Dreptul securitatii sociale si celelalte ramuri de drept

Dreptul  securitatii sociale si celelalte ramuri de drept

1. Consideratii introductive

Dupa cum este stiut, sistemul de drept dintr-un stat este alcatuit dintr-un ansamblu de ramuri de drept care, fiecare, la randul sau, au ca obiect de reglementare relatii sociale cu un anumit specific reglementate dupa metode proprii. Toate aceste ramuri, la randul lor, se intrepatrund pe anumite segmente a relatiilor sociale reglementate juridic existand intre acestea o legatura fireasca.

"Fiind insa integrate in sistem, nici una dintre ramurile dreptului nu este izolata de celelalte. Toate aceste ramuri se interfereaza si se conditioneaza reciproc si permanent."[1]

Sistemul de drept romanesc este alcatuit din ramurile de drept constitutional, drept administrativ, drept civil, drept comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul securitatii sociale, dreptul penal etc.

In cele ce urmeaza ne vom referi doar la cateva dintre aceste intrepatrunderi a sferelor diferitelor ramuri de drept cu cele ale dreptului securitatii sociale.

2. Dreptul constitutional si dreptul securitatii sociale

Dreptul constitutional a fost definit de cunoscuti "constitutionalisti" in functie de criteriile avute in vedere, si anume: criteriul material, criteriul formal, criteriul  pedagogic etc.

Astfel, potrivit unei opinii[2], "dreptul constitutional este acela care formuleaza in principii, organizeaza in proceduri si consolideaza in institutii regimul politic al unei tari, prin norme specifice adoptate de organul legiuitor."

Intr-o alta definitie[3],dreptul constitutional reprezinta "acea ramura a dreptului unitar formata din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii."

Pozitia de "ramura principala" in sistemul de drept romanesc a dreptului constitutional este data de importanta relatiilor sociale reglementate, relatii sociale cu caracter fundamental cum sunt valorile social-politice si economice.

Constitutia tarii - cel mai important izvor de drept - prevede, in art. 34, ocrotirea sanatatii, in art. 41 protectia sociala a muncii etc. Toate acestea sunt drepturi fundamentale ridicate la rang de principii. Aceste drepturi fac obiectul de studiu al dreptului securitatii sociale.

Daca normele constitutionale numai consacra aceste drepturi fundamentale, dreptul securitatii sociale le dezvolta stabilind modul de organizare a aplicarii acestor drepturi in practica, institutiile statului chemate la aplicarea lor, drepturile si obligatiile subiectelor raporturilor juridice ale securitatii sociale etc.

3. Dreptul administrativ si dreptul securitatii sociale

Dreptul administrativ a fost definit[4] ca fiind "ramura dreptului public care reglementeaza concret sau cu valoare de principiu relatiile sociale din sfera administratiei publice, precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile publice sau structuri private, investite cu autoritate publica, pe de o parte, si cei vatamati in drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati, pe de alta parte."

Interferenta dreptului administrativ cu cea a dreptului securitatii sociale se realizeaza pe mai multe planuri.

In primul rand, cel putin o categorie a subiectilor raportului juridic de securitate sociala o constituie institutiile publice si alte persoane juridice de a caror organizare si competenta se ocupa dreptul administrativ.

Astfel, potrivit art. 3 alin. 1, coroborat cu art. 39 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, in baza acestui act normativ a luat fiinta Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale care "este o institutie publica, autonoma, de interes national, cu personalitate juridica si gestioneaza sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale", iar potrivit art. 140 alin. 2, "Presedintele CNPAS este numit de primul-ministru . "

O serie de acte normative, in al doilea rand, sunt emise de organe ale administratiei publice (Ordonante si hotarari de Guvern, Ordine si instructiuni ale ministrilor, Norme metodologice de aplicare a unor acte normative) si constituie in acelasi rand izvoare ale dreptului securitatii sociale.

Ambele ramuri de drept au principii fundamentale si metode de studiu proprii.

