Etapele procedurii extradarii pasive

Etapele procedurii extradarii pasive

Procedura de extradare pasiva cuprinde o etapa administrativa si una judiciara4. Etapa (procedura) administrativa se refera, in esenta, la indeplinirea de catre Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, a urmatoarelor activitati :

a) primirea cererii de extradare;

b) examinarea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularitatii internationale, in conditiile prevazute la art. 40;

c) transmiterea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia procurorului general competent, in conditiile prevazute la art. 42;

d) restituirea motivata a cererii de extradare si a actelor anexate acesteia, in cazurile prevazute la art. 40 alin. (4);

e) punerea in executare, in colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, a hotararii definitive prin care s-a dispus extradarea;

f) comunicarea catre autoritatea centrala a statului solicitant a solutiei date cererii de extradare sau a cererii de arestare provizorie in vederea extradarii, pronuntata de autoritatea judiciara competenta.

Etapa (procedura) judiciara este cuprinsa intre momentul primirii cererii de extradare sau a cererii de arestare provizorie in vederea extradarii de catre procurorul general competent si momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti asupra cererii de extradare.

Procedura judiciara de extradare este de competenta curtii de apel in raza teritoriala a careia domiciliaza sau a fost identificata persoana extradabila si a parchetului de pe langa aceasta.

Cererea de extradare se solutioneaza de sectia penala a curtii de apel competente, in complet format din doi judecatori.

Sesizarea procurorului competent

Urmand ordinea cronologica prevazuta in art. 39 lit. c) Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, indeplineste, cu precadere, urmatoarele activitati:

c) transmiterea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia procurorului general competent, in conditiile prevazute la art. 42;

Conform acestui text de lege cererea de extradare si actele anexe se transmit de Ministerul Justitiei, in cel mult 48 de ore, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carei circumscriptie domiciliaza ori a fost semnalata prezenta persoanei extradabile sau, in cazul cand nu se cunoaste locul unde se afla persoana, procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, cu exceptia cazurilor de restituire prevazute la art. 39 alin. (2) ,

Astfel, in practica, momentul imediat urmator examenului de regularitate internationala, efectuat de Ministerul Justitiei, priveste cautarea, identificarea, retinerea si arestarea persoanei a carei extradare este ceruta. Aceasta masura se impune a fi luata de urgenta, pentru ca infractorul sa nu se refugieze intre timp intr-o alta tara si sa ramana la dispozitia statului solicitat, pentru a putea fi predat statului solicitant.

Arestarea provizorie si sesizarea instantei

In caz de urgenta, autoritatile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmarite, chiar inainte de formularea si transmiterea cererii formale de extradare. Masura procesuala a arestarii provizorii din procedura extradarii si arestarea preventiva reglementata in art. 136,146-156, 160 din Codul de procedura penala nu trebuie confundate.

Dupa identificare, procurorul general competent sesizeaza de indata curtea de apel competenta, pentru a aprecia asupra luarii masurii arestarii provizorii in vederea extradarii si continuarea procedurii judiciare de solutionare a cererii de extradare.

a) Arestarea unei persoane in temeiul cererii de extradare si a actelor ajutatoare

Potrivit art. 45 din Legea nr. 302/2004, punerea in executare a actului international de arestare (hotarare sau mandat) este de competenta procurorului general al parchetului curtii de apel in a carei raza locuieste ori a fost semnalata prezenta persoanei reclamate. Sesizarea parchetului se face de catre Ministerul Justitiei, sesizat la randul sau in conformitate cu art. 42 din Legea nr. 302/2004.

Daca nu se cunoaste locul unde se afla persoana reclamata, cererea de extradare si actele anexe se trimit de Ministerul Justitiei procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.

In temeiul art. 45 din Legea nr. 302/2004, in termen de 48 de ore de la sesizare, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel procedeaza la identificarea persoanei reclamate si retinerea sa in vederea extradarii, persoana careia ii inmaneaza actul de arestare (hotarare judecatoreasca executorie, mandat de executare, mandat de arestare etc.) precum si celelalte acte transmise de autoritatile statului solicitant.

Dupa indeplinirea formalitatilor legate de notificarea actelor de extradare, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, in termen de maxim 24 de ore de la retinerea infractorului, este obligat sa asigure prezenta acestuia la curtea de apel pe langa care functioneaza, pentru ca judecatorul de la aceasta instanta sa se pronunte cu privire la masura arestarii.

