Principiile fundamentale ale procesului penal

Principiile fundamentale ale procesului penal

1. Definitie

Principiile de baza ale procesului penal sunt reguli cu caracter general in temeiul carora este reglementata intreaga desfasurare a procesului penal.

Reguli cu caracter general in temeiul carora este reglementata intreaga desfasurare a procesului penal, idei diriguitoare si fundamentale potrivit carora este organizat sistemul judiciar si se desfasoara activitatea procesual penala, reguli cu grad de generalitate si importanta mare in procesul penal. In faza de urmarire penala si judecata principiile se aplica intr-o continua interactiune si conditionare reciproca.

Continutul fiecarui principiu este determinat de existenta celorlalte reguli de baza - principiul legalitatii este principiul cadru inlauntrul si cu respectarea caruia se realizeaza celelalte principii. Toate principiile sunt inscrise in lege, se realizeaza in formele prevazute de lege. Principiul aflarii adevarului in raport cu celelalte principii poate fi considerat conditie de realizare a principiului rolului activ.

Principiul egalitatii participantilor se leaga de principiul folosirii limbii materne, oficialitatea de principiul operativitatii.

In vederea realizarii scopului sau procesul penal functioneaza dupa anumite reguli de baza cu caracter general, iar dreptul procesual penal are urmatoarele 13 principii fundamentale, care pot fi impartite in doua grupe :

Prima grupa reuneste principii pe care Codul de procedura penala le consacra in art.2-8 sub denumirea de reguli de baza ale procesului penal.

1. principiul legalitatii procesuale

2. principiul oficialitatii

3. principiul aflarii adevarului

4. principiul rolului activ al organelor judiciar penale

5. garantarea libertatii persoanei

6. respectarea demnitatii umane

7. prezumtia de nevinovatie

8. garantarea dreptului la aparare

9. principiul folosirii limbi materne - limba in carde se desfasoara procesul penal

§2. Principii inscrise expres ca reguli de baza in Codul de procedura penala:

- principiul legalitatii procesuale

Aceasta regula este reglementata de art.2 al.1 C. proc. pen., care prevede ca "Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege."

Conform regulii enuntate principiul legalitatii se aplica atat in cursul urmaririi cat si al judecatii, acest principiu verificandu-se in raport cu toate normele care reglementeaza un act si nu numai in raport cu o anumita dispozitie legala.

Asa cum am mentionat anterior intregul proces penal este o activitate reglementata de lege, in sensul ca toate activitatile participantilor in cadrul acestuia se realizeaza doar in conformitate cu dispozitiile legii.

Acest principiu este necesar sa se regaseasca in orice activitate judiciara regasindu-se in Constitutie art.1 pct. 5 al legii fundamentale prevede ca respectarea Constitutiei si a suprematiei legii este obligatorie, astfel incat art.2 C. proc. pen., devine o aplicare intr-un domeniu concret a unui principiu cu aplicabilitate generala.

Respectarea legislatiei se aplica pe toata durata procesului penal oglindindu-se in sarcinile organelor judiciare (procurorul supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala, iar intre parchete si instanta exista un control reciproc ( control incrucisat).

Se cunoaste:

- legalitatea procesuala si

- legalitatea substantiala care presupune legalitatea incriminarii si sanctiunilor de drept penal se verifica in raport cu toate normele care reglementeaza un act, garantii procesuale, sanctiuni juridice care intervin in caz de nerespectare si raspundere penala, civila, administrativa, disciplinara a unor subiecti care incalca acest principiu.

Principiul legalitatii presupune deci, ca intreaga desfasurare procesuala, toate activitatile participantilor la procesul penal, sa aiba loc si sa se realizeze numai in conformitate cu dispozitiile legii, consecinta efectuarii unui act de procedura cu nerespectarea dispozitiilor legale, fiind nulitatea acelui act si necesitatea refacerii lui.

principiul oficialitatii - art.2 alin. 2 Cod procedura penala

"Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel."

De regula savarsirea unei infractiuni (cu exceptia catorva putine la numar) da nastere unui drept al statului exercitat prin organele sale abilitate de a trage la raspundere pe infractor ( adica determinarea procesului penal, nefiind nevoie de o sesizare venita din partea unei persoane).

