familia in dreptul musulman

Drept

 

FAMILIA IN DREPTUL MUSULMAN

Termenul "islam" desemneaza religia monoteista care are la baza Coranul si al carei profet este Muhammed. Prin extensiune,cuvantul islam se refera si la intreaga civilizatie,cu un cadru legislativ unic,cu structuri politice specifice,cu traditii sociale si morale care se revendica de la aceasta religie.

Cuvantul are la baza verbul arab "aslama" care inseamna'a se supune','a se darui in intregime',de aici,in Coran,'a se incredinta cu totul lui Dumnezeu',atitudine considerata specifica adevaratului credincios."Din punctul de vedere al islamului,monoteismul absolut este consubstantial naturii umane si religia islamica nu face decat sa restituie prin Coran,ultima revelatie adresata intregii umanitati puritatea originara a unei credinte."

`Cei mai buni oameni sunt cei care se casatoresc si care isi aleg sotiile, iar cei mai rai oameni dintre musulmani sunt cei care se tin departe de casatorie``.[2]

`` Casatoria este Sunna mea. Cel care se tine departe de ea( casatorie) nu ma urmeaza``.

Acestea sunt doar cateva hadisuri ce ilustreaza importanta casatoriei in islam. Profetul Muhammad a subliniat in repetate randuri necesitatea casatoriei, efectele sale benefice asupra omului si a comunitatii. Intotdeauna, Profetul si-a incurajat oamenii sa duca o viata maritala cat mai buna si i-a avertizat despre consecintele vietii in celibat. Ori de cate ori cate un companion manat de zel isi arata dorinta de a-si dedica in totalitate viata lui Allah, acest lucru insemnand rugaciune continua, post prelungit si celibat, Profetul oferea exemplul sau de viata pentru a le arata ca de fapt nu secluziunea este cea care te face mai credincios sau mai aproape de Allah ci tocmai viata in familie, participarea la activitatile zilnice, la viata comunitatii.

Nu este de mirare ca institutia casatoriei este atat de valorizata in islam. La urma urmelor familia ( desi in prezent mai ales in Vest exista atatea tipuri de familie unul dintre acestea fiind familia monoparentala) rezultata in urma consimtamantului celor doi parteneri, este temelia societatii, este celula de baza a societatii. O familie bine intemeiata nu poate decat sa conduca catre o societate mai buna. [3]

Prin casatorie individul urmareste atat sa urmeze exemplul Profetului Muhammad, cat mai ales cuvintele lui Allah. Casatoria este cel mai bun aparator al puritatii sufletesti si fizice, mai ales intr-o lume care se indreapta tot mai mult catre celibate si relatii extraconjugale atat de condamnate in religia noastra. Tot prin casatorie, cei doi parteneri isi ofera dragoste reciproca, sprijin, companie si asigura un mediu potrivit cresterii viitorilor copii, care vor trebui educati in spiritul islamului.

Avand in vedere toate aceste lucruri, alegerea unui partener este o chestiune foarte serioasa. De aceasta depinde viitorul viitoarei familii. In islam, exista o traditio ca parintii sa aleaga viitorul partener de viata al copiilor lor. Totusi, ultimul cuvant de spus il au copii. Ei decid daca aceasta alegere este potrivita pentru ei sau nu. In realitate lucrurile nu stau atat de simplu. Am putea vorbi de doua tipuri de casatorie: una in care parintii aleg, sugereaza eventuali parteneri, iar copii urmeaza sa accepte sau sa refuze. Au asadar libertatea de alegere, sustinuta de altfel de Profetul Muhammad. Un alt tip de casatorie este cel in care parintii aleg si decid. Acesta din urma este descurajat de religie, pentru ca tocmai persoanele in cauza nu au dreptul de a hotari. Chiar daca parintii pot sti mai bine ce li se potriveste copilor lor, ei nu pot sa decida in locul lor. La urma urmelor, cel/ cea care va avea de suferit consecintele unei casatorii nereusite este tanarul/ tanara si nu parintii in mod direct. Din pacate aceasta situatie este destul de frecventa. Poate urmarile nu sunt imediate dar ele exista in mod clar si se vor manifesta intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu. Exemplificare prin urmatorul exemplu:

Pe canalul Al-Arabyia s-a relatat cu ceva timp in urma, povestea dramatica as zice eu, a unui barbat din Emiratele Arabe Unite. Venind momentul sa se casatoreasca, tatal sau i-a ``propus`` o femeie din familia sa( pentru ca tot vorbim despre asta, Profetul Muhammad a descurajat casatoriile in familie). Omul a acceptat. Mama( parintii erau divortati si evident nu in relatii bune) la randul sau vine cu o alta propunere de data aceasta din familia sa. Tanarul accepta si de data aceasta. Ati crede ca s-a terminat. Ei bine nu. Tatal nu se lasa mai prejos si-i sugereaza fiului ca o a treia sotie, din familia sa. Zis si facut. Dar mama . .. stiind ca in islam sunt premise 4 sotii, decide sa grabeasca lucrurile si sa-i mai ofere fiului o sotie. Fiul accepta. Toate acestea s-au petrecut in aproximativ 6 luni. Finalul?? Omul ajunge la un spital de boli mintale si nu mai vrea sa auda nici de mama, nici de tata si cu atat mai putin de cele 4 neveste.

Legislatia musulmana concepe casatoria ca un contract de drept civil incheiat,in principiu,intre viitorul sot si tutorele legal al viitoarei sotii.Prin contractul acesta sotul se angajeaza sa plateasca o suma de bani o 'dota' sotiei.

Pentru ca respectivul contract sa fie valabil este nevoie:

-sa nu existe piedici in calea casatoriei

-sa existe consimtamantul persoanelor determinate

-sa se constituie dota

-sa fie indeplinite formalitatile legale

Piedicile in calea casatoriei sunt de doua tipuri:

-permanente(inrudirea de sange sau prin alianta,colactatie,consumarea casatoriei in perioada numita idda, juramantul de anatema)

-temporare(religie mixta,poligamia,inrudirea intre sotiile aceluiasi sot,perioada de idda,tripla repudiere).

Cateva lucruri atrag atentia in mod special in cadrul acestor piedici in calea casatoriei.In primul rand,casatoria nu este posibila cu o categorie larga de 'persoane interzise'(maharim) printre care se numara ascendentii si descendentii precum si sotiile acestora,sora si descendentii surorilor si fratilor,matusile,surorile si matusile ascendentilor,soacra si descendentii sotiei.Este posibila casatoria intre veri.Nu este posibila casatoria intre persoane care au supt de la aceeasi femeie si nici casatoria unui barbat cu femeia care l-a alaptat sau cu rudele acesteia.Nu este posibila casatoria simultana cu doua femei rude de sange,prin alianta sau 'de lapte'.

O atentie speciala este acordata de legislatia musulmana acestei 'retrageri de continenta'numita idda,consecutiva unei casatorii anterioare,perioada care dureaza patru luni si zece zile si in cadrul careia femeia trebuie sa se retina de la orice raporturi sexuale cu scopul de a se evita 'confuzia partilor',cu alte cuvinte, cu scopul de a se putea stabili tatal adevarat al copilului care ar urma sa se nasca.Este vorba insa si de o obligatie morala,de respect pentru memoria defunctului,de doliu,s-ar putea spune,pentru ca aceasta perioada de continenta este impusa si vaduvei,chiar daca nu s-a consumat casatoria.Daca, ignorand interdictia,casatoria se consuma in aceasta perioada de abtinere,femeia ii este interzisa pe veci celui ce a savarsit pacatul.

Ceea ce se numeste 'juramant de anatema' este o formula prin care se chiama mania lui Dumnezeu fata de femeia adultera,ceea ce inseamna dezavuarea paternitatii fata de copilul care s-ar naste si un divort irevocabil.

