Mostenirea legala

Mostenirea legala

& 1. Conditiile speciale ale mostenirii legale

Mostenirea este legala in cazul in care transmiterea ei are loc in temeiul legii  (la persoanele, in ordinea si in cotele determinate de lege).

De regula, mostenirea legala intervine in toate cazurile in care de­functul nu a lasat testament. Ea poate interveni insa ca exceptie, in cazul in care a fost lasat testa­ment, insa acesta nu cuprinde legate, ci alte dispozitii de ultima vointa (de exemplu, desemnarea unui executor testamentar, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, dispozitii cu privire la funeralii etc).

Mostenirea poate fi legala si in cazul in care testamentul cuprinde exhe­redari (dezmosteniri) prin care o parte din mostenitori sunt inlaturati de la mostenire (fara ca testamentul sa cuprinda legate in favoarea altor persoane) situatie in care, la mostenire vor fi chemati restul de mostenitori legali (nedezmosteniti) ce vor imparti intre ei intreaga masa succesorala.

Mostenirea legala poate coexista cu cea testamentara, daca defunctul a dispus prin testament numai de o parte a mostenirii sale (sau a dispus de intreaga mostenire, dar exista mostenitori rezervatari) situatie in care o parte din mostenire se va transmite dupa vointa testatorului, iar cealalta dupa re­gulile mostenirii legale.

§ 2. Nedemnitatea (nevrednicia) succesorala

Pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire (pe langa conditia vocatia succesorale) ea trebuie sa inde­plineasca si o conditie negativa si anume: sa nu fie nedemna de a mosteni (art. 655-658 C. civ.).

Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala reprezinta decaderea mostenito­rului, care s-a facut vinovat de o fapta grava fata de defunct sau fata de me­moria acestuia, din dreptul de a-l mosteni.

Art. 655 C. civ. pre­vede trei cazuri de nedemnitate: atentatul la viata celui care lasa mostenirea, acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea si nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel care lasa moste­nirea.

a). Atentatul la viata celui care lasa mostenirea. Potrivit art. 655 pct. 1 C. civ. este nedemn "condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoa­re pe defunct".

Rezulta ca cel care s-a facut vinovat de omor sau de tentativa de omor, pe langa sanctiunea penala, este sanctionat si cu excluderea de la mos­tenire.

Sanctiunea civila se justifica prin aceea ca este imoral si nedrept ca o persoana care l-a ucis sau a incercat sa-l omoare pe autor, sa-l si poata mosteni.

b). Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa moste­nirea. Nedemnitatea pentru "acuzatia capitala calomnioasa" (art. 655 pct. 2 C. civ.) intervine in cazul in care mostenitorul a facut un de­nunt, o plangere sau o marturie capitala (pentru fapte care ar fi putut atrage pedeapsa cu moartea) calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea.

c). Nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel care lasa mos­te­nirea. Potrivit art. 655 pct. 3 C. civ. este nedemn, "mos­tenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului nu a de­nuntat aceasta justitiei".

Nedemnitatea desfiinteaza titlul de mostenitor al nedemnului cu efect re­troactiv, de la data deschiderii mostenirii, iar legea nu prevede nici o dero­gare in privinta actelor incheiate de nedemn cu tertii.

& 3. Principiile generale ale devolutiunii legale

Rudele defunctului cu vocatie succesorala le­gala generala nu sunt chemate impreuna si deodata la mostenire, legiuitorul instituind o anumita ordine. Cu ajutorul unor mijloace tehnice (clasa de moste­nitori si gradul de rudenie) s-au formulat trei principii care guverneaza devolutiunea mostenirii legale.

1). Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea cla­se­lor de mostenitori legali Clasa de mostenitori este categoria de rude care in mod colectiv, exclude de la mostenire o alta categorie de rude (sau este exclusa de cea din urma).