Principiul oficialitatii guverneaza materia procesului penal, definindu-l, spre deosebire de dreptul procesual civil care este guvernat de principiul disponibilitatii (in sensul ca pornirea unui proces de natura civila se afla strict la latitudinea persoanei al carui drept a fost incalcat).

Exceptii de la principiul oficialitatii:

- o restrangere a principiului oficialitatii se manifesta in acele situatii in care legea nu permite organului judiciar sa declanseze actiunea penala din oficiu, fiind necesara o incuviintare sau o autorizare prealabila (ex: infractiuni savarsite de senatori, deputati, presedintele Romaniei, judecatori, infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate s.a.)

Mentionam ca in cazul acestor exceptii derogarea de la principiul oficialitatii se refera doar la declansarea actiunii, ulterior acestui moment procesul penal se desfasoara conform celorlalte reguli.

- principiul oficialitatii nu isi gaseste aplicabilitatea atunci cand legea conditioneaza desfasurarea procesului penal de existenta unei plangeri prealabile formulate de partea vatamata, caz in care oficialitatea este inlocuita cu aspecte proprii disponibilitatii, iar procesul penal nu se poate declansa si nici desfasura decat urmare introducerii unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata plangere care ulterior trebuie sustinuta de catre aceasta pe tot parcursul procesului.

De exemplu in cazul anumitor infractiuni legea conditioneaza pornirea si desfasurarea procesului penal de existenta plangerii prealabile a partii vatamate (art.180, 181, 193 C. pen. etc.).

Desi, la prima vedere in aceste cazuri apare ca aplicabil principiul disponibilitatii, se constata ca nu exista o identitate intrucat in cadrul procesului penal odata formulata plangerea prealabila, partea vatamata nu poate determina limitele actiunii penale. De exemplu daca persoana vatamata formuleaza plangere prealabila, pentru infractiuni prev. de art.181 impotriva lui y, daca ulterior se constata ca infractiunea a fost comisa si de z, plangere prealabila se considera formulata impotriva ambilor. O situatie identica se intalneste si in cazul retragerii plangerii.

- plangerea prealabila nu se confunda cu principiul disponibilitatii din dreptul civil care presupune dreptul de a intenta actiunea, dreptul de a determina limitele, dreptul de a renunta la actiune, dreptul de a recunoaste pretentia si de a stinge litigiul prin tranzactie, de a ataca hot si dreptul de a cere executarea silita a acesteia.

Se disting:

cauze de acuzare publica - unde principiul oficialitatii actioneaza pe deplin;

cauze de acuzare privata - actiunea penala se pune in miscare din vointa partii vatamate;

si cauze de acuzare privat publica - actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, dar odata declansata actiunea, procesul penal se desfasoara din oficiu;

principiul aflarii adevarului - prevazut de art. 3 Cod procedura penala

"In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului."

Aceasta regula este reluata sub alte forme si de alte dispozitii ale Codului de procedura penala de ex.

- art.67 C. proc. pen. in baza caruia partile pe tot parcursul procesului penal pot solicita administrarea unor probe ce pot ajuta organele judiciare la stabilirea situatiei de fapt reale si implicit la aflarea adevarului.

A afla adevarul in cauza penala inseamna a realiza o concordanta deplina intre situatia de fapt, asa cum s-a petrecut aceasta in materialitatea ei si concluziile la care a ajuns organul judiciar cu privire la imprejurarile respective.

De asemenea, presupune cunoasterea realitatii situatiei de fapt si toate imprejurarile referitoare la persoana faptuitorului;

Adevarul trebuie dovedit si descoperit sub toate aspectele

Ceea ce influenteaza aflarea adevarului este sistemul probator

Constatarea existentei sau inexistentei faptei, forma de vinovatie, mobilul si scopul

Concordanta intre situatia de fapt si concluziile organelor judiciare

Aflarea adevarului este legata de principiul rolului activ al organelor judiciare

Pentru parti dreptul sa dovedeasca imprejurari (loialitatea procesuala)

Obligatia oricarei persoane sa contribuie la aflarea adevarului

Adevarul judiciar presupune concordanta care se realizeaza intre aspecte retinute de organe judiciare si care determina convingerea, probele stranse si administrate in speta, diferit de adevarul obiectiv

Principiul aflarii adevarului este completat cu diferite dispozitii legale dintre care, poate cea mai importanta este aceea din art.1 Cod de procedura penala, conform careia "procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala."

principiul rolului activ al organelor judiciare - art.4 Cod procedura penala

"Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal."