4. Dreptul securitatii sociale si dreptul muncii

In tratarea acestei corelatii dintre cele doua ramuri de drept trebuie sa plecam de la realitatea deja consacrata si unanim recunoscuta[5] ca dreptul muncii si dreptul securitatii sociale sunt doua ramuri desprinse dintr-un trunchi unic" care, in timp, ca urmare a dezvoltarii relatiilor sociale specifice reglementate si-au dezvoltat metode proprii de lucru si au adoptat principii specifice fiecareia dintre ele.

Dupa cum este deja cunoscut, "dreptul securitatii sociale este format din ansamblul normelor de drept public care reglementeaza raporturile juridice de asigurari sociale si pe cele de asistenta sociala."[7]

In general, asigurarile sociale se refera la dreptul la pensie, alocatia de sprijin, indemnizatia de somaj, ajutorul de deces, indemnizatiile de maternitate, prestatiile familiale, asigurarea de sanatate etc.

Unele din aceste drepturi se desprind din calitatea de angajat, altele sunt derivate din raporturile conexe cu cele de munca si o mare parte din acestea sunt stabilite prin lege, care nu au nici o legatura cu raporturile de munca.

In categoria drepturilor de asigurari sociale se impun a fi cuprinse si unele prestatii privind veteranii si invalizii de razboi, precum si vaduvele si orfanii acestora, fostii detinuti politici, eroilor martiri, urmasilor si ranitilor din timpul Revolutiei din decembrie 1989 etc.; ultimele doua categorii de beneficiari ai prestatiilor de asigurari sociale fiind relativ noi.

In ceea ce priveste asistenta sociala, aceasta presupune acordarea unor drepturi banesti unor categorii de persoane cu venituri mici - ajutorul social, servicii de asistenta sociala (cantine de ajutor social), ajutoarele si alocatiile pentru persoane cu disabilitati etc.

Intrucat aceste raporturi juridice se nasc prin vointa legiuitorului (ex. lege) si nu prin vointa subiectilor, iar metoda de reglementare a dreptului securitatii sociale este una directa, prin acte normative, aceasta ramura apartine exclusiv dreptului public.[8]

"Dreptul securitatii sociale se afla in corelatie cu dreptul muncii, in primul rand datorita faptului ca unele drepturi de asigurari sociale - indemnizatiile si concediile pentru incapacitate de munca, de maternitate etc., sunt grefate pe calitatea de salariat, tot astfel pensia pentru munca depusa si limita de varsta, precum si ajutorul de somaj se acorda avandu-se in vedere activitatea salariala desfasurata."[9]

La aceste sustineri trebuie sa avem in vedere si nuantarile date de noile reglementari in materie (Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale cu privire la "varsta standard de pensionare", "stagiul minim de cotizare"; Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca; Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii).

Trebuie sa remarcam faptul ca si in planul izvoarelor interne de drept, cat si in cele internationale, acestea, de regula, sunt comune celor doua ramuri de drept.

5. Dreptul financiar si dreptul securitatii sociale

"Dreptul financiar este acea ramura a sistemului de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice, instituite de statul nostru, care reglementeaza relatiile sociale ce iau nastere in procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor de dezvoltare (acumulare) si a fondului de consum social in vederea satisfacerii intereselor generale ale societatii."[10]

Raporturile juridice de asigurari sociale de stat se nasc intre stat si institutiile, intreprinderile, societatile comerciale si celelalte persoane juridice, intreprinderile mici si mijlocii, asociatiile cu scop lucrativ, precum si cu persoanele fizice si alte subiecte de drept ai caror salariati sau angajati sunt cuprinsi in sistemele de asigurari sociale ca beneficiari ai pensiilor, indemnizatiilor si ajutoarelor banesti acordate in cadrul acestor asigurari in legatura cu plata unei contributii de asigurari sociale (Legea nr. 19/2000, Legea nr. 76/2002 si Legea nr. 95/2006).