In ceea ce priveste piedicile temporare,este de remarcat ca 'religia mixta' este o piedica numai in anumite conditii:nu este permisa casatoria unei musulmane cu un nemusulman,dar este permisa casatoria unui musulman cu o femeie apartinand uneia dintre religiile revelate(religiile crestina si iudaica).Nu este permisa casatoria unui musulman cu o femeie apartinand uneia dintre religiile politeiste.

Un musulman nu se poate casatori cu o femeie casatorita cu un altul pentru ca o musulmana nu poate avea decat un singur sot.Un musulman poate avea insa doua,trei sau patru sotii,dar nu mai mult de patru in acelasi timp.Casatoria cu a cincea femeie nu este posibila:este vorba insa de o piedica temporara pentru ca un loc intre cele patru poate deveni vacant prin divort sau prin deces.

Nu este permisa casatoria simultana cu doua femei aflate intr-un grad de inrudire intre ele care,daca ar fi fost de sexe diferite,nuar fi permis casatoria.Nu este permisa,de asemenea,casatoria cu o persoana aflate in cursul perioadei de continenta sau cu o persoana repudiata de trei ori.In ceea ce priveste consimtamantul necesar incheierii contractului,acesta se refera,in principiu, la tutorele legal,dar poate sa se refere,in anumite conditii,si la persoanele in cauza.

Tutorele legal este in primul rand tatal,care isi exercita dreptul de constrangere (jabr) asupra fiului pana la perioada pubertatii si asupra fiicei pana la contractarea primei casatorii.In afara perioadei in care se exercita tutela legala(de catre tata sau de catre un alt tutore-wali) partile interesate trebuie sa-si dea direct consintamantul.Tutela este conceputa ca o modalitate de protectie a celui tutelat,deci se poate exercita numai in interesul acestuia.Exista posibilitatea sa fie casatoriti copiii,in conditiile in care tutorii se inteleg intre ei, consumarea casatoriei urmand sa aiba loc in momentul in care cei doi ating varsta legala.

Constituirea dotei(mahr,sadaq) este o conditie obligatorie pentru casatorie:este interzis orice acord intre parti in vederea renuntarii la aceasta.In principiu,dota trebuie sa fie serioasa,nu simbolica,sa apartina in intregime femeii si sa nu presupuna,in schimb,nici un fel de zestre din partea acesteia.Pana la varsarea dotei-in intregime,sau partea stabilita anterior prin contract-sotul nu are dreptul sa pretinda consumarea casatoriei.Femeia are dreptul la dota intreaga in cazul in care casatoria a fost consumata sau daca sotul moare inainte chiar de consumare;are dreptul la jumatate din dota in cazul in care casatoria se desface inainte de consumare; si nu are dreptul la dota cand casatoria este anulata.

Pentru incheierea contractului pe care il reprezinta casatoria este nevoie de formalitati simple: se cere consimtamantul partilor si trebuie sa existe doi martori.Cei doi martori trebuie sa fie musulmani liberi,sanatosi la minte si de sex masculin.Se poate admite(in rit hanefit) ca unul dintre cei doi martori sa fie inlocuit de doua femei.

Codurile moderne adauga la aceasta formalitati administrative legate de intomirea actului de casatorie.

Casatoria antreneaza drepturi si datorii din partea ambilor soti.Este vorba de datorii reciproce,cum ar fi coabitarea ,respectul si afectiunea mutuala,drepturi de succesiune,drepturi asupra copiilor rezultati din casatorie si drepturi ale fiecareia dintre parti.Sotia are dreptul la intretinere(hrana,imbracaminte,locuinta,ingrijire medicala), dreptul la tratament egal cu al celorlalte sotii in caz de poligamie,dreptul de a face vizite parintilor si de a-i primi pe acestia,libertatea de a-si administra bunurile,fara control din partea sotului.Sotul are dreptul sa-i ceara sotiei fidelitate,supunere,alaptarea la san a copiilor,grija pentru bunul mers al caminului,respect fata de tatal sau,de mama sa si fata de rudele apropiate.

