Contestatia in anulare. Notiune si caracterizare.

Contestatia in anulare. Notiune si caracterizare.

Astfel cum este reglementata in prezent, contestatia in anulare constituie o cale de atac extraordinara, fiind o institutie juridica cu traditie si evolutie destul de indelungata in legislatia romana.

Contestatia a fost reglementata prima oara in legislatia noastra prin Codul de procedura penala din 1936.

In Codul de procedura penala anterior, institutia era prevazuta sub o dubla forma: contestatie contra hotararii si contestatie contra executarii. Ambele forme erau considerate ca facand parte din caile extraordinare de atac.

In actualul cod contestatia in anulare a preluat principiile de baza ale fostei contestatii contra hotararii, pe care le-a largit si le-a sistematizat de asa maniera incat a creat o cale de atac extraordinara independenta. Institutia contestatiei la executare a fost separata complet de contestatia in anulare, incetand sa mai fie reglementata ca o cale de atac. Fiind un mijloc jurisdictional de rezolvare a incidentelor si situatiilor cu caracter contencios ce se ivesc in cursul executarii penale, contestatia la executare a fost reglementata separat in titlul referitor la executarea hotararilor judecatoresti (art.461 si urmat. C.p.p.).

Contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara avand o natura juridica mixta de anulare si retractare .

Caracterul de anulare al acestei cai de atac extraordinare deriva din imprejurarea ca prin exercitarea ei se urmareste desfiintarea hotararii definitive contestate, ca o consecinta a indeplinirii unor acte procedurale cu incalcarea legii. Anularea are drept efect repunerea cauzei in aceeasi etapa a judecatii in care aceasta s-a aflat inainte de ramanerea definitiva a hotararii (in cele mai multe cazuri se reia judecata in recurs).

Contestatia in anulare are drept temei numai nulitatea actelor de procedura efectuate, nu si gresita solutionare a fondului cauzei. Odata constata nulitatea actului procesual, hotararea atacata nu mai este verificata cu privire la alte aspecte de legalitate sau temeinicie, neputandu-se ajunge pe aceasta cale procesuala la reformarea hotararii. In consecinta, contestatia in anulare este o cale de retractare, care pune instanta in situatia de a verifica ea insasi conditiile legale in care a dat hotararea si de a o infirma eventual, fara insa a putea extinde controlul asupra temeiniciei sau legalitatii solutiei pronuntate .

Caracterul de cale de atac de retractare al contestatiei in anulare rezulta din faptul ca aceasta se adreseaza totdeauna instantei care a pronuntat hotararea definitiva provocand un autocontrol judecatoresc .

Contestatia in anulare manifesta in anumite cazuri si elementele unei exceptii procesuale. De pilda, in primele doua cazuri de contestatie (art.386 lit.a si b) se urmareste - ca si in cazul unei exceptii - repunerea partii lipsa la judecarea recursului in dreptul de a se rejudeca pricina in fata aceleiasi instante in prezenta contestatorului.

Majoritatea contestatiilor in anulare se indreapta impotriva deciziilor prin care o instanta rezolva in mod definitiv fondul cauzei. In practica s-a pus problema daca alte hotarari, adiacente solutionarii fondului cauzei, pot fi contestate. In speta, s-a decis (dar solutia este discutabila) inadmisibilitatea contestatiei in anulare impotriva deciziei prin care s-a dispus de catre instanta de recurs restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale potrivit art.333 C.p.p.