Curtea de apel competenta, in complet din doi judecatori, examineaza si se pronunta cu privire la starea de arest a persoanei extradabile. Potrivit art. 45. alin. (3) din Legea nr. 302/2004 "arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune si este prelungita de acelasi complet investit cu solutionarea cererii de extradare, printr-o incheiere data in camera de consiliu Incheierea poate fi atacata separat cu recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in 24 de ore. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare".

Masura arestarii se dispune pentru o perioada de maxim 30 de zile. In termenul de 30 de zile se include si intervalul de timp scurs de la retinerea sa efectiva, pana la prezentarea in fata judecatorului.

Persoana extradabila cu privire la care s-a luat masura arestarii provizorii este depusa in arestul politiei.

In cursul solutionarii cauzei, instanta, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea mentinerii masurii arestarii provizorii, putand dispune, dupa caz, prelungirea acesteia ori inlocuirea cu masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea. Fiecare prelungire acordata nu va putea depasi 30 de zile. Durata totala a masurii arestarii provizorii nu va putea depasi 180 de zile.

In situatia in care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului in lipsa, iar ulterior acesta este prins in strainatate si extradat in Romania, durata maxima a arestarii preventive in cursul urmaririi penale, de 180 de zile, se calculeaza incepand cu data la care inculpatul este adus in fata judecatorului care a emis mandatul.2

In caz de admitere a cererii de extradare, arestarea provizorie in vederea extradarii se prelungeste, la fiecare 30 de zile pana la predarea extradatului, arestarea provizorie inceteaza de drept daca persoana extradata nu este preluata de autoritatile competente ale stalului solicitant, in termen de 30 de zile de la data convenita pentru predare.

Instanta, din oficiu, la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune incetarea starii de arest in vederea extradarii daca persoana extradata nu va fi preluata de autoritatile competente ale statului solicitant, in termen de 15 zile de la data convenita pentru predare.

In cazul in care impotriva persoanei extradabile autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii, pentru fapte savarsite pe teritoriul Romaniei, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii devine efectiv de la data la care persoana in cauza nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii.

b) Arestarea provizorie a persoanei urmarite, in caz de urgenta

In caz de urgenta, autoritatile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmarite, chiar inainte de formularea si transmiterea cererii de extradare.

Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii trebuie sa indice existenta unui mandat de arestare preventiva sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva impotriva persoanei urmarite, o expunere sumara a faptelor, care trebuie sa precizeze data si locul unde au fost comise si sa mentioneze dispozitiile legale aplicabile, precum si datele disponibile asupra identitatii, cetateniei si localizarii acestei persoane.

Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii se transmite Ministerului Justitiei, in vederea efectuarii examenuluide regularitate internationala, care se aplica in mod corespunzator. Ca modalitate de transmitere se poate utiliza orice mijloc care lasa o urma scrisa si a carui autenticitate poate fi verificata.

Nu se poate da curs unei cereri de arestare provizorie in vederea extradarii decat atunci cand nu exista nici o indoiala asupra competentei autoritatii solicitante si cererea contine toate elementele prevazute de lege.

Punerea in libertate provizorie nu exclude o noua arestare provizorie in vederea extradarii si nici extradarea, daca cererea de extradare este primita ulterior.

Cererea de arestare provizorie primita de Ministerul Justitiei se transmite procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carei raza teritoriala locuieste ori a fost semnalata prezenta persoanei urmarite sau in cazul in care nu se cunoaste locul unde grafia persoana, procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.

Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune, prin ordonanta motivata, retinerea pentru cel mult 24 de ore, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, a persoanei urmarite prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), a carei arestare provizorie in vederea extradarii este ceruta de autoritatile competente ale statului solicitant.

Instanta, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune incetarea arestarii provizorii in vedereav extradarii daca, in termen de 18 zile de la luarea masurii, statul roman nu a fost sesizat prin cererea de extradare, insotita de documentele justificative prevazute la art. 38 din Legea 30272004. Arestarea provizorie inceteaza de drept dupa trecerea unui termen de 40 de zile, daca in acest interval de timp nu se primesc cererea de extradare si inscrisurile necesare, cu exceptia cazului in care printr-un tratat bilateral este prevazut un alt termen privind durata maxima a perioadei de arestare provizorie. Luarea altei masuri preventive sau punerea in libertate nu exclude o noua arestare provizorie in vederea extradarii si nici extradarea, daca cererea de extradare este primita ulterior.

Arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune de instanta potrivit reglementarilor nationale in materie2, sub conditia ca aceste reglementari sa nu contravina conventiilor de extradare semnate de statul roman.

Din continutul prevederilor legale amintite mai sus rezulta ca:

pentru a lua masura arestarii, judecatorii curtii de apel competente trebuie sa verifice daca, in afara conditiilor prevazute de Constitutie si de Codul de procedura penala, sunt indeplinite si conditiile prevazute de art. 22-40 din Legea nr. 302/2004;

cel urmarit va fi audiat in camera de consiliu si i se vor aduce la cunostinta motivele arestarii si invinuirea;

in cursul procedurii de luare a acestei masuri se vor asigura dreptul la aparare si dreptul la interpret;

persoana extradabila nu poate contesta legalitatea arestarii si exercita caile de atac impotriva acestei masuri decat in acelasi timp cu recursul declarat impotriva hotararii de extradare;

dupa retinerea celui urmarit, in termen de 24 de ore de la luarea acestei masuri procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel va sesiza instanta competenta teritorial pentru a se pronunta cu privire la masura arestarii. Aceeasi instanta va informa neintarziat autoritatea straina solicitanta, prin intermediul Ministerului Justitiei, despre arestarea preventiva. Competenta de judecata apartine curtii de apel.

Durata arestarii provizorii

In majoritatea cazurilor de extradare, persoana urmarita este tinuta in stare de arest pana la finalizarea procesului de extradare in statul solicitat si predarea sa - manu militari - catre reprezentantii statului solicitat.

In concordanta cu Conventia europeana de extradare, durata de 40 de zile a arestarii provizorii, se refera tot la termenul in care partea solicitata trebuie sa primeasca cererea de extradare si inscrisurile necesare solutionarii cauzei. Daca documentele prevazute in art. 38 alin.2 din aceeasi lege au fost primite de instanta in termenul de 40 de zile, arestarea provizorie dureaza, in continuare, pana la solutionarea definitiva a cauzei privind cererea de extradare, respectiv pana la preluarea persoanei extradate de catre autoritatile competente ale statului solicitant.

In sustinerea celor de mai sus, se apreciaza ca sunt obligatorii si in cazul extradarii dispozitiile art. 159, alineat ultim din Codul de procedura penala, conform carora instanta poate dispune prelungirea arestarii preventive, fiecare prelungire neputand depasi 30 zile, iar in cursul judecarii cererii de extradare, verificarea legalitatii si temeiniciei masurii preventive se face periodic, la intervale de maxim 60 de zile.

Prin urmare, daca instanta competenta (curtea de apel) poate sa dispuna amanarea solutionarii cererii de extradare cu maxim 4 luni, durata ce depaseste cu mult termenul de 40 de zile prevazut in art.46, alin. (6) din lege, nu exista nici un impediment care sa se opuna prelungirii arestarii din 30 in 30 de zile si respectiv din 60 in 60 de zile, pana la finalizarea procesului de extradare, neputandu-se motiva logic incalcarea dispozitiilor art. 23 din Constitutia Romaniei, cu atat mai mult cu cat legea statului roman este singura aplicabila procedurii de extradare, precum si celei a arestarii provizorii.

Procedura la Curtea de Apel

La primul termen, instanta procedeaza la luarea unei declaratii persoanei extradabile, care va fi asistata gratuit de un interpret si de un aparator din oficiu, daca nu exista un avocat ales.

Prezenta procurorului este obligatorie. Procedura este publica, daca persoana extradabila sau procurorul nu se opune, orala si contradictorie.

Persoana extradabila sau procurorul de sedinta poate cere instantei un termen suplimentar de inca 8 zile, pentru motive suficient justificate. Parchetul este obligat sa contribuie la procurarea datelor si actelor necesare pentru a se stabili daca sunt indeplinite conditiile extradarii si sa dispuna ridicarea si depunerea la instanta a obiectelor la care se refera art. 21.

