Competenta penala

COMPETENTA PENALA

1.CONSIDERATII GENERALE SI FORMELE COMPETENTEI

1.1. Notiunea si importanta competentei penale

Institutia competentei ordoneaza repartizarea cauzelor penale pe fiecare organ in parte,in functie de atributiile functionale, de raza teritoriala si de competenta a respectivului organ.

1.2. Formele competentei penale

In raport de factorii privind natura si gravitatea faptelor savarsite , locul unde au fost comise, calitatea faptuitorului, atributiile organelor judiciare, intilnim urmatoarele forme de competenta:

- functionala ;

- materiala ;

-teritoriala ;

-personala .

In literatura de specialitate s-au exprimat opinii referitoare si la alte forme de competenta, cum ar fi cea speciala, extraordinara,principala, multipla .

2. COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI

2.1. Notiuni generale

2.2. Competenta instantelor penale civile

2.2.1. Competenta judecatoriei

2.2.2. Competenta tribunalului

2.2.3. Competenta Curtii de Apel

2.3. Competenta instantelor militare

2.3.1. Competenta tribunalului militar

2.3.2. Competenta tribunalului militar teritorial

2.3.3. Competenta Curtii Militare de Apel

2.4. Competenta Curtii Supreme de Justitie

3. PROROGAREA DE COMPETENTA

3.1. Notiunea de prorogare

Organele judiciare isi pot extinde competenta asupra unor cauze care, in mod normal,revin altor organe judiciare egale sau inferioare in grad si poarta numele de prorogare de competenta.Ea se face numai in cazurile prevazute de lege si in materie penala o intalnim in cazurile de indivizibilitate, conexitate,disjungerea chestiunilor prealabile, si in cazul schimbarii incadrarii juridice sau a calificarii faptei ce face obiectul judecatii.

3.2. Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate

Indivizibilitatea se caracterizeaza prin unicitatea faptei.

Cauzele de indivizibilitate sunt:

- cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane

- cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act

- in cazul infractiunilor continuate sau in orice alte cazuri, cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune

Conexitatea implica o pluralitate de acte care constituie fiecare o fapta penala, acte care isi pastreaza autonomia, spre deosebire de indivizibilitate la care pluralitatea de acte constituie o unitate juridica.

Cazurile de conexitate sunt urmatoarele:

- cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc

- cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori

- cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspunderea penala a faptuitorului altei infractuni

- cand intre doua sau mai multe infractuni exista legatura si reunirea lor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei

3.3. Competenta in caz de disjungere

4. DISPOZITII COMUNE REFERITOARE LA COMPETENTA

4.1. Declinarea si conflictele de competenta, exceptiile de competenta

4.2. Competenta in cazul schimbarii incadrarii juridice sau calificarii faptei, precum si in cazul de schimbare a calitatii inculpatului

.4.3. Competenta in cazul chestiunilor prealabile

4.4. Dispozitii care se aplica la urmarirea penala

INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA CAUZELOR IN PROCESUL PENAL

1. Incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea

In activitatea pe care o desfasoara, organele judiciare trebuie sa aiba o calificare profesionala corespunzatoare, probitate social - morala, precum si obiectivitate si impartialitate in indeplinira atributiilor procesuale.

Incompatibilitatea este institutia prin intermediul careia o anumita persoana care face parte dintr-un organ judiciar este impiedecata sa participe la activitatea procesuala dintr-o cauza penala concreta, in vederea inlaturarii suspiciunilor care planeaza asupra obiectivitatii si impartialitatii modului de rezolvare a cauzei de catre persoana respectiva.

Sunt incompatibile urmatoarele persoane:judecatorul, procurorul, grefierul, organulul de cercetare penala,expertul si interpretul.

Cazurile de incompatibilitate sunt prevazute de art.46-48 Cod.pr.pen.

Abtinerea este modalitatea prin care una din persoanele aflate in stare de incompatibilitate solicita a nu participa in cauza respectiva.

Recuzarea este institutia prin care,daca persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de catre oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat de existenta cazului de incompatibilitate.

2. Procedura de solutionare

In cursul urmaririi penale asupra abtinerii sau recuzarii se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.

In cursul judecatii, abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului.sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat.

3. Stramutarea cauzelor penale

Stramutarea este un remediu procesual in vederea inlaturarii situatiilor care pun in pericol normala desfasurare a unui proces penal, in care obiectivitatea si impartialitatea sunt grav amenintate, fiind necesara stramutarea la o alta instanta de acelasi grad.Institutia stramutarii nu priveste faza de urmarire penala, ci numai faza de judecata.

4. Procedura stramutarii

Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, procuror sau de ministrul justitiei si se adreseaza Curtii Supreme de Justitie.