Bunurile

BUNURILE

Definitia bunului in dreptul civil

Dintre toate distinctiile juridice, cea mai importanta este cea care este facuta intre persoane si bunuri

In limbajul obisnuit, cuvantul bunuri" desemneaza lucrurile" care sunt destinate folosirii de catre oameni; lucrul este distinct de persoana. Din acest punct de vedere, bunurile sunt lucruri corporale, adica obiecte pe care le putem percepe prin simturile noastre, cu alte cuvinte ceea ce putem atinge cu mana.

In sens juridic, Codul civil foloseste termenul de bun" cu doua

sensuri.

Lato sensu, prin bunuri sunt desemnate atat lucrurile cat si drepturile privitoare la acestea. Astfel, art. 475 alin. 1 Cod civil prevede ca oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui."

Stricto sensu, prin bunuri sunt desemnate numai lucrurile asupra carora pot exista drepturi patrimoniale. De exemplu, conform art. 470

Cod civil " poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinta, sau numai servitute."

In legislatia civila nu exista o definitie a bunului, astfel ca

aceasta sarcina a revenit doctrinei.

Pornind de la ce doua sensuri, bunul a fost definit ca fiind

valoarea economica ce este utila pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropriere sub forma dreptului patrimonial

Pentru ca un lucru sa devina bun, in sens juridic, este necesar ca acesta sa fie util omului, adica sa aiba valoare economica si sa fie susceptibil de apropriere sub forma unor drepturi

De exemplu, lucrurile comune, care nu apartin niciunei persoane, iar folosirea este comuna pentru toate persoanele, cum ar fi

aerul, nu sunt bunuri in sens juridic.

. Clasificarea bunurilor

. Dupa natura bunurilor si calificarea data de lege

Dupa natura bunurilor si calificarea data de lege, bunurile se clasifica in bunuri imobile si bunuri mobile.

Potrivit art. 462 Cod civil, bunurile imobile - numite si bunuri nemiscatoare - sunt de trei feluri:

imobile prin natura lor;

imobile prin destinatie;

imobile prin obiectul la care se aplica, numite si imobile prin determinarea legii.

Bunurile imobile prin natura lor sunt reglementate in art. 463 464 si art. 465 alin. 1 Cod civil.

Art. 463 Cod civil prevede ca fondurile de pamant si cladirile sunt imobile prin natura lor"; art. 464 dispune ca "morile de vant sau

de apa, asezate pe stalpi, sunt imobile prin natura lor", iar conform art. 465 alin. 1 " recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori, neculese, sunt asemenea imobile .

Bunurile imobile prin destinatie sunt enumerate in art. 468 -

470 Cod civil.

Potrivit art. 68 alin. 1 Cod civil, obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinatie", iar alin. 2 prevede ca sunt imobile prin

destinatie, cand ele s-au pus de proprietar pentru serviciul si exploatarea fondului:

animalele afectate la cultura;

instrumentele aratoare;

semintele date arendasilor sau colonilor partiari

porumbii din porumbarie;

lapinii tinuti pe langa casa

stupii cu roi;

pestele din izlaz (helesteie);

teascurile, caldarile, alambicurile, cazile si vasele;

instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hartie si altor uzine;

paiele si gunoaiele".

Imobile prin destinatie sunt si toate efectele mobiliare ce proprietarul a asezat catre fond in perpetuu, respectiv cand aceste bunuri sunt intarite cu ghips, var sau ciment, sau cand ele nu se pot scoate fara a se strica sau deteriora partea fondului catre care sunt asezate.

Oglinzile unui apartament se presupun asezate in perpetuu cand parchetul pe care ele stau este una cu lemnaria camerei, situatie care se aplica si in cazul tablourilor sau a altor ornamente.

Precizam faptul ca dispozitiile inscrise in art. 468 alin. 2 Cod civil trebuie sa fie interpretate in raport de data adoptarii lor, cu distinctia ca un bun imobil prin destinatie trebuie sa indeplineasca doua conditii:

. sa existe un raport de accesorietate (de afectare) de natura fizica sau volitionala intre bunul mobil si cel imobil prin natura lui, la care serveste;

2. ambele bunuri sa aiba acelasi proprietar.

