Prerogativele dreptului de proprietate

PREROGATIVELE DREPTULUI DE PROPRIETATE

Prerogativele sau atributele formeaza continutul dreptului de proprietate si pot fi exercitate fie prin putere proprie si in interes propriu, fie indirect si mijlocit cu ajutorul altei persoane.

Dreptul de proprietate are trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia.

Sectiunea 1: Posesia

1) Definitie1. Posesia reprezinta posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a se bucura in totalitate de un bun si de a-l folosi in interes propriu fara a fi impiedicat de cineva, ba mai mult atributul respectiv poate fi exercitat si de catre o alta persoana, dar tot in interesul titularului.

2) Elementele componente: posesia presupune existenta a doua elemente: unul material, numit corpus si unul intentional numit animus. Elementul material consta in detinerea de acte materiale pentru folosirea bunului si in exercitarea in fapt a prerogativelor ce alcatuiesc atributele drepturilor reale, iar animus reprezinta intentia de a poseda pentru sine si nu pentru altul sau savarsirea actelor materiale de folosinta a lucrului cu credinta de a le face pentru sine asa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul altui drept real.

3) Dobandirea si pierderea posesiei

Dobandirea posesiei are loc numai in situatia in care cele doua elemente ale sale se unesc.

Daca elementul material poate fi dobandit atat personal de catre posesor, cat si de un reprezentant (locatar, depozitar, mandatar), elementul intentional trebuie sa fie prezent, direct si nemijlocit, in persoana posesorului.

Pentru a dovedi existenta posesiei, trebuie sa fie dobandita in mod necesar, existenta celor doua elemente. Corpus este elementul obiectiv al posesiei si este usor de dovedit prin orice mijloc de proba, pe cand celalalt (elementul intentional) este mult mai dificil de dovedit.

Pierderea posesiei este opusul dovedirii ei, realizandu-se prin disparitia celor doua elemente componente. Astfel, aceasta are loc prin instrainarea posesiei, prin abandon sau atunci cand posesorul paraseste bunul cu intentia de a renunta la el.

Pierderea mai poate avea loc si prin disparitia numai a unuia dintre elemente, astfel ca: elementul material se poate pierde atunci cand bunul intra in proprietatea altei persoane, cum ar fi de exemplu, furtul, iar elementul intentional poate disparea in cazul in care posesorul instraineaza bunul respectiv, iar dobanditorul il inchiriaza instrainatorului, prin aceasta fostul posesor transformandu-se intr-un simplu detentor precar, deoarece, chiar daca are material bunul, o face sub nume de chirias si nu de titular al unui drept real.

4) Calitatile posesiei

Pentru a produce efectele sale, posesia trebuie sa aiba o serie de calitati precum: continua, netulburata, publica si neechivoca.

Continuitatea posesiei presupune implicarea unei succesiuni a actelor de posesie la anumite intervale de timp (destul de scurte), tinand seama de natura bunului.

Faptul ca posesia este netulburata, inseamna ca aceasta nu trebuie sa fie intemeiata pe acte de violenta pentru sau impotriva adversarului.

Pentru ca posesia sa fie publica, este necesar ca aceasta, desi exercitata. sa fie cunoscuta de toti.

Posesia este neechivoca in sensul ca, actele posesorului nu sunt de asa natura, incat sa puna in evidenta intentia acestuia de a se comporta ca un proprietar.

5) Viciile posesiei sunt considerate a fi opusul calitatilor sale.

a) Discontinuitatea posesiei conta in faptul ca posesorul nu trebuie sa se afle in contact permanent cu bunul. E nevoie ca dreptul de proprietate asupra bunului sa fie exercitat in mod normal, in functie de natura bunului.

b) Violenta: posesia poate fi tulburata³ atat prin acte de violenta pasiva cat si prin violenta activa.

c) Clandestinitatea este opusul continuitatii si de regula deterioreaza posesia bunurilor mobile.

d) Echivocul exista atunci cand doua sau mai multe persoane exercita acte de stapanire asupra unui bun, nici una dintre ele pretinzand o posesie proprie, distincta.

6) Efectele posesiei

Posesia conduce la efecte juridice importante cum ar fi:

- dobandirea fructelor bunului posedat de catre posesorul de buna-credinta:

- crearea unei prezumtii de proprietate in favoarea posesorului:

- apararea posesiei imobiliare prin actiunile posesorii:

- uzucapiunea sau prescriptia achizitiva⁵.

In ceea ce priveste primul efect al posesiunii, dobandirea fructelor bunului posedat se face numai daca posesorul este de buna-credinta. Conditia de buna-credinta are doua componente: existenta titlului translativ de proprietate si necunoasterea de catre dobanditorul bunului a viciilor acestuia. Daca titularul bunului a cunoscut viciile titlului, el nu se mai bucura din acel moment de fructele pe care acel bun i le ofera.

In privinta celui de al doilea efect al posesiei, aceasta creeaza o aparenta a dreptului, deoarece exercitarea unui act asupra unui bun, corespunde uneori, existentei dreptului de proprietate. Drept urmare, posesorul este considerat a fi titularul bunului pe care il poseda.

