Indiviziunea succesorala

Indiviziunea succesorala

Sectiunea I - Notiuni generale

Indiviziunea este o modalitate a dreptului de proprietate in care prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent la doi sau mai multi titulari, iar obiectul dreptului il constituie o universalitate juridica.

Indiviziunea succesorala are ca titulari mostenitorii legali sau testa­mentari si ca obiect patrimoniul defunctului cu activul si pasivul sau.

Indiviziunea succesorala presupune o pluralitate de titulari ai dreptului de proprietate, adica mai multi mostenitori cu vocatie universala.

Legatul cu titlu particular, care are ca obiect proprietatea exclusiva asupra unui sau unor bunuri individual determinate, nu creeaza indiviziune succesorala.

Dreptul fiecarui indivizar cu privire la indiviziunea succesorala este un drept real, si nu un drept de creanta, si poarta atat asupra unei cote‑parti ideale din intreaga mostenire, cat si asupra fiecarei particule din fiecare bun succesoral.

Sectiunea a II‑a - Regimul juridic al indiviziunii succesorale

Indiviziunea succesorala este carmuita de trei principii generale:

a) Principiul liberei dispozitii asupra cotei‑parti ideale care consta in dreptul fiecarui coindivizar de a dispune liber prin acte intre vii si pentru cauza de moarte (mostenire legala sau testamentara) de cota ideala din dreptul de proprietate care ii revine asupra indiviziunii.

Fiecare coindivizar are un drept individual, absolut si exclusiv asupra cotei‑parti ideale de drept care i se cuvine din indiviziune.

In cazul in care coindivizarul face acte de dispozitie avand ca obiect cota sa indiviza asupra unui bun individual determinat din succesiune, soarta acestei instrainari va depinde de rezultatul impartelii, in functie de faptul daca bunul va cadea sau nu in lotul coindivizarului instrainator.

Prin urmare, dobanditorul se substituie in drepturile instrainatorului si devine coindivizar in aceleasi conditii ca si acesta.

b) Principiul (regula) unanimitatii care cere ca toate actele juridice privind un bun din indiviziune sa fie facute cu acordul (consimtamantul) unanim al tuturor coindivizarilor.

Nici unul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra vreunui bun sau bunurilor indivize privite in materialitatea lor.

In principiu, regula unanimitatii este aplicabila si actelor de adminis­trare si de conservare a bunurilor din indiviziune.

Daca insa actele au fost folositoare indiviziunii si nu a existat opunere din partea coindivizarilor la efectuarea lor, in practica, ele au fost validate ca fiind facute in temeiul gestiunii de afaceri sau a unui mandat tacit.

Actele materiale, constand in stapanirea in fapt si folosinta materiala a bunurilor indivize, pot fi facute de catre fiecare coindivizar cu conditia de a nu impiedica sau stanjeni pe ceilalti coindivizari in folosinta bunului si de a nu schimba destinatia si modul de utilizare a bunului.

Fructele bunurilor indivize apartin nu numai coindivizarului care are in folosinta materiala bunul, dar si celorlalti, proportional cu cota‑parte a fiecaruia.

Regula unanimitatii functioneaza din plin fara exceptii, in privinta actelor de dispozitie juridica sau materiala asupra bunurilor din indiviziune.

Instrainarea, schimbul, grevarea cu sarcini reale etc. ori transformarea, modificarea sau distrugerea bunurilor succesorale aflate in indiviziune nu se pot face decat cu acordul expres al tuturor coindivizarilor.

Opozitia unui singur coindivizar impiedica incheierea nu numai a actelor de dispozitie, dar si pe aceea a actelor de simpla administratie, oricat de necesare ar fi ele.

Regula unanimitatii se aplica si cu privire la promovarea actiunii in revendicarea unui bun indiviz, care nu poate fi exercitata de un singur coindivizar, pentru ca urmareste valorificarea dreptului de proprietate pentru toti coindivizarii.

Practic, orice actiune in justitie prin care se urmareste valorificarea unui drept indiviz si care reprezinta un act de dispozitie sau de admi­nistrare si nu doar un act de conservare trebuie sa fie promovata de toti coindivizarii, dupa cum unanimitatea trebuie sa functioneze si in cazul in care coindivizarii ar fi parati intr‑un proces care are ca obiect bunuri aflate in indiviziune.

Este reflexul pe plan procesual a starii de indiviziune si a principiului unanimi­tatii care guverneaza indiviziunea succesorala.

c) Principiul ca "Nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune".

Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Mostenitorul poate cere oricand iesirea din indiviziune, chiar si atunci cand exista conventii sau clauze testamentare care prevad altfel (art. 1143).

Dispozitiile art. 1143 C.civ. sunt imperative, interesand ordinea publica.

Dreptul de a cere iesirea din indiviziune este imprescriptibil

Incetarea coproprietatii prin partaj, poate fi ceruta oricand, afara de cazul in care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotarare judecatoreasca (art. 669 C.civ.).

Faptul ca unii coindivizari au stapanit in exclusivitate mostenirea sau parti dis­tincte din ea, indiferent cat de mult timp, nu constituie un obstacol in promovarea actiunii in imparteala pentru ca posesia coindivizarului, pose­sie cu titlu de coproprietar, este o posesie comuna tuturor comoste­nitorilor care, oricat s‑ar prelungi in timp, nu ar putea permite unuia dintre ei sa dobandeasca prin uzucapiune impotriva celorlalti.

O posesie comuna nu poate legitima dobandirea unei proprietati exclusive.

Pentru ca posesia unora dintre coindivizari sa fie utila si sa constituie temei al uzucapiunii, ea trebuie sa inceteze sa mai fie comuna si sa devina exclusiva, cu titlu de proprietar.

Pentru situatiile cand ramanerea in indiviziune ar prezenta un anumit interes pentru coindivizari, legea le permite acestora sa convina suspendarea partajului si mentinerea starii de indiviziune pe o perioada de cel mult 5 ani. In cazul imobilelor, conventiile trebuie incheiate in forma autentica si supuse formalitatilor de publicitate prevazute de lege (art. 672 C.civ.).

Daca conventia ar fi incheiata pentru o durata nedeterminata, ea va fi nula absolut. Va fi nula absolut si clauza testamentara care ar impune starea de indiviziune chiar si pentru o durata mai mica de 5 ani.

Dispozitiile art. 669-686 privind partajul coproprietatii se aplica si partajului succesoral in masura in care nu sunt incompatibile cu acesta.