Asemenea raporturi juridice de asigurari sociale apar si intre stat si beneficiarii de asigurari in legatura cu plata drepturilor banesti cuvenite acestora pentru cazuri de boala, accident de munca, maternitate, ajutor social etc.

De asemenea, nu trebuie scapat din vedere faptul ca prestatiile de asistenta sociala stabilite prin actele normative in vigoare (alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala, reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2003, drepturile speciale acordate persoanelor cu disabilitati, plata incalzirii pe timpul iernii, unele gratuitati pentru transport local sau interurban etc.) sunt suportate in totalitate de la bugetul de stat.

6. Dreptul familiei si dreptul securitatii sociale

Asa dupa cum este definit dreptul familiei in literatura de specialitate[11], aceasta ramura de drept "reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile personale, nepatrimoniale si patrimoniale ce izvorasc din casatorie, rudenie, adoptie si raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, in scopul ocrotirii si intaririi familiei."

Corelatia dintre cele doua ramuri de drept se regaseste in reglementarile juridice specifice dreptului securitatii sociale, reglementari prin care prestatiile de asigurari sociale si de asistenta sociala se fac si in functie de cel putin calitatea unuia dintre subiectii raporturilor juridice respective - adica aceea de membru de familie, gradul de rudenie, veniturile acestuia etc.

Astfel, potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, "au dreptul la pensie de urmas copiii si sotul supravietuitor . ." (art. 65-75).

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca stipuleaza ca beneficiari ai prevederilor acestei legi sunt persoanele aflate in cautarea unui loc de munca daca "la incetarea concediului platit pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap, in conditiile legii, nu a mai fost posibila reluarea activitatii din cauza incetarii definitive a activitatii angajatorului." (art. 16 lit. a si lit. h).

Prevederi cu un continut asemanator se regasesc si in Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat - de ajutorul social beneficiaza numai familiile avand un anumit plafon al veniturilor nete lunare - (art. 4).

Demn de remarcat este si faptul ca acest act normativ da si o definitie a conceptului de familie, precizand ca prin familie se intelege comuniunea dintre sot, sotie si copiii lor minori care au un domiciliu comun. Fac parte din familie si copiii necasatoriti care au domiciliul comun cu al parintilor si care urmeaza cursurile de zi ale invatamantului superior; pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26 de ani.

Familie in sensul dispozitiilor acestui act normativ inseamna si persoana necasatorita care domiciliaza impreuna cu copilul sau.

Prin termenul de copil, potrivit aceluiasi act normativ, se intelege atat copiii proveniti din casatoria sotilor, copiii unuia din soti, copiii adoptati, cat si copiii incredintati potrivit legii unuia sau ambilor soti (art. 2).

In acelasi sens mai pot fi enumerate Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2003; Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap[12].

7. Dreptul securitatii sociale si dreptul comercial

Dreptul comercial este "acea ramura a stiintei dreptului care reglementeaza raporturile ce se stabilesc in activitatea comerciala interna intre persoane fizice si juridice aflate in pozitii de egalitate si avand calitatea de comercianti."[13]

Conexiunile acestei ramuri de drept cu dreptul securitatii sociale o putem gasi, printre altele, in urmatoarele situatii:

comerciantii in calitate de "angajatori" au obligatia de a plati contributia de asigurari sociale, potrivit prevederilor art. 18 lit. b si c din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 5 pct. IV, lit. a-b si d din Legea nr. 19/2000, asociatii sunt asigurati prin efectul legii, ca si asociatul unic, asociatii, comanditarii sau actionarii, administratorii sau managerii etc;

potrivit art. 26 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, angajatorii (care, asa dupa cum s-a vazut, pot fi si "comercianti") care au angajati asigurati din categoriile prevazute in art. 19 din lege, au obligatia de a plati lunar o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj in cota de 5% asupra fondului total de salarii brute lunare.

De asemenea, potrivit art. 27 din acelasi act normativ, angajatorii au obligatia de a retine si de a vira lunar contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj.