Dupa interogatoriu, persoana extradabila poate sa opteze fie pentru extradarea voluntara , fie pentru continuarea procedurii, in caz de opunere la extradare.

Persoana extradabila are dreptul sa declare in fata instantei ca renunta la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apara impotriva cererii de extradare si ca isi da consimtamantul sa fie extradata si predata autoritatilor competente ale statului solicitant. Declaratia sa este consemnata intr-un proces-verbal, semnat de presedintele completului de judecata, grefier, persoana extradabila, avocatul ei si de interpret. Dupa ce instanta constata ca persoana extradabila este pe deplin constienta de consecintele optiunii sale, instanta, luand si concluziile procurorului, examineaza daca nu exista vreun impediment care exclude extradarea. Daca se constata ca extradarea voluntara este admisibila, instanta ia act despre aceasta prin sentinta si dispune totodata asupra masurii preventive necesare sa fie luata pana la predarea persoanei extradabile. Sentinta este definitiva, se redacteaza in 24 de ore si se transmite de indata, in copie legalizata, Ministerului Justitiei, pentru a proceda conform legii. In aceste conditii, persoana extradabila poate declara ca renunta la aplicarea regulii specialitatii, prevazuta la art. 73^1.

In cazul extradarii voluntare prezentarea unei cereri formale de extradare si a actelor prevazute la art. 38 alin. (2) nu mai este necesara daca se prevede astfel prin conventia internationala aplicabila in relatia cu statul solicitant sau in cazul in care legislatia acelui stat permite o asemenea procedura simplificata de extradare si aceasta a fost aplicata unor cereri de extradare formulate de Romania.

Arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune si este prelungita de acelasi complet investit cu solutionarea cererii de extradare, printr-o incheiere data in camera de consiliu si care nu poate fi atacata cu recurs decat impreuna cu hotararea pronuntata asupra cererii de extradare.

Persoana extradabila cu privire la care s-a luat masura arestarii provizorii va fi depusa in arestul politiei.

In cazul in care impotriva persoanei extradabile autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii, pentru fapte savarsite pe teritoriul Romaniei, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii devine efectiv de la data la care persoana in cauza nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii.

In cursul solutionarii cauzei, instanta, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea mentinerii masurii arestarii provizorii, putand dispune, dupa caz, prelungirea acesteia ori inlocuirea cu masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea. Fiecare prelungire nu va putea depasi 30 de zile. Durata totala a masurii arestarii provizorii nu va putea depasi 180 de zile .

In cazul concursului de cereri, instanta poate dispune conexarea dosarelor, chiar daca se refera la fapte diferite sau sunt inregistrate la curti de apel diferite, competenta teritoriala apartinand curtii de apel cea dintai sesizata.

Extradarea obisnuita se realizeaza dupa procedura normala, reglementata de Conventia europeana de extradare si de legea interna privind extradarea, persoana a carei extradare se solicita beneficiind de posibilitatea conferita de aceste norme interne si internationale de a se apara impotriva cererii de extradare, inclusiv prin exercitarea caii de atac a recursului.3

Daca persoana extradabila se opune la cererea de extradare, ea isi va putea formula apararile oral si in scris; totodata va putea propune probe.

In urma audierii persoanei extradabile, dosarul cauzei este pus la dispozitia aparatorului acesteia pentru a putea prezenta, in scris si in termen de 8 zile, opozitia motivata la cererea de extradare si a indica mijloacele de proba admise de legea romana, numarul de martori fiind limitat la doi.

Opozitia nu poate fi intemeiata decat pe faptul ca persoana arestata nu este persoana urmarita sau ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extradare.

O data prezentata opozitia sau a expirat termenul de prezentare a acesteia, procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a raspunde opozitiei sau a administra probe, in conditiile prevazute la alin. (2).

Mijloacele de proba incuviintate de instanta vor fi administrate in termen de maximum 15 zile, in prezenta persoanei extradabile, asistata de aparator si, daca este nevoie, de interpret, precum si a procurorului.

Daca informatiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului roman sa pronunte o hotarare in aplicarea prezentei legi, instanta competenta va solicita complinirea informatiilor necesare. In acest scop, va fixa un termen de 2 luni.

Transmiterea solicitarii privind informatiile suplimentare, precum si a raspunsului se realizeaza pe una din caile prevazute la art. 38.