Se remarca faptul ca,in dreptul canonic musulman,sotii traiesc in regim de completa separatie a bunurilor.

Desfacerea casatoriei se produce fie prin decesul uneia dintre parti,fie prin divort.In ceea ce priveste divortul exista,pe de o parte,repudierea care are loc la initiativa sotului (talaq) si,pe de alta parte,divortul propriu-zis(tatliq sau tafriqa),pronuntat de cadiu,la cererea barbatului sau femeii.

Cand este vorba de repudiere,aceasta poate avea loc numai dupa ce casatoria a fost consumata si duce la separarea sotilor in cursul perioadei de continenta:in aceasta perioada,repudierea poate fi revocata.Daca nu a fost revocata,urmeaza o noua perioada de separare,dupa care despartirea este definitiva.In cazul in care sotul pronunta o a treia repudiere dupa alte doua succesive,el nu se mai poate casatori cu femeia respectiva decat dupa desfacerea unei alte casatorii contractate legal de aceasta si consumata.Desi solutia nu este foarte ortodoxa,sotul poate pronunta de trei ori,una dupa alta,formula de repudiere,antrenand astfel,o despartire definitiva,chiar fara respectarea perioadelor de despartire temporara in cursul carora poate avea loc impacarea.

In ceea ce priveste divortul propriu-zis,el este pronuntat de judecator in cazul in care are loc 'juramantul de anatema',cand nu sunt indeplinite conditiile fiziologice pentru consumarea casatoriei sau cand una dintre parti nu-si indeplineste obligatiile care-i revin prin casatorie.Sotia poate cere divortul,de pilda,atunci cand sotul este absent mai mult de un an sau cand nu-i acorda intretinere la nivelul cerut de conditia sa sociala.

Trebuie subliniat faptul ca nici dreptul islamic,nici morala conjugala traditionala nu incurajeaza infidelitatea sotului:relatiile extraconjugale sunt permise numai in perioada sclavagista,cu sclavele concubine.In cazul in care se naste un baiat dintr-o asemenea relatie,acesta poate fi recunoscut de tatal sau,iar sclava respectiva capata statutul de umm walad 'mama de baiat',ceea ce inseamna ca nu mai poate fi vanduta,iar la moartea stapanului devine libera.

Astfel, filiatia este recunoscuta prin insasi existenta casatoriei.Principiul este: 'copilul apartine patului [conjugal]'(al walad li-l firas).

Tatal are drepturi asupra copilului,decurgand din statutul sau de tutore si,in primul rand,dreptul la constrangere matrimoniala(jabr)care se exercita asupra fiului pana la 18 ani(15 ani ani ritul hanefit) si asupra fiicei pana la consumarea primei casatorii.In aceasta perioada,tatal are obligatia sa asigure intretinerea copiilor si sa vegheze la educatia lor.

Mama are dreptul la garda(hadana)asupra copiilor cata vreme acestia au nevoie de ingrijirea ei.Acest drept se exercita din momentul nasterii pana la sapte ani pentru baieti si noua ani pentru fete (varsta variaza la diferite rituri) si se exercita chiar in cazul in care casatoria este desfacuta,cu conditia ca femeia sa nu se recasatoreasca in aceasta perioada:daca o face,isi pierde dreptul la garda asupra copilului sau copiilor rezultati din casatoria anterioara.