Bunurile imobile prin obiectul la care se aplica sunt, potrivit art. 471 Cod civil, uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil".

Bunurile mobile numite si bunuri miscatoare sunt si ele de trei feluri, dupa cum prevede art. 472 Cod civil:

bunuri mobile prin natura lor;

bunuri mobile prin determinarea legii;

bunuri mobile prin anticipatie.

Bunurile mobile prin natura lor sunt, potrivit art. 73 Cod civil,

"corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atat cele care se misca de sine, precum animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat prin o putere straina, precum sunt lucrurile neinsufletite."

Bunurile mobile prin determinarea legii sunt, conform art. 474 Cod civil, obligatiile si actiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare , actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cand capitalul acestor companii consta in imobile. Aceste actiuni sau interese se socot ca mobile numai in privinta fiecarui din asociati si pe cat timp tine asociatia. Sunt asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetuee sau pe viata asupra statului sau asupra particularilor."

Bunurile mobile prin anticipatie nu au reglementare legala, dar in doctrina se admite ca mobilele prin anticipatie sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le considera ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni. In aceasta categorie de bunuri se includ: fructele si recoltele neculese inca, arborii, materialele care rezulta din demolarea unei constructii; etc.

Importanta juridica a clasificarii bunurilor in imobile si mobile se concretizeaza in regimul juridic diferit:

cu privire la efectele posesiei: in cazul bunurilor imobile posesia poate conduce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar in cazul bunurilor mobile, posesia de buna - credinta valoreaza proprietate (art. 1909 Cod civil);

- drepturile reale accesorii: ipoteca are ca obiect numai un bun imobil, iar gajul poate avea ca obiect numai un bun mobil;

- publicitatea instrainarilor se aplica, in principal, in materia bunurilor imobile;

- in cazul bunurilor comune ale sotilor: in cazul instrainarii sau grevarii unui bun imobil se cere, in mod expres, consimtamantul

celuilalt sot, in timp ce in cazul instrainarii de bunuri mobile, prin

lege, se prezuma existenta mandatului tacit reciproc (art. 35 Codul familiei);

- competenta teritoriala in actiunile avand ca obiect un bun imobil apartine instantei in a carei raza teritoriala se afla bunul imobil (art. 14 Cod procedura civila), iar daca actiunea are ca obiect un bun mobil, competenta este instanta in a carei raza teritoriala domiciliaza paratul (art. 5 Cod procedura civila);

- in dreptul international privat, bunurile imobile sunt carmuite de legea locului situarii imobilului (lex rei sitae),in timp ce bunurile mobile sunt guvernate de legea personala (lex personalis) care poate fi legea nationala (lex patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii).

. Dupa regimul circulatiei juridice

Dupa regimul circulatiei juridice, bunurile se clasifica in:

bunuri aflate in circuitul civil;

bunuri scoase din circuitul civil.

Bunurile aflate in circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi dobandite sau instrainate prin acte juridice.

In materie de circulatie juridica aceste bunuri reprezinta regula, ceea ce inseamna ca legea trebuie sa prevada, in mod expres, exceptiile.

La randul lor, bunurile aflate in circuitul civil se pot clasifica in doua subdiviziuni:

bunuri care pot circula liber, neingradit;

bunuri care pot fi dobandite, detinute sau instrainate cu respectarea unor conditii, cum ar fi armele de foc si

munitia,  materialele explozive, produsele si substantele toxice, obiectele de cult.

Bunurile scoase din circuitul civil, numite si bunuri inalienabile, sunt acele bunuri care nu pot forma obiectul unor acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale. Mentionam, cu titlu de

exemplu, bunurile din domeniul public, care potrivit art. 11 din Legea nr. 2 3/ 998, legea proprietatii publice si regimul juridic al acesteia, sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.