Potrivit acestui principiu organele judiciare sunt obligate, in stabilirea adevarului, sa cerceteze toate probele necesare in cauza, chiar daca faptuitorul recunoscand fapta, renunta la administrarea probelor, organele judiciare sunt obligate sa stabileasca toate faptele care au concurat la producerea rezultatului.

In conformitate cu actualele norme procesual penale invinuitul sau inculpatul are dreptul sa nu dea declaratii (asa-zisul drept la tacere), organelor judiciare revenindu-le obligatia legala de a initia administrarea intregului probatoriu.

Tot conform acestui principiu organele judiciare sunt obligate sa explice partilor drepturile si obligatiile lor procesuale si posibilitatile lor de realizare.

Acest rol activ al organelor judiciare imbraca mai multe fatete si anume:

- in legatura cu stabilirea adevarului (obligatia organelor judiciare de a nu ramane pasive si de a administra orice proba necesara aflarii adevarului);

- in libera apreciere a probelor;

- in legatura cu asigurarea drepturilor partilor prin luarea unor masuri (exemplu stabilirea persoanelor carora le revine obligatia legala de prevenire a prejudiciilor);

- in legatura cu indrumarea, sprijinirea si informarea partilor in vederea exercitarii drepturilor conferite de lege (ex. partile au dreptul sa stie ca in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize, au dreptul sa cunoasca obiectivele acesteia).

principiul garantarii libertatii persoanei

Art. 23 din Constitutie prevede ca libertatea individuala a persoanei sunt inviolabile, aceasta reglementare regasindu-se in art.5 Cod procedura penala : "In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.

Nici o persoana nu poate fi retinuta, arestata sau privata de libertate in alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicala ori o masura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului penal, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii.

Orice persoana care a fost, in cursul procesului penal, privata de libertate sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege."

Garantiile procesual penale ale libertatii persoanei pot imbraca diferite forme dar ele pot fi grupate in functie de cateva aspecte semnificative:

- masurile preventive pot fi dispuse in conditii strict enumerate de lege;

- masurile de preventie sunt dispuse de organe judiciare specializate

( atributiile celor mai calificate organe);

- masurile preventive sunt limitate ca timp, si pot fi inlaturate atunci cand nu mai sunt intrunite temeiurile care au justificat masura.

Libertatea persoanei este un drept fundamental al omului, o valoare sociala de mare importanta - retinerea, arestarea preventiva se pot dispune decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege - masurile preventive au o durata diversificata in functie de caracterul lor limitare in timp - libertate provizorie - revocare sau inlocuire.

principiul respectarii demnitatii umane

Actuala Constitutie prevede ca nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau tratament inuman sau degradant, reluand la nivelul de principiu fundamental dispozitii ale Conventiei impotriva torturii, conventiei la care Romania a aderat si art. 3 din C.E.D.O.

La nivel procesual penal acest principiu se regaseste in art.5¹ C. proc. pen., care prevede ca orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane, supunerea acesteia la tortura, la tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, este pedepsita prin lege. Romania a inteles sa faca aplicabil acest principiu prin incriminare, in dreptul penal substantial a torturii in art.267¹ C. pen. , precum si prin prevederea in C. proc. pen., a unor dispozitii ce disciplineaza procesului penal.

Sub acest aspect legea penala prevede ca nici o imprejurare exceptionala (razboi, lupta impotriva terorismului) nu poate justifica tortura. Nu sunt considerate insa, acte de tortura atunci cand durerea sau suferinta rezulta exclusiv din sanctiuni legale (ex. lipsirea de libertate urmare a punerii in executare a unui mandat de arestare).

principiul prezumtiei de nevinovatie - art.5² Cod procedura penala

"Orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva."

Prezumtia de nevinovatie garanteaza protectia persoanelor in procesul penal impotriva arbitrariului in stabilirea si tragerea la raspundere penala. Pe de alta parte, acest principiu il scuteste pe inculpat de a-si dovedi nevinovatia, stabilind acuzatorului sarcina de a proba vinovatia prin mijloacele de proba reglementate de lege.