Referitor la drepturile femeilor si la rolul familiei naturale ca structura de baza a societatii, un punct de referinta este predica de adio a profetului Muhammed in care a spus urmatoarele:"O, oameni! Aveti frica de Dumnezeu in ceea ce priveste femeile! Cu adevarat, voi le-ati luat prin grija lui Dumnezeu si vi le-ati facut legiuite prin cuvintele lui Dumnezeu. Ele au obligatia sa-si onoreze drepturile conjugale si sa nu faca lucruri necuviincioase. Voi insa aveti obligatia de a le asigura conditii bune de trai, adica hrana si imbracaminte corespunzatoare." [5]Aici trebuie notat ca aceste cuvinte au apartinut lui Muhammed, fiind rostite in secolul al VII-lea, cand, in afara zonei Islamului, pozitia femeii in societate era, cu unele exceptii, destul de modesta si chiar degradanta. Islamul, prin vocea Profetului Muhammed i-a inaltat statutul, numind-o "partener si ajutor apropiat" al sotului. In Coran exista mai multe versete care-i confera femeii o pozitie egala in societate, cu drepturi proprii, inclusiv dreptul de mostenire. Recunoasterea valorii femeii nu doar in sanul familiei, ci si in afara ei, isi gaseste intruchiparea in Aisa, sotia Profetului care, dupa moartea sa, a ramas una dintre cele mai importante autoritati in materie de a inregistra hadisuri (colectie de vorbe si fapte ale Profetului care formeaza sursa secundara a legislatiei islamice din zilele noastre). Aceasta schimbare rapida in modul de tratare a femeilor in Islam a avut loc, asa cum am mentionat, intr-o perioada in care pozitia femeii era mult sub cea ocupata de barbat si efectul a fost asezarea femeii pe o noua treapta in societatea islamica. Desigur, au existat si exceptii, unele chiar in acele timpuri. Este si cazul primei sotii a Profetului , Khadija. Ea a fost un excelent om de afaceri si un antreprenor care l-a angajat pe Muhammed drept coordonator al caravanelor sale comerciale. Ulterior s-a casatorit cu el, pe parcursul acestui mariaj profetul primind si profetia. Fiind pentru o perioada angajatorul lui Muhammed si posedand o avere insemnata, Khadija nu se numara printre femeile sarmane, cum erau cele mai multe din societatea araba. In acest caz si in alte situatii similare intervine intelepciunea cuvintelor profetului care au stabilit ca femeia este un "partener si ajutor apropiat" al sotului. Pe aceasta cale, in Islam s-au pus bazele unei pozitii emancipate a femeii, in toate domeniile economice si sociale. Mai inainte, am mentionat ca drepturile omului au fost stabilite in mod evident, odata cu sosirea lui Muhammed, dar ca ele au avut de suferit datorita influentelor externe. Sa detaliem acum acest aspect. Cand s-a intamplat aceasta tragedie, dintr-o varietate de cauze istorice si socio-politice, mai multe segmente ale societatii islamice, in special cele care deja fusesera afectate in mod treptat sub regulile coloniale din Asia, Africa sau de oriunde altundeva, s-au confruntat cu deteriorarea sistemului de valori mostenit. Rolul si statutul femeii in domenii precum educatia, dreptatea sociala si drepturile omului au avut de suferit. Saracia, analfabetismul, cultura si moralitatea diferita, in general, au invadat societatile islamice in acelasi mod precum in cazul altor civilizatii anterioare. Lumea islamica a cazut prada unor situatii care au determinat-o sa-si piarda abilitatea de a-si reveni sau de a controla evenimentele. Iar rezultatul se poate observa chiar in zilele noastre in unele dintre statele islamice. Intrebarea care se ridica: poate fi facut Islamul responsabil pentru aceasta stare? In cautarea unui raspuns, cineva va avea nevoie sa se intoarca catre alte religii, in mod special catre cele doua care au precedat Islamul, si sa se informeze, spre exemplu, daca poate fi Crestinismul blamat pentru cateva colonizari discutabile din Asia, Africa sau din alte parti ale lumii, petrecute in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, colonizari care au violat in permanenta drepturile omului. Sau poate sa fie tras la raspundere Crestinismul pentru cele doua razboaie mondiale ale secolului al XX-lea, pentru pierderile imense de vieti omenesti si materiale? Sau poate fi Crestinismul