Actiunea civila

ACTIUNEA CIVILA

Consideratii preliminare. Conditiile exercitarii

actiunii civile

Multe din infractiunile savarsite provoaca un prejudiciu care face sa devina eficient principiul raspunderii civile izvorat din dispozitiile art.998 C.civ., potrivit caruia "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu,obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repra". Aceasta imprejurare constituie temeiul juridic care face, ca in cazul unei infractiuni producatoare de prejudiciu, odata cu dreptul la actiunea penala sa se nasca si un drept la o actiune civila.

Dreptul celui vatamat prin infractiune de a urmari tragerea la raspundere civila pe cale judiciara a faptuitorului se materializeaza pe plan procesual in exercitiu unei actiuni civile.

Pentru exercitarea actiunii civile in procesul penal sunt necesare urmatoarele conditii:

a) Infractiunea trebuie sa produca o paguba. De aceea savarsirea infractiunilor de pericol nu constituie prin ele insele un suport pentru o constituire de parte civila in procesul penal, oferind numai posibilitatea despagubirii pe cale civila separata pentru celelalte eventuale fapte pagubitoare, fara caracter penal, care au avut legatura cu infractiunea de pricol. Astfel, in practica judiciara s-a hotarat ca infractiunea de conducere a unui autovehicul fara permisul corespunzator categoriei respective nu genereaza prin obiectul ei daune materiale, constituirea de parte civila nefiind posibila, eventualele prejudicii putand fi recuperate de cel vatamat numai pe calea unei actiuni in fata instantei civile.

b) Intre infractiunea savarsita si paguba reclamata sa existe un raport de cauzalitate. Practica judiciara a stabilit ca despagubirile acordate in urma unui accident de circulatie nu pot cuprinde si contravaloarea pieselor autoturismului avariat, disparute de la locul faptei. De asemenea, cand partea civila a nesocotit repetat tratamentul si recomandarile medicale, ceea ce a avut drept consecinta producerea unor complicatii asupra sanatatii sale, inculpatul nu poate fi obligat la acoperirea prejudiciului creat.

c) Prejudiciul trebuie sa fie cert, ceea ce inseamna ca paguba trebuie sa fie sigura atat sub aspectul existentei sale cat si al posibilitatilor de evaluare.

Sub primul aspect, practica judiciara a statuat constant si de multa vreme neadmiterea cererilor de despagubiri simbolice. Ca atare s-a decis ca cererea partii civile de a i se acorda cu titlu de despagubire suma de 1 leu are un asemenea caracter, si nereprezentand echivalentul real al pagubei trebuie respinsa.

Prejudiciul poate fi actual sau viitor. Cel actual este cert totdeauna intrucat s-a produs deja. Poate fi cert si un prejudiciu viitor, daca este sigur si succeptibil de evaluare. Instantele insa au refuzat obligarea inculpatului la plata unei despagubiri intemeiate pe un fapt viitor si nesigur; exemplu, se solicita daune in favoarea victimei minore legate defaptul ca prin accidentarea acesteia i se prelungeste durata scolarizarii si deci o intarziere in obtinerea unui castig decurgand din incadrarea in munca.

d) Prejudiciul sa nu fi fost reparat. Exista situatii in care altcineva decat inculpatul poate plati sau face alte prestatii care sa acopere in total sau in parte prejudiciul. Asemenea situatii pot decurge din faptul ca persoana vatamata primeste:

- despagubiri in baza unui contract de asigurare;

- despagubiri de la o terta persoana;

- pensie;

Aspectele in discutie sunt deosebit de complexe si studiul lor se face in cadrul altor ramuri de drept, cu abordarea corespunzatoare a reglementarilor speciale incidente in materie.

e) Sa existe o manifestare de vointa din partea celui vatamat in legatura cu dezdaunarea sa. In procesul penal aceasta conditie se realizeaza prin constituirea de parte civila. Indeplinirea conditiei nu este necesara in cazurile cand actiunea penala se exercita din oficiu.

Exercitarea actiunii civile se face fie prin alaturarea actiunii civile celei penale si rezolvarea lor de instanta penala fie in fata instantei civile, in cadrul unui proces civil separat.

Dreptul de decizie in alegerea uneia dintre aceste posibilitati revine persoanei vatamate prin infractiune care are un drept de optiune in desemnarea caii prin intermediul careia intelege sa valorifice dreptul sau la despagubire.

Daca persoana vatamata a optat pentru calea actiunii separate, repararea prejudiciului se va face potrivit normelor care reglementeaza procesul civil fiind aplicabile toate regulile care disciplineaza o actiune civila.

Constituirea de parte civila in procesul penal reprezinta optiunea cea mai frecventa a persoanei vatamate care alatura actiunii penale si actiunea sa civila. In felul acesta actiunea civila devine o importanta institutie a dreptului procesual penal.

Caracterizarea si elementele actiunii civile

Actiunea civila in procesul penal trebuie sa aiba izvorul in acelasi fapt material ca si actiunea penala si acest fapt trebuie sa constituie o infractiune. In fata instantei penale nu pot fi deduse pe calea actiunii civile alte raporturi juridice decat cele izvorate din paguba pricinuita prin infractiune.

Intrucat actiunea civila se alatura celei penale ea are un caracter accesoriu. In consecinta, in masura in care nu exista actiune penala declansata sau se constata ulterior ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare datorita unui impediment initial, actiunea civila ramane fara suportul necesar care sa permita persoanei vatamate constituirea de parte civila. In asemenea cazuri, chiar daca este sesizata cu o actiune civila in procesul penal instanta nu are dreptul sa o solutioneze.

Tot pentru motivul ca actiunea civila este un accesoriu al actiunii penale, ea nu poate fi exercitata decat fata de persoanele care au calitatea de inculpat si parte civilmente responsabila in cauza, eventual fata de mostenitorii acestora.

Obiectul actiunii civile. Potrivit art.14 alin.1 C.p.p., actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii civilmente responsabila.

Prin actiunea civila in cadrul procesului penal inculpatul si partea responsabila civilmente pot fi actionati numai in raport de nerespectarea obligatiilor civile care decurg din repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.

Alin.5 al art.14 introdus prin Legea nr.281/2003 prevede ca actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale.

Anterior acestei modificari legilative, in lipsa unui text de lege, in doctrina si in practica nu erau admise despagubirile in cazul prejudiciilor morale. Pentru anumite situatii, s-au manifestat unele opinii care au ameliorat conceptia si au apropiat-o de actuala reglementare.

Intre prejudiciul patrimonial si cel moral a fost introdusa o categorie intermediara si anume prejudiciul de agrement reprezentand pierderea posibilitatii de imbogatire spirituala, divertisment si destindere care ar decurge spre exemplu din provocarea unor vatamari corporale ireversibile: slutiri si alte infirmitati care ar impiedica victima sa participe la viata sociala si beneficiile acesteia. Despagubirile acordate in asemenea situatii constituiau modalitati de a face mai acceptabile conditiile de viata alterate ale victimei.

In alte situatii s-a apreciat ca, desi nu exista  posibilitatea unei evaluari banesti a prejudiciului, subzista nevoia acordarii unor despagubiri. In acest sens s-a hotarat ca persoana vatamata in integritatea sa corporala si sanatate care realizeaza venituri depunand un efort suplimentar de natura sa grabeasca procesul de vindecare, are dreptul la o despagubire corespunzatoare.

In aceeasi ordine de idei s-a dispus ca refacerea danturii partii civile prin confectionarea unei proteze in vederea redobandirii unei functionalitati cat mai apropiate de cea avuta anterior savarsirii infractiunii constituie o cheltuiala necesara.

Subiectii actiunii civile. Subiectul activ al actiunii civile in procesul penal este parte in cauza. Potrivit art.24 C.p.p. persoana vatamata care exercita actiunea civila in procesul penal se numeste parte civila.

Spre deosebire de actiunea penala care apartine statului, titular al actiunii civile poate fi orice persoana fizica sau juridica inclusiv statul.

Subiectii pasivi ai actiunii civile sunt cei care raspund din punct de vedere civil pentru prejudiciu si impotriva carora se exercita actiunea civila. Art.14 alin.1 C.p.p. precizeaza ca aceste persoane sunt inculpatul si partea responsabila civilmente. Raspunderea civila a subiectilor pasivi decurge numai din paguba pricinuita prin fapta penala.

Moartea partilor, in general, nu produce efecte asupra actiunii civile. Actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces al oricarei parti introducandu-se in cauza mostenitorii defunctului (art.21 C.p.p.).

Disponibilitate in oficialitatea actiunii civile

Potrivit normelor procesuale si substantiale de drept civil actiunea civila are caracter disponibil, acesta fiind in concordanta cu principiul disponibilitatii procesului civil.

