; solutia adoptata (dintre mai multe posibilitati) (DEX, 1998).
Dupa H. Simon (1960), un proces decizional cuprinde:
colectarea informatiilor pentru formalizarea problemei decizionale;
clasificarea problemei decizionale;
constientizarea problemei decizionale;
identificarea alternativelor (proiectarea acestora);
alegerea principiului evaluarii;
alegerea deciziei;
implementarea deciziei.
In procesul decisional, situatiile decizionale se manifesta in:
conditii de certitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este maxima);
conditii de incertitudine (probabilitatea de a realize obiectivul este apreciabila, spre medie);
conditii de risc (probabilitatea de a realize obiectivul este redusa).
Dupa orizontul activitatilor firmei, deciziile pot fi:
strategice (pentru perioada mai mare de un an);
tactice (vizeaza o activitate sau o subactivitate, pentru perioade mai reduse decat intervalul de un an);
curente (sunt cele mai frecvente si vizeza realizarea de obiective individuale, specifice, constand in sarcini si atributii; perioadele de referinta sunt mai scurte, respectiv cateva saptamani).
In raport cu palierul la care este situat manegementul, deciziile sunt:
la nivel superior (top management);
la nivel mediu (sefi de echipa, sectii, ateliere s.a.);
la nivel inferior (sefi de echipa, de birouri, laboratoare s.a.).
Dupa frecventa lor, deciziile pot fi:
periodice (la anumite intervale definite);
aleatorii (la intervale neregulate);
unice (au character de exceptie).
Posibilitatea anticiparii clasifica deciziile in:
anticipate;
imprevizibile.