Astfel, conform art.66 C. proc. pen. invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa. In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

Prezumtia de nevinovatie poate fi interpretata si ca o regula conform careia nici o persoana nevinovata nu poate fi trasa la raspundere penala.

Aceasta prezumtie este insa relativa putand fi rasturnata prin probe care atesta vinovatia fara nici un dubiu. Atunci cand probele administrate intr-o cauza lasa loc de indoiala in ceea ce priveste vinovatia persoanei cercetate, prezumtia de nevinovatie nu este rasturnata urmand a se face aplicarea regulii conform caruia orice dubiu profita invinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Regula in dubio pro reo - orice indoiala este in favoarea inculpatului se refera numai la situatii de fapt nu si la interpretarea normelor juridice si nici a dispozitiilor cu caracter echivoc dintr-o hotarare.

Este strans legata de aflarea adevarului, sta la baza tuturor garantiilor procesuale legate de protectia persoanei in procesul penal.

Garanteaza protectia persoanei impotriva arbitrariului in stabilirea si tragerea la raspundere penala.

principiul garantarii dreptului la aparare

Acest principiu are o consacrare nationala cat si internationala.

In dreptul intern art. 24 din Constitutie instituie ca regula fundamentala a activitatii judiciara acest drept, textul legii fundamentale prevede ca dreptul la aparare este garantat, in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistati de un avocat, ales sau numit din oficiu).

- art.6 Cod procedura penala:

"Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.

In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.

Organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.

Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.

Organele judiciare au obligatia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales."

La nivel international art. 6 C.E.D.O. obliga organele judiciare ale statelor semnatare sa garanteze dreptul persoanei de a avea acces la o justitie echitabila.

Componenta ce mai importanta a dreptului la aparare este asistenta juridica, legislatia interna respectand acest drept prin art.6 C. proc. pen. care obliga organele judiciare sa aduca la cunostinta invinuitului, inainte de a i se lua prima declaratie, ca are dreptul de a fi asistat de un avocat. Mai mult chiar in situatia in care invinuitul este retinut, arestat in alta cauza, minor, militar, sau ori de cate ori se apreciaza a fi necesar (art.171 C. proc. pen.) asistenta juridica este obligatorie.

Dreptul la aparare poate imbraca urmatoarele aspecte:

- partea isi poate apara singura interesele (situatiile in care asistenta juridica nu este obligatorie) legea procesual penala instituind o serie de drepturi si garantii procesuale care ii permit acest lucru.

- organul judiciar este obligat sa ia in considerare aspectele in favoarea fiecarei parti (obligatie ce decurge din principiul rolului activ) care am facut vorbire anterior).

- in anumite situatii asigurarea dreptului la aparare este obligatoriu.

Trasaturile esentiale ale dreptului la aparare sunt urmatoarele:

1 - dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului penal;

2 - dreptul la aparare este garantat tuturor partilor;

3 - poate imbraca forme multiple raportat la faza in care se afla procesul penal si se realizeaza - prin independenta instantei, prin caile de atac, prin ierarhia instantelor modul de organizare al instantelor etc.

Art. 6 al.2 si 3 C.E.D.O. stipuleaza orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata a fi nevinovata, avand dreptul sa fie informat in termenul cel mai scurt asupra naturii si cauzei acuzatiei retinute impotriva sa, sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare exercitarii apararii sale, sa se apere (singur sau de un aparator), sa asculte sau sa ceara ascultarea unor martori (sau astfel spus dreptul de a solicita administrarea de probe).

Toate aceste drepturi ce actioneaza in mod interdependent sunt o garantie ca fiecare parte a unui proces penal va avea parte de un proces echitabil.

principiul folosirii limbii materne

Art.127 al Constitutiei prevede ca procedura judiciara se desfasoara in limba romana.

Codul de procedura penala reia acest principiu in -art.7 Cod procedura penala care prevede ca: "In procesul penal procedura judiciara se desfasoara in limba romana. In fata organelor judiciare se asigura partilor si altor persoane chemate in proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se in limba romana" iar potrivit art.8 Cod procedura penala "Partilor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum si dreptul de a pune concluzii in instanta, prin interpret."

Referitor la gradul de cunoastere al limbii romane, la nivel international, s-a stabilit ca dreptul de apreciere al acestui aspect revine in mod suveran judecatorului care judeca fondul cauzei.

