Modificarea Constitutiei

Modificarea Constitutiei

Modificarea constitutiei

Ca orice act normativ, chiar daca fundamental, si constitutia este supusa tranzientei. Tempo-ul prefacerilor politice, economice sau sociale este intotdeauna mai alert decat primenirea sistemului legislativ, condamnat la o stabilitate specifica (vezi Teoria generala a dreptului). Cand conservatorisumul constitutional devine insuportabil, riscand sa blocheze devenirea de ansamblu a societatii, legea fundamentala se impune a fi revizuita.

Fata de importanta politica si juridica a Constitutiei precum si a locului pe care il ocupa in sistemul juridic, este de majora importanta problema de a sti cine are initiativa revizuirii sale, cine are dreptul de a o revizui si care este procedura de urmat.

In acest sens sunt de retinut trei principii:

a.  dreptul de revizuire trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o. Conform regulii simetriei, organul abilitat sa revizuiasca o constitutie trebuie sa fie acelasi cu cel care a adoptat-o;

b.  autoritatea competenta difera dupa felul constitutiei,

c.  procedura de modificare este in principiu asemanatoare celei de adoptare in baza principiului juridic fundamental al simetriei actelor juridice.

Ca o clasificare a modurilor de modificare ale constitutiei se pot identifica doua categorii: constitutii suple sau flexibile - care se pot modifica dupa procedura de modificare a legilor organice si constitutii rigide care se modifica dupa alte reguli decat cele obisnuite.

In ceea ce priveste constitutiile rigide, s-au folosit mai multe metode:

a.   imposibilitatea revizuirii Constitutiei dupa ce a fost adoptata. Valoarea unor astfel de prevederi este nula, puterea constituanta de azi nu are puterea de a limita atributele puterii constituante de maine.

Art. 152 din Constitutia Romaniei enumera domeniile care nu pot forma obiectul revizuirii.

b.       stabilirea unei perioade de timp in care Constitutia nu poate fi modificata, ex. Constitutia americana din 1787 prevedea o perioada de 21 ani.

c.   stabilirea unei proceduri greoaie de modificare, ex. Constitutia Romana de la 1866 si 1923.

d.       Alte reguli cu privire la revizuirea constitutiei, ex. Constitutiile franceze din 1946 si 1958 - nici o procedura de revizuire nu poate fi folosita in caz de ocupatie de catre forte straine.

Competenta initiativei revizuirii constitutiei o regasim inscrisa in unele legi fundamentale, in sensul de cine poate propune.

REVIZUIREA CONSTITUTIEI ROMANIEI

Sistemele constitutionale nu sunt unitare atunci cand stabilesc pe cei ce pot avea initiativa revizuirii legii fundamentale; unele nici macar nu indica pe initiatori, lasand a fi dedusi din chiar regulile referitoare la adoptare.

Conform art. 150 din actuala Constitutiei, in Romania au drept la initiativa de a modifica legea fundamentala:

cel putin o patrime din numarul total de deputati si senatori (conform Regulamentelor parlamentare, initiativa trebuie sustinuta de o lista de semnaturi); E - cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot (sustinerea se face tot pe baza listelor de semnaturi, verificarea respectarii conditiilor pentru exercitarea acestei initiative revenind Curtii Constitutionale); |; - Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului (in ceasta privinta textul Constitutiei este incomplet, iar aplicarea lui consecventa se poate confrunta cu conflicte constitutionale, in eventualitatea unor dezacorduri generate de ipoteza unei "coabitari' politice la varf). I in urma adoptarii initativei de revizuire, Parlamentul alege o comisie mixta de redactare a proiectului legii de revizuire, formata conform principiului proportionalitatii. Dupa definitivarea proiectului, acesta este supus votului fiecarei camere; pentru adoptare, este necesara majoritatea calificata de 2/3. Numai pentru adoptarea legii de revizuire mai este prevazuta procedura medierii. Iar daca aceasta esueaza, proiectul de revizuire va fi supus votului camerelor reunite, pentru adoptare fiind necesara o majoritate calificata de %. f Revizuirea este definitiva dupa aprobarea si prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data votului parlamentar asupra proiectului de lege. Referendumul este valabil daca la consultarea populara au participat cel putin jumatate plus unu dintre cetatenii cu drept de vot, iar revizuirea este adoptata daca in favoarea ei a votat majoritatea cetatenilor participanti la referundum.

De precizat ca termenul de 30 de zile alocat organizarii referendumului ni se pare prea scurt pentru o ampla si pertinenta informare a populatiei cu privire la continutul legii de modificare, imprejurare care produce dificultati severe in mobilizarea la vot a corpului electoral. De asemenea, Legea nr. 3/2000 nu precizeaza consecintele neindeplinirii cvorumului popular (daca la referundum nu participa cel putin jumatate plus unu dintre cetatenii cu drept de vot, referendumul se repeta? la ce interval de timp? daca nu se repeta, inseamna ca proiectul de revizuire a fost respins?).

Respingerea, prin vot, a proiectului de revizuire in cadrul referendumului antreneaza nulitatea acestui act normativ.

Daca proiectul de revizuire este adoptat prin referendum, legea se va publica in Monitorul Oficial fara a fi necesara promulgarea ei de catre seful statului. Dupa caz, legea de revizuire poate dispune republicarea/renumerotarea legii fundamentale.