Mostenirea fratilor capsa

MOSTENIREA FRATILOR CAPSA

Venera DUMITRESCU-STAIA, Canada

Pe Calea Victoriei nr.36, vis-à-vis de Cercul Militar, colt cu Str. Edgar Quinet, se afla o veche cladire cu un etaj , construita in anul 1852, care a apartinut vornicului Slatineanu, in anul 1854 intrand in posesia celebrilor frati Grigore si Constantin Capsa, fosti elevi ai binecunoscutului cofetar francez Belissaire Boissier, care a fondat la Paris in anul 1827 cofetaria denumita Maison Boissier pe Boulevard des Capucines. In Octombrie al acestui an 2007 s-au sarbatorit 180 ani de la existenta primei cofetarii renumite din Paris, Belissaire Boissier lansand renumitele cu glazura de ciocolata, castane glasate si alte dulciuri imbietoare. Familia Capsa, de origine macedo-romana, urmasi ai cojocarului Dumitru Capsa, au sosit in Tara Romaneasca dupa dramaticele episoade ale istoriei aromanesti din Balcani, cand a fost distrus din temelii de catre artileria otomana orasul Moscopole in anul 1788, minunata capitala a aromanilor.

Supravietuitorii acelui genocid s-au risipit in cele patru colturi ale Europei, multi dintre ei venind in Tarile Romane. La inceput, Dumitru Capsa, cojocar de meserie, s-a refugiat in orasul Brasov, unde s-a si casatorit, mai tarziu mutandu-se in Bucuresti, avand mostenitori 4 baieti, Constantin, mezinul familiei fiind singurul care a preluat meseria tatalui, devenind cojocar recunoscut pe 'piata Bucurescilor'.

Constantin Capsa s-a casatorit cu o tanara din Ploiesti, cu care a avut 12 copii, patru dintre ei, anume Vasile, Anton, Constantin si Grigore, pe la mijlocul secolului XIX au infiintat Casa Capsa, cu un interior foarte elegant, scaune si fotolii tapisate cu catifea rosie, masute placate cu marmora importata din Italia, oglinzi venetiene, draperii din catifea etc., devenind astfel celebra in toata Europa, protipendada Bucurestiului si nu numai, reunindu-se acolo, pentru a discuta arta, politica, can-can-urile timpului, etc. Aceasta cladire, in timp a fost transformata de Grigore Capsa in hotel, restaurant, cafenea, (cafeneaua fiind singurul loc unde se putea fuma), care pe

Foto stanga: Grigore Capsa (centru) impreuna cu 4 sefi de atelier francezi. (Foto 1872). Foto dreapta Casa Capsa veche

langa bunatatile ce erau servite, se puteau citi gazetele timpului, gazete care pentru a nu fi deteriorate, erau asezate pe niste suporturi din lemn de dimensiunile ziarului, astfel ca paginile sa nu fie indoite.

Grigore Capsa, scolit la Paris la Maison Boissier, a fost cel care a impus standardele occidentale in privinta calitatii, transformand bucataria in arta, in acelasi timp completand modelul francez cu elemente din arta culinara romaneasca, intr-o societate care in acele timpuri era inca dominata de influentele orientale, fratii Capsa inlocuind treptat dulciurile orientale, precum rahatul, baclavalele si sarailiile, bine indulcite cu miere, care se zicea ca 'ingreuneaza trupul si mintea', cu ciocolata, bomboane fondante si alte preparate cu baza din crema de ciocolata si glazurata.

In perioada anilor 1852 exista o concurenta pe Calea Victoriei, lumea insa descoperind Cofetaria Capsa, pe langa celelalte, 'Cofetaria Palatului', 'Cofetaria Riegler', 'Fialkowski', acestia fiind nevoiti sa-si mute sediile, intrucat Cofetaria Capsa devenise cea mai celebra si frecventata din Bucuresti.

Fratii Capsa calatorind mult peste hotare au adus alaturi de bomboanele fondante si alte produse din ciocolata, precum ouale de Pasti, bomboanele englezesti, ambalaje din cutii de lemn si metal produse la Karlsbad, Viena, cu imagini minunate pe capac, de asemenea 'hartia dantelata' , 'coli de hartie aurite si argintate', panglici, staniol, toate pentru decorare, atractive si imbietoare la cumparare. De-a lungul anilor, incepand cu anul 1869, la 'carma' cofetariei se aflau Constantin si Grigore Capsa. Grigore, scolit la Maison Boissier din Paris si-a insusit atat de bine arta cofetariei, incat i s-a ingaduit sa participe la Expozitia din Paris. La inapoierea in tara, afacerea a continuat, dar in 1876 Constantin s-a retras din afacere, ramanand singur Grigore.