Aplicarea acestei reguli sistemului nostru procesual penal presupune ca in faza de urmarire penala procurorul este cel ce apreciaza asupra acestui aspect, iar in faza cercetarii judecatoresti acest drept revine judecatorului.

§3. Alte principii ale procesului penal

A doua grupa reuneste principii cuprinse in Constitutie sau in alte norme decat cele cuprinse in Codul de procedura penala.

10. principiul egalitatii persoanelor in procesul penal - egalitatea persoanelor in procesul penal

11. principiul respectarii vietii private in procesul penal

12. operativitatea procesului penal

13. dreptul la un proces echitabil

principiul egalitatii persoanelor in procesul penal

Art.16 din Constitutie prevede ca nimeni nu e mai presus de lege. Acest principiu este oglindit si in disp. art. 21 al legii fundamentale conform caruia orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime - egalitate in toate domeniile;

La nivel procesual penal acest principiu nu este oglindit de un text de lege, el regasindu-se insa in modalitatea de administrare al justitiei, si anume:

- desfasurarea procesului penal se realizeaza de aceleasi organe in raport cu toate persoanele, dupa aceleasi reguli procesuale, toate partile avand aceleasi drepturi, neexistand privilegii procesuale pentru anumite persoane ori restrictii procesuale pentru alte persoane. - competenta personala nu aduce atingere acestui principiu;

principiul respectarii vietii intime, familiale si private in procesul penal

Printre celelalte drepturi ale omului, se inscrie si dreptul la respectarea vietii sale intime de catre organele statului.

Art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului protejeaza expres viata privata a tuturor persoanelor prohibind orice imixtiune, in alte conditii decat cele limitativ prevazute de lege.

Acest principiu rezulta din modul de reglementare a unora din masurile procesuale sau a administrarii unor probe.

Astfel, pentru perchezitia domiciliara a unei persoane este necesara autorizatia prealabila a instantei. De asemenea, pentru inregistrarea audio sau video, a convorbirilor unei persoane, legea prevede posibilitatea unor astfel de inregistrari numai in cazul infractiunilor grave si numai dupa o prealabila autorizare data de instanta de judecata, pe un termen limitat, ce nu poate depasi 30 de zile, dar poate fi prelungit la cerere.

principiul operativitatii procesuale

Mai este denumit si principiul celeritatii, iar intr-un sens larg presupune atat constatarea la timp a infractiunilor cat si rezolvarea rapida a cauzelor penale si pe cat posibil simplificarea activitatii procesual penale.

Operativitatea presupune promptitudine in desfasurarea activitatii judiciare, calitate in efectuarea actelor procesuale si procedurale, simplificare in indeplinirea formelor procesuale si eficacitate optima in realizarea scopului procesului penal, acest principiu decurgand si din art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conform caruia, orice persoana are dreptul la un proces echitabil si intr-un termen rezonabil.

Din cele mentionate se pot extrage elementele esentiale ce compun acest principiu fundamental:

- promptitudine in constatarea si solutionarea cauzelor penale;

- calitatea actelor procesuale si procedurale;

- simplificarea activitatii procesual penale;

- implinirea cu eficacitate a sarcinilor organelor judiciare.

Mentionam ca acest principiu nu este consacrat de un text in legislatia procesual penala, insa in practica una din activitatile procurorilor este solutionarea diferitelor plangeri de tergiversare ale partilor din cauzele penale, reprezentantii Ministerului Public, putand sa verifice daca in cauze concrete organele de cercetare penala au indeplinit cu ritmicitate acte procesuale si procedurale. In caz contrar procurorul in temeiul art. 219 C. proc. pen. da note de indrumare stabilind si termen de solutionare a cauzei.

Organele judiciare sunt obligate sa procedeze fara intarziere la solutionarea cauzei cu respectarea tuturor dr. partilor si regulilor prev. de lege;

Procesul penal trebuie sa se desfasoare in timp util incat scopul sa se realizeze in conditii cat mai bune.

- dreptul la un proces echitabil

- art. 21 alin (3)din Constitutia Romaniei: "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil".

- art. 6 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara: "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime in exercitarea dreptului sau la un proces echitabil".

- art. 6 din C.E.D.O. " Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotara, fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa."