Incheierea contractului

INCHEIEREA CONTRACTULUI

1. ACORDUL DE VOINTE

1) Elementele acordului de vointe. Pentru ca un contract sa fie valabil incheiat este necesar sa existe un acord de vointe in scopul de a produce efecte juridice conforme cu clauzele contractului respectiv. Vointele juridice devin concordante in momentul in care propunerea unei parti este acceptata de cealalta parte. Cu alte cuvinte, acordul de vointe este format din doua elemente: oferta de a contracta - care exprima vointa uneia din parti, si acceptarea ofertei - care exprima vointa celeilalte parti.

Oferta de a contracta reprezinta propunerea facuta unei persoane de a incheia un contract. Fiind o manifestare de vointa, oferta trebuie sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate ale consimtamantului, precum si sa fie:

- ferma si neechivoca, in sensul ca ea trebuie sa exprime vointa neindoielnica de a incheia contractul prin simpla ei acceptare;

- precisa si completa, in sensul ca trebuie sa cuprinda toate elementele necesare realizarii acordului de vointe mai ales cu privire la natura si obiectul contractului.

Forta obligatorie a ofertei. Raspunderea pentru revocarea ei intempestiva.

Pentru a stabili caracterul obligatoriu sau facultativ al mentinerii ofertei si eventuala raspundere pentru situatia in care nu era admisibila revocare sa, trebuie facuta distinctia intre urmatoarele situatii:

a) Oferta este adresata unei persoane prezente (aflata fata in fata cu ofertantul; este asimilata acestei situatii si oferta lansata in cadrul convorbirii telefonice cu potentialul acceptant). In aceasta situatie, daca oferta nu cuprinde nici un termen de acceptare si este acceptata pe loc de catre destinatarul ofertei, atunci revocarea sa nu mai este posibila intrucat contractul s-a nascut in mod valabil si va fi supus principiului fortei obligatorii a contractelor. Daca oferta cuprinde explicit sau implicit un termen de acceptare,  mentinerea ei in cadrul acestui termen este obligatorie pentru ofertant. Revocarea ofertei va fi considerata intempestiva daca se produce inainte de expirarea termenului.

b) Oferta este adresata unei persoane absente (care nu se afla in acelasi loc, fata in fata cu ofertantul). In acest caz oferta poate fi revocata in mod liber de catre ofertant pana in momentul ajungerii ei la destinatar sau daca revocarea ajunge cel tarziu simultan cu oferta la destinatar. Dupa momentul ajungerii ofertei la destinatar fara ca aceasta sa fi fost revocata, distingem dupa situatii, dupa cum oferta include sau nu un termen de acceptare. Daca oferta include un asemenea termen, atunci ea trebuie sa fie mentinuta in intervalul respectiv de timp. Imediat ce termenul a expirat fara ca oferta sa fie acceptata, aceasta devine caduca. Daca oferta nu include nici un termen de acceptare expres, atunci se considera ca ea trebuie mentinuta un termen rezonabil de timp pentru a da posibilitatea destinatarului acesteia sa o analizeze si eventual sa o accepte. In toate situatiile, daca ofertantul decedeaza sau devine incapabil inainte de acceptarea ofertei, atunci aceasta este lovita de caducitate astfel incat o eventuala acceptare ulterioara nu mai produce nici un efect.

In toate cazurile in care revocarea ofertei are loc in mod intempestiv (adica fara ca revocarea sa fie permisa) acceptantul este indreptatit sa solicite obligarea ofertantului la daune interese pe temeiul raspunderii civile delictuale.

Oferta de a contracta se deosebeste de asa-numitul antecontract (conventia prin care doua parti se obliga sa incheie in viitor un alt contract, al carui continut esential este determinat in prezent), deoarece prima are natura unei manifestari unilaterale de vointa, pe cand cea de a doua are o natura contractuala, deci de act juridic bilateral, nascut ca urmare a unui acord de vointe.

