Notiuni introductive. Ramura de drept constitutional. Despre insemnataeastudierii dreptului constitutional. Suprematia Constitutiei.

Notiuni introductive. Ramura de drept constitutional. Despre insemnataeastudierii dreptului constitutional. Suprematia Constitutiei.

^{NOTIUNI INTRODUCTIVE}

Notiunile de societate, stat, drept, politica si morala sunt larg raspandite si cunoscute de populatie in sensul lor comun, conventional, dar din punctul de vedere al dreptului constitutional sunt necesare clarificari, delimitari ale categoriilor si termenilor cu care se opereaza si explicatii stiintifice.

SOCIETATEA

Termenul de societate are multiple sensuri si intrebuintari dar ne intereseaza in mod deosebit categoria societatea umana. Aceasta este un ansamblu unitar, un sistem complex de relatii intre oameni determinate istoric, conditie si rezultat al activitatii umane de creare a bunurilor materiale si valorilor spirituale necesare traiului individual si colectiv. Societatea umana nu este o suma aritmetica ci un complex de oameni, grupuri, clase, stari si realitati economice si politice.

Societatea umana se deosebeste de cea a animalelor nu numai prin calitatile fiintei umane dar si prin caracterul sau organizat rezultat din dorinta permanenta de perfectionare, de aspiratiile si exigentele existentei si dezvoltarii. In acest cadru si din necesitati firesti au aparut morala, dreptul, politica si statul.

Societatile umane au parcurs mai multe etape dar istoria a demonstrat ca societatea umana poate sa existe si sa se dezvolte numai in cadrul unei structuri organizate, cea mai avansata fiind statul.

STATUL

Statul are doua acceptiuni.

Intr-o acceptiune prin stat este inteleasa suma a trei elemente si anume: teritoriul, populatia sau natiunea si suveranitatea. In acest sens statul este sinonim cu tara, incluzand civilizatia, resursele, oamenii, autoritatile, frontierele, etc.

Intr-o a doua acceptiune, strict juridica, prin stat se intelege forma organizata a puterii poporului, mai exact mecanismul sau aparatul statal.

Statul este o institutie pe care toti, sau cei mai multi, ori o ignora ori o detesta dar pe care toti o invoca si o solicita cand viata, libertate sau averea le sunt puse in pericol. El este tinta insurectiilor si revolutiilor, este produsul istoriei societatii umane.

In decursul istoriei oamenii au daramat state pentru a le inlocui tot cu state.

Statul a aparut pe o anumita treapta a evolutiei societatii umane din ratiuni multiple una dintre cele mai importante fiind divizarea societatii in guvernanti si guvernati.

Atat structurile cat si functiile statului au evoluat in timp dar in esenta statul a ramas acelasi si anume o structura de comanda, sau, in societatile democratice, un instrument de organizare si conducere a societatii.

Strict juridic statul este un ansamblu sistematic de organe de stat (autoritati) si cuprinde parlamente, guverne, alte autoritati executive, organele judecatoresti, armata, politia si inchisorile, in care lucreaza demnitari, functionari publici, magistrati si agenti publici. Acestea sunt instrumentele prin care statul se impune iar regulile pe care le traseaza sunt respectate de cetateni de buna voie sau silit, prin forta de constrangere.

Statul are o multitudine de functii dintre care enumeram: functia legislativa, functia executiva, functia jurisdictionala, functii economice, functii sociale, functii represive, functii externe, etc.

Dintre caracteristicile statului mai trebuie retinut faptul ca acesta este persoana juridica, subiect de drepturi si obligatii in raporturile juridice in care participa nemijlocit, in nume propriu (subiect al donatiilor, mostenirilor ramase vacante, etc.).

DREPTUL

Statul si dreptul sunt strans legate, se sprijina si se conditioneaza reciproc, au aparut deodata si din aceleasi cauze si evolueaza impreuna.

Statul creeaza dreptul iar paradoxal dreptul delimiteaza configuratia si actiunile statului.

Prin drept statul impune reguli de conduita, norme obligatorii pentru toti, formuleaza exigente economice, sociale, politice, etc., devinind paznicul normelor juridice intervenind cu forta sa de constrangere impotriva celor care nu respecta legile.

Si dreptul cunoaste doua acceptiuni si anume dreptul obiectiv si dreptul subiectiv.

Prima acceptiune defineste totalitatea normelor juridice instituite sau sanctionate de stat care exprima vointa poporului ridicata la rang de lege, a caror aplicare se realizeaza de buna voie si in ultima instanta prin forta coercitiva a statului.

Dreptul subiectiv este puterea garantata de lege oricarei persoane de a avea o anumita conduita in vederea valorificarii unui interes personal fie direct, fie prin a cere unui tert sa indeplineasca o actiune sau sa se abtina de la o anumita activitate.

Normele juridice care formeaza sistemul de drept al unui stat se grupeaza in ramuri de drept si institutii juridice, o clasificare clasica si corecta fiind in drept public si drept privat.

Dreptul public cuprinde normele juridice care privesc statul, colectivitatile publice si este dominat de interesul general. El cuprinde mai multe ramuri de drept si anume: drept international public, drept constitutional, drept administrativ, drept financiar, drept penal, etc.

Dreptul privat cuprinde normele aplicabile persoanelor particulare, fizice sau juridice si raporturile dintre ele. Aici cuprindem: dreptul civil, dreptul comercial, etc.

Distinctia dintre dreptul public si dreptul privat nu trebuie insa absolutizata intrucat ambele sunt parti ale aceluiasi sistem de drept, au trasaturi particulare dar si multe trasaturi si izvoare comune.

Intr-o explicatie riguroasa dreptul cuprinde toate izvoarele juridice si anume legile, ordonantele, hotararile, ordinele, conventiile iar in unele state chiar practica judiciara si precedentul judiciar

Dreptul constitutional desemneaza asadar acea ramura a dreptului public care studiaza ansamblul normelor ce reglementeaza organizarea si functionarea puterii politice in stat.

In consecinta, obiectul dreptului constitutional este constituit din acele relatii sociale care se nasc in procesul de realizare a puterii, relatii care invedereaza instituirea si organizarea acesteia, consacrarea si garantarea drepturilor si indatoririlor cetatenesti fundamentale precum si modalitatea de exercitare a acestei puteri.

Normele constitutionale reprezinta principii conducatoare ale oricarei constructii juridice statale, constituind un argument convingator, in opinia noastra, dar si un indemn spre a fi analizate. Studierea dreptului constitutional clarifica, prin mijloace stiintifice, organizarea vietii politic, permitand totodata un examen critic obiectiv al acesteia. Este avantajul, dar si servitutea oricarui student al unei facultati juridice, de a evalua continuu, dar si de a critica pertinent modul in care se exercita puterea de stat in patria sa si, prin comparatie, in celalalte state ale lumii. Dreptul constitutional reprezinta atunci o stiinta a edificarii politice, dar si a destructurarii critice.