Legislatia nationala privind divortul

Legislatia nationala privind divortul

In Romania, Codul Familiei este cel care trateaza fenomenul divortului cuprinzand toate aspectele acestuia privitoare la relatiile dintre soti, bunurile commune si proprii a acestora, dar si custodia copiilor rezultati din mariaj.

Avem doua tipuri de desfacere a casatoriei :

incetarea casatoriei prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei, astfel copii rezultati raman cu parintele in viata

casatoria se poate desface si prin divort.

Instanta judecatoreasca desface casatoria atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Pe baza acordului dintre soti, casatoria se poate desface doar daca sunt indeplinite urmatoarele conditii :

-pana la data cereri de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei

-nu exista copii minori rezultati din casatorie.

Daca starea de sanatate a unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei acesta poate cere divortul.

La desfacerea casatoriei prin divort , sotii se pot invoi ca sotul care, a purtat in timpul casatoriei numele de familie a celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea castoriei, instanta judecatoreasca luand act de aceasta invoiala prin hotatrarea de divort si putand sa incuviinteze acest drept si in lipsa invoieli dintre soti, doar pe baza de motive temeinice. Altfel numele purtat de soti va fi acela avut inainte de casatorie.

Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitive iar efectele patrimoniale inceteaza de la data la care s-a facut mentiunea despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe salta cale.

Datoria sotilor pana la desfacerea casatoriei este aceea de a se intretine daca s otul divortat se afla in nevoie din cauza unei incapacitati produse in timpul casatoriei sau inaintea casatoriei, atat cat si in termen de un an de la desfacerea acesteia, insa numai daca acesta incapacitate e determinata de imprejurari in legatura cu casatoria.

Acesta intretinere se refera la  o suma de bani care poate sa ajunga pana la o treime din venitul net efectuat de sotul obligat de plata ei, dar in concordanta cu nevoia celui care o cere si cu posibilitatile celui care o plateste. Aceasta intretinere, si cu cea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net din munca celui care o plateste. Aceste drepturi inceteaza odata cu recasatorirea sotului indreptatit sa o primeasca.

Am pus in vedere in urmatoarele capitole implicatiile de natura sociala si psihologice pe care separarea parintilor le poate avea in viata  propriilor copii. Asadar in continuare vom descrie, din punct de vedere legal, care este modalitatea prin care se stabileste custodia si bineinteles urmarindu-se ca de fiecare data interesul superior al copilului.

Custodia copiilor minori va fi hotarata de instanta judecatoreasca, odata cu pronuntarea divortului. Instanta va asculta parinti autoritatea tutelara si copii peste 10 ani, in vederea preferintelor acestora, si va hotara pentru fiecare copil in parte, daca va fi incredintat mamei ori tatalui. Odata cu hotararea se va stabili si contributia paintelui la cresterea, educarea, invatarea si formarea profesionala a acestuia.

In cazul in care copii nu raman in intretinerea niciunuia dintre parinti, acestia se vor incredinta unor rude, ori altor persoane sau institutii de ocrotire a copilului, dar numai cu consimtamantul parintilor si stabilindu-se la fel pentru fiecare dintre parinti o contributie in bani pentru buna crestere a copilului.[4]

Parintele care a obtinut custodia, exercita drepturile parintesti, iar cel caruia nu i s-a incredintat va avea dreptulde a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala, precum si de a avea legaturi personale cu acesta.

Daca copilul a fost incredintat altor persoane sau institutii de ocrotire, instanta va hotara care dintre parinti va putea sa ii administreze bunurile si il va reprezenta, institutia de ocrotire avand doar indatorirea si dreptul ce revin in mod normal parintilor.

Drepturile si obligatiile  personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii, pot fi modificate de catre instanta de judecata, la cererea oricarui dintre parinti, a copilului, daca acesta a implinit varsta de patrusprezece ani sau a oricarei institutii de ocrotire caruia i-a fost incredintat ori autoritatii tutelare.