In 1869, Casa Capsa devenise furnizorul Curtii princiare a Romaniei, iar in 1882 al Casei Regale. In 1873, i s-a acordat 'Medalia de aur' cu ocazia Expozitiei de la Viena si 1881 a primit 'Medalia de Aur' cu ocazia Expozitiei de la Bucuresti, iar in 1889, 'Marea Medalie de aur' a 'Expozitiei Universale'. De asemenea, in anul 1882, a primit Brevetul de furnizor al Casei principelui Milan Obrenovici al Serbiei si in 1908 pe cel al Principelui Ferdinand al Bulgariei. In perioada dupa primul Razboi Mondial, printre alti oaspeti de vaza din tara si strainatate, au venit in Romania presedintele Frantei Raymond Poincaré, care a scris celebrul volum intitulat ? aparut in 1927, Sarah Bernard, Josephine Baker, Enrico Carusso, Pietro Mascagni, compozitor italian, tenorul Josef Schmidt, actorul Harry Baur si nu in cele din urma George Enescu, la care, bineinteles, 'last, but not least' vizita generalului Joseph Joffre (1852- 1931), maresal al Frantei in 1916, iar in 1918 ales membru al Academiei franceze.

In anul 1920, Generalul Joffre (foto), a fost primit de Regele Ferdinand si Regina Maria, decorand pe Regele Ferdinand cu 'Medalia militara franceza' si 'Crucea de Razboi' a orasului Bucuresti. Fratii Capsa, cu ocazia acestei vizite somptuoase, s-au gandit ca in onoarea generalului sa lanseze o noua prajitura de ciocolata, in forma cilindrica de petit-four, exclusiv din crema si glazura de ciocolata. Componenta era hotarata, insa fratii Capsa nu stiau ce denumire noua sa-i dea, intrucat celelalte aveau denumirea de palete, cornete, bezele etc. Ideea le-a venit spontan si au lansat petit-four-ul purtand chiar numele generalului deci Joffre, in cinstea acestuia, denumire purtata si in zilele acestui secol, la care s-a adaugat si tortul cu crema Joffre.

Tot fratii Capsa au fost primii care au introdus fabricarea inghetatei in Romania la Bucuresti, care se servea la Capsa in cupe speciale din cristal, cu picior, deasupra frisca si petit-four denumite, care se implantau in frisca proaspat batuta.

in perioada dupa primul razboi si inceputul celui de-al doilea razboi mondial, pana la nationalizarea din 1947 a marilor fabrici si uzine, la Bucuresti exista Fabrica de inghetata 'Frigul', care se afla pe Strada Lanariei, unde se putea comanda si pe cale telefonica cantitatea de inghetata dorita, care era in cutii cerate, cu continut de 1,2,3 kg, inghetata asortata sau nu (precum gasim astazi in marketuri), care era adusa la domiciliu cu masini frigorifice, plata facandu-se locco - am trait epoca

Imi permit sa adaug la acest capitol, ca pe timpuri alimentele de baza pentru gospodarie, produse proaspete, precum pestele, crustaceele etc., pasari vii, painea calda, produsele lactate, zarzavaturile, chiar si materialele din stofe si matasuri, erau aduse de furnizori la domiciliu in mijloace de transport cu tractiune animala, in special painea in transport inchis, care pastra painea si alte produse din faina, proaspete si calde.

Dupa 1948, au urmat marile transformari politice si sociale, dupa abolirea Monarhiei, celebra 'institutie a fratilor Capsa', a trecut cu toata zestrea materiala in subordinea Societatii Comerciale de Stat. Exploatarea de restaurante si hoteluri a preluat, volens-nolens si acest local cu veche si frumoasa traditie romaneasca, schimband si firma, in 'Restaurant si Hotel Bucuresti'.

Imi permit sa adaug ca dupa 1948, Capsa a devenit restaurant absolut public, unde se servea si Menu fix, care costa 8 lei. Nu era rau, dar 'minunea' a durat pana prin anii 1965, cand s-a desfiintat sistemul de servire, devenind un restaurant cu 'circuit inchis', adica nu orice muritor de rand avea acces. Imi amintesc ca Maria Tanase, pe cand era 'Menu fix', avea o masa rezervata. Din fericire, dupa 1990 s-a revenit la vechea denumire, restaurandu-se si localul, nimeni insa nu a reusit pana in prezent sa-i redea acel 'spirit al Capsei de odinioara', disparut odata cu epoca antebelica, iar preturile nu mai sunt accesibile oricarui muritor de rand, precum inainte de 1965, acum este un local de mare lux, unde in exclusivitate cei cu 'moneda forte' pot indrazni sa se apropie.

O tempora, o mores! S-au schimbat si firmele si negustorii.

Venera DUMITRESCU-STAIA

Canada

Casa Capsa in 2006

Obs. mea : unele mici scapari trebuie iertate.