Obligatiile cumparatorului

Obligatiile cumparatorului

1 Preliminarii.

Cumparatorul are doua obligatii principale:

De a plati pretul.

De a lua in primire lucrul vandut.

In afara acestor obligatii principale, cumparatorul mai are obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii , daca nu s-a prevazut altfel in contract.

Partile pot insa stipula si alte obligatii pentru cumparator, in afara celor prevazute "de drept". Astfel, ele pot introduce in contract obligatia cumparatorului de a asigura vanzatorului sau familiei acestuia (sau altor persoane) folosinta lucrului, sau a unei parti din acesta, in continuare, dupa transferul dreptului de proprietate. 2 Obligatia de a plati pretul.

a) In ceea ce priveste locul si data platii, prin art. 1361 C. civ. se dispune expres ca "principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la locul determinat prin contract".

Plata pretului trebuie facuta vanzatorului, dar nimic nu impiedica partile sa convina ca plata sa se faca si unei alte persoane, indicata de vanzator. In cazul in care plata s-a efectuat catre un tert desemnat, cumparatorul nu este eliberat de obligatia sa catre vanzator, decat daca acesta din urma confirma plata astfel facuta ori se dovedeste ca de ea a profitat vanzatorul.

Daca nu s-a prevazut altfel in contract, cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si momentul in care i se face predarea lucrului vandut (art. 1362 C. civ.).

Acest text este derogatoriu de la regulile generale sub doua aspecte:

conform regulilor generale in materie de obligatii plata se face, in lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului (art. 1104 C. civ.), iar in materie de vanzare la locul unde se face predarea lucrului vandut (fie locul unde se afla in momentul vanzarii, fie domiciliul vanzatorului.). Deci obligatia de plata a pretului este portabila. Daca insa partile au derogat de la regula executarii concomitente a celor doua obligatii (de exemplu, au prevazut ca plata pretului sa aiba loc ulterior predarii), art. 1362 nu-si mai are ratiunea si isi reia aplicatiunea art. 1104 C. civ., astfel ca plata trebuie sa fie facuta la domiciliul debitorului.

in dreptul comun, in lipsa de termen, plata se poate cere imediat, iar in materie de vanzare numai in momentul predarii lucrului vandut, astfel incat - in lipsa de stipulatie expresa contrara - termenul prevazut pentru redarea lucrului profita si cumparatorul. In schimb, termenul prevazut numai pentru plata pretului nu afecteaza obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut, potrivit regulilor generale.

Daca partile au stabilit un termen pentru plata pretului - vanzare pe credit - la scadenta cumparatorul trebuie sa plateasca datoria in intregime (principiul indivizibilitatii platii - art.1101 C.civ.), afara numai daca intelegerea dintre parti a fost ca pretul sa fie platit la diferite termene in mod fractionat, prin prestatii succesive (vanzare pe credit cu termene esalonate de plata a ratelor de pret).

In toate cazurile de vanzare pe credit, cumparatorul are dreptul sa plateasca cu anticipatie (se prezuma ca termenul a fost convenit in favoarea sa) insa dobanda stipulata va fi calculata si datorata pana la termenul prevazut in contract, daca vanzatorul nu consimte la recalcularea ei in functie de data platii sau daca prin actul normativ aplicabil nu s-a prevazut altfel (de exemplu, art.11 alin. 2 din Decretul - lege nr.6 / 1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie prevede recalcularea dobanzii in cazul platii anticipate a creditului).

Cand cumparatorul are motive de a se teme de vreo evictiune, el are dreptul, conform art.1364 C.civ., sa suspende plata pretului pana ce vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau ii va da o cautiune, afara de cazul in care s-ar fi stipulat ca pretul se va plati si in astfel de imprejurari

b) Dobanda pretului

Potrivit art. 1363 C. civ., cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pana la efectiva achitare a pretului in urmatoarele trei cazuri:

daca exista conventie in acest sens;

daca lucrul vandut si predat este producator de fructe (civile sau naturale);

in toate celelalte cazuri numai daca si din momentul in care cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o notificare (iar nu neaparat prin chemare in judecata, cum prevede art.1088 C.civ. ca regula generala pentru obligatii banesti).

c) Sanctiunea neplatii pretului

In caz de neexecutare, totala sau partiala, a obligatiei de plata a pretului de catre cumparator, vanzatorul poate alege intre mai multe posibilitati.

Astfel, vanzatorul poate cere obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei, care este totdeauna posibila (daca debitorul este solvabil), deoarece are ca obiect o suma de bani. Actiunea in plata pretului - avand un asemenea obiect - are caracter personal si se prescrie in termenul general de trei ani.

Vanzatorul nu este insa obligat sa ceara executarea silita. El poate, renuntand la aceasta posibilitate, fie sa invoce exceptia de neexecutare (daca lucrul vandut nu a fost predat cumparatorului), fie - daca a predat sau este gata sa predea lucrul vandut si nu intelege sa invoce exceptia - sa ceara rezolutiunea contractului pentru neplata pretului (inclusiv a dobanzilor), ambele aceste sanctiuni fiind indivizibile (de exemplu, in caz de transmitere a obligatiei de plata a pretului asupra mostenitorilor cumparatorului sau a creantei asupra mostenitorilor vanzatorului).

Vanzatorul poate invoca exceptia de neexecutare (confundata cu dreptul de retentie daca cumparatorul a devenit proprietar inainte de invocarea ei), refuzand sa predea lucrul vandut, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu beneficiaza de un termen suspensiv (art. 1322 C. civ.).Daca vanzatorul a acordat un termen pentru plata pretului, se considera ca a renuntat la acest drept si nu va putea refuza predarea decat daca cumparatorul a decazut din beneficiul termenului (art. 1025 C. civ.), intrucat, intre timp, a cazut in faliment sau a devenit insolvabil, cazuri in care vanzatorul va fi obligat la predarea lucrului vandut numai daca cumparatorul va da cautiune ca va plati la termen (art. 1323 C. civ.).

Rezolutiunea contractului poate fi ceruta de vanzator (art. 1365 C. civ.) potrivit regulilor generale (art. 1020 - 1021 si 1101 C. civ.), cu urmatoarele trei precizari:

In materia vanzarii de imobile instanta nu poate acorda un termen de garantie daca vanzatorul este in pericol de a pierde lucrul si pretul. Daca un asemenea pericol nu exista, instanta poate acorda un singur termen de gratie la expirarea caruia, daca cumparatorul nu plateste, se produce rezolutiunea de drept a contractului (art. 1366 C. civ.), fara punerea in intarziere;

Daca printr-un pact comisoriu expres s-a prevazut rezolutiunea de drept a contractului pentru neplata pretului (care opereaza numai in favoarea vanzatorului), ea se va produce fara interventia justitiei (care, in caz de litigiu, constata doar indeplinirea conditiilor), insa numai dupa punerea in intarziere a cumparatorului (art. 1367 C. civ.),afara numai daca, printr-o clauza expresa, partile ar fi renuntat si la necesitatea punerii in intarziere (pact comisoriu de ultim grad);

Potrivit legii, actiunea vanzatorului pentru rezolutiunea vanzarii este reala (art. 1368 C. civ.), ceea ce inseamna ca urmareste - in ultima instanta - nu persoana cumparatorului, ci chiar bunul vandut, intrucat rezolutiunea se produce cu efect retroactiv si deci se rasfrange si asupra tertilor dobanditori de drepturi asupra lucrului vandut. La acest principiu, legea aduce trei restrictii (art. 1368 - 1369 C. civ.):

I. - rezolutiunea ramane fara efect in contra autoritatilor publice (cum ar fi in caz de expropriere sau rechizitie).

II. - fata de tertul adjudecatar in vanzari silite.

III. - dreptul de a cere rezolutiunea pentru neplata pretului nu este opozabil tertilor dobanditori de drepturi reale asupra lucrului vandut (care au indeplinit actele necesare pentru ca dreptul lor sa fie opozabil tertilor) decat daca vanzatorul a indeplinit cerintele legii pentru conservarea privilegiului sau de vanzator si anume: daca lucrul vandut este un imobil, prin inscrierea privilegiului in cartea funciara inainte de a se fi inscris titlul tertului dobanditor; iar daca lucrul vandut este un bun mobil, prin intentarea actiunii in rezolutiune in termen de 8 zile de la predare (art. 1730 pct. 5 C. civ.).

3 Luarea in primire a lucrului vandut.

Corelativ cu obligatia de predare a vanzatorului, cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-l predea, suportand si cheltuielile ridicarii de la locul predarii.

In caz de neexecutare, dupa punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul poate cere instantei obligarea cumparatorului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea de daune cominatorii, sau poate cere autorizarea instantei sa-l depuna in alt loc, daca are nevoie de locul unde se gaseste (art. 1121 C. civ.), cheltuielile (de transport, de depozitare etc.) fiind in sarcina cumparatorului.

Vanzatorul mai are posibilitatea sa opteze pentru rezolutiunea contractului cu daune-interese, potrivit regulilor generale (art. 1010 - 1021 C. civ.).Daca partile nu au stipulat un pact comisoriu expres care sa aiba ca efect rezolutiunea de drept a contractului, ea se produce pe cale judecatoreasca.   

Prin derogare de la regula rezolutiunii juridice, in cazul produselor (care se deterioreaza repede) si a altor lucruri mobile (in special efecte si actiuni supuse fluctuatiilor de valoare), avand in vedere importanta deosebita a respectarii termenului de luare in primire, Codul civil prevede rezolutiunea de drept a contractului si chiar fara punerea in intarziere a cumparatorului, dar numai daca in contract s-a stabilit termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului (art. 1370 C. civ.), daca nerespectarea termenului de ridicare nu se datoreaza faptei sale. Prin urmare, aceasta rezolutiune - cu efecte asemanatoare pactului comisoriu de ultim grad - opereaza numai daca in contract s-a stipulat termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului (care poate renunta la beneficiul lui cerand executarea).

Cumparatorul nu ar putea invoca aceasta rezolutiune pentru a se libera de obligatia de a plati pretul. In schimb, nici vanzatorul - daca a valorificat lucrul, vanzandu-l unui tert - nu ar putea retine pretul incasat de la primul cumparator. El are insa dreptul la daune-interese potrivit regulilor generale (de exemplu, diferenta dintre pretul obtinut si cel initial).In schimb, cumparatorul nu ar putea pretinde diferenta daca vanzatorul a valorificat lucrul dupa rezolutiunea de drept a contractului la un pret mai mare.

Rezolutiunea opereaza numai in folosul vanzatorului.

4 Suportarea cheltuielilor vanzarii.

In lipsa de stipulatie contrara, pe langa obligatiile amintite, cumparatorul mai trebuie sa suporte si cheltuielile vanzarii (cheltuielile propriu-zise ale actului, taxele de timbru si de autentificare sau de publicitate imobiliara), conform art. 1305 C. civ.

Daca cumparatorul pretinde ca, desi in actul ce constata conditiile vanzarii nu s-a stipulat nimic in aceasta privinta, totusi intelegerea a fost ca vanzatorul sa plateasca parte din cheltuieli, el va trebui sa faca dovada acelei intelegeri netrecute in actul de vanzare pe baza de simple prezumtii.

Liviu Stanciulescu subliniaza "ca regulile privitoare la suportarea cheltuielilor vanzarii sunt supletive si vizeaza numai raporturile dintre parti ". In raport cu tertii, dispozitiile art. 1305 C. civ. nu sunt aplicabile. Astfel, raporturile partilor sau a uneia dintre ele cu terte persoane sunt guvernate de reglementarile in cauza, potrivit dreptului comun, iar nu de reglementarile care guverneaza materia vanzarii - cumpararii. De exemplu, daca avocatul care a redactat contractul si a efectuat alte acte este mandatarul ambelor parti, ele vor raspunde solidar pentru plata onorariului (art. 1551 C. civ.)

Asemenea reguli, care guverneaza raporturile vanzatorului si cumparatorului cu tertii, nu modifica insa reglementarea aplicabila intre parti. In consecinta, daca una dintre parti (contrar obligatiilor contractuale dintre ele) plateste, in parte sau integral, anumite cheltuieli, va avea actiune in regres impotriva celeilalte parti, caci obligatia ambelor parti (de exemplu, obligatia solidara a mandantilor) este prevazuta numai in favoarea tertului. Relatiile dintre parti sunt carmuite numai de clauzele contractuale si de art. 1305 C. civ.