Acceptarea consta in manifestarea de vointa a unei persoane de a incheia un contract in conditiile stabilite prin oferta ce i-a fost adresata in acest scop. Pe langa conditiile de validitate prevazute de lege pentru vointa juridica in general, acceptarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie pura si simpla, adica in concordanta totala cu oferta (destinatarul trebuie sa accepte integral oferta; orice rezerva sau propunere de schimbare a continutului ofertei reprezinta o contraoferta);

- sa fie neindoielnica (mai ales cand acceptarea este tacita);

- sa nu fie tardiva, respectiv sa intervina in termenul de validitate al ofertei; daca intervine ulterior acestui termen ea este caduca;

Acceptarea poate fi expresa (manifestata in scris sau verbal) sau tacita (atunci cand rezulta cu certitudine din anumite actiuni ale destinatarului ofertei, cum ar fi un inceput de executare al contractului. Tacerea are valoare juridica atunci cand partile ii confera o astfel de valoare sau cand legea prevede ca ea poate produce efecte juridice (de ex.: art. 1437 C.civ. prevede tacita relocatiune). In jurisprudenta s-a apreciat ca tacerea mai poate avea semnificatia unei acceptari si in cazul in care oferta a fost facuta exclusiv in interesul destinatarului.

2. DETERMINAREA MOMENTULUI SI LOCULUI INCHEIERII CONTRACTULUI

1) Momentul incheierii contractului. In cadrul contractelor consensuale, momentul incheierii contractului coincide cu acela al realizarii acordului de vointa. In cazul contractelor solemne, acest moment este dat de indeplinirea formalitatilor impuse de lege ca si conditie de validitate a contractului.

Stabilirea momentului incheierii contractului prezinta interes pentru determinarea capacitatii partilor, a legii aplicabile in cazul conflictului de legi in timp, a momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie extinctive, termenele suspensive sau extinctive, etc.

Cand potentialii contractanti se afla fata in fata (sau contracteaza telefonic), momentul incheierii contractului coincide cu acela al declararii acceptarii ofertei, daca aceasta se face fara rezerve si imediat.

Cand potentialii contractanti nu sunt prezenti fata in fata (cand oferta se trimite prin posta, telegraf, telex, fax, e-mail etc):

a) In cazul contractelor sinalagmatice in literatura de specialitate s-au propus mai multe sisteme de determinare a momentului incheierii contractului:

- sistemul emisiunii acceptarii - contractul se considera incheiat cand destinatarul s-a hotarat sa accepte oferta, chair daca nu a comunicat acceptarea ofertantului;

- sistemul expedierii acceptarii - contractul se considera incheiat cand destinatarul a expediat acceptarea, chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant;

- sistemul receptarii acceptarii - contractul se considera incheiat cand ofertantul a primit acceptarea in sens material, chiar daca nu a luat cunostinta efectiv de continutul acesteia

- sistemul informarii - contractul se considera incheiat cand ofertantul a luat cunostinta efectiv de existenta acceptarii, pentru ca numai in acest moment vointele juridice se intalnesc.

In dreptul roman a fost adoptat acest ultim sistem, cu urmatorul corectiv: se considera ca din moment ce ofertantul a receptat acceptarea opereaza prezumtia simpla ca a luat la cunostinta imediat de continutul acceptarii. Asadar, contractul se prezuma incheiat in momentul receptarii acceptarii de catre ofertant (practic este adoptat sistemul receptarii acceptarii).

b) In cazul contractelor unilaterale s-a consacrat, cu anumite exceptii, sistemul emisiunii acceptarii, prezumandu-se ca acceptarea a intervenit in momentul primirii ofertei, avand in vedere ca oferta este facuta in favoarea destinatarului ei.

2) Locul incheierii contractului.

In cazul contractelor simalagmatice intre persoane neprezente se considera ca locul incheierii contractului este acela unde ofertantul primeste corespondenta continand acceptarea.

In cazul contractelor unilaterale se considera ca locul incheierii contractului este acela unde acceptantul a primit oferta.

In cazul contractelor solemne se considera ca locul incheierii contractului este acela unde s-au indeplinit formalitatile prevazute de lege pentru incheierea lor.

Determinarea locului incheierii contractului are importanta in materie procesual civila pentru stabilirea competentei teritoriale a instantelor judecatoresti si in materia dreptului international privat  pentru stabilirea legii aplicabile.