In procedura de extradare pasiva, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrala si de Ministerul Public din Romania. La cererea expresa a statului solicitant, reprezentanti ai acestuia pot participa, cu aprobarea instantei competente, la solutionarea cererii de extradare.

Solutionarea cauzei

Dupa examinarea cererii de extradare, a materialului probator si a concluziilor prezentate de partea extradabila si de procuror, curtea de apel poate:

a) sa dispuna, in cazul concursului de cereri prevazut la art. 40, conexarea dosarelor, chiar daca se refera la fapte diferite sau sunt inregistrate la curti de apel diferite, competenta teritoriala apartinand curtii de apel cea dintai sesizata;

b) sa dispuna, in cazul necesitatii de a primi informatii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 53, amanarea solutionarii cererii de extradare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterarii cererii, si acordarea unui ultim termen de inca 2 luni;

c) sa constate, prin sentinta, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile extradarii.

Curtea de apel nu este competenta sa se pronunte asupra temeiniciei urmaririi sau condamnarii pentru care autoritatea straina cere extradarea, nici asupra oportunitatii extradarii.

In cazul in care curtea de apel constata ca sunt indeplinite conditiile de extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare, dispunand totodata mentinerea starii de arest provizoriu in vederea extradarii, pana la predarea persoanei extradate, conform art. 59 .

Hotararea prin care s-a dispus extradarea se motiveaza in termen de 5 zile de la data pronuntarii. In cazul extradarilor temporare sau sub conditie, instanta va mentiona in dispozitivul sentintei conditiile prevazute in acele articole.

In cazul admiterii cererii de extradare, daca se remit si obiecte conform art. 21, se va face mentiune despre acestea in cuprinsul sentintei, anexandu-se eventual un inventar.

Daca instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extradare, respinge cererea si dispune punerea in libertate a persoanei extradabile. Hotararea se motiveaza in 24 de ore si este transmisa procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, care o remite, de indata, compartimentului de specialitate al Ministerului Justitiei.

Hotararea asupra extradarii poate fi atacata cu recurs de procurorul general competent si de persoana extradabila, in termen de 5 zile de la pronuntare, la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.

Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a respins cererea de extradare este suspensiv de executare. Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a dispus extradarea este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor referitoare la starea de arest provizoriu in vederea extradarii.

Dupa motivarea sentintei curtii de apel, dosarul cauzei se inainteaza, de indata, Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, primind dosarul, fixeaza termen de judecata independent de inscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate.

Judecarea recursului se face intr-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3 judecatori. In scopul solutionarii recursului, presedintele completului poate desemna pe unul din judecatori sau pe un magistrat asistent sa faca un raport scris.

Dosarul cauzei se restituie curtii de apel in cel mult trei zile de la solutionarea recursului. Hotararea definitiva asupra extradarii se comunica procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel care a judecat cauza in prima instanta si directiei de specialitate din Ministerul Justitiei.

Aceeasi procedura se aplica si in cazurile in care instanta se pronunta cu privire la amanarea extradarii, admiterea sub conditie a extradarii, consimtamantul extinderii obiectului extradarii si reextradarea catre un stat tert.

Extradatul care, dupa ce a fost predat statului solicitant, fuge inainte de solutionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordata extradarea si care se intoarce sau este identificat pe teritoriul Romaniei va fi din nou arestat si predat, in baza unui mandat emis de autoritatea judiciara competenta a statului solicitant, cu exceptia cazului in care acesta a incalcat conditiile in care extradarea a fost acordata.

Atunci cand persoana extradabila face obiectul unei cereri in vederea urmaririi sale pentru o infractiune sanctionata cu moartea in statul solicitant sau in vederea executarii unei asemenea pedepse, curtea de apel va admite extradarea numai cu conditia ca statul respectiv sa dea suficiente asigurari ca pedeapsa capitala nu se va executa.

In tacerea legii si a absentei unor astfel de cazuri in practica judiciara, consideram ca pentru a fi apreciate ca indestulatoare, aceste asigurari trebuie sa imbrace forma solemna ceruta de dreptul international, instanta putand sa dispuna amanarea pronuntarii hotararii pana la primirea documentelor respective pe cale diplomatica, autentificate de autoritatile centrale competente ale statului solicitant, in aprecierea asigurarilor primite, statul roman trebuie sa aiba in vedere si jurisprudenta statului solicitant in cazuri similare.