2). Principiul proximitatii gradului de rudenie intre moste­nitorii din aceeasi clasa. In cadrul aceleiasi clase, de regula, rudele de grad mai apropiat inlatura de la mostenire pe cele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). De exemplu, copii defunctului exclud de la mostenire pe ne­po­tii, stranepotii acestuia, tot asa, fratii si surorile defunctului pe nepotii si stra­nepotii de frate sau sora etc.

3). Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de ace­lasi grad chemate la mostenire. Daca mostenitorii defunctului fac parte din aceeasi clasa si au acelasi grad de rudenie, ei vor imparti mos­te­nirea in parti egale. De exemplu, daca la mostenire vin doi copii ai de­func­tului fiecare va primi o jumatate; la fel si daca vor fi chemati doi frati etc.

& 4. Reprezentarea succesorala

Prin reprezentarea succesorala un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau decedat (la data deschiderii mostenirii) pentru a culege, in concurs cu succesorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit predecedatului (daca s-ar fi aflat in viata)

Descendentii copiilor de­func­tului si descendentii din frati si surori pot be­neficia de reprezentarea suc­ce­sorala, numai daca sunt indeplinite trei conditii.

a). Cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mos­te­­nirii. Con­form art. 668 alin. (1) C. civ. "nu se reprezinta decat persoa­nele moarte". Rezulta ca o persoana in viata nu poate fi reprezentata, chiar daca re­nunta sau este inlaturata de la mostenire ca nedemna, astfel ca descen­den­tii persoanei respective pot veni la mostenire numai in nume propriu (da­ca nu exista rude mai apropiate in grad fata de cel care lasa mostenirea).

b). Locul celui reprezentat sa fie util. Conditia este indeplinita daca cel re­prezentat ar fi avut chemare la mostenire, adica nu ar fi fost inla­turat ca ne­demn, daca ar fi fost in viata la data deschiderii succesiunii (sin­gurul motiv pentru care acesta nu poate mosteni fiind acela ca nu mai este in viata).

In cazul exheredarii testamentare, locul nu este util daca cel repre­zen­tat este frate (sora) al defunctului, in schimb daca exheredarea priveste un des­­cendent al defunctului reprezentarea va putea avea loc, pentru ca des­cen­­dentii sunt mostenitori rezervatari (si deci locul este util in privinta partii din mostenire care este rezerva).

c). Reprezentantul sa indeplineasca conditiile pentru a mos­te­nii. In­tru­cat reprezentantul urmeaza sa-l mosteneasca pe defunct el trebuie sa aiba aptitudinea (sa indeplineasca toate conditiile) de a veni la mostenirea legala a acestuia.

Conform art. 665 alin. (2) si art. 667 C. civ., daca sunt indeplinite conditiile de mai sus, repre­zentarea este admisa: in toate cazurile, la infinit, operand de drept si impe­rativ.

& 5. Clasele de mostenitori legali

1). Clasa I de mostenitori legali (descendentii defunctului). Prin descendenti se inteleg copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit, fara deosebire de sex si indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite (art. 669 C. civ.).

2). Clasa a II-a de mostenitori legali (ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati). Daca defunctul nu are descendenti sau cei exis­tenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legea cheama la succe­siune rudele care fac parte din clasa a II-a de mostenitori legali.

Clasa a II-a de mostenitori legali este clasa mixta, a ascendentilor pri­vi­le­­giati si a colateralilor privilegiati.

A. Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului (tatal si mama) din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie.

B. Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii acestora pana la gradul IV inclusiv (nepoti si stranepoti de frate-sora).

Fratii si surorile defunctului si descendentii acestora pot fi din casatorie (aceeasi casatorie sau casatorii diferite), din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.

3). Clasa a III-a de mostenitori legali (ascendentii ordinari). Ascendentii ordinari sunt: bunicii, strabunicii etc. (fara limi­ta in grad).

Bunicii, stra­bunicii etc. sunt chemati la mostenire in ordinea gradelor de rudenie (in baza principiului proximitatii gradului de rudenie); astfel ca bunicii (rude de gradul II) inlatura de la mostenire pe strabunici (rude de gradul III) etc.

