Infractiuni contra persoanei

INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI

Conceptul si caracterizarea infractiunilor contra persoanei

n Sunt cunoscute, incriminate si sanctionate ca infractiuni contra persoanei toate acele fapte social periculoase care au ca obiect juridic comun (generic) persoana omului, ca valoare sociala suprema, vatamand efectiv sau punand in pericol atribute esentiale ale acesteia precum viata, integritatea corporala sau sanatatea, libertatea sau demnitatea

Cadrul si sistematizarea infractiunilor contra persoanei

n In dreptul penal roman infractiunile contra persoanei sunt prevazute in Codul penal, formand continutul Titlului II al Partii speciale a acestuia (art. 174-207)[1].

n In cadrul Titlului II al Partii speciale, incriminarile privitoare la infractiunile contra persoanei au fost grupate in 4 capitole, folosindu-se drept criteriu acel atribut al persoanei care constituie obiectul juridic comun al respectivului subgrup de incriminari. Astfel, Capitolul I, intitulat "Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii" cuprinde incriminarile din art. 174-185, Capitolul II, intitulat "Infractiuni contra libertatii persoanei", cuprinde incriminarile din art. 189-196, Capitolul III, intitulat "Infractiuni privitoare la viata sexuala", cuprinde incriminarile din art. 197-204 si Capitolul IV, intitulat "Infractiuni contra demnitatii" cuprinde dispozitiile din art. 205-207.

[1] Persoana umana, cu diferitele atribute ale acesteia, constituie obiect de ocrotire si in alte incriminari din partea speciala a Codului penal sau din legi speciale [de ex., atentatul care pune in pericol siguranta statului (art. 160 C.p.), talharia (art. 211 alin. 1, alin. 3 lit. e) C.p.), ultrajul (art. 239 C.p.), purtarea abuziva (ar. 250 C.p.) etc.].

Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii

n Pornind de la existenta celor doua valori implicate in incriminarile din acest Capitol I si anume viata persoanei, pe de o parte, si integritatea corporala si sanatatea acesteia, pe de alta parte, legiuitorul roman a grupat incriminarile in trei sectiuni, si anume:

n Sectiunea I "Omuciderea" (art. 174-179);

n Sectiunea a II-a "Lovirea si vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii" (art. 180-184);

n Sectiunea a III-a "Avortul" (art. 185).

Omuciderea

n Caracterizare generala a infractiunilor de omucidere

n Sunt cuprinse in aceasta sectiune infractiunile contra vietii, deci acele infractiuni care au ca obiect viata persoanei. Ele constau in general in actiuni sau inactiuni indreptate impotriva persoanei si care au ca rezultat moartea acesteia, deci sunt, obiectiv, actiuni sau inactiuni de ucidere a unei persoane, de unde si denumirea pe care o au, aceea de omucideri.

n Cadrul dispozitiilor incriminatoare din aceasta sectiune este format din 6 incriminari: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, uciderea din culpa si determinarea sau inlesnirea sinuciderii.

n Caracteristica principala a acestor incriminari este ca ele au ca obiect juridic comun viata fiintei umane, ca valoare suprema si relatiile sociale a caror desfasurare normala nu poate fi conceputa fara apararea dreptului fundamental al omului la viata. Acest drept are caracter absolut, el apartine fiecarei persoane si este opozabil tuturor, in sensul ca toti ceilalti membri ai societatii sunt tinuti sa respecte acest drept, adica sa se abtina de la orice actiune pentru a evita orice atingere adusa acestui drept.

Caracterizare generala a infractiunilor de omucidere

n Dreptul la viata omului se naste din momentul existentei sale ca atare, adica din momentul nasterii sale, cand incepe existenta lui independenta de corpul mamei.

n Viata constituie obiect de ocrotire pana in momentul incetarii acesteia, adica pana in momentul producerii fenomenului natural al mortii, care este un proces.

n Se admite ca procesul mortii incepe in momentul mortii clinice, determinata de incetarea functiilor aparatului respirator si aparatului circulator si se termina in momentul mortii biologice, cand inceteaza activitatea cerebrala[1]. In general, se admite ca important este nu momentul mortii unor celule sau organe ale corpului, ci certitudinea ca procesul mortii este ireversibil.

[1] Vezi, in acest sens, Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, art. 147, in care se prevede ca donatorul decedat poate fi fara sau cu activitate cardiaca.

n Prin continutul lor obiectiv, infractiunile de omucidere reprezinta actiuni sau inactiuni care, cu exceptia determinarii sau inlesnirii sinuciderii, au ca urmare imediata necesara moartea unei persoane.

n Sub aspect subiectiv, toate incriminarile, cu exceptia uciderii din culpa, se refera la omucideri intentionate, ca cele mai periculoase infractiuni contra vietii. Includerea printre aceste incriminari a uciderii din culpa se explica tocmai prin gravitatea deosebita a faptei.

n Legiuitorul a prevazut pedepsirea tentativei numai la cele trei variante ale omorului, avand in vedere ca, in celelalte cazuri, tentativa fie ca nu este posibila (la uciderea din culpa), fie ca nu prezinta gradul de pericol social necesar pentru aceasta sanctionare.

Omorul

n Omorul este fapta persoanei care ucide cu intentie o alta persoana.

n are ca obiect juridic viata unei persoane determinate si relatiile sociale specifice, ale caror existenta si normala desfasurare nu pot fi asigurate decat prin apararea vietii persoanei respective impotriva faptelor intentionate de ucidere.

n are ca obiect material corpul unei persoane in viata

n subiect activ nemijlocit (autor) al omorului poate fi orice persoana. Este susceptibila de savarsirea in participatie sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii.

n subiect pasiv (victima) poate fi orice persoana in viata. Nu intereseaza varsta, sexul, starea sanatatii sale fizice sau psihice; nu intereseaza daca acesta este hotarat sa se sinucida sau ca, fiind bolnav de o boala incurabila, nu mai avea de trait decat putine clipe.

Continutul obiectiv al infractiunii de omor

n Omorul, fiind o infractiune comisiva, elementul sau material consta, de regula, intr-o actiune de ucidere a unei persoane, in orice mod si prin orice mijloace: impuscare, sugrumare, injunghiere, loviri repetate, otravire etc.

n Actiunea de ucidere poate fi directa, atunci cand faptuitorul actioneaza direct asupra victimei, provocandu-i moartea, sau indirecta, atunci cand faptuitorul recurge la un mijloc indirect, activat de o forta straina (de exemplu:

n - se serveste de o reptila veninoasa, pe care o strecoara in camera victimei;

n - substituie unui medicament o otrava, pe care apoi, o alta persoana, fara sa stie, o da victimei;

n - provoaca spaima unei persoane pe care o stie suferinda si care moare in urma unui atac de cord etc.).

n Omorul poate fi savarsit si prin omisiune, atunci cand faptuitorul era obligat sa actioneze (prin lege sau contract) pentru inlaturarea cauzei care a provocat moartea victimei si, cu stiinta, nu a facut-o (de exemplu uciderea prin nedarea hranei unui neputincios, prin neimpiedicarea unui copil de a cadea intr-o fantana, prin nesupunerea la un tratament antirabic, de catre personalul medical, a unei persoane muscate de un caine turbat etc.).

n Actiunea de ucidere, ca element material al omorului, deosebeste aceasta infractiune, sub raport obiectiv, de lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, la care elementul material este constituit dintr-o lovire sau o vatamare a integritatii corporale ori a sanatatii.

n Actiunea sau inactiunea de ucidere trebuie sa aiba ca urmare imediata moartea victimei, omorul fiind o infractiune de rezultat. Fara moartea victimei, actiunea de ucidere  poate constitui eventual tentativa de omor.

n Pentru intergirea laturii obiective a infractiunii de omor trebuie sa se stabileasca existenta legaturii de cauzalitate intre actiunea de ucidere si moartea victimei.

n Nu este necesar ca actiunea faptuitorului sa fie cauza unica a mortii. Va exista legatura de cauzalitate si atunci cand la producerea mortii au concurat si alte cauze preexistente (de exemplu starea de boala sau de uzura a organismului), concomitente (de exemplu actiunea factorilor atmosferici, a temperaturii aerului etc.) sau survenite (de exemplu unele complicatii ivite in cursul tratamentului medical), cata vreme legatura de cauzalitate dintre fapta infractorului si moartea victimei nu a fost intrerupta. Daca insa se constata o astfel de intrerupere si moartea s-a datorat exclusiv altor cauze decat actiunii sau inactiunii faptuitorului, neexistand legatura de cauzalitate intre aceasta fapta si urmarea produsa, nu va exista infractiune de omor, ci numai tentativa acestei infractiuni.

Continutul subiectiv al infractiunii de omor

n Elementul subiectiv al infractiunii de omor il constituie vinovatia sub forma intentiei, indiferent de modalitatea acesteia. In general, intentia de a ucide rezulta din modul cum a fost savarsita fapta (ex re). Astfel, folosirea unor instrumente apte sa produca moartea victimei, aplicarea de lovituri cu instrumente de acest fel in regiuni vitale ale corpului, aplicarea de lovituri la intamplare cu corpuri taioase sau contondente etc., sunt considerate ca dovezi neindoielnice ale intentiei de a ucide. Cand intentia nu rezulta in mod evident din activitatea faptuitorului, pentru existenta ei trebuie sa se stabileasca in ce masura acesta a prevazut si a urmarit producerea mortii sau cel putin a acceptat acest rezultat.

n Exista intentia de ucidere si deci infractiune de omor in cazul erorii asupra identitatii persoanei (error in persona), deoarece o astfel de eroare nu poarta asupra unei imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei. Aceeasi solutie este in general admisa si in cazul devierii din eroare a loviturii de la persoana pe care faptuitorul intentiona sa o ucida, asupra alteia (aberrratio ictus), deoarece legea apara viata oricarei persoane.

n Intentia, ca element subiectiv caracteristic infractiunii de omor, o deosebeste pe aceasta nu numai de uciderea din culpa, dar si de lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, la care faptuitorul nu urmareste si nu accepta eventualitatea producerii mortii victimei.

n Pentru existenta laturii subiective a infractiunii de omor nu intereseaza mobilul sau scopul urmarit de faptuitor. Daca mobilul si scopul constituie uneori elemente circumstantiale ale omorului calificat, ele nu pot in nici un caz sa apere de raspundere pe ucigas. Legea noastra penala nu admite existenta vreunui mobil justificativ.

n Nu este admisa uciderea unei persoane expuse unei morti iminente, pentru a-i curma suferintele si a-i produce o moarte usoara (eutanasie). Oricare ar fi starea sanatatii sale, viata persoanei este intangilila. De aceea, uciderea unei persoane, chiar din mila pentru aceasta si pentru a-i produce o moarte fara dureri, nu ridica faptei caracterul de omor.

n Spre deosebire de Codul penal de la 1936, care prevedea in art. 468 doua variante atenuante ale omuciderii intentionate, constand in uciderea unei persoane in urma rugamintii staruitoare si repetate a acesteia sau in uciderea unei persoane sub impulsul unui sentiment de mila, pentru a curma chinurile fizice ale victimei suferind de o boala incurabila[1], legiuitorul Codului penal de la 1968 nu mai prevede astfel de dispozitii. Dar existenta unui astfel de mobil in uciderea unei persoane ar putea sa fie avut in vedere la individualizarea pedepsei.

[1] Codul penal de la 1936 prevedea, in art. 468 alin. 1 ca "Acela care ucide un om, in urma rugamintii staruitoare si repetate a acestuia, se pedepseste cu temnita grea de la 3 la 8 ani". Era asa-numita crima de omor la rugaminte.

In alineatul 3 al aceluiasi articol, se prevedea ca uciderea unei persoane "sub impulsul unui sentiment de mila, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care suferea de o boala incurabila si a carei moarte era inevitabila din aceasta cauza" se pedepseste cu inchisoare corectionala de la unu la 5 ani. Era sanctionata astfel omuciderea avand ca mobil producerea unei morti fara dureri, fapta considerata delict si nu crima.

Forme, sanctiuni si aspecte procesuale specifice infractiunii de omor

n Infractiunea de omor este susceptibila de forma tentativei, iar aceasta este pedepsita (art. 174 alin. 2). Exista tentativa atunci cand actiunea de ucidere a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul specific (moartea victimei), ceea ce nu exclude producerea unor vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii victimei. Infractiunea se consuma in momentul in care s-a produs moartea victimei. Cand acest rezultat s-a produs la un oarecare interval de timp de la savarsirea faptei, aceasta constituie, pana la producerea mortii, o tentativa de omor ce se absoarbe in infractiunea fapt consumat. Data savarsirii infractiunii este aceea a savarsirii faptei de ucidere.

n Omorul simplu se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 si interzicerea unor drepturi. Legea prevede un regim sanctionator mai sever in ceea ce priveste limita de reducere a pedepsei ca efect al circumstantelor care nu poate fi mai mica de o treime din minimul special (art. 76 alin. 2 Cod penal) sau revocarea obligatorie a liberarii conditionate ca urmare a savarsirii unui omor (art. 61 alin. 2 Cod penal).

n Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror (art. 209 alin. 3 C.p.p.), iar judecarea in prima instanta este de competenta tribunalului [art. 27 pct. 1 lit. a) C.p.p.]. Pentru stabilirea cauzelor mortii se recurge la constatarea medico-legala (art. 114 C.p.p.), iar atunci cand nu s-a intocmit un raport medico-legal este obligatorie efectuarea unei expertize medico-legale (art. 117 alin. 3 C.p.p.)

Omorul calificat

n Omorul calificat consta, asa cum prevad dispozitiile art. 175 Cod penal, in savarsirea omorului in anumite circumstante agravante precis eterminate, care confera faptei un grad de pericol social sporit si dovedesc opericulozitate crescuta a infractorului.

n Caracteristic circumstantelor agravante, cu ajutorul carora legiuitorul a construit continutul infractiunii de omor calificat, este faptul ca ele au caracter univoc agravant, relevand pericolul social si periculozitatea sporita totdeauna si oriunde s-ar ivi. Tocmai acest fapt i-a permis legiuitorului sa le transforme din circumstante in elemente circumstantiale, adica in parti componente ale continutului infractiunii de omor calificat. Din acest moment insa, ele nu mai pot fi considerate si ca circumstante, neputand fi de doua ori valorificate. De aceea denumirea lor corecta este aceea de elemente circumstantiale si nu de circumstante cum in mod gresit sunt numite. Ca orice infractiune, si omorul calificat poate fi savarsit in diferite circumstante, inclusiv agravante, dar acestea stau in afara continutului infractiunii, nu inauntrul acestuia.

Continutul infractiunii de omor calificat.

n Inglobeaza in el continutul infractiunii de omor simplu la care se adauga elementele circumstantiale prevazute de textul incriminator. Aceste elemente sunt in numar de 9 si sunt prevazute in art. 175 literele a) - i). Asa fiind, examinarea continutului infractiunii de omor calificat include examinarea atat a conditiilor cerute pentru existenta omorului simplu, prevazute in art. 174, cat si a elementelor circumstantiale prevazute in art. 175.

Omorul savarsit cu premeditare (art. 175 lit. a)

n Omorul se considera calificat atunci cand este savarsit cu premeditare.

n Legea nu explica intelesul acestui termen, dar prin contributia doctrinei si a practicii judiciare, s-a conturat un continut al acestei notiuni care intruneste adeziunea generala:

n Omorul se considera savarsit cu premeditare atunci cand, de la luarea hotararii de a ucide o persoana si pana la punerea in executare a acestei hotarari (rezolutii infractionale) s-a scurs un anumit interval de timp, in care faptuitorul a reflectat asupra executarii si a pregatit aceasta executare prin procurarea informatiilor necesare, prin procurarea sau adaptarea mijloacelor si, in genere, prin crearea de conditii favorabile savarsirii omorului. Asadar premeditarea nu se reduce la o simpla chibzuire dinainte asupra savarsirii infractiunii, ci implica exteriorizarea hotararii infractionale prin acte de pregatire a executarii infractiunii. Premeditarea trebuie sa fie inteleasa nu numai ca un aspect al elementului subiectiv, ci ca o pregatire in vederea savarsirii faptei.

n Practica noastra judiciara impartaseste  in general aceasta conceptie. S-a decis ca exista omor cu premeditare daca inculpatul, dupa conflictul cu victima, s-a dus acasa, s-a inarmat si a pandit-o; tot astfel, daca inculpatul, inarmat cu un cutit de dimensiuni mari, si-a asteptat sotia, care parasise domiciliul conjugal, si a atras-o intr-un parc, unde i-a aplicat o lovitura in gat.

n Atat in doctrina, cat si in practica judiciara, [1]s-a subliniat  ca actele de provocare nu exclud, in principiu, premeditarea. Tot in practica judiciara s-a decis ca nu exista premeditare atunci cand de la luarea hotararii si pana la executarea ei a trecut un scurt interval de timp, iar faptuitorul s-a aflat intr-o actiune continua, dominata de hotararea luata, astfel ca el n-a putut actiona cu sange rece.[2]

n Omorul cu premeditare, denumit uneori in doctrina romana si asasinat, prezinta un pericol social mai ridicat decat omorul simplu datorita periculozitatii infractorului, care isi pregateste cu sange rece actiunea de ucidere, dovedind o periculoasa fermitate in realizarea hotararii infractionale.

n Premeditarea e o circumstanta personala, care tine de latura subiectiva a infractiunii si de aceea efectele sale nu se transmit altor participanti.

n [1] Daca din modul in care inculpatul a pregatit riposta la provocare rezulta ca acesta a actionat cu sange rece, calculat, nu se aplica dispozitiile din art. 73 lit. b), ci numai cele din art 175 lit. a) Cod penal (Practica judciara penala, vol. III, p. 28).

n [2] Tribunalul Suprem, Colegiul penal, dec. 2848/1967, Culegere de decizii, speta 137. Daca in urma unui conflict avut cu ocazia unei intalniri intamplatoare cu victima, faptuitorul se duce acasa, se inarmeaza cu un cutit si revine, de indata, la locul conflictului avut avut anterior si ucide victima, retinerea premeditarii este gresita (T.S. s. p., d. 5155/2001, Culegere de decizii, p. 191). Vezi si CSJ, s. p. d. 1047 din 21 sept. 1990, Culegere de decizii, p. 350; CSJ, s. p., d. 1014/1993, in Dreptul, nr. 7/1994, p. 99. Dimpotriva, s-a decis ca incercarea de a ucide o persoana din razbunare, dupa verificarea prin telefon daca este acasa, deplasarea faptuitorului in comuna unde domiciliaza victima si pandirea ei spre a se convinge ca este singura in locuinta, constituie actiuni care caracterizeaza premeditarea infractiunii de omor prevazuta un art. 175 lit. a) Cod penal (CSJ, s. pen., d. 2333/2003, RDP 4/2004, p. 166-167). De asemenea, s-a decis ca luarea hotararii de a ucide in seara precedenta savarsirii omorului, urmata de inarmarea faptuitorului cu toporul si cu un ciomag, pandirea victimei in apropierea casei acesteia si agresarea ei dupa ce a iesit din casa constituie imprejurari ce caracterizeaza infractiunea de omor calificat prin premeditare [CSJ, s. p, d. 2672/2002, RDP nr. 2/2004, p. 156].

Omorul din interes material (art. 175 lit. b)

n Omorul este calificat atunci cand este savarsit din interes material, adica atunci cand faptuitorul a urmarit, prin savarsirea omuciderii, obtinerea unui avantaj de ordin material pe cai aparent legale: dobandirea unei succesiuni, stingerea unei obligatii de intretinere, obtinerea unui spatiu locativ etc.

n Pentru existenta acestui element circumstantial este suficient sa se constate ca faptuitorul a ucis din interes material, indiferent daca a obtinut sau nu satisfacerea acelui interes. Daca insa mobilul omorului a fost altul, de exemplu ura, razbunarea sau gelozia, elementul material in discutie nu este realizat, chiar daca in urma savarsirii omorului faptuitorul ar realiza un avantaj material. Odata constatat interesul material, ca mobil al omorului, calificarea ca omor a faptei, in temeiul art. 175 lit. b, se mentine chiar daca, datorita erorii asupra identitatii persoanei (error in persona) sau devierii actiunii (aberratio ictus), a fos ucisa o alta persoana decat aceea vizata de ucigas.

n Practica judiciara este in acelasi sens. Astfel, s-a decis ca exista omor din interes material daca inculpata a urmarit sa ucida victima prin otravire sau cu o solutie de parathion ("verde de Paris"), sperand sa intre in posesia averii acesteia, chiar daca, din eroare, a fost ucisa o alta persoana decat cea avuta in vedere de inculpata. S-a precizat insa ca se realizeaza elementul material in discutie daca autorul actioneaza fiind convins ca, savarsind omorul, interesele sale vor fi satisfacute pe cale aparent legala si ca banii ori bunurile ii vor reveni de drept, altfel fapta ar constitui omor deosebit de grav, in conditiile art. 176 lit. d) Cod penal.

Omorul savarsit asupra sotului sau unei rude apropiate (art. 175 lit. c)

n Exista acest element circumstantial atunci cand victima omorului este sotul sau o ruda apropiata a faptuitorului. Pericolul sporit al omorului astfel savarsit si periculozitatea deosebita a ucigasului deriva tocmai din faptul ca acesta nu pregeta sa ridice viata semenilor celor mai apropiati lui.

n Pentru existenta elementului circumstantial, este suficient sa se constate ca victima este o ruda apropiata a faptuitorului, in sensul explicat in art. 149 Cod penal (ascendent sau descendent, frate sau sora, nepot de frate sau de sora, rude de sange sau devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude), sotia sau sotul acestuia, dupa caz. Calitatea de sot decurge din existenta casatoriei in momentul savarsirii faptei, iar elementul circumstantial se realizeaza indiferent daca sotii locuiau impreuna sau erau despartiti in fapt.

n Rude apropiate sunt numai cele mentionate de lege, nu si afinii.[1] Calitatea de sot sau de ruda apropiata fiind la origine o circumstanta personala, calificarea faptei ca omor calificat nu se rasfrange asupra participantilor.

n Daca faptuitorul nu a  cunoscut, in momentul savarsirii omorului, ca victima este sotul sau o ruda apropiata a lui (error in persona), nu va exista elementul circumstantial (art. 51 alin. 2 Cod penal). Solutia este aceeasi in caz de aberratio ictus.

n Omorul asupra sotului sau a unei rude apropiate mai este numit, dupa caz, paricid (ucierea parintilor), fraticid (uciderea fratilor sau surorilor), uxoricid (uciderea sotiei).

n [1] Nu sunt aplicabile dispozitiile art. 175 lit. c) atunci cand victima era sotul surorii tatalui inculpatului (CSJ, s. p., d. 807/1991, in Culegerea de decizii 1990-1992, p. 353). Asa cum se prevede in art. 149 alin. 2, rudenia apropiata la care se refera art. 149 alin. 1, nu inceteaza in cazul adoptiei cu efecte depline. Ca atare, uciderea de catre tatal firesc a copilului sau ce fusese adoptat constitutie infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 175 lit. c) din Codul penal (CSJ, s. p., d. 588/1999, Culegere, p. 224).

Savarsirea omorului profitand de neputinta victimei de a se apara (art. 175 lit. d)

n Exista acest element circumstantial atunci cand victima omorului este un copil, un bolnav sau, in general, un nevolnic avand nevoie de ocrotire, iar ucigasul a profitat de starea de neputinta a victimei sale pentru a o ucide.

n Ipoteza legala vizeaza, desigur, cazul unui detracat, al unui criminal pervers sau al unei mame denaturate.

n Pericolul social al omorului decurge, in acest caz, din periculozitatea infractorului inclinat sa savarseasca si in viitor astfel de fapte abominabile.

n Pentru existenta acestui element circumstantial este necesar sa se constate ca victima era o persoana aflata in neputinta de a se apara, din cauze preexistente faptei si nedatorate activitatii faptuitorului. De asemenea, trebuie sa se stabileasca faptul ca ucigasul a cunoscut aceasta stare de neputinta a victimei de a se apara si ca a profitat de ocazie pentru a o ucide.

n In practica judiciara, s-a decis ca savarseste infractiunea de omor calificat, in conditiile art. 175 lit. d) C.p., mama care isi ucide copilul nou-nascut in alte conditii decat cele prevazute in art. 177 C.p. sau parintele care ii aplica lovituri cu palma in cap copilului sau de 2 luni, provocandu-i fracturi de bolta, ori acela care tine victima (copil de 3 ani) in conditii de exterminare (in incaperi neincalzite pe timp friguros) sau care arunca in apa, de pe un pod plutitor, un copil de 9 ani care nu stie sa inoate si refuza ulterior sa-l salveze; s-a precizat ca starea de neputinta a victimei trebuie sa fie preexistenta atacului ucigas si sa nu fie consecinta actiunii inculpatului.

n Starea de neputinta a victimei de a se apara fiind o circumstanta de fapt, elementul circumstantial prevazut in art. 175 lit. d) va putea fi retinut in sarcina tuturor participantilor care au cunoscut starea de neputinta a victimei de a se apara si au profitat de aceasta stare pentru a o ucide.

Savarsirea omorului prin mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane (art. 175 lit. e)

n Se realizeaza acest element circumstantial atunci cand omorul a fost savarsit prin folosirea unor mijloace care, prin natura lor (de exemplu masini infernale sau bombe, gaze asfixiante, incendii) ori prin modul cum sunt folosite, pun in pericol viata mai multor persoane, creeaza posibilitatea uciderii acestora. Existenta elementului circumstantial pe care il examinam presupune ca mijloacele folosite au fost apte sau ar fi putut pune in pericol, fara insa a o ridica, viata a doua sau mai multe persoane. Daca s-ar fi produs un astfel de rezultat, fapta ar fi constituit infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta in art. 176 lit. b) Cod penal.

n Pericolul social deosebit al amorului calificat in conditiile art. 175 lit. e) deriva, asadar, pe de o parte din natura periculoasa a mijloacelor folosite la producerea omorului, iar pe de alta parte din periculozitatea persoanei care recurge la astfel de mijloace pentru suprimarea vietii victimei.

n Sub aspect subiectiv, pentru existenta elementului circumstantial este necesar sa se stabileasca imprejurarea ca ucigasul a stiut ca mijloacele folosite de el pentru uciderea victimei sale au fost apte sa puna in pericol viata mai multor persoane.

n In practica judiciara s-a decis ca exista omor calificat, in conditiile art. 175 lit. e), daca inculpatul a ucis victima, care statea in picioare, tragand o rafala de pistol mitraliera intr-o camera unde dormeau mai multe persoane, punandu-le in pericol viata.

n Savarsirea omorului prin mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane este la origine o circumstanta agravanta reala, ceea ce inseamna ca retinerea omorului calificat se rasfrange asupra participantilor, cu conditia ca acestia sa fi cunoscut natura mijloacelor folosite la uciderea victimei.

Savarsirea omorului in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (art. 175 lit. f)

n Exista acest element circumstantial al omorului calificat atunci cand savarsirea omorului a fost determinata de nemultumirea pe care victima i-a provocat-o infractorului prin felul cum si-a indeplinit atributiile de serviciu sau publice.

n Pericolul social sporit al omorului astfel savarsit decurge din imprejurarea ca el capata caracterul unui act de razbunare, care aduce atingere si autoritatii. Pentru existenta elementului circumstantial al omorului calificat, este necesar sa se stabileasca imprejurarea ca victima desfasura o activitate de serviciu sau o activitate publica si ca, in legatura cu aceasta activitate, a fost savarsit omorul. Daca nu se constata aceste imprejurari, uciderea va constitui omor simplu si nu omor calificat.

n In practica judiciara s-a decis ca, pentru calificarea faptei ca omor calificat in conditiile art. 175 lit. f) Cod penal, nu este suficient ca omorul sa se fi comis in timpul cand victima isi exercita atributiile de serviciu, ci este necesar ca el sa fie comis in legatura cu modul in care victima isi exercita atributiile de serviciu (de exemplu, uciderea paznicului in momentul cand inculpatul este surprins sustragand bunuri dintr-o unitate economica). S-a decis insa ca nu se realizeaza acest element circumstantial daca victima si-a depasit cadrul legal al exercitarii functiei, sau daca fapta nu era legata de indeplinirea unei sarcini de serviciu a victimei.

Savarsirea omorului pentru a se sustrage sau pentru a sustrage pe altul de la urmarire ori arestare sau de la executarea unei pedepse (art. 175 lit. g)

n Pericolul social sporit al omorului savarsit in aceasta imprejurare decurge din scopul urmarit de faptuitor si anume sustragerea sa ori a altei persoane de la raspunderea penala (de la urmarirea penala, de la arestarea preventiva sau de la executarea unei pedepse). De aceea, fapta astfel savarsita are un obiect juridic secundar si anume infaptuirea justitiei.

n Pericolul sporit rezulta si din periculozitatea faptuitorului, care nu ezita sa ridice viata unei persoane pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la o masura judiciara. Pentru existenta elementului circumstantial, nu intereseaza daca acest scop a fost realizat. Este suficient sa se constate ca el a fost urmarit prin savarsirea omorului.

Savarsirea omorului pentru a inlesni sau ascunde savarsirea unei infractiuni (art. 175 lit. h)

n Pericolul social sporit al omorului savarsit in aceasta imprejurare decurge, de asemenea, din scopul urmarit de faptuitor, care consta fie in ascunderea unei infractiuni savarsite anterior de el sau de o alta persoana, fie in inlesnirea savarsirii, de el sau de catre o alta persoana, a unei alte infractiuni.

n Pentru existenta elementului circumstantial nu intereseaza daca scopul urmarit a fost realizat.

n Infractiunea a carei savarsire este inlesnita ori ascunsa poate fi oricare, cu exceptia infractiunilor de talharie sau de piraterie, fiindca, potrivit vointei legii, comiterea unui omor pentru a savarsi sau ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii constituie infractiunea de omor deosebit de grav [art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal].

n In practica judiciara s-a decis ca exista omor calificat, in conditiile art. 175 lit. h), atunci cand inculpatul, intentionand sa violeze victima, nu a oprit autovehiculul, desi victima a insistat, determinand-o sa sara din masina si sa se accienteze mortal; sau daca i-a aplicat victimei, pentru a o determina la raport sexual, violente care i-au cauzat moartea, rezultat pe care inculpatul l-a prevazut si l-a acceptat, el urmand sa raspunda pentru infractiunea de omor calificat in concurs cu infractiunea de viol.[1]

[1] Tot in practica s-a decis ca fapta inculpatilor de a incerca sa violeze victima, staruind si dupa ce aceasta i-a avertizat ca va sari pe fereastra de la mare inaltime, ceea ce s-a si intamplat, constituie infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 174 raportat la art. 175 lit. h) C.pen., iar nu tentativa de viol urmata de sinuciderea victimei.

Savarsirea omorului in public (art. 175 lit. i)

n Este un element circumstantial ce se realizeaza atunci cand omorul este savarsit in public, in intelesul explicat in art. 152 din Codul penal. Potrivit dispozitiilordin acest articol, o fapta se considera savarsita in public atunci cand a fost comisa intr-un loc public care, prin natura sau destinatia lui, este totdeauna accesibil publicului (strazi, piete, parcuri publice, gari, porturi etc.) chiar daca nu este prezenta nici o persoana. Este suficienta deci o publicitate virtuala, decurgand din accesibilitatea permanenta a publicului in astfel de locuri.

n Fapta se considera savarsita in public si atunci cand a fost savarsita in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane. Legea vizeaza, in acest caz, un loc numai intermitent accesibil publicului (sali de conferinta, de spectacol, muzee, scoli, institutii) si de aceea fapta savarsita intr-un astfel de loc este considerata savarsita in public numai daca au fost de fata doua sau mai multe persoane, deci cu o publicitate reala si nu virtuala.

n Este considerata savarsita in public si fapta savarsita intr-un loc neaccesibil publicului, atunci cand este comisa cu intentia sa fie auzita sau vazuta si a fost intr-adevar auzita ori vazuta de doua sau mai multe persoane.

n Este savarsita in public, potrivit legii, fapta savarsita intr-o reuniune de mai multe persoane, cu exceptia acelor reuniuni care, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante, pot fi considerate ca au un caracter de familie.

n In fine, se considera savarsita in public o fapta savarsita prin mijloace despre care faptuitorul si-a dat seama ca ar putea face ca fapta sa ajunga la cunostinta publicului.[1]

n
[1] In practica s-a decis ca uciderea victimei in curtea scolii, in prezenta mai multor persoane, constituie infractiunea de omor calificat prevazuta in art. 175 lit. i) C.pen., atat in raport cu locul comiterii care, conform art. 152 lit. a) din acelasi cod, este loc public, cat si conform art. 152 lit. b), in raport cu prezenta persoanelor in acelasi loc. Prevederile art. 145 C.pen. nu sunt incidente. (CSJ, S.pen., d. Nr. 66/2003, rezumata in R.D.P. 3/2004, p. 172). Omorul savarsit intr-un loc neaccesibil publicului, in vazul a doua persoane, nu poate fi incadrat in art. 175 lit. i), prin raportare la art. 152 lit. c) C.pen., daca acele persoane au fost agresate de inculpat in aceeasi imprejurare in care a fost savarsit omorul, acestea fiind parti vatamate in cauza. In intelesul art. 152 lit. c) C.pen., faptuitorul trebuie sa actioneze cu intentia ca infractiunea sa fie auzita sau vazuta de doua sau mai multe persoane, altele decat cele vatamate prin faptele savarsite de el (CSJ, S. pen, d. 2724/2001, Culegere de decizii, p. 193). Tentativa de omor savarsita pe o strada dintr-o localitate, fiind comisa "in public" potrivit art. 152 lit. a) din Codul penal, trebuie incadrata in tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 si 175 lit. i), iar nu tentativa de omor simplu (CSJ, S. pen, d. 1796/1999, Culegere de decizii, p. 229).

Forme, modalitati, sanctiuni si aspecte procesuale specifice omorului calificat

n Infractiunea de omor calificat se poate realiza in modalitati diferite, in raport cu elementele circumstantiale la care a recurs faptuitorul, putandu-se retine unul sau mai multe dintre acestea. Pluralitatea elementelor circumstantiale nu constituie un concurs, ci o infractiune unica, dar serveste drept criteriu special de individualizare a pedepsei, in limitele prevazute de lege.

n Tentativa, care, potrivit dispozitiei din art. 175 alin. 2, se pedepseste, se poate realiza si ea in modalitati diferite, dupa cum hotararea de a comite omorul a vizat unul sau unele dintre elementele circumstantiale.

n Omorul calificat se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

n In ceea ce priveste aspectele procesuale, ele sunt identice celor de la omorul simplu.