Importanta juridica a acestei clasificari se analizeaza sub aspectul valabilitatii actelor juridice cu privire la obiectul lor.

. Dupa cum sunt determinate

Dupa cum sunt determinate, bunurile se clasifica in:

bunuri determinate individual;

bunuri determinate generic.

Bunurile determinate individual (res certa) sunt acele bunuri care, potrivit naturii lor sau vointei exprimate in actul juridic, se individualizeaza prin insusiri proprii. De exemplu, un teren individualizat prin locul situarii, suprafata, laturi si vecinatati sau un autoturism individualizat prin serie de motor, capacitate cilindrica, numar de inmatriculare, an de fabricatie.

Bunurile determinate generic (res genera) sunt acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei sau categoriei din care fac parte; individualizarea facandu-se prin cantarire, masurare, etc.

De exemplu, daca partile convin sa incheie un contract de vanzare - cumparare avand ca obiect un autoturism marca Renault, care in anul 2005 a castigat raliul Paris - Dakar, ne aflam in prezenta unui bun determinat individual. Daca partile convin sa vanda, respectiv sa cumpere, un autoturism marca Renault, an de fabricatie

, obiectul contractului este un bun determinat generic.

Importanta juridica a acestei clasificari se analizeaza sub mai multe aspecte:

- momentul transmiterii dreptului real, daca obiectul unui act translativ de proprietate sau alt drept real este un res certa, dreptul real se transmite in momentul realizarii acordului de vointa, conform art. 971 si 1 95 Cod civil, iar daca obiectul este un res genera, dreptul real se transmite in momentul individualizarii sau al predarii bunului, in lipsa de stipulatie contrara;

suportarea riscului contractului opereaza diferit: daca obiectul actului juridic este un bun individual determinat si acesta piere fortuit inainte de predare, debitorul obligatiei este liberat de obligatie, dar daca obiectul actului juridic este un bun determinat generic, daca acesta piere in mod fortuit inainte de predare, debitorul nu va fi liberat de obligatia de predare, conform regulii genera non pereunt, cea ce inseamna ca debitorul va trebui sa procure alte bunuri de gen;

- locul predarii bunului este diferit, dupa cum este un res certa sau un res genera. Astfel, bunul individual determinat trebuie sa fie predat in locul in care se gasea la data contractarii (art. 1319 Cod civil), in timp ce predarea unui bun determinat generic se face la domiciliul debitorului (art. 1104 Cod civil).

. Dupa cum pot fi inlocuite sau nu, unele cu altele, in executarea unei obligatii civile

Dupa cum pot fi inlocuite sau nu, unele cu altele, in executarea unei obligatii civile, bunurile se clasifica in:

- bunuri fungibile;

- bunuri nefungibile.

Bunul fungibil este acel bun care, in executarea unei obligatii, poate fi inlocuit cu un alt bun, fara ca aceasta sa afecteze valabilitatea platii.

Bunul nefungibil este acel bun care, in executarea unei obligatii, nu poate fi inlocuit cu un alt bun, debitorul nefiind liberat de obligatie decat prin predarea bunului.

Importanta juridica a acestei clasificari se analizeaza din punct de vedere al valabilitatii platii. De exemplu, conform art. 1584 Cod

civil imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in

aceeasi calitate si cantitate, si in timpul stipulat", iar art. 1585 Cod civil prevede ca . . daca nu s-a determinat nici timpul, nici locul platii imprumutului, plata urmeaza a se face de catre imprumutat dupa valoarea curenta din timpul in care si in locul unde s-a contractat".

. Dupa cum folosirea bunurilor implica sau nu consumarea substantei ori instrainarea lor

Dupa cum folosirea bunurilor implica sau nu consumarea substantei ori instrainarea lor, bunurile se clasifica astfel:

bunuri consumptibile;

bunuri neconsumptibile.

Bunul consumptibil este acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa implice consumarea substantei sau instrainarea; cum ar fi, de exemplu, banii sau produsele alimentare.