Disponibilitatea actiunii civile se mentine ca regula si in cadrul procesului penal, dar principiul oficialitatii procesului penal isi pune amprenta pe modul particular in care aceasta actiune se realizeaza. Astfel, desi actiunea civila este in mana titularului, organele judiciare pot lua din oficiu masuri care sa realizeze mai eficient drepturile partii civile.

Amintim in acest sens obligatia instantei, chiar daca nu exista constituire de parte civila, de a se pronunta asupra actiunii civile potrivit art.348 C.p.p.; la fel, organul judiciar are obligatia, in anumite cazuri sa dispuna din oficiu aplicarea masurilor asiguratorii, chiar daca partea nu a cerut aceasta sau nu a manifestat nici o initiativa (art.163 alin. ultim C.p.p.).

Disponibilitatea actiunii civile se manifesta in felurite modalitati dintre care cele mai importante se refera la: dreptul partii interesate de a introduse sau nu actiunea civila, dreptul de a determina limitele actiunii si dreptul de a renunta la actiune, precum si de a stinge litigiul printr-o tranzactie.

Potrivit art.17 C.p.p., pentru apararea intereselor minorilor actiunea civila se exercita din oficiu.

In vederea exercitarii din oficiu a actiunii civile organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere reprezentantului partii vatamate sa prezinte situatii cu privire la intinderea pagubei pricinuite si a daunelor morale.

In cazul exercitarii din oficiu a actiunii civile instanta de judecata este obligata sa se pronunte asupra repararii pagubei si a daunelor morale chiar daca persoana vatamata nu este constituita parte civila.

In aceasta situatie, procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de persoana vatamata.

Modalitati de reparare a pagubei materiale

Obiectul actiunii civile este tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente, iar scopul consta in repararea prejudiciului provocat prin infractiune. Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, in natura sau prin plata unui echivalent banesc. Art.14 alin.3 lit.a prevede modalitatile in care are loc reprarea prejudiciului precizand ca aceasta se face prin: restituirea lucrului, restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, desfiintarea partiala sau totala a unui inscris. Enumerarea este limitativa. Art.14 alin.3 lit.b mai arata ca in masura in care repararea in natura nu este cu putinta ea urmeaza sa se realizeze prrin plata unei despagubiri banesti.

Prin rezolvarea actiunii civile in cadrul procesului penal trebuie sa se acorde o despagubire integrala. Art.14 a prevazut expres obligatia instantelor de a repara nu numai paguba efectiva produsa de infractiune (damnum emergens), dar si de a acorda despagubiri pentru folosul nerealizat (lucrum cessans).

Probleme s-au ridicat in practica judiciara in legatura cu situatiile in care prejudiciul a fost provocat de mai multe persoane, ori la culpa inculpatului s-a adaugat si cea a partii civile.

Astfel, daca s-a retinut ca doi inculpati au contribuit la producerea intregului prejudiciu, nefiind probe ca activitatea fiecaruia a produs o paguba distincta, inculpatii trebuiesa fie obligati solidar la acoperirea integrala a prejudiciului.

In masura in care se stabileste ca atat inculpatul cat si partea civila se fac vinovati de producerea accidentului, despagubirile se acorda proportional cu gradul de vinovatie al inculpatului si partii civile.

Exercitarea actiunii civile in cadrul procesului obliga, de regula, instanta sa solutioneze concomitent ambele actiuni. Art.346 C.p.p. prevede ca in caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta prin aceeasi sentinta si asupra actiunii civile.

Rezolvarea concomitenta a celor doua actiuni prin aceeasi hotarare ar putea intarzia uneori solutionarea actiunii penale. In acest caz, pentru rezolvarea pretentiilor civile, legea permite disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii ei intr-o alta sedinta (art.347 C.p.p.).

Daca hotararea penala definitiva lasa nerezolvata actiunea civila, persoana vatamata constituita parte civila poate porni actiunea in fata instantei civile (art.20 alin.1 C.p.p.).

Este posibil ca fapta infractionala sa produca pagube dupa pronuntarea hotararii instantei penale cu privire la despagubiri sau unele pagube, desi pricinuite anterior, sa nu fi fost cunoscute instantei. Pentru repararea acestor pagube persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta civila dupa pronuntarea hotararii penale (art.20 alin.3 C.p.p.).

Cand actiunea civila a fost exercitata din oficiu si dauna nu a fost reparata integral, daca apar probe noi care dovedesc o paguba mai mare decat aceea care a fost reparata, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni noi introduse la instanta civila (art.20 alin.2 C.p.p.).