Raspunderea civila a notarului public

RASPUNDEREA CIVILA A NOTARULUI PUBLIC

In literatura juridica de specialitate s-a apreciat ca raspunderea civila a notarului public poate interveni in cazuri extrem de rare[1]. Constatarea se intemeiaza pe caracterul necontencios al procedurii notariale si pe imprejurarea ca majoritatea actelor notariale se indeplinesc in prezenta partilor si in conformitate cu vointa lor, daca aceasta este in concordanta cu legea.

Cu toate acestea, art. 38 din Legea nr. 36/1995 prevede ca  raspunderea civila a notarului public poate fi angajata, in conditiile legii civile, pentru incalcarea obligatiilor sale profesionale, atunci cand acesta a cauzat un prejudiciu. Mai mult, legea prevede obligativitatea incheierii de asigurari de raspundere profesionala a notarului public prin casa de asigurari, constituita in acest scop.

Si in Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995, exista mentiune expresa cu privire la raspunderea civila a notarului public pentru prejudiciile cauzate prin modul in care isi exercita obligatiile profesionale ce-i revin. Aceasta este garantata prin Casa de asigurari constituita in conditiile legii, si este instituita obligatia ca la inceputul activitatii sale, notarul public sa devina membru al Casei de asigurari pentru garantarea raspunderii civile, care functioneaza in cadrul Uniunii Nationale a Notarilor Publici, potrivit statutului propriu.

In literatura de specialitate s-a observat ca Legea nr. 36/1995 face trimitere la legea civila, dar s-a pus intrebarea daca aceasta trimitere este facuta la principiile raspunderii civile delictuale sau la cele ale raspunderii civile contractuale[2]. Raspunsul la aceasta intrebare a fost vazut ca depinzand de natura activitatii notariale si a raporturilor dintre notar si client.

Activitatea notariala se exercita, asa cum am mai aratat, in cadrul unui serviciu de interes public. In acelasi timp, insa, nu se poate face abstractie de imprejurarea ca actul notarial este un act de autoritate publica, drept pentru care s-a apreciat activitatea notariala se inglobeaza in conceptul de "functie publica"[3]. Din acest motiv s-ar putea sustine ca o astfel de functie se realizeaza in afara unei raspunderi contractuale, iar raspunderea notarului public pentru pagubele produse nu poate imbraca decat forma unei raspunderi civile delictuale.

Cu toate acestea, s-a admis ca serviciul public exercitat de notar are o "figura juridica proprie " deoarece este indeplinit de catre o persoana care are o profesie liberala. Chiar daca legislatia in vigoare nu impune necesitatea incheierii unui contract intre notar si cel care apeleaza la serviciile sale, asa cum se intampla in cazul avocatului , profesia de notar se realizeaza in cadrul unor relatii contractuale. Din acest motiv este atat de complicat sa se rezolve problema in discutie.

Si in doctrina franceza problema raspunderii patrimoniale a notarului este la fel de controversata[6]. Aceasta doctrina este si ea polarizata in jurul a doua conceptii. Cea dintai afirma ca aceasta raspundere are un caracter delictual, iar cealalta apreciaza ca este vorba despre o raspundere contractuala bazata pe regulile specifice contractului de mandat. In mod izolat a fost formulata chiar teza ca raspunderea patrimoniala a notarului este una bazata pe ideea de risc.

In literatura de specialitate romaneasca s-a apreciat, totusi, ca intre notarul public si beneficiarul serviciilor sale se stabilesc relatii contractuale si, din acest motiv, raspunderea patrimoniala a notarului este una civila contractuala[7].

Argumentele invocate in sprijinul acestei sustineri au in vedere, in primul rand, faptul ca pentru serviciile prestate notarul public primeste un onorariu, ceea ce conduce cu gandul la suma de bani platita celui care exercita o profesie liberala. In al doilea rand, activitatea notarului public se realizeaza numai la cererea partii interesate, imprejurare ce prezinta semnificatii si cu privire la natura raporturilor dintre notar si client. Un alt argument are in vedere imprejurarea ca notarul public este supus unor obligatii fiscale proprii profesiilor liberale.