In cazul celui de al treilea efect, actiunile posesorii sunt acele actiuni prin care posesorul isi indreapta atentia spre apararea posesiei impotriva oricaror tulburari.

Actiunile posesorii sunt de doua feluri⁶: actiunea posesorie generala, denumita in complangere si actiunea posesorie speciala sau in reintegare.

1) Actiunea posesorie generala sau in complangere este folosita pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. Aceste tulburari pot fi de fapt sau de drept.

Tulburarea de fapt reprezinta orice act material prin care se incalca posesia bunului, cum ar fi de exemplu actele de trecere pe terenul vecinului fara a avea un drept de servitute.

Tulburarea de drept presupune existenta unui act judiciar prin care o persoana are o pretentie contrara posesiei unei alte persoane.

Art.674 din Codul civil prevede ca pentru exercitarea acestui tip de actiune trebuie indeplinite trei conditii:

- sa nu trecut de la tulburare sau deposedare;

- reclamantul sa dovedeasca ca a posedat bunul cel putin un an, inainte de data tulburarii;

- posesia reclamantului sa fie utila.

2) Actiunea posesorie speciala sau in reintegrare poate fi folosita pentru apararea posesiei numai daca tulburarea are loc prin violenta.

Actele care justifica introducerea actiunii in reintegrare sunt de trei feluri astfel: acte de ocupare a unui imobil fara permisiunea posesorului; acte de obstructie prin intermediul carora o persoana impiedica pe posesor sa dobandeasca imobilul si acte de distrugere.

Aceste actiuni pot fi exercitate de catre posesorul unui bun imobil si pot fi introduse de regula de catre detentorii precari.

7) Posesia si detentia precara

Posesia se aseamana cu detentia prin faptul ca ambele au in componenta lor elementul corpus.

Detentia reprezinta o stare de drept bine definita ce rezulta intotdeauna dintr-un titlu conventional, legal sau judiciar Cei care au calitatea de detentori sunt: depozitarul, locatarul,carausul, creditorul gajist.

Exista patru cazuri in care este posibila intervenirea detentiei precare in posesia utila astfel:

1) Cand detinatorul unui bun, dobandeste cu buna-credinta un titlu translativ de proprietate cu privire la acel bun;

2) Cand detinatorul bunului refuza prin acte de rezistenta, existenta raportului obligational in temeiul careia era obligat a stapani pentru altul si nu pentru sine;

3) Cand detinatorul stramuta posesia bunului printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul care e de buna-credinta;

4) Cand detinatorul transmite posesia la altul printr-un act cu titlu universal, daca succesorul este de buna-credinta.

Sectiunea 2: Folosinta

Folosinta consta in starea de fapt a titularului de a  se folosi de un bun si de a dispune in acelasi timp si de roadele sau veniturile pe care le aduce acesta. Culegerea fructelor de catre proprietar este prevazuta in articolul 482 din Codul civil " Proprietarul unui lucru mobil sau imobil da drept asupra a tot ce produce lucrul asupra a tot ce se uneste, ca accesoriu cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial ". Urmatorul articol din Codul civil cuprinde dispozitia conform careia fructele se dobandesc de proprietar prin puterea dreptului de accesiune. Se considera ca insusirea fructelor este chiar esenta folosintei bunului, adica a dreptul de proprietate si acestea nu se dobandesc in temeiul dreptului de accesiune .

Fructele pe care le poate produce un bun se impart in trei categorii:

- fructele naturale sunt acelea pe care le produce pamantul fara interventia actiunii umane;

- fructele industriale sunt produse de natura dar dependent de interventia omului

- fructele civile care constau in echivalentul in bani sau in alte lucruri de pe urma utilizarii bunului.

Din cele de mai sus rezulta ca atunci cand un bun este pus in valoare, folosinta are rolul de a percepe fructele indiferent de felul lor, pe care acel bun le produce.

Sectiunea 3: Dispozitia

Dispozitia este prerogativa dreptului de proprietate care confera titularului sau posibilitatea de a face ceea ce doreste el cu bunul respectiv si anume: il poate consuma, il poate distruge sau il poate desfiinta si chiar mai mult il poate instraina, insa in toate cazurile exercitarea dispozitiei se face in limitele determinate de lege, iar aceasta daca se face in mod abuziv, declanseaza raspunderea juridica a titularului. Fara acest atribut proprietatea nu poate exista ca drept real.

Dreptul de dispozitie este considerat a fi dreptul de a abuza material sau juridic de un bun., deoarece titularul gaseste in puterea de dispozitie cele mai bune mijloace de a-si satisface vointa sa de dominatie asupra acelui bun, aceasta libera dispozitie desfasurandu-se atat pe un plan material cat si pe un plan juridic.

Din punct de vedere material, proprietarul are dreptul de a demola o constructie sau de a darama un zid, sau de a distruge o recolta, exceptand cazurile in care distrugerea este interzisa.

Din punct de vedere juridic, proprietarul este cel care poate dupa placul sau sa vanda sau sa dea ceea ce are .