determinata de arealul necesar asigurarii integritatii elementelor protejate. Managementul rezervatiilor naturale se face diferentiat prin masuri active de gospodarire pentru mentinerea habitatelor si in vederea protejarii anumitor specii sau comunitati biotice. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate rezervatiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, de zona umeda, marina si altele.

e)Parcuri naturale-acele arii protejate al caror scop este protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice la care interactiunea activitatilor umane cu natura a creat o zona distincta cu o mare diversitate biologica. Managementul parcurilor naturale urmareste mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor.

f)Rezervatii ale biosferei-sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Managementul rezervatiilor biosferei se realizeaza conform unor regulamente si planuri de protectie si conservare proprii in conformitate cu recomandarile Programului Om-Biosfera de sub egida UNESCO.

In cuprinsul rezervatiilor biosferei sunt delimitate zone cu regim diferentiat de protectie ecologica dupa cum urmeaza:

.zone strict protejate

zone tampon

.zone de reconstructie ecologica

.zone valorificabile economic prin practici traditionale sau noi

g)Zone umede de importanta internationala-acele arii naturale protejate al caror
scop este de a asigura protectia si conservarea siturilor naturale cu diversitatea
specifica zonelor umede;

h)Situri naturale ale patrimoniului natural universal-sunt acele arii naturale
protejate al caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural
in cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca
fiind de importanta universala. Managementul siturilor naturale se realizeaza in
conformitate cu regulamentele si planurile proprii de conservare si ocrotire de
sub egida UNESCO.

i)Arii speciale de conservare-sunt acele arii naturale protejate al caror scop este
de a conserva, de a mentine si de a readuce intr-o stare de conservare favorabila
habitatele naturale si populatiile speciilor pentru care situl este desemnat;

j)Arii de protectie speciala avifaunistica-sunt acele arii naturale protejate al caror
scop este de a conserva si de a readuce intr-o stare de conservare favorabila
habitatele specifice desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare
salbatice.

INSTITUIREA REGIMULUI DE ARIE NATURALA PROTEJATA

Regimul de protectie se stabileste indiferent de destinatia terenului si de detinator, iar respectarea acestuia este obligatorie.

Instituirea regimului de arie naturala protejata se face prin:

a)lege pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal si pentru
rezervatiile biosferei;

b)hotararea guvernului pentru parcuri nationale, parcuri naturale, zone
umede de importanta internationala, arii speciale de conservare, arii de
protectie speciala avifaunistica, rezervarii naturale;

c)prin hotarari ale consiliilor judetene sau locale pentru arii naturale situate
pe suprafete terestre sau acvatice ce apartin domeniului public de interes
judetean sau local.

Pentru luarea de urgenta a masurilor de protectie si conservare ce se impun, regimul de arie naturala protejata se poate institui in baza documentatiei avizate de Academia Romana, prin ordin al conducerii autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

Documentarea nefiesara in vederea instituirii regimului special de arie naturala protejata trebuie sa cuprinda:

a) studiul de fundamentare stiintifica;

b) harta topografica cu limitele ariei naturale protejate;

c) suprafata si situatia juridica a terenurilor, cu precizarea proprietarilor acestora;

d) avizul Academiei Romane.

CONSERVAREA HABITATELOR SI A SPECIILOR

Ocrotirea si conservarea habitatelor naturale si seminaturale, terestre, acvatice, ocrotirea speciilor de plante si animale salbatice terestre, acvatice si subterane de interes comunitar existente in Romania se fac prin declararea de arii speciale de conservare si de arii de protectie speciala avifaunistica.

Pentru speciile de plante si animale salbatice terestre, acvatice si subterane supuse unui regim special de protectie sunt interzise: orice forma de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vatamare, perturbare intentionata in cursul perioadei de reproducere, de crestere, de hibernare si de migratie, distrugerea si culegerea intentionata a cuiburilor si a oualor din natura.

De asemenea, sunt interzise detinerea, transportul, comertul sau schimburile, in orice scop, fara autorizatia administratiei de mediu competente.

AUTORITATI SI INSTITUTII RESPONSABILE

Autoritatile nationale cu responsabilitati de reglementare administrativa si stiintifica sunt urmatoarele:

a)Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, cu responsabilitati de supraveghere si control administrativ;

b)Academia Romana cu responsabilitati de avizare, expertizare, supraveghere si control stiintific;

c)Comisia Nationala UNESCO cu responsabilitati de coordonare a managementului rezervatiilor biosferei.

Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii:

-elaboreaza directive, proceduri, regulamente pentru punerea in aplicare a prevederilor O.U.G. nr.236/2000;

-organizeaza reteaua nationala de arii naturale protejate, stabileste regimul de administrare al acestora si exercita controlul in privinta respectarii acestui regim;

-aproba planurile de management ale ariilor naturale protejate din reteaua nationala cu avizul Academiei Romane;

-colaboreaza cu Academia Romana la elaborarea catalogului si atlasului ariilor naturale protejate din Romania;

-promoveaza si finanteaza programe de cercetare stiintifica pentru cunoasterea si evaluarea starii habitatelor naturale, a speciilor din flora si fauna salbatica;

-instituie si aproba tarife si stabileste modalitatile concrete de utilizare a sumelor incasate pentru asigurarea bunei gospodariri a bunurilor patrimoniului natural.

La randul ei, Academiei Romane ii revin urmatoarele atributii:

-avizeaza si propune autoritatii publice centrale promovarea spre aprobare a constituirii de noi arii protejate;   

-avizeaza planurile de management ale ariilor naturale protejate din reteaua nationala; colaboreaza cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului la organizarea si dezvoltarea in Romania a retelelor internationale de arii protejate EMERALD si NATURA

-patricipa la organizarea sistemului national informational pentru arii naturale protejate si diversitate biologica;

-avizeaza modificarea suprafetelor si limitelor ariilor naturale protejate din reteaua nationala.

Comisia Nationala UNESCO analizeaza si avizeaza proiectele de acte normative care privesc rezervatiile biosferei, coopereaza cu autoritatea publica centrala pentru protectia mediului in coordonarea activitatii organelor de administrare a rezervatiilor biosferei.

ORGANIZAREA SI EXERCITAREA CONTROLULUI

Controlul asupra respectarii prevederilor O.U.G. nr.236/2000 se organizeaza de autoritatea centrala pentru protectia mediului si se exercita prin personal special imputernicit din cadrul aparatului central al acesteia cu atributii de control pe intreg teritoriul tarii.

In situatiile in care bunurile patrimoniului natural sunt incredintate in
custodie, custozii au obligatia de a sesiza imediat autoritatile competente din
teritoriu asupra faptelor ce aduc prejudicii acestor bunuri. 

Controlul privind operatiunile de import, export si tranzit cu plante si animale salbatice se exercita de catre organele teritoriale vamale, precum si de catre autoritatile pentru mediu competente.

2.6.REGIMUL SANCTIONATOR

Incalcarea prevederilor O.U.G.236/2000 atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala.

Constatarea faptelor ce constituie contraventii si aplicarea sanctiunilor se face de catre personalul imputernicit de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, de Academia Romana, de inspectoratele silvice teritoriale, de ofiterii si subofiterii de politie, precum si de catre personalul imputernicit al administratiei publice, judetene si locale.

CAPITOLUL III

REGIMUL DE PROTECTIE SI CONSERVARE

A REZERVATIEI BIOSFEREI DELTA DUNARII

Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf marin prin aluviunile aduse de Dunare si depuse in mare. La formarea Deltei Dunarii a contribuit foarte mult curentul circular al Marii Negre care a creat in pleistocen sistemul de grinduri conjugate din Delta.

Delta Dunarii este situata in partea de est a Romaniei intinzandu-se pe o suprafata totala de ha. Este formata din de lacuri cu apa dulce, stufarii intinse, paduri de salcii, stejari si frasini, un mozaic de biotop care adaposteste o remarcabila diversitate de forme de viata salbatica. Apele ei gazduiesc peste de specii de pesti alaturi de numeroase specii de pasari pe cale de disparitie, precum: cormoranul pitic, gasca cu pieptul rosu, pelicanul dalmatian. In Delta mai vietuiesc de specii de plante si animale, dintre ele avand caracter unicat, numarul cel mai mare revenind insectelor.

Delta Dunarii este in acelasi timp deosebit de fragila, mediul ei, fiind supus in ultimii ani unei degradari grave ca urmare a supradezvoltarit navigatiei, exploatarii nerationale a resurselor piscicole si poluarii sub diferite forme.

Masurile adoptate in ultimii ani au avut drept rezultat principal constituirea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

EVOLUTIA REGLEMENTARILOR PRIVIND PROTECTIA SI CONSERVAREA DELTEI DUNARII

Prin Decretul nr.187/1990, Romania a aderat la Conventia privind patrimoniul mondial, cultural si natural, adoptata de Conferinta Generala a UNESCO la februarie iar Delta Dunarii a fost inscrisa pe lista patrimoniului mondial, in decembrie fiind declarata rezervatie a biosferei.

Un pas important in stabilirea noului regim de protectie si conservare a mediului deltic l-a constituit aderarea Romaniei la Conventia asupra zonelor umede de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor acvatice.

Adoptarea Legii nr.82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii a acordat acesteia un statut juridic capabil sa asigure protectia si conservarea resurselor naturale ale zonei.

REGLEMENTARI INTERNATIONALE PRIVIND PROTECTIA SI CONSERVAREA DELTEI DUNARII

A.PROTECTIA DELTEI DUNARII OBIECTIV AL PATRIMONIULUI MONDIAL

Dispozitiile Conventiei UNESCO din urmaresc sa realizeze o compatibilitate cat mai buna intre principiile suveranitatii si integritatii teritoriale si necesitatea unei interventii pe calea cooperarii internationale.

Pe de-o parte, stabileste clar ca guvernele nationale sunt responsabile de protectia siturilor, patrimoniul mondial aflandu-se sub jurisdictia lor, iar pe de alta parte le impune sa conlucreze in acest sens.

Bunurile naturale care fac parte din patrimoniul mondial raman supuse legislatiei statului competent, din punct de vedere teritorial. Acest stat are competenta de a identifica si delimita diferitele bunuri care sa fie inscrise pe lista patrimoniului natural mondial supus protectiei. Facand acest lucru in privinta Deltei Dunarii, statul roman s-a obligat sa adopte o politica generala prin care sa confere acesteia o functie in viata colectiva si preocuparile de protectia mediului sa fie integrate in programele de dezvoltare economico-sociala.

In virtutea principiului protectiei internationale a patrimoniului natural a fost instituit un sistem de cooperare si asistenta internationala vizand secondarea statelor parti la conventie in efortul lor de identificare si prezervare a acestui patrimoniu. Astfel, a fost creat un Comitet interguvernamental denumit "Comitetul patrimoniului mondial'. Acest comitet, format din membrii, intocmeste o "Lista a patrimoniului mondial'. In acest scop, fiecare stat-parte, trebuie sa intocmeasca un inventar al bunurilor patrimoniului cultural si natural situate pe teritoriul sau.

Pentru a asigura resursele financiare necesare a fost creat un fond pentru protectia patrimoniului mondial, cultural si natural, constituit ca fond de depozit si alimentat prin contributii voluntare.

In ansamblul sau, Conventia UNESCO consacra principiul conform caruia bunurile naturale care privesc intreaga omenire trebuie sa fie conservate in interesul umanitatii.

Conventia privind patrimoniul mondial este singurul tratat cu vocatie universala care se ocupa de conservarea unui patrimoniu cultural si natural apartinand intregii umanitati.

B. PROTECTIA DELTEI DUNARII-ZONA UMEDA DE IMPORTANTA INTERNATIONALA

Zonele umede sunt printre locurile cele mai productive ale planetei din punct de vedere biologic si, o mare parte a faunei marine, in special pestii, depinde de aceste zone.

Conventia semnata la Ramsar stabileste, pentru statele parti, cerinta de a elabora si aplica planurile lor de amenajare, astfel incat sa se favorizeze conservarea acestor zone si sa se asigure utilizarea rationala a resurselor lor.

Zonele desemnate trebuie sa aiba limitele descrise cu precizie. Ele pot cuprinde zone costiere adiacente zonei umede si insulelor, ori intinderi de apa marina inconjurate de zona umeda.

Alegerea acestor zone trebuie sa se bazeze pe rolul international din punct de vedere ecologic, botanic, zoologic, tinand seama de importanta lor pentru toate pasarile acvatice in toate anotimpurile.

Statele parti trebuie sa promoveze conservarea zonelor umede prin crearea de rezervatii naturale si prin realizarea supravegherii adecvate a starii acestora.

De asemenea, este stipulata obligatia de a coopera pentru statele care impart aceleasi zone umede sau aceleasi populatii de animale din zonele umede, de exemplu pasarile migratoare de apa.

Prin calitatile sale exceptionale botanice, zoologice, hidrologice, prin importanta ei deosebita internationala pentru pasarile acvatice, Delta Dunarii intruneste toate cerintele unei zone umede si, in consecinta, a fost inscrisa pe lista Ramsar in vederea protejarii si conservarii bogatiilor ei.

C. CONCEPTUL DE REZERVATIE A BIOSFEREI

Acest concept a fost introdus de consiliul international al programului "Omul si biosfera' din cadrul UNESCO, in anul Scopul declarat al acestuia l-a constituit stabilirea unei serii de arii protejate legate intre ele printr-o retea de coordonare internationala avand ca obiectiv demonstrarea beneficiilor conservarii pentru societate si procesul de dezvoltare.

Aceste zone, a caror importanta ecologica este de interes national si universal, trebuie sa fie cat mai intinse, sa cuprinda zone tampon bine delimitate si sa asigure prin diverse formatiuni si ecosisteme, pe care le inglobeaza, continuitatea ciclurilor biogeochimice, regenerarea resurselor naturale la nivel local, regional si global.

Prima rezervatie a biosferei a fost desemnata in in prezent numarul acestora depasind

La data de ianuarie directorul general al UNESCO, printr-o decizie, a inscris in reteaua internationala a rezervatiilor biosferei Parcul National Retezat si rezervatiile stiintifice Pietrosul Mare (Muntii Rodnei) si Rosca-Letea (Delta Dunarii).

Potrivit cadrului statutar al Retelei mondiale a rezervatiilor biosferei, acestea sunt definite ca arii cuprinzand ecosisteme ori o combinatie de ecosisteme terestre si de coasta ori marine, recunoscute la nivel international in cadrul programului "Omul si biosfera'.

Rezervatiile biosferei sunt menite sa indeplineasca trei functii complementare, adica:

o functie de conservare pentru a prezerva resursele genetice, speciile, ecosistemele si peisajele;

o functie de dezvoltare;

-o functie de suport logistic.

Fiecare rezervatie trebuie sa cuprinda trei elemente fundamentale:

-una sau mai multe zone centrale care beneficiaza de o protectie integrala, pe termen lung si care permite conservarea biodiversitatii, supravegherea ecosistemelor mai putin perturbate si de a desfasura activitati de cercetare, informare si educatie ecologica;

-o zona tampon utilizata pentru activitatile de cooperare compatibila cu practici economice viabile;

-o zona de tranzitie flexibila care poate cuprinde un anumit numar de activitati agricole, asezari umane compatibile, dezvoltarea durabila a resurselor regiunii.

LEGEA PRIVIND CONSTITUIREA REZERVATIEI BIOSFEREI DELTA DUNARII

Aceasta lege, publicata in Monitorul Oficial nr.238/1993, cuprinde trei mari categorii de dispozitii:

a)referitoare la regimul general si special de protectie;

b)cu caracter institutional si de autorizare;

c)sanctiuni.

Preluand elementele din Conventiile de la Ramsar si UNESCO, legea defineste rezervatia biosferei ca zona geografica cu suprafete de uscat si de ape, inclusiv terenuri aflate permanent sub ape, in care exista formatiuni fizico­-geografice, specii de plante si animale care ii confera o importanta ecologica si estetica deosebita, cu valoare de patrimoniu natural, national si universal, fiind supusa unui regim special de administrare, in scopul protectiei si conservarii acesteia.

ZONELE DE PROTECTIE ALE REZERVATIEI

Conform legii sunt delimitate trei zone functionale:

-zone cu regim de protectie integrala;

-zone tampon cu regim diferentiat de protectie, unde se pot desfasura unele activitati umane;

-zone economice in care se pot desfasura activitati economice traditionale.

Delimitate prin Hotararea Guvernului Romaniei nr.248/1994, zonele functionale sunt clasificate dupa cum urmeaza:

zone cu regim de protectie integrala, cu o suprafata de ha

zone tampon cu o intindere de ha

zone economice cuprinzand suprafete amenajate in diverse scopuri.

Legea stabileste regula ca zonele cu regim de protectie integrala sunt protejate, in mod obligatoriu, de zone tampon.

REGIMUL DE ADMINISTRARE

Pentru corecta administrare a rezervatiei biosferei Delta Dunarii s-a infiintat, prin lege, Administratia rezervatiei cu sediul in Municipiul Tulcea.

Din punct de vedere structural, administratia este condusa de Consiliul stiintific si Colegiul executiv, ambele avand ca presedinte pe guvernator.

Functia de guvernator este asimilata cu functia de secretar de stat, guvernatorul si membrii consiliului stiintific fiind numiti de guvern la propunerea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.

Tot in componenta Administratiei rezervatiei functioneaza Corpul de inspectie si paza, avand ca atributii realizarea supravegherii intregului teritoriu al rezervatiei si sanctionarea nerespectarii masurilor de protectie prevazute in statutul acesteia.

ATRIBUTIILE ADMINISTRATIEI BIOSFEREI DELTA DUNARII

Conform legii de constituire, administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii indeplineste doua mari categorii de atributii extrem de importante in procesul de protectie si conservare a mediului deltaic :  

cele referitoare la administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes national al rezervatiei;

-cele de refacere si protectie a unitatilor fizico-geografice ale acesteia.

ATRIBUTII DE ADMINISTRARE

Potrivit art. 10 al Legii nr.82/1993 suprafetele terestre si acvatice existente in perimetrul rezervatiei biosferei, impreuna cu resursele naturale pe care le genereaza, intra in administrarea directa a organului de conducre a rezervatiei.

In aceasta privinta, administratia stabileste impreuna cu titularul dreptului de administrare, locurile si conditiile de desfasurare a activitatilor de vanatoare si pescuit sportiv. Celelalte activitati economice, de turism si agrement, intreprinse de catre persoane fizice sau juridice, se autorizeaza de catre Consiliul Judetean Tulcea, pe baza autorizatiei de mediu emisa de administratia rezervatiei.

Administratia Rezervatiei biosferei avizeaza, sub raportul protectiei ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului si urbanism ale localitatilor de pe teritoriul rezervatiei.

ATRIBUTII DE PROTECTIE SI CONSERVARE A MEDIULUI

Atributiile de protectie se exprima in: asigurarea masurilor necesare conservarii si protectiei genofondului si biodiversitatii, stabilirea masurilor de reconstructie ecologica a ecosistemelor deltaice.

Masurile stabilite de lege ca servituti ale dreptului de proprietate reprezinta principala cale juridica de promovare a obiectivelor protectiei si conservarii mediului natural.

In acest sens, legea stabileste obligatia generala a persoanelor fizice sau juridice care detin, cu titlu de proprietate, terenuri pe teritoriul rezervatiei sa le godpodareasca prin mijloace ecologice admise de autoritatile stiintifice.

O atributie a Administratiei rezervatiei este sprijinirea si protejarea activitatilor economice traditionale ale populatiei locale si asigurarea prin compensatii a continuitatii acestora.

Aceste activitati economice traditionale pot fi reprezentate de pescuit, agricultura, recoltarea stufului.

EXPLOATAREA DURABILA A PATRIMONIULUI NATURAL DIN DOMENIUL PUBLIC DE INTERES NATIONAL

Fac exceptie de la aceasta catalogare urmatoarle tipuri de terenuri:

a)terenurile din perimetrul rezervatiei care sunt obiect al dreptului de proprietate privata a persoanelor fizice;

b)terenurile din perimetrul rezervatiei care sunt obiect al dreptului de proprietate publica sau privata al unitatilor administrativ-teritoriale;

c)terenurile din perimetrul rezervatiei ocupate de amenajarile agricole si
piscicole care constituie domeniu public de interes judetean.

Ca o cerinta a expolatarii durabile a acestor suprafete, legea instituie obligatia ca persoanele fizice si juridice, care desfasoara activitati in perimetrul rezervatiei, sa foloseasca numai mijloace ecologice admise, atat traditionale cat si noi.

Legea instituie reguli speciale pentru valorificarea resurselor naturale ale suprafetelor din domeniul public de interes national.

Astfel, in vederea valorificarii resurselor regenerabile terestre si acvatice, precum si pentru utilizarea unor terenuri in zonele valorificabile economic ale domeniului public de interes national, Administratia rezervatiei poate propune Guvernului concesionarea agentilor economici autorizati si a populatiei locale care are drept de preferinta.

REGIMUL SANCTIONATOR

A. Legea nr.82/1993 a stabilit, pe langa un sistem complex de protectie si conservare a mediului deltaic, si o serie de sanctiuni menite sa contribuie la asigurarea aplicarii si respectarii sale.

Potrivit art. 12 pct.2, constituie contraventie pescuitul in zone interzise sau in perioadele de prohibitie in Rezervatia biosferei Delta Dunarii.

Conform dispozitiilor legale in vigoare, pescuitul sportiv se exercita
pe baza de autorizatie in locurile, perioadele, cu uneltele si in dimensiunile
prevazute de lege.  

In cazul savarsirii unor fapte de pescuit electric sau cu materii explozive sau substante narcotice de orice fel sunt considerate infractiuni indiferent daca au fost savarsite pe teritoriul rezervatiei sau in afara acesteia.

B. Legea nr.82/1993 stabileste ca vanatoarea sau capturarea mamiferelor salbatice mici, admise la vanat, constituie contraventie si se sanctioneaza conform legii, atunci cand acestea se savarsesc:

a)fara plata taxei de autorizare a vanatului;

b)in zonele interzise vanatului;

c)in perioadele de prohibitie.

Ca atare, nu trebuie ignorate dispozitiile din art.12 alin.l ce stabileste faptele ce constituie contraventie la regimul de protectie si conservare a Rezervatiei biosferi Delta Dunarii, astfel incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni.

Reglementarile penale au prioritate in raport cu cele contraventionale, mai ales, daca se are in vedere ca scopul legii este acela de a oferi rezervatiei un regim special de protectie.

CONCLUZII

Diversitatea biologica constituie una dintre resursele naturale cele mai vaste, dar si cea mai expusa degradarii si chiar disparitiei. Aceasta degradare a avansat, in ciuda eforturilor de protectie facute in intreaga lume.

In aproape toate tarile lumii s-au infiintat agentii de protectie a mediului, dar cu toate preocuparile existente in flecare tara, orientate spre protectia mediului si protejarea resurselor naturale, eforturile sunt insuficiente si distribuite inegal pe glob.

Daca degradarea fizica a planetei devine principala preocupare a comunitatii mondiale, atunci principiul care va sta la baza organizarii acestei noi ordini mondiale va fi viabilitatea ecologica.

Lupta impotriva poluarii nu poate fi lasata exclusiv nici pe seama constrangerii statale prin aplicarea unor sanctiuni aspre si nici nu se poate baza numai pe o anumita constiinta de mediu, pe care ar trebui sa o aiba orice persoana fizica sau juridica.

O constiinta de mediu cu un comportament civilizat, nu numai in relatiile interumane, ci si in privinta oricarui element al mediului, apare ca o cerinta elementara, pentru ca in lupta impotriva poluarii oamenii sa reuseasca sa creeze si sa pastreze un mediu sanatos.

Masurile administrative si sanctionarea agentilor poluanti trebuie precedate de masuri de prevenire cu caracter economic, iar toate acestea de pregatirea oamenilor pentru o convietuire fireasca cu mediul lor natural.

In Romania se impune organizarea protectiei naturii in mod eficient si responsabil.

Trebuie revizuita intreaga lista a ariilor protejate declarate ca atare prin diversele documente legislative si realizat pe un cadastru la zi, cu delimitarea cartografica exacta si cu evaluarea oportunitatii pastrarii respectivei rezervatii.

Exista cazuri evidente de deteriorare ireversibila a unora, care sunt inca mentinute in liste (Cetatea Rosia Montana, Punctul fosilifer Soceni).

Datorita efectelor deosebit de grave ale poluarii asupra mediului deltaic din tara noastra s-a dovedit necesara adoptarea unor masuri urgente de protectie si conservare a acestei zone.

Prin adoptarea legii privind constituirea Rezervatiei biosfefei Delta Dunarii s-a instituit un regim special de protectie a acestei zone.

Datorita calitatii de obiectiv al patrimoniului natural mondial si zona umeda de importanta internationala a Deltei, regimul juridic general al acesteia este completat prin prevederile actelor normative internationale in materie, ratificate de Romania.

Avand in vedere ca Delta Dunarii este o resursa naturala partajata intre Romania si Ucraina si o zona ecologica unitara, devine absolut necesara cooperarea intre cele doua state in vederea coordonarii actiunilor si masurilor de protectie si conservarea mediului.

Cooperarea internationala pe termen lung reprezinta una dintre solutiile de mare eficienta, dar si cu efecte imediate in ceea ce priveste asigurarea transferului de tehnologii moderne si echipamente necesare activitatii de monitorizare a factorilor de mediu sau pentru reducerea emisiilor poluante, a deseurilor, pentru menajarea resurselor naturale prin cresterea factorilor de prelucrare, pentru protejarea unor zone si conservarea biodiversitatii.

BIBLIOGRAFIE

DUTU MIRCEA, Art.:Regimul juridic de protectie si conservare a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, Revista Dreptul nr. 5-6, Bucuresti

DUTU MIRCEA, Dreptul mediului-Tratat, Vol.I Vol.II, Ed.Economica, Bucuresti

DUTU MIRCEA, Dreptul mediului, Ed.Economica, Bucuresti

DUTU MIRCEA Dreptul comunitar al mediului, Ed.Economica, Bucuresti

DUTU MIRCEA, Intre a fi si a avea, Ed.Economica, Bucuresti

DUTU MIRCEA, Ecologie-Filozofia naturala a vietii, Ed.economica, Bucuresti;

MARINESCU DANIELA, Dreptul mediului inconjurator, Ed.Sansa S.R.L., Bucuresti

ROJANSCHI V., BRAN F., DIACONU GH., IOSIF N., TODEROIU F., Economia si protectia mediului, Ed.Tribuna economica, Bucuresti

BLEAHU MARCI AN, Ecologie-natura-om, Ed.Metropol, Bucuresti

MOHAN GH., ARDELEAN A., GEORGESCU M., Rezervatii si monumente ale naturii din Romania, Ed. Scaiul, Arad

BOBICA NECULAI, Elemente de ecologie si dreptul mediului inconjurator, Ed.Fundatiei Chemarea, Iasi

SORAN VIOREL, BORCEA MARGARETA, Omul si biosfera, Ed.Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti

DUMITRU ION, Art.:Discutii in legatura cu unele contraventii prevazute in Legea nr.82/1993 privind constituirea rezervatiei biosferei Delta Dunarii, Revista Dreptul nr.2, Bucuresti

LEGEA NR.137/1995 privind protectia mediului (M.O.nr.304/1995);

LEGEA NR.82/1993 privind constituirea Rezervatiei biosferei Delta Dunarii (M.O.nr.283/1993)

O.U.G.NR.236/2000 (M.O.nr.625/2000)