blamat pentru producerea si propulsarea bombelor atomice asupra oraselor Hirosima si Nagasaki care, printre altele, au incalcat si drepturile omului? Ori religia crestina este cea care a introdus Holocaustul pe portile Europei, cel care a afectat in mod brutal drepturile omului? Poate Iudaismul, ca religie, sa fie facut responsabil pentru devierea din comportamentul evreilor, cand Moise s-a aflat pe muntele Sinai, aproape de Dumnezeu?Raspunsurile nu sunt greu de gasit si, in mod normal, ele se rezuma la unul singur: NU! Asadar, acelasi algoritm de judecata trebuie aplicat si in ceea ce priveste responsabilitatea Islamului in raport cu deficientele din sfera respectarii drepturilor omului care se pot observa in unele state islamice astazi si pe care le recunoastem deschis. Totusi, cauzele acestor deficiente tin mai degraba de circumstante sau de conditiile sociale, istorice, ancorate in neglijenta practicii coloniale, decat de practica islamica. "Religia nu poate gresi. Acest lucru il fac doar oamenii." Iata de ce, asa cum este importanta asigurarea unor masuri la nivel national si international care sa impiedice revenirea la colonialism, imperialism, comunism si alte curente "ismice" distructive sau la producerea si utilizarea armelor de distrugere in masa, tot asa de imperativa este si asistarea tuturor tarilor, inclusiv a celor islamice afectate, in calea eforturilor acestora de a readuce, cat mai repede posibil, bucuria manifestarii drepturilor omului.Un pas important in aceasta directie a fost facut de catre Organizatia Conferintei Islamice, cea care la Cairo, in august 1990, a adoptat in unanimitate Declaratia drepturilor omului in Islam. Iata cateva dintre articolele sale, Articolul 1 a) Toti oamenii formeaza o singura familie, ai carei membri sunt uniti prin supunere in fata lui Dumnezeu si care provin din Adam si Eva. Toti oamenii sunt egali din punct de vedere al demnitatii, obligatiilor si responsabilitatilor de baza, fara nici o discriminare pe criterii de rasa, culoare, limba, sex, credinta religioasa, afiliere politica, pozitie sociala sau alte considerente. b) Toti oamenii sunt creaturile lui Dumnezeu, iar cei mai iubiti de catre El sunt aceia care sunt cel mai de folos restului comunitatii. Nici unul nu este superior celuilalt decat in pietate si in plinirea de fapte bune. Articolul 5 a) Familia reprezinta baza societatii, iar casatoria - caramida sa. Barbatii si femeile au dreptul la casatorie si nici o restrictie legata de rasa, culoare sau nationalitate nu poate sa-i impiedice sa-si exercite acest drept.b) Barbatul este responsabil pentru sprijinul si bunastarea familiei. Articolul 17 a) Oricine are dreptul sa traiasca intr-un mediu curat, departe de vicii si de coruptia morala, un mediu care trebuie sa cultive auto-dezvoltarea si care sa stea drept garant al statului si al societatii in general, in exercitarea drepturilor.b) Oricine are dreptul la ingrijire medicala si protectie sociala, precum si la toate inlesnirile pe care le ofera societatea si statul, in limitele resurselor de care dispun.c) Statul trebuie sa asigure dreptul individual la o viata decenta care sa permita satisfacerea tuturor nevoilor de baza si secundare, incluzand hrana, imbracaminte, locuinta, educatie, asistenta medicala si alte nevoi primare. Iar in problematica guvernarii si a democratiei, articolul 17 prevede: a) Autoritatea implica responsabilitate, abuzul sau gestionarea ei intr-un mod tendentios fiind interzise in mod categoric, astfel incat drepturile fundamentale ale omului sa poata fi garantate.b) Oricine are dreptul sa participe direct sau indirect la activitatile privind administrarea tarii sale sau sa indeplineasca o functie publica conform prevederilor Sariei. Acestea ne conduc catre concluzie. Declaratia drepturilor omului in Islam reprezinta primul pas in revigorarea drepturilor si obligatiilor pe care Dumnezeu le-a lasat pentru oameni, cei care le conduc pe toate celelalte creaturi ale Sale de pe Pamant. In fata realitatilor si constrangerilor care ingradesc mersul in aceasta directie, adoptarea acestei declaratii inseamna cativa pasi facuti inainte pe un drum lung si dificil.