Toate aceste prevederi cat si altele care vor fi prezentate in alte capitole reglementeaza raporturi juridice de dreptul securitatii sociale in care cel putin unul din subiecti are calitatea de "comerciant" in sensul definit mai sus.

8. Dreptul securitatii sociale si dreptul penal si dreptul procesual penal

Dreptul penal a fost definit in literatura de specialitate ca fiind "acea ramura a sistemului de drept cu privire la totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin interzicerea infractiunilor sub sanctiuni specifice, denumite pedepse, a actiunilor sau inactiunilor periculoase pentru valorile sociale, in scopul apararii acestor valori, fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea pedepselor persoanelor care le faptuiesc."[14]

Intr-o definitie mai larga, dreptul procesual penal este acea ramura de drept care cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza activitatea de judecare a cauzelor penale si de executare a pedepselor.

Interferenta dintre cele trei ramuri de drept rezulta cu deosebire din prevederile exprese cuprinse in noile acte normative ce reglementeaza raporturile juridice de securitate sociala.

Astfel, dupa ce in art. 145 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale se arata ca "incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea materiala, civila, contraventionala sau penala, dupa caz", iar art. 142 si art. 146 prevad doua infractiuni specifice.

Dispozitii cu caracter relativ asemanator intalnim si in cazul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor de somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Potrivit art. 110 din acest act normativ, incalcarea prevederilor legii atrage, pe langa alte forme de raspunderi, si pe cea penala, iar art. 111 si 112 incrimineaza faptele de sustragere de la obligatiile privind plata asigurarilor de somaj, cat si nevirarea contributiilor asigurarilor de somaj.

In aceleasi acte normative citate mai sus sunt prevazute expres si regulile procedurale.

9. Dreptul civil, dreptul procesual civil si dreptul securitatii sociale

Dreptul civil a fost definit a fiind "acea ramura care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica."[15]

De la inceput trebuie remarcat faptul ca interferenta dreptului civil cu dreptul securitatii sociale se realizeaza pe multiple planuri si aceasta este cauzata de originea dreptului securitatii sociale si anume de la dreptul civil prin dreptul muncii la dreptul securitatii sociale.

Atat in dreptul civil, cat si in dreptul muncii si in dreptul securitatii sociale sunt reglementate raporturi juridice de regula patrimoniale, intre persoane fizice si juridice, care, in unele situatii, au la baza un contract (ex. art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/2000; art. 20 si 21 din Legea nr. 76/2002).

Statutul subiectelor raporturilor juridice de dreptul securitatii sociale este definit prin dreptul civil.

De remarcat ca o deosebire intre dreptul civil si cel al dreptului securitatii sociale este aceea ca, de regula,  in dreptul securitatii sociale sunt dominante normele imperative, pe cand in dreptul civil majoritare sunt normele dispozitive.

Dreptul procesual civil a fost definit mai concis in literatura juridica de specialitate ca fiind "totalitatea normelor juridice care reglementeaza modul de desfasurare a activitatii judiciare in scopul solutionarii litigiilor civile."[16]

Dreptul securitatii sociale, in situatia unor litigii avand ca obiect incalcarea si nesocotirea dreptului de asigurari sociale si de asistenta sociala, apeleaza la principiile fundamentale ale dreptului procesual civil - publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea.

Astfel, potrivit art. 119 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul de asigurari pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, "litigiile rezultate ca urmare a aplicarii prezentei legi se solutioneaza de catre instantele judecatoresti competente potrivit legii".

Prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale se instituie o jurisdictie a asigurarilor sociale (art. 154-159).

Interferenta dintre aceasta jurisdictie speciala si dreptul de procedura civila este redata de dispozitiile art. 158 din acest act normativ potrivit cu care "Prevederile prezentei legi referitoare la jurisdictia asigurarilor sociale se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila si ale Legii nr. 92/1992, republicata, cu modificarile ulterioare."[17]