Generalitati privind caile extraordinare de atac

Generalitati privind caile extraordinare de atac

Principiile legalitatii si aflarii adevarului obliga instantele judecatoresti la o corecta rezolvare a pricinilor supuse judecatii, in conformitate cu toate normele de drept si in deplina concordanta cu realitatea faptelor petrecute.

Realizarea justitiei a demonstrat, ca in unele situatii apar totusi imprejurari, care invedereaza caracterul nelegal si gresit al unor hotarari definitive. De aici izvoraste necesitatea existentei remediului in masura sa permita supunerea acestor cauze unei noi proceduri judiciare, spre a se indrepta eventualele greseli din activitatea anterioara de jurisdictie. Remediul procedural consta in instituirea unor cai de atac extraordinare.

Intrucat erorile strecurate in corecta activitate jurisdictionala pot fi diferite fiind imputabile, dupa caz, instantelor, partilor sau ambelor categorii de subiecti, legea a instituit un sistem complex si cuprinzator de cai de atac extraordinare. In sistemul nostru procesual actual sunt prevazute mai multe cai de atac extraordinare: contestatia in anulare, revizuirea si recursul in interesul legii .

O prima categorie de erori pot decurge din imposibilitatea pentru parti de a-si face apararea in fata instantei, fie din vina acesteia (de exemplu, procedura de citare pentru termenul de judecata nu a fost legal indeplinita) fie fara o vina imputabila cuiva (de exemplu, partea nu s-a prezentat la judecata fiind impiedicata de a veni si de a incunostinta despre absenta). Inlaturarea hotararii definitive pronuntate in asemenea conditii viciate are loc prin intermediul contestatiei in anulare.

Pot apare erori in solutionarea definitiva a cauzei din necunoasterea de catre instanta a unor imprejurari de fapt, care daca ar fi fost cunoscute duceau la o alta rezolvare. Aceste erori de fapt - denumite si "erori judiciare" - pot fi reparate pe calea revizuirii, care constituie o procedura specifica inlaturarii efectelor unor astfel de erori.

Asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii penale si a legii de procedura penala pe intreg teritoriul tarii se face de Inalta Curte de Casatie si Justitie fiind sesizata de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin recurs in interesul legii pentru a se pronunta asupra chestiunilor de drept care au primit o solutie diferita din partea instantelor.

Calea de atac extraordinara reprezinta o institutie de reluare a unui proces penal care a epuizat integral faza judecatii (uneori chiar executarea). Procesul nu trece intr-o alta faza, ci se reia repetand un ciclu care de regula a mai fost parcurs. Asa se explica faptul, ca dupa admiterea caii de atac extraordinare subzista posibilitati pentru reluarea urmaririi penale, a judecatii in prima instanta, a apelului si chiar a recursului. Fiecare cale extraordinara de atac promoveaza o etapa de judecata distincta situata in afara ciclului ordinar.

Caile extraordinare de atac nu reprezinta grade de jurisdictie suplimentare, pentru ca ele nu constituie posibilitati obisnuite la care partile pot recurge, cand considera ca hotararea pronuntata este criticabila. Astfel, reluandu-se pe calea revizuirii un proces penal, aceasta nu presupune judecarea cauzei intr-o noua treapta de jurisdictie, ci in caz de admitere in principiu a caii de atac, se repeta faza judecatii, mentinandu-se in cadrul respectiv posibilitatea parcurgerii din nou a tuturor gradelor de jurisdictie (judecata in prima instanta, apel, recurs).

In concluzie, caile extraordinare de atac nu fac parte din mecanismul normal, obisnuit al procesului penal, ele reprezentand proceduri cu caracter exceptional.

Caile de atac ordinare se deosebesc de cele ordinare :

- caile ordinare de atac sunt indreptate impotriva hotararilor nedefinitive, iar cele extraordinare contra hotararilor definitive.

Hotararea penala definitiva are autoritate de lucru judecat. Impotriva hotararilor nedefinitive se poate exercita caile de atac ordinare, iar acestea fac parte din ciclul obisnuit al procesului penal, construit in sistemul dublului sau triplului grad de jurisdictie. In antiteza, caile exceptionale de atac nu fac parte din ciclul procesual normal, reprezentand mijloace de reluare a activitatilor deja efectuate, fara ca ele sa constituie desfasurarea unei cauze penale in alt grad de jurisdictie.

Din aceasta deosebire esentiala a cailor de atac rezulta prioritatea celor ordinare fata de cele extraordinare. O cale de atac extraordinara nu poate fi folosita cata vreme se mentine posibilitatea atacarii hotararii pe cale ordinara. Calea extraordinara nu poate fi exercitata nici concomitent cu cea ordinara, neputandu-se introduce cand cea din urma se mai afla in curs de rezolvare.

- in privinta cazurilor in care se permite folosirea cailor de atac, in timp ce pentru recurs legea fie ca nu enumera anticipat si limitativ motivele, cand hotararea nu este apelabila, fie ca instituie un numar foarte mare de cazuri cand recursul urmeaza unui apel; privitor la caile extraordinare codul fixeaza in general un numar restrans de cazuri in care acestea pot fi introduse; astfel, cazurile de contestatie sunt in numar de patru si restrictiv determinate in art.386 lit.a-d, pe cand revizuirea se poate introduce in alte cazuri in numar de cinci, asa cum prevede art.394 lit.a-e.

- efectul suspensiv; in timp ce la recurs opereaza o suspendare legala (de drept) si obligatorie, la caile de atac extraordinare suspendarea are caracter judiciar si facultativ.

- sfera persoanelor indrituite a folosi caile extraordinare de atac este mult mai redusa decat cea a titularilor apelului sau recursului. Dispozitiile largi ale art.362 C.p.p., care prevad apelantii sau recurentii, sunt inaplicabile in cazul cailor extraordinare de atac. Astfel, nu pot exercita o asemenea cale, in nici o situatie, martorii, expertii, interpretii sau aparatorul in nume propriu. Exista cazuri cand o cale de atac extraordinara nu poate fi introdusa de procuror (de exemplu, contestatia in anulare sprijinita pe motivele prevazute in art.386 lit.a si b). In sfarsit, in cazul recursului in interesul legii acesta nu poate fi folosit de nici un participant in cauza penala (parte sau procuror), singurul titular fiind exclusiv procurorul general.

- intre caile de atac ordinare si extraordinare sunt diferentieri si in privinta termenului de exercitare. Pentru apel si recurs termenul este totdeauna precis determinat avand o durata relativ scurta (10 zile, uneori chiar mai putin). In nici un caz, nu este posibila folosirea unei cai de atac ordinare oricand.

Pentru caile extraordinare de atac regula de mai sus este inaplicabila,posibilitatea exercitarii oricand a acestor cai derivand din esenta lor extraordinara (exista si situatii cand exercitarea caii de atac extraordinare este limitata in timp).

- o ultima deosebire importanta intre caile de atac ordinare si extraordinare se manifesta in legatura cu organul caruia ii revine competenta solutionarii cauzei. Apelul si recursul fiind mijloace de realizare a controlului jurisdictional in cadrul dublului sau triplului grad de jurisdictie, se judeca totdeauna la instanta ierarhic superioara. Aceasta regula generala si absoluta nu se aplica in cazul cailor extraordinare de atac, pentru care legea fixeaza reguli de competenta de la caz la caz.