Barbatul si femeia sunt egali in islam, dar ei au fost creati diferiti si au roluri diferite. Islamul considera ca sotul si sotia se completeaza reciproc. Nici unul nu-l domina pe celalalt. Fiecare are drepturile si indatoririle sale individuale, impreuna ei formeaza o familie linistita si fericita care constituie baza unei societati unite si prospere.Femeia nu este nici pe departe lipsita de drepturi. Ea are dreptul de a-si alege singura sotul, sa aiba si sa mosteneasca avere, sa divorteze in anumite conditii (cand barbatul nu isi indeplineste indatoriile de sot, nu o poate intretine sau o maltrateaza). Ea nu este supusa barbatului ci doar lui Allah, si are dreptul sa-l infrunte pe sotul sau tatal sau daca i se cere sa mearga impotriva poruncilor lui Allah. Coranul stabileste reguli cu privire la felul in care trebuie sa se imbrace o femeie, dar acestea au fost interpretate in diferite culturi cu diferita strictete. Controversatul voal pe care femeile trebuie sa il poarte in public isi are originea in Biblie, unde este mentionat ca obligatoriu de catre apostolul Pavel. Desigur, cum crestinii au ales sa ignore aceasta regula si majoritatea musulmanilor care traiesc in societati moderne au ales sa o ignore (in Turcia este chiar interzisa purtarea voalului in scolile statului). Deasemenea, islamul stabileste reguli cu privire la cum trebuie sa se imbrace barbatii (spre ex, genunchii trebuie sa fie acoperiti - in Iran este ilegal sa porti pantaloni scurti!). Sa nu avem impresia ca crestinismul este mai putin strict cu privire la portul barbatilor, iata ce spune Pavel in I Corintineni 11:14: 'necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung'. Aparitia islamului a avut ca urmare o imediata si drastica imbunatatire a conditiilor de viata a femeilor din peninsula arabica. Dupa moartea profetului insa, regulile stabilite in Coran au fost interpretate in mod diferit si situatia femeilor a devenit similara cu cea din epoca pre-islamica. In general insa, Coranul nu face diferentieri intre femeie si barbat. Spre exemplu, cand se incurajeaza studiul se subintelege ca aceasta se aplica atat pentru femei, cat si pentru barbati. Diferentele care exista in acest sens in unele tari islamice se datoreaza culturii si obiceiurilor locale si nu religiei.

Poligamia

In timpul vietii profetului, razboiul continuu a lasat un numar mare de femei vaduve care nu mai puteau sa se intretina si sa isi creasca copii. Considerand ca este mai bine ca un barbat sa aiba mai multe neveste, decat o femeie sa traiasca singura si sa nu aiba posibilitatea de a se intretine, Coranul permite poligamia. Un barbat nu trebuie insa sa aiba mai mult de patru neveste si trebuie sa fie capabil de a fi drept si just fata de fiecare dintre ele. O femeie care va deveni a doua sotie poate refuza sa se casatoreasca cu un barbat pe motivul ca acesta are deja o sotie. Poligamia nu este incurajata cu exceptia situatiilor de mai sus, iar in zilele de astazi este foarte rar practicata si interzisa prin lege in majoritatea tarilor islamice.

Bibliografie

Meududi, Introducere in Islam, Bucuresti, Ed. Charter, 1991

Abdel Aziym, Dr.Sherif, Femeia in islam, Bucuresti , Ed. Taiba, 2008

Yves Thoraval, trad. N. Anghelescu, Dictionar de civilizatie musulmana , Larouse, Editura Universul Enciclopedic, , Bucuresti, 1997

Aljazeera.net/english