Furtul calificat
Dupa cum s-a aratat,
furtul este prevazut in codul penal atat in forma simpla cat si in forma
calificata. Furtul calificat presupune, ca orice forma agravata a unei
infractiuni, realizarea continutului infractiunii in prezenta uneia dintre
imprejurarile care ridica gradul de pericol social al faptei si care este
prevazuta, din aceasta cauza, ca circumstanta agravanta. Furtul savarsit de
doua sau mai multe persoane impreuna (art. 209 lit. a c.p.). periculozitatea
sociala a furtului este determinata, in acest caz, de insasi pluritatea
faptuitorilor, care da acestora o mai mare forta de actiune, le creaza mai mari
posibilitati de savarsire si de ascundere a infractiunii, ii face sa actioneze
cu mai multa siguranta si indrazneala. Pentru existenta agravantei se cere, pe
de o parte, ca furtul sa fie savarsit de doua sau mai multe persoane, iar pe de
alta parte, ca faptuitorii sa fi savarsit fapta impreuna. Furtul savarsit de o
persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica (art. 209 lit. b
c.p.). in aceasta situatie furtul este calificat deoarece, pe de o parte
faptuitorul avan asupra sa o arma sau o substanta narcotica capata incredere
sporita in reusita actiunii sale, iar pe de alta parte, detinerea armei sau a
substantei narcotice implica pericolul folosirii acestora. Pentru existenta
agravantei este suficient ca faptuitorul sa fi avut asupra sa arma sau
substanta narcotica in momentul savarsirii furtului. Furtul calificat prevazut
in art. 209 lit. b c.p. exclude folosirea armei sau a substantei narcotice.
Daca faptuitorul foloseste arma sau substanta narcotica fapta constituie
talharie si nu furt. Notiunea de 'arma' are intelesul stabilit prin dispozitiile
al. 1 al art. 151 c.p. adica intelesul de instrument, piesa sau dispozitiv
declarat astfel prin dispozitiile legale. Furtul savarsit intr-un loc public (art. 209
lit c c.p.). Locurile publice ofera conditii favorabile sustragerii de bunuri.
In unele dintre aceste locuri exista aglomeratii (piete, statii). Prin
'loc public' trebuie sa intelegem avand in vedere dispozitiile art.
152 c.p. orice loca care prin natura sau destinatia lui este in permanenta
accesibil publicului precum si orice alt loc in care publicul are acces in
anumite intervale de timp. Furtul savarsit intr-un mijloc de transport in comun
(art. 209 lit. d c.p.) Mijloacele de transport in comun, ca si locurile publice
ofera conditii favorabile savarsirii unor furturi; si in mijloacele de transport
in comun este inevitabila, mai ales la anumite ore, o mare aglomeratie ceea ce usureaza
sustragerea de bunuri. Prin 'mijloc de transport in comun' se
intelege mijlocul de transport care anume aceasta destinatie precum si cele
care fara a avea anume aceasta destinatie sunt folosite pentru a transporta mai
multe persoane impreuna. Pentru
aplicarea agravantei este necesar ca bunul sustras sa se fi aflat asupra unui
pasager sau in spatiul afectat transportului in comun. Furtul savarsit in
timpul noptii (art. 209 lit. e c.p.). Furtul savarsit in timpul noptii a fost
considerat pe drept cuvant mai grav deoarece noapte ofera imprejurari deosebit
de favorabile pentru savarsirea acestei infractiuni; noaptea datorita
intunericului, a scaderii atentiei si a vigilentei oamenilor, care in marea lor
majoritate se retrag pentru odihna, faptuitorul se poate apropia mai usor si cu
mai putine riscuri de a fi descoperit, de bunul pe care urmareste sa-l
sustraga; de asemenea, noaptea datorita intunericului, a linistii si singuratatii,
faptuitorul este mai indraznet, se simte incurajat sa savraseasca fapta
existand si pericolul ca el, sa recurga la folosirea unor mijloace violente: in
sfarsit, cel ce intelege sa se foloseasca de toate aceste imprejurari si se
dovedeste mai periculos, ceea ce impune o mai mare severitate din partea legii
penale. Intrucat legiuitorul a folosit expreia 'in timpul noptii' in
sensul pe care il are in vorbirea obisnuita, adica in sensul de fenomen natural
care se manifesta prin lasarea intunericului cu toate consecintele pe care le
atrage in mod obiectiv acest fenomen, consideram ca noaptea incepe in momentul
cand se creaza aceasta ambianta si dureaza pana in momentul cand ziua aparand
din nou se ridica intunericul si inceteaza conditiile create de timpul noptii. Furtul
savarsit in timpul unei calamitati (art. 209 lit. f c.p.). Prin
'calamitate' trebuie sa intelegem ca si in vorbirea obisnuita
situatia in care se produce, ca urmare a unui eveniment, o stare de paft
pagubitoare pentru o colectivitate de persoane. Intrucat legiuitorul se refera
la savarsirea furtului in timpul unei calamitati, aplicarea agraventei este
necesar ca fapta sa fie savarsita in perioada de timp cuprinsa intre momentul
cand se produce evenimentul care da nastere starii de calamitate si momentul
cand aceasra stare inceteaza. Furtul savarsit in timpul unei calamitati este
mai grav, deoarece situatia de fapt creata face ca oamenii dominati de
necesitatea salvarii vietii lor sau a altora sa scape din vedere paza
bunurilor. Furtul savarsit prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara
drept a unei chei adevarate ori a unei chei micinoase (art. 209 lit g. c.p.).
Circumstanta care califica furtul se refera in acest caz la mijlocul folosit de
faptuitor demonstrand din partea acestuia o mai mare staruinta in realizarea
hotararii infractionale si deci un grad mai ridicat de pericol social. Efractia
consta in inlaturarea prin violenta a oricarui obiect sau dispozitiva care are
menirea de a impiedica patrunderea intr-un anume loc. Violenta constituie
asadar o conditie absolut necesara pentru existenta efractiei. Daca inlaturarea
obiectului s-a facut sau a dispozitivului ce impiedica patrunderea s-a facut in
mod firesc fara ca faptuitorul sa recurga la o actiune violenta, agravanta savarsirii
furtului prin efractie nu poate fi retinuta. De regula efractia duce la
distrugerea sau degradarea obiectului sau dispozitivului asupra caruia
actioneaza faptuitorul (spargerea geamului, stricarea incuietorii). Exsita
efractie si atunci cand faptuitorul inlatura piedica intalnita prin demontare
sau prin orice alta violenta care nu duce la distrugerea sau degradarea
acesteia (demontarea unei ferestre pentru a intra intr-o locuinta). Efractia
poate consta in utilizarea violentei pentru inlaturarea dispozitivelor de
inchidere exterioare ori a unor dispozitive de inchidere interioare. Escaladarea
care demonstraza ca si efractia o mai mare staruinta a faptuitorului in
realizarea hotararii sale infractionale consta in depasirea, trecerea peste
anumite obstacole care impiedica patrunderea faptuitorului in locul in care se
afla bunul pe care urmareste sa-l sustraga. Dar daca in cazul efractiei efortul
suplimentar al faptuitorului se refera la inlaturarea prin violenta a unui
obiect sau dispozitiv de inchidere in cazul escaladarii acest efort se refera
la folosirea fortei fizice si a abilitatii pentru a trece peste un obstacol pe
care faptuitorul nu-l distruge nici nu-l degradeaza. Daca trecerea peste
obstacol nu a necesitat nici un efort suplimentar din partea faptuitorul furtul
este simpl si nu calificat (trecrea cu piciorul peste un gard de mica
inaltime). Furtul este calificat potrivit art. 209 lit g c.p. si atunci cand
fapta a fost savrasita prin folosirea fara drept adevarate ori a unei chei
mincinoase. Cheia adevarata este cheia care slujeste in mod normal la
deschiderea dispozitivului de catre cel indreptatit sa o foloseasca. Prin cheie
mincinoasa se intelege cheia falsa, contrafacuta sau orice instrument cu
ajutorul caruia poate fi actionat mecanismul unui dispozitiv de inchidere fara
a fi distrus sau degradat. Pentru existenta furtului calificat prevazut in art.
