Natura juridica a extradarii

Natura juridica a extradarii

Natura juridica a extradarii a reprezentat un continuu obiect de discutie in literatura juridica de specialitate. In acest sens, numerosi autori au subliniat in mod diferit natura juridica a extradarii, plecand de la rolul si finalitatea sa in actul de cooperare internationala in materie penala

Astfel, in opinia prof. Ion Tanoviceanu, extradarea este o institutie de drept international, deoarece face obiectul a numeroase tratate si conventii internationale. Autorul subliniaza acest punct de vedere mentionand ca, aceasta are ca principal scop inlaturarea tuturor neajunsurilor privind prinderea infractorilor fugari, prin intermediul ajutorului dat de alte tari. In aceeasi ordine de ideei, autorul ne prezinta natura juridica a extradarii prin intermediul "situatiei Statului fata de straini". In acest fel, Statul poate refuza permisiunea de ramanere pe teritoriul sau a unui anumit individ. Desi, unii ar spune ca aceasta opinie este veche si depasita, ea este pe atat de actuala, corecta si reala. Intr-un studiu recent, autorul Florin Razvan Radu2, mentiona ca "extradarea se situeaza in cadrul dreptului international public, mai exact al dreptului international penal."

In opinia altor autori , extradarea are o natura juridica mixta, fiind in acelasi timp un act de suveranitate si unul jurisdictional.

In general, extradarea este definita ca fiind actul prin care un stat preda o persoana urmarita pentru o infractiune sau deja condamnata, unui stat strain, care are competenta de a o judeca sau a o pedepsi.

Extradarea este considerata, din ratiuni politice, ca un semn de bunavointa in relatiile dintre state, institutia juridica prin care se urmareste ca autorii infractiunilor sa nu ramana nepedepsiti, ascunzandu-se in alte tari.

Extradarea este asadar un act de suveranitate al statului, care poate admite sau refuza predarea unui infractor aflat pe teritoriul sau. Dreptul unui stat de a cere sau acorda extradarea unui infractor ia nastere in general printr-un tratat bilateral sau multilateral sau poate fi acordada pe baza de reciprocitate.

In exercitarea drepturilor sale suverane, statul este cel care hotareste carui stat solicitant ii va acorda preferinta, in cazul in care infractorul ar fi solicitat simultan de mai multe state.

Alti autori sustin ca extradarea are o dubla natura juridica:

- internationala, aceasta reprezentand o modalitate de cooperare internationala in materie penala, de intrajutorare a statelor, ce se realizeaza in temeiul unor conventii pe care le semneaza sau la care adera, extradarea reprezentand unul din conceptele de baza ale dreptului penal international. In acelasi plan, extradarea este un act de suveranitate si o manifestare de solidaritate internationala in lupta impotriva criminalitatii.

- interna, extradarea fiind un act guvernamental, administrativ si/sau jurisdictional, in functie de autoritatea publica competenta sa dispuna cu privire la admisibilitatea ei.

De aceeasi parere mai sunt si alti autori , conferind extradarii un dublu rol in aria sa de reglementare.

Totusi, sunt situatii cand doctrinarii nu pun in discutie expres natura juridica a extradarii, dar din modul de analiza si sinteza rezulta opinia acetora vis-a-vis de natura juridica a extradarii. In acest sens, am evidentia prezenta extradarii in materiale destinate analizei dreptului penal international, alaturi de alte institutii cum ar fii: transmiterea de proceduri in materie penala, transferul persoanelor condamnate, asistenta juridica internationala in materie penala, etc.

Astfel, extradarea este o institutie juridica, atat a dreptului intern, cat si a dreptului international prin care persoanele vinovate de savarsirea unor infractiuni sunt predate statelor indreptatite a le judeca si condamna, ori a le obliga sa execute o pedeapsa la care au fost condamnate.

In cadrul dreptului intern, extradarea este reglementata de mai multe ramuri de drept si anume: drept penal, drept procesual penal, drept constitutional, care impreuna dau extradarii complexitatea sa.

Juristul roman Vespasian V. Pella definea dreptul international ca totalitate a regulilor de fond si de forma care guverneaza modul de exercitare a actiunilor de state sau de indivizi, de natura sa tulbure ordinea publica internationala si armonia dintre popoare.

Juristul belgian Stefan Glaser defineste dreptul international penal ca fiind un ansamblu de reguli juridice, recunoscute in relatiile internationale, care au scopul de a proteja ordinea juridica sau sociala internationala prin reprimarea actelor ce ii aduc atingere, cu alte cuvinte, ansamblul de reguli stabilite pentru reprimarea violarilor aduse preceptelor de drept international public.

Astfel, extradarea, precum si comisiile rogatorii, recunoasterea hotararilor penale sau a altor acte judiciare straine sunt notiuni de drept material si procedural din dreptul penal intern cu care opereaza conventiile referitoare la cooperarea statelor pentru prevenirea si sanctionarea infractiunilor, transformandu-se, in dinamica functionarii lor, in institutii de baza ale dreptului penal international.

Altii autori precizeaza ca extradarea este o institutie de drept penal si de drept procesual penal care contribuie la colaborarea intre state in vederea combaterii infractionalitatii, extradarea fiind reglementata si de C. pen. in art. 9 si de C. p.p. in art. 522¹.

Din cele prezentate mai sus, rezulta ca problema stabilirii cu exactitate a naturii juridice a extradarii nu este nici pe departe rezolvata. Totusi, am conchide prin a spune ca la stabilirea naturii juridice a extradarii trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte fundamentale:

intotdeauna extradarea implica, in reglementarea sa, pe langa elementul intern si un element de extraneitate, ceea ce ii subliniaza caracterul international, apartinand asadar si sferei dreptului international,

ea este o exprimare a liberei vointe a statului, implicand exercitarea suveranitatii acestuia,

extradarea se hotaraste de justitie, prin hotarare judecatoreasca,

la baza unei cereri de extradare sta comiterea unei infractiuni, ceea ce o face sa apartina reglementarilor dreptului penal,

apare, de cele mai multe ori, in mod obligatoriu, fortat impotriva vointei pentru persoana extradabila, ceea ce ii confera un statut de sanctiune, fiind vazuta ca o constrangere juridica,

are un cadru juridic bogat, intern (Constitutie, Cod penal, legea 302/2004), dar si extern (numeroase conventii si tratate internationale bi si multilaterale),

este analizata in prezent ca o modalitate principala de cooperare judiciara internationala in materie penala. Actuala lege in materie nu mai evidentiaza extradarea ca pe o modalitate de asistenta judiciara in materie penala, ci pune pe picior de egalitate extradarea si asistenta judiciara internationala in materie penala, ca forme distincte de cooperare judiciara in materie penala.