In cazul in care se solicita extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, statul roman poate refuza extradarea in acest scop, daca apreciaza ca procedura de judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni. Totusi, extradarea se va acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare este ceruta dreptul la o noua procedura de judecata care sa ii salvgardeze drepturile la aparare. Hotararea de extradare indreptateste statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in prezenta condamnatului, daca acesta nu se impotriveste, fie sa il urmareasca pe extradat, in caz contrar. Cand statul roman comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage efecte fata de procedura penala in acest stat.

Asigurarile statului solicitant cu privire la un nou ciclu procesual trebuie sa imbrace aceeasi forma solemna ceruta de uzantele internationale si se transmit pe cale diplomatica.

Instanta poate sa admita cererea de extradare si in situatia in care numai o parte din infractiunile care o motiveaza intrunesc conditiile de fond privitoare la faptele respective, fiind in interesul bunei administrari a justitiei in statul solicitant ca prin acelasi proces penal sa fie judecata intreaga activitate infractionala a persoanei extradabile, in astfel de cazuri verificandu-se daca solicitarea extradarii pentru o fapta nu ascunde intentia ocolirii unui impediment cu privire la o alta fapta (de natura politica, de exemplu), care s-ar opune extradarii.

Instanta va aprecia incidenta principiului specialitatii si in functie de conventia sau acordurile bilaterale ori declaratia de reciprocitate dintre cele doua state, in ultima perioada in spatiul european manifestandu-se tendinta admisibilitatii extradarii si pentru infractiuni asa-zise "pecuniare", daca sunt conexe faptelor ce indeplinesc conditiile extradarii sub aspectul limitelor minime de pedeapsa prevazute de lege.3

Tot in competenta curtii de apel intra si admiterea extradarii cu posibilitatea reextradarii infractorului catre un stat tert sau cu conditia reextradarii din statul solicitant statului roman, ca in cazurile de extradare temporara sau provizorie. Instanta poate sa pronunte admiterea extradarii cu conditia ca persoana extradabila, solicitata de mai multe state, sa nu fie extradata apoi de statul solicitant unui alt stat unde nu sunt respectate drepturile si libertatile fundamentale ale omului sau unde exista alte impedimente ce ar justifica respingerea acesteia.

Atunci cand instanta dispune respingerea cererii de extradare, intrucat nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de forma si de fond ale acesteia, va notifica Ministerului Public obligatia legala de a supune cauzele respective spre examinare autoritatilor judiciare romane competente, potrivit principiului universalitatii legii penale. Parchetul competent va efectua sau va supraveghea urmarirea penala a persoanelor a caror extradare a fost refuzata si va dispune potrivit dreptului intern, fie trimiterea lor in judecata, daca este cazul, fie neinceperea, incetarea sau scoaterea de sub urmarire penala, in situatia in care extradarea a fost refuzata, statul solicitant va fi instiintat la timpul potrivit, prin Ministerul Justitiei, despre modul in care autoritatile judiciare romane au solutionat cauza.

Instanta dispune respingerea cererii de extradare si atunci cand informatiile suplimentare solicitate pentru verificarea conditiilor de forma si de fond ale extradarii nu sunt trimise intr-un termen rezonabil de catre statul solicitant. Prin termen rezonabil se intelege intervalul de timp scurs pana la epuizarea ultimei amanari acordate de instanta in scopul completarii informatiilor esentiale ce-i sunt necesare, dupa implinirea caruia va dispune atat respingerea cererii de extradare, cat si punerea in libertate a celui arestat provizoriu. Aceasta solutie nu exclude insa formularea ulterioara a unei noi cereri de extradare privind aceeasi persoana. Hotararea prin care s-a respins o cerere de extradare nu are autoritate de lucru judecat, ca atare, cererea ulterioara de extradare a aceleiasi peroane, pentru comiterea aceleiasi infractiuni, poate fi admisa, constatandu-se ca exista dubla incriminare a faptei, pentru lipsa careia prima cerere a fost respinsa.

Cheltuielile ocazionate cu solutionarea cererii de extradare, inclusiv cele efectuate in faza administrativa a procedurii, sunt suportate, de regula, de statul solicitat.