209 lit. g c.p. este necesar sa sa stabileasca ca faptuitorul a folosit in mod
efectiv unul dintre mijloacele sau procedeele indicate in text; in caz de
tentativa nu este suficient sa se constate ca faptuitorul avea asupra sa
instrumente de efractie, mijloace de escaladare sau chei adevarate sau false ci
va trebui sa se faca dovada ca in incercarea sa de a savarsi furtul el s-a
folosit de aceste mijloace. Furtul
savarsit asupra produselor petrolire sau gazelor naturale din conducte,
depozite si cisterne (art. 209 lit. h c.p.). circumstanta agravanta se refera
la obiectul material al infractiunii: daca in cazul furtului simplu obiectul
material al infractiunii poate fi orice bun mobil, in cazul acestui furt
calificat, actiunea de sustragere trebuie sa priveasca produse petrolire sau gaze
naturale. Gravitatea sporita a furtului savarsit asupra produselor petroliere
sau gazelor naturale din conducte, depozite si cisterne este determinata pe de
o parte de insemnatatea acestor resurse energetice iar pe de alta parte, de
consecitele pe care la poate aduce savarsirea faptei. Furtul savarsit asupra
unui bun care face parte din patrimoniul cultural (art. 209 lit i cp)
Circumstanta care atribuie furtului caracter calificat se refera si de data
aceasta la obiectul material al infractiunii; acesta trebuie sa fie un bun care
face parte din patrimoniul cultural. Furtul savarsit de catre o persoana
mascata, deghizata sau travestita (art. 209 lit j cp) Circumstanta agravanta
consta in folosirea de catre faptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu putea
fi recunoscut. Acest procedeu poate consta in mascare, deghizare sau
travestire. In cazul mascarii faptuitorul isi acopera fata cu o masca lasand
descoperiti numai ochii. In cazul deghizarii sau travestirii faptuitorul isi
creaza o infatisare sau se imbraca in asa fel incat sa nu poata fi recunoscut. Furtul
savarsit asupra unei persoane incapabile de a-si exprima vointa sau de a se
apara (art. 209 lit k cp) Este incapabila de a-si exprima vointa persoana
lipsita de aptitudinea de a intelege si de a-si manifesta constient vointa fie
datorita varstei, unei maladii sau altor imprejurari: betie, somn hipnotic.
Incapabila de a se apara este persoana care nu poate opune rezistenta
faptuuitorului datorita unei infirmitati fizice, oboselii fizice, varstei etc.
este necsar ca starea persoanei sa nu fie produsa de faptuitor deoarece in caz
contrar fapta constituie infractiunea de talharie. De asemenea este necesar ca
faptuitorul sa fi stiut in momentul comiterii furtului ca savarseste fapta
asupra unei persoane incapabile de a-si exprima vointa sau de a se apara. Daca
faptuitorul a fost in eroare cu privire la aceasta imprejurare agravanta nu
este aplicabila. Furtul savarsit asupra unui act care serveste pentru dovedirea
starii civile, pentru legitimare sau identificare (art. 209 lit j cp). Actele
care servesc pentru dovedirea starii civile sunt: certificatul de nastere,
certificatul de casatorie, copiile notariale ale acestora, iar acte care
servesc pentru legitimare sau identificare sunt: buletinul de identitate,
legitimatia eliberata de organizatia sau institutia unde functioneaza posesorul
acesteia. Pentru aplicarea agravantei este necesar sa se stabileasca ca
faptuitorul a stiut in momentul savarsirii furtului ca sustrage un act care
serveste pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare. In
consecinta, furtul este simplu si nu calificat, de exempl, in cazul in care faptuitorul
a furat o haina, fara a cunoaste ca in buzunarul acesteia se aflau acte de
identitate, acte pe care le-a gasit ulterior si nici in cazul in care
faptuitorul a sustras din buzunarul unei persoane o batista in care se gasea o
suma de bani si un buletin de identitate, deoarece, introducand mana in buzunar
si tragand afara batista, el nu a putut avea reprezentarea ca fura un act de
identitate, asemenea acte netinandu-se in batista. Furtul care a avut consecinte deosebit de
grave (art. 209 alin ultim cp) Circumstanta agravanta consta in aceea ca, prin
savarsirea furtului, s-au produs consecinte deosebit de grave. Furtul care a
avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de
ani si interzicerea unor drepturi.