Bunul neconsumptibil este acel bun care poate fi folosit in mod repetat, fara ca prin aceasta, sa se consume substanta sau sa implice instrainarea lui, cum ar fi, de exemplu, un teren, o casa sau un autoturism.

Importanta juridica a acestei clasificari se analizeaza sub aspectul contractului de imprumut si al uzufructului.

Astfel, obiectul imprumutului de folosinta (comodat) este un bun neconsumptibil, in timp ce obiectul imprumutului de consumatie (mutuum) este un bun consumptibil.

In materie de uzufruct, daca obiectul acestui dezmembramant al dreptului de proprietate este un bun neconsumptibil, uzufructuarul are

obligatia sa restituie nudului proprietar chiar acel bun, dar daca obiectul uzufructului este un bun consumptibil, ne aflam in prezenta unui cvasiuzufruct, deoarece uzufructuarului i se transmite chiar dreptul de proprietate, astfel ca el are obligatia sa restituie bunuri de

aceeasi cantitate, calitate si valoare.

. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe

Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se clasifica in:

- bunuri frugifere;

- bunuri nefrugifere.

Bunurile  frugifere sunt acele bunuri care produc, in mod periodic, fara consumarea substantei lor, alte bunuri ori produse, numite fructe.

Bunurile nefrugifere sunt acele bunuri care nu au insusirea de a produce fructe, fara consumarea substantei lor.

In dreptul civil, fructele sunt de trei feluri: naturale, industriale

si civile.

Potrivit art. 522 Cod civil fructele naturale sunt acelea ce pamantul produce de la sine; productia si prasila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobandesc prin cultura."

Conform art. 523 Cod civil fructele civile sunt chiriile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul rentelor; arendele intra in clasa fructelor civile."

Clasificarea fructelor prezinta importanta juridica sub aspectul modului lor de dobandire. Astfel, fructele naturale si fructele industriale se dobandesc prin percepere (culegere), in timp ce fructele civile se dobandesc zi cu zi (prin simpla scurgere a timpului).

Intre fructe si producte exista deosebiri, in sensul ca productele sunt foloasele trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale, cum ar fi, de exemplu, piatra dintr-o cariera sau nisipul extras din albia unui rau.

. Dupa modul de percepere

Dupa modul de percepere, bunurile se clasifica in:

bunuri corporale;

bunuri incorporale.

Bunurile  corporale sunt  acele bunuri care au o existenta

materiala, fiind usor perceptibile simturilor omului.

Bunurile incorporale sunt acele bunuri care au o existenta

ideala, abstracta. In aceasta categorie sunt incluse:

− drepturile reale, altele decat dreptul de proprietate;

− proprietatile incorporale fondul de comert, drepturile de proprietate industriala, dreptul de autor);

− titlurile de valoare (actiunile, obligatiile, instrumentele financiare derivate sau titlurile de credit incadrate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum si cambia, biletul la ordin, cecul);

− drepturile de creanta.

Importanta  juridica a acestei clasificari priveste urmatoarele aspecte:

− dobandirea proprietatii asupra bunurilor mobile ca efect al posesiei de buna - credinta se aplica numai in cazul bunurilor mobile corporale;

− dobandirea proprietatii prin traditiune se aplica numai in privinta bunurilor mobile corporale.

. Dupa cum pot fi sau nu impartite fara sa si schimbe destinatia

In raport de acest criteriu, bunurile se clasifica astfel:

bunuri divizibile;

bunuri indivizibile.

Bunul divizibil este acel bun care poate fi impartit fara sa si schimbe destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa sau o suprafata de teren.

Bunul indivizibil este acel bun care prin impartire isi schimba

destinatia economica.

Aceasta clasificare prezinta importanta juridica in materia partajului. Astfel, daca partajul are ca obiect un bun indivizibil, cum ar fi de exemplu un autoturism, intrucat bunul nu poate fi fractionat, el va fi atribuit unuia dintre copartasi sau va fi scos la vanzare prin licitatie publica, iar pretul se va imparti intre copartasi.