4). Clasa a IV-a de mostenitori legali (colateralii ordinari).

Colateralii ordinari sunt: unchii si matusile, verii primari si fra­tii sau surorile bunicilor defunctului (unchiul mare).

& 6. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor al defunctului

Sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de mos­te­nitori legali, dar vine la mostenire in concurs cu mostenitorii din fiecare cla­sa.

Pentru a-l putea mosteni pe defunct, sotul supravietuitor tre­buie sa inde­plineasca conditiile generale cerute de lege pentru a mosteni (capacitate succesorala, sa nu fie nedemn etc.), dar si o conditie speciala, si anume: sa aiba calitatea de sot la data deschiderii mostenirii.

Legea nr. 319/1944 recunoaste sotului supravietuitor urmatoarele ca­te­gorii de drepturi:

a) un drept de mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de moste­nitori legali sau in lipsa rudelor din cele patru clase,

b) un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apar­tinand gospodariei casnice precum si asupra darurilor de nunta,

c) un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit.

Sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de mostenitori legali, dar vine in concurs cu oricare clasa chemata la mostenire. El nu este inlaturat de la mostenire, dar nici nu inlatura rudele defunctului (indiferent de clasa din care fac parte).

a) in concurs cu descendentii defunctului (clasa I de mostenitori legali), indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la 1/4 din mostenire;

b) in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor, care vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati (clasa a II-a), de ase­me­nea indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la 1/3 din mos­tenire;

c) daca sotul supravietuitor vine in concurs numai cu ascendentii pri­vi­legiati sau numai cu colateralii privilegiati, in ambele cazuri indiferent de nu­marul lor, el culege 1/2 din mostenire;

d) in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a) sau cu colateralii ordi­nari (clasa a IV-a), indiferent de numarul lor, in ambele cazuri, sotul supra­vietuitor are dreptul la 3/4 din mostenire.

In cazul in care nu exista mostenitori legali ori acestia exista dar sunt ne­demni sau renuntatori, sotul supravietuitor va culege intreaga mostenire a sotului decedat.

Pe langa partea succesorala pe care o cule­ge in concurs cu diferitele clase de mostenitori legali, sotul supravietuitor mai are dreptul sa primeasca din mostenire "mobilele si obiectele apartinand gospo­dariei casnice precum si darurile de nunta" (art. 5 din Legea nr. 319/1944).

De mentionat ca, sotul supravietuitor beneficiaza de acest drept numai daca vine in con­curs cu alti mostenitori decat descendentii defunctului.

Prin asimilare, art. 4 din Legea nr. 319/1944 a prevazut ca sotul su­pra­vietuitor are in mo­mentul deschiderii mostenirii, in afara de celelalte drep­turi succesorale, un drept de abitatie asupra casei de locuit (daca aceasta face parte din moste­nire si el nu are o alta locuinta proprie).

Sotul supravietuitor are drept de abitatie daca sunt intru­nite cumulativ urmatoarele conditii.

a). Sa fi locuit la data deschiderii mostenirii in casa (apartamentul) care formeaza obiectul dreptului de abitatie.

b). Sa nu aiba alta locuinta proprie.

c). Sa nu devina prin mostenire proprietarul exclusiv al locuintei; astfel, in cazul in care sotul supravietuitor este unicul mostenitor al defunctului, in cali­tate de proprietar nu poate avea in plus si un dezmembramant al ace­luiasi drept de proprietate (neminem res sua servit).

d). Locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa succesorala, adica sa fi apartinut sotului decedat exclusiv sau in pro­prie­tate comuna cu alte persoane

e). Defunctul nu a dispus altfel; astfel dreptul de abitatie poate fi inla­tu­rat de defunct fiindca sotul supravietuitor nu este rezervatar asupra acestuia (decat in raport cu drepturile prevazute de art. 1 din